illotempore2002
03 Aug 2009, 23:30
Woman in the Dunes, 1964, a luat Premiul Special al Juriului la Cannes-ul din acelasi an.
Film cu puternice esente filosofice Taoiste, meditatie foarte "aspra" asupra Libertatii. Ce-mi place mie la japonezi ca aleg mereu metafore/parabole foarte dure, taioase ca sa tina discursuri despre teme in legatura cu care europenii, de pilda, vbesc mult mai duios, reflexiv, dulceag.
De pilda, in acest film, personajul principal e un tanar profesor de insectologie ( :P ) venit in desert sa gaseasca anumite insecte pt colectia lui. Rateaza autobuzul care sa-l duca inapoi in oras, insa innopteaza, indrumat de localnici, la o vaduva care are casa undeva intr-o groapa imensa in mijlocul desertului. Cumva sub desert. Nimic mai odios decat sa fii inconjurat de pereti imensi de nisip si sa te mai si trezesti ca taranii care te-au indrumat aici iau cu ei scara de funie, singura cu care se poate iesi din groapa. Angoasant, terifiant, iar zidurile de nisip amenintza permanent sa se pravaleasca peste coliba vaduvei.
Realizeaza abia a doua zi ca a fost o cursa si atunci incepe o indelungata lupta de eliberare. Care chiar ca e imposibila aici. Situatie similara cu Angel Exterminador, nu-i asa?
Prezentele filosofiei Tao in acest film sunt de o finete de-a dreptul poetica. Pana in momentul in care Niki (prizonierul desertului) inceteaza sa mai lupte impotriva nisipului (captivitatii), lucrurile merg prost. Cand insa reuseste sa se puna cumva in acord cu Natura (exterioara si interioara) si nu mai opune rezistenta acesteia, totul capata o alta perspectiva. Un alt simbol Taoist este Apa, si modul in care este prezentata in film, atat vizual, tehnic cat si ca personaj, rol, este fascinant. Nimic in comun cu cliseele despre apa in desert.
Eliberarea nu va intarzia sa apara in cele din urma, insa nu asa cum va asteptati.
Alte filme ale lui Teshigahara sunt: The pitfall, La fleur de l'âge, ou Les adolescentes (un omnibus), White morning, Tokyo 1958 etc.
Film cu puternice esente filosofice Taoiste, meditatie foarte "aspra" asupra Libertatii. Ce-mi place mie la japonezi ca aleg mereu metafore/parabole foarte dure, taioase ca sa tina discursuri despre teme in legatura cu care europenii, de pilda, vbesc mult mai duios, reflexiv, dulceag.
De pilda, in acest film, personajul principal e un tanar profesor de insectologie ( :P ) venit in desert sa gaseasca anumite insecte pt colectia lui. Rateaza autobuzul care sa-l duca inapoi in oras, insa innopteaza, indrumat de localnici, la o vaduva care are casa undeva intr-o groapa imensa in mijlocul desertului. Cumva sub desert. Nimic mai odios decat sa fii inconjurat de pereti imensi de nisip si sa te mai si trezesti ca taranii care te-au indrumat aici iau cu ei scara de funie, singura cu care se poate iesi din groapa. Angoasant, terifiant, iar zidurile de nisip amenintza permanent sa se pravaleasca peste coliba vaduvei.
Realizeaza abia a doua zi ca a fost o cursa si atunci incepe o indelungata lupta de eliberare. Care chiar ca e imposibila aici. Situatie similara cu Angel Exterminador, nu-i asa?
Prezentele filosofiei Tao in acest film sunt de o finete de-a dreptul poetica. Pana in momentul in care Niki (prizonierul desertului) inceteaza sa mai lupte impotriva nisipului (captivitatii), lucrurile merg prost. Cand insa reuseste sa se puna cumva in acord cu Natura (exterioara si interioara) si nu mai opune rezistenta acesteia, totul capata o alta perspectiva. Un alt simbol Taoist este Apa, si modul in care este prezentata in film, atat vizual, tehnic cat si ca personaj, rol, este fascinant. Nimic in comun cu cliseele despre apa in desert.
Eliberarea nu va intarzia sa apara in cele din urma, insa nu asa cum va asteptati.
Alte filme ale lui Teshigahara sunt: The pitfall, La fleur de l'âge, ou Les adolescentes (un omnibus), White morning, Tokyo 1958 etc.