"A Serious Man"

[Chambord]

A Serious Man (2009)
regia: Joel & Ethan Coen

http://img192.imageshack.us/img192/2529/asmonesheetfinal.jpg

Daca ar fi facut acest film la inceputul carierei (pe cand erau tineri si necunoscuti) fratii Coen s-ar fi faultat singuri, comercial vorbind. Filmul ar fi fost caracterizat ca avand un gust indoielnic (in cel mai bun caz) daca nu chiar (mai stii !) antisemit, de unele creiere mai cretze. Nici un producator nu s-ar mai fi atins de ei si cu asta cariera lor era in mari probleme. Inteligenti cum sunt insa, fratii au asteptat sa urce scara succesului fara sa sara vreo treapta sau vreun Oscar si au ajuns ca in 2009, de pe pozitia unor mari si cunoscuti regizori, sa poata face cel mai personal si mai matur film al lor. Un film, in acelasi timp, super-amuzant si inteligent cap-coada, auto-ironic la adresa lor si a comunitatii din care fac parte dar si foarte cald si bun la suflet - intocmai ca eroul principal, Larry Gopnik (un personaj “instant classic” ca si Marge din Fargo sau The Dude). Barna stramta pe care merge acest film i-a facut pe multi din criticii evrei sa nu-l inghita usor dar cei care au putut sa vada the big picture si-au dat seama ca el face uimitor de mult pentru apropierea dintre un ne-evreu (ca mine, de ex.) si cultura acestui popor atat de vechi si de interesant.

Cheia (si leitmotivul) filmului sta in versurile piesei “Somebody to love” a lui Jefferson Airplane:“ When the truth is found to be lies, and all the joy within you dies, you better find somebody to love.” :)

Faptul ca "A serious man" a fost ignorat la Globurile de Aur (ar fi putut sa castige la best comedy, best drama, best director, best screenplay ... u name it) e o dovada in plus, clara si trista, pt cat de comerciale si de penibile aceste premii au ajuns. :(

nota: 10 / 10 (esential)

[Im.Kino]

Couldn't agree more!

A Serious Man e muscator de ironic, incredibil de fatalist si fascinant jucat (starea aia pe care ti-o induc actorii inca necunoscuti). Singurul regret e ca am ratat (cred) o gramada de referinte si trimiteri la cultura si stilul de viata al evreilor - desi Coenii fac tot posibilul sa-ti usureze intelegerea cu un opening-pilda-metafora apropo de tot ceea ce inseamna acest atat de paradoxal popor. Larry Gopnik e acolo sus, intre Jerry Lundegaard si Burton Fink, adica perfect integrat in canon...
Mi s-a parut extrem de personal apropo de upbringing (la fel cum BF e fata de statutul lor de scenaristi si, prin extensie, de creatori), familie, mostenire culturala.

Si mi se pare grozav ca, desi profund auto-ironic, filmul reprezinta o reclama fantastica pentru tot ce implica iudaismul - incredibila religie, incredibil popor!

[Chambord]

Singurul regret e ca am ratat (cred) o gramada de referinte si trimiteri la cultura si stilul de viata al evreilor

Da. Chiar ma gandeam la faza din debutul filmului (cu dybbuk-ul) si ce vrea sa semnifice ea, legat si de revelatia de la final (care m-a bagat si mai mult in ceata :P ) ... incerc sa nu intru in spoilere

cea mai tare faza e ca, absolut din intamplare, am zarit pe creditele de final un personaj numit "Dybbuk ?" :))

[miercuri]

Si mie mi-a placut, dar mai moderat. Voi sunteti de-a dreptul incantati.
Nu sunt chiar foarte hotarata in privinta filmului asta. Because I'm a sucker for self referential Jewish humour, ma asteptam sa-mi placa mult mai mult, dar ceva pur si simplu nu s-a lipit de mine.
Pare a fi un scenariu pe care l-au copt foarte mult timp si de abia acum au gasit momentul oportun pentru a-l materializa. Este foarte personal, poate si de aceea un pic ermetic.
Luat pe bucati, are multe momente excelente. Plus interpretarea de exceptie, coeziunea si simetria scenariului, totusi nu ma vad revenind la el asa cum fac cu Fargo si Barton Fink.

edit: oarecum unrelated - am dat adineauri peste articolul asta in Guardian - http://www.guardian.co.uk/film/2010/jan/20/dudeism-the-big-lebowski

[Federico]

Mai e vreo sansa sa vina si in Romania?

[Windom]

Văzut aseară. Mi-a lăsat o impresie foarte bună însă nu dau pe dinafară de entuziasm. Singurul nod în papură pe care i l-aş putea găsi filmului e faptul că e prea „cuminte”. Lipseşte acel umor negru care frizează macabrul, din Blood Simple ori Fargo.
Ultimul refugiu al celor etern neconsolaţi şi oropsiţi – mantra „necunoscute sînt căile domnului”, întregul ansamblu de asemenea dogme lipsite de noimă şi logică – li se potriveşte ca o mănuşă fraţilor Coen, atunci cînd vine vorba de a le transpune pe ecran. Una dintre „specialităţile” lor rămîne extragerea umorului inteligent din situaţii, de cele mai multe ori, ilogice ori chiar neverosimile. În cazul lor însă, pentru mine cel puţin, această reţetă funcţionează cu adevărat atunci cînd deasupra este aşternută şi o glazură de macabru (personaje îngropate de viu, un picior mărunţit în malaxor, whatever...) Sînt sarea şi piperul fraţilor Coen. Iar în cazul de faţă, am avut impresia că nu au mers pînă la capăt...
Există umor inteligent, nu-i vorbă de asta. Există, de asemenea, un nivel de ataşament faţă de personaje nemaiîntîlnit la fraţii Coen, un pitoresc al suburbiei americane a la Blue Velvet. Acordurile familiare din Fargo se insinuează ici-colo, mimica extraordinară a personajelor, un alt trademark Coen, e delicioasă, ca întotdeauna, cu toate acestea, A Serious Man este un film mai aproape de Woody Allen decît de Coen brothers.

[Chambord]

A Serious Man este un film mai aproape de Woody Allen decît de Coen brothers.

You have a good point here. Tocmai asta il face si mai minunat. N-as vrea sa ma uit la un Coen (nou) care recicleaza aceleasi trademark-uri (vechi) ci la unul care "fura" destept de la altii.

[PoliFanAthic]

Foarte reusit filmul, pe mai toate planurile.

Remarc prezenta lui colonel Sandurz, care pentru mine este un personaj referential din cinematografia moderna. :D

[Lecart]

Placut impresionat de cum se prezinta forumul, ca de!, in perioada (scurta, ce-i drept) in care il frecventam eu aproape ca amortise si gaseai sporadic recenzii competente, analize fine, s.a.m.d. In fine.

Foarte bine pus la punct Serious Man, Chambord n-a exagerat deloc in partea ingrosata, sa zic asa; nu stiu cum il privesc fratii, n-am urmarit interviuri (daca sunt), insa in ceea ce ma priveste e exact ce-mi "trebuia" de la ei. Am gustat din plin umorul asta coenscian de prima clasa cu tot cu personajele astea tipic atipice, dupa 5 minute de film eram multumit. Si crescendo pana la sfarsit.

Recomand cu varf si indesat.

[marius_em]

Un mix de mituri religioase (ebriace), stereotipuri rasiale, misoginism, pisica lui Schrodinger, si mult, mult sarcasm negru. Si ce iese? A fucking mistery? Si ce trebuie sa facem noi cu acest mister? Accept the fucking mistery! Very fucking convenient, you cocksucking Coen dickhead brothers!

Urmeaza spoilere... cred... oricum nu conteaza.

Filmul incepe cu o povestioara petrecuta probabil cu 100 de ani inaintea firului narativ principal al filmului. In urma acestui intro bine realizat ramanem cu cateva idei (ne-fixe):
1. Femeile sunt proaste si superstitioase. Barbatii sunt rationali si buni.
2. Sunt femeile proaste si superstitioase, si barbatii rationali si buni? Sau mai bine zis, e bine sau rau sa fi una sau alta? E nesigur. Probabil ambele variante in acelasi timp. Pentru ca povestea nu are deznodamant. Accept the mistery!

Trecem apoi in registrul americii "suburbane" a anilor 50 (pentru ca traiau in suburbii, nu pentru ca erau suburbani, ok?). Aici facem cunostinta cu personajul principal, un profesor de fizica evreu, un om de familie, un om cu principii, un om serios (da, ca-n titlu).
Profesorul ne introduce in paradoxul pisicii lui Schrodinger. O pisica intr-o cutie inchisa cu un recipient de otrava ce este declansat de un eveniment "random" (ceva cu particule, radiatii, habar n-am, cititi pe wikipedia). Ideea e ca daca nu te uiti in cutie, pisica e si moarta si vie in acelasi timp, dar daca te uiti in cutie, pisica e ori moarta ori vie. Nu e nimic ridicol aici, e o tona de matematica in spate, pentru cine are rabdarea si capacitatea s-o inteleaga.
Si toata povestea continua si se termina in aceasta idee, a incertitudinii. Absurdul domina tot, si, implicit, comicul. El pare singurul om normal, singurul simbol al binelui, al omului cu principii, intr-o lume a ipocriziei. Nevasta-sa il inseala (se accentueaza misoginismul din epilog), copiii il ignora, amantul nevestei ii cere sa se mute din casa, vecinul sau alb e rasist, nevasta vecinului sau rasist ii face avansuri (si iar cu misoginismul), studentul sau asiatic, vorbitor de engrish, il ameninta ca-l da in judecata pentru ca nu i-a acceptat mita, si rabinii pun capac la toate dandu-i cele mai ridicole sfaturi (de fapt, nedandu-i nici un sfat).
Finalul e abrupt si aparent fara sens. Apoi,tot aparent, are sens biblic, totul pare o readaptare in modern a mitului lui Iov (cel testat de D-zeu, dupa un pariu cu diavolul).
Apoi, iar aparent, ne dam seama ca fratii Coen ne arata cutia, dar nu ne lasa sa ne uitam in ea, sa vedem daca pisica e moarta sau vie. Si tot ce ne ramane de facut e sa acceptam misterul.

Despre ce a fost filmul asta? Despre o groaza de lucruri, despre ce vrei tu sa fie. Daca vrei e despre faptul ca daca esti un om bun, si apoi faci un lucru rau (cum ar fi sa schimbi o nota), D-zeu te va omori si pe tine si pe fiul tau. Sau nu. Daca vrei e despre faptul ca nimic nu are sens, ca D-zeu nu exista, sau daca exista, e un ticalos (fara glorie). Sau nu. Daca vrei e despre faptul ca viata e scurta si nu ar trebui sa-i cauti sensuri, sau sa incerci sa intelegi de ce se intampla ce se intampla, ci sa accepti misterul si sa te bucuri de ce ai, cat poti. Sau nu.

Nota mea: 9/10. Si ii urasc pe fratii Coen. Bulangiii.

[Longshot]

(...) fascinant jucat (starea aia pe care ti-o induc actorii inca necunoscuti)(...)

mia placut asta. subscriu (fabulos stuhlbarg). cu precizarea ca mi se pare filmul sub barton fink, dar peste fargo.
totusi, eu nam simtit woody-allen-isme ca windom. poate ma insel, dar mi se pare ca woody cand lucreaza emite chestii mai generale, in timp ce aici fratii coen parca raman (si vor sa ramana) strict in perimetrul rasei lor.

[miercuri]

Eu cred ca e totusi vorba de inceputul anilor '70 avand in vedere ca ascultau Jefferson Airplane.
Ma bucur ca ti-a placut, poate te face sa-ti reconsideri parerea despre Coeni. :D

[Lecart]

marius, tu ai editat postul tau ca sa adaugi cuvantul "bulangiii" ? :)) (mai devreme nu era)

/ de acord cu longshot.. nici eu nu resimt nimic gen woody, da' se poate sa-mi scape.
windom, la ce te referi, mai exact?

[Windom]

Am facut comparatia cu Woody strict din perspectiva modului in care filmul ii prezinta pe evrei - acea ironie care merge mai mult spre admiratie decit spre bascalie. In rest, Woody Allen - Coen bros. = umor de factura total diferita. De fapt, mai incercasera fratii sa se apropie de un asemenea tip de umor (care, dupa parerea mea nu li se potriveste) in Intorelable Cruelty si acolo au esuat rau (il consider cel mai slab film al lor). E mai bine sa ramina fiecare in mediul lui...

[Federico]

Am avut un deja-vu la filmul asta. Mi-a amintit de cum, in liceu, cand aveam de facut compuneri, incercam sa inacarc doua-patru pagini de cuvinte, chiar daca ideile mele concrete incapeau in 3 randuri. Nu mi s-au parut bine legate scenele iar daca a existat un crescendo, cum spunea Lecart eu l-am ratat total. Stiu ca un film bun tre' sa fie imprevizibil si sa te surprinda cat mai des dar nici chiar asa; in nici un moment n-am avut habar cam ce ar putea sa urmeze, scena prezenta nu o cere deloc pe urmatoarea. Poate a fost prea exotic pentru mine subiectul asta dar l-am simtit foarte departe emotional (si oricat de incult ar fi spectatorul, nu cred ca filmul e absolvit 100%) .
Partea buna e ca cea mai mare bucurie a mea in fata unui film e sa regasesc bucati de realitate in el, iar aici e un regal. Pe de alta parte, trebuie sa ma inclin inca o data in fata faptului ca fratii Coen au mana creatoare cea mai divina iar scriitura lor da nastere (intotdeauna) la personaje pur si simplu VII. In rest filmul e impecabil la toate capitolele: joc ( genial), imagine si filmare superbe, muzica - lui Carter Burwell, unul dintre cei mai adevarati compozitori- reusita,umor din belsug (in fiecare moment in care a fost Clive, tanarul chinez, in cadru, nici daca incercam sa ma abtin din ras n-as fi reusit).
Mi-e cel mai antipatic produs al Coen-ilor de pana acum. Chiar daca, e filmul cu cel mai mare gafe cel mai dragu-mi ramane "Intolerable Cruelty" . Cel mai valoros il consider pe "NCFOM" urmat indeaproape de "Fargo" .