Cadrul cinematografic

[keepwalking]

De ceva vreme, sunt preocupat de modul in care sunt incadrati actorii in filme.
ma gandesc ca e o treaba foarte complicata sa ii faci sa se miste si sa joace natural, dar sa fie si cuprinsi sugestiv in cadru.
personajul sa nu fie prea spre dreapta sau sa nu faca vreun pas aiurea, ca iese din cadru.
pe langa actori, si elementele din decor trebuie sa fie perfect incadrate...
cred ca se poate discuta pe tema asta...

[keepwalking]

stergeti topicul asta, nu-si da nimeni cu parerea:)

[Pitbull]

Nici nu-i de mirare, e un subiect pe cât de important (echivalent cu sintaxa frazei), pe atât de strict profesional. Profanii s-ar simti putin descurajati în fata lui, iar profesionistii l-ar considera prea anost si tehnic pentru o discutie publicä. Si-apoi, se învatä cel mai bine pe viu: aräti cu degetul pe ecran, sau pe monitorul camerei, si economisesti zeci de cuvinte scrise... (Intâmplätor, disearä la curs chiar asa ceva vom face! Tocmai am ajuns la etapa asta.)

[chip]

in majoritatea cazurilor actorii nu au idee in ce cadre sunt filmati.
Li se indica cum sa se miste in scena si regizorul si cameramanul hotarasc cadrul, traiectoria camerei, miscarea personajului in cadru.

[Judex]

E greu. E greu al dracu. A fi actor in mintea unui regizor este cat de cat ok. A fi actor in minteaunui operator........... Ei, voila........... Pana la urma, ce e cadrul? Ii zice plan sau cadru?

Ii zice cum? De ce? Cand? Unde? Ce? Cum? Mai ales cum.

[bre]

cred ca regulile de incadrare in film sunt la fel ca la un un tablou sau o foto. se tine cont orizonatale, verticale, diagonale , sectiunea de aur, opozitia mic/mare etc. la fel ar tb sa fie si cu lumina / umbra sau cromatica.

ar fi util in topicul asta sa se puna si imagini, altfel risca sa devina prea teoretic. e o problema foarte interesanta, asta cu incadrarea si sper sa nu se sufoce topicul asa curand.

cum am amai spus, mie mi-a placut enorm incadrarea din andrei rubilov (si bineinteles si restul filmelor lui tarkovsky). din pacate nu gasesc imaginile cu care as vrea sa exemplific, mai caut si revin.

[Pitbull]

@Bre:
Da, baza e compozitia plasticä elementarä. Evident, rämâne valabilä în cadrele fixe, cu personaje nemiscate. Cu cât miscarea în cadru e mai bogatä - ca sä nu mai vorbim si de miscärile de aparat! - cu atât lucrurile se complicä, devenind mult mai interesante... si problematice!

@Judex:
Tu stii räspunsul, deci cred cä ai formulat întrebarea în beneficiul profanilor. Asadar:
- cadru: continutul cuprins, vizual, între cele patru laturi ale imaginii, si temporal, între pornirea si oprirea camerei (între comenzile "Motor!/"Actiune!" si "Stop!").
- plan: märimea cadrului, raportatä la statura unui om adult (Plan Detaliu, Grosplan, Prim Plan, Plan Mediu, Plan American, Plan Intreg, Plan General, Plan Ansamblu).

Vremurile când actorul nu stia cum e filmat au apus de mult (Eisenstein avea näravul ästa... Cerkasov, bietul, habar n-avea de nimic, era mânuit pe platou ca o marionetä)... Oricine a pus vreodatä piciorul pe un platou de filmare, a väzut cât de meticulos colaboreazä regisorul, operatorul si actorii, în raport cu coordonatele cadrului; în functie de märimea de cadru, actorul stie cum sä-si dozeze jocul... în functie de laturile cadrului, îsi definitiveazä miscärile... etc. In prezent, se mai poate trece peste aceste detalii doar la serialele de consum, produse pe bandä rulantä (sitcomuri, telenovele, etc.), unde se filmeazä în viteza a paispea, la grämadä, cum o da Dumnezeu, färä sä se mai piardä vremea cu asa-zisele "fleacuri".

[chip]

off, tocmai mi-a cazut netul in timp ce incarcam postul. din nou:

am impresia ca nu inteleg obiectul discutiei, cel putin mi se pare ca pe de o parte voi ati insirat componentele tehnice: cadrul, planul
pe de alta parte cele stilistice: grafica (linii, pete de culoare si lumina raportate la cadru), perspectiva (unde imi imaginez obiectele din prim plan ca pozitie si miscare raportate la planu din fund)
iar in ultimul rand componentele regizor, operator si actor

as intreba: e subiectul discutiei felul in care aceste componente functioneaza legat de dramaturgie si stil?
(de exemplu lumina dintro parte pe o fata face ca personajul sa aibe jumatate de fata in umbra, implicit sa fie interpretat ca dual dpv bine-rau, sau, alt exemplu o persoana care e in partea stanga a cadrului si priveste spre dreapta ei sugereaza faptul ca e intr-o situatie neplacuta, respectiv o persoana care se misca in paralel cu camera creaza o anumita distanta intre sine si public)

multumesc mult pt ajutor

[Pitbull]

Da, elementele mentionate de tine pot face obiectul discutiei.
Pe Keepwalking îl intereseazä sä dezbatem cât mai complet tot ceea ce tine de CADRU, ca entitate a spectacolului filmic.

[chip]

Edit: am pus un link in loc de poza, era prea mare si iesea din ramele skinului folosit pt forum.
Incerc sa pornesc ceva atunci.

Prima persoana care imi vine in minte cand e vorba de cadru e Eisenstein, cu montajul lui vertical.
E un caz foarte particular, dar fiind und zenit al montajului, merita dat ca exemplu.
Pornind de la ideea ca el isi concepe cadrul in asa fel incat spectatorul e obligat sa citeasca fiecare imagine (de fapt "Einstellung", invat inca terminologie romaneasca de la voi) in felul in care el o doreste, Eisenstein a creat asa-zisul montaj vertical, cu imagini care se citesc grafic (linii si pete de lumina) de la stanga la dreapta, subliniate de o muzica care urmeaza exact grafica imaginii respective.
Cel mai cunoscut exemplu, pentru ca el insusi il foloseste in scrierile sale teoretice, e Batalia de la Lacul [Peipus] in Alexandr Nevski:
poza (]http://wase.urz.uni-magdeburg.de/schiebe/film1/html/bilder/ft1.jpg)
In cazul meu nu a functionat teoria lui, decat dupa ce am citit despre ce e vorba. nu numai ca nu "maturam" ecranul de la stanga la dreapta cu privirea, dar o faceam cu alta viteza decat muzica de pe coloana sonora ar prevedea-o.

O problema simpatica legata de cadraj mi s-a intamplat azi in Il Divo, pe care l-am vazut intr-un cinema mic, care tocmai s-a deschis, o sala cu 25 de locuri si un ecran pe care nu tot filmul incapea, asa ca o bucata in dreapta lipsea. Scena in care mi-am dat seama de aceasta era discursul unui episcop sau cardinal, filmat de sus, care se revolta vis-a-vis de crima organizata nepersecutata de lege. cum am scris, tipul era filmat de sus, si probabil asezat central pe ecran, doar ca pt mine era putin in dreapta; in imaginea urmatoare o masina dispare intr-un tunel (pastrand in minte perspectiva de sus, masina se scufunda, ca un purtator al cuvintelor prelatului); din nou imaginea cu prelatul revoltandu-se cu mainile ridicate (din cauza tunelului dinainte devenit prin montaj un hau - acum intr-o cadere metaforica); imaginea urmatoare: giulio andreotti intr-o masina aparand dintr-un tunel frontal spre camera (o miscare metaforica de jos in sus), urmate de o serie paralela a fetelor celor doi. secventa asta m-a trimis cu gandul la eisenstein si la cum ar arata filmele lui daca li s-ar taia sus sau jos o fasie, ca sa fie 16:9 sau alt format, de aceea aduc eisenstein azi ca exemplu.

in final am impresia ca n-am spus nimic, in afara de faptul ca exista o groaza de filme pe care probabil le-am vazut la tv in al format decat au fost facute (adaugand astfel problema formatului la cadru) si habar n-am cum arata imaginile in original.

incerc sa-mi salvez postul dupa ce am scris atata cu precizarea ca compozitia cadrului la eisenstein venea dinspre grafica, poate influentat de expresionismul din germania din anii 20-30. fiind o metoda intre multe altele, felul acesta de a compune cadrul s-a pierdut in timp in ce priveste mainstreamul, lasand loc compozitiei dependenta de dramaturgie si de nevoia tot mai mare de dinamica in filmele ultimelor 3(-4) decade.

[ricutza]

in majoritatea cazurilor actorii nu au idee in ce cadre sunt filmati.
Li se indica cum sa se miste in scena si regizorul si cameramanul hotarasc cadrul, traiectoria camerei, miscarea personajului in cadru.

Ba sa stii ca au idee de incadratura in care sunt filmati. Ca toata lumea de pe platoruile de filmare profesioniste. Nu de alta, dar actorii chiar trebuie sa stie cat au voie sa se miste si cat de largi trebuie sa faca gesturile, ca sa nu iasa din cadru.

[ricutza]

E greu. E greu al dracu. A fi actor in mintea unui regizor este cat de cat ok. A fi actor in minteaunui operator........... Ei, voila........... Pana la urma, ce e cadrul? Ii zice plan sau cadru?

Ii zice cum? De ce? Cand? Unde? Ce? Cum? Mai ales cum.

Cel mai simplu e in engleza ca totul se numeste "frame". De la fotograma, la "rama" interioara si exterioara, incadratura personajelor si multe multe alte sensuri. E un domeniu foarte complex, asta al incadrarii... Nici n-as sti de unde sa pornesc o discutie...

[Judex]

Multumesc din suflet pentru precizari. =))

[illotempore2002]

nu fi neam prost, ricutza nu-ti cunoaste veleitatzile de regizor....asa ca nu mai rade de ea ca aia-n targ cand vinde linguri.

[Judex]

Veleitatile??? =))

Bine, darling. Scuze, ricutza. Voiam sa-ti spun ca postarea aia era un punct de pornire, de la care ar fi urmat sa apara argumentatii, exemple etc. Nicidecum nedumeririle mele. Fair?

[illotempore2002]

da, veleitatile.

[Judex]

No way, baby, inca nu ma scoti din joaca mea forumistica.

[illotempore2002]

nici nevasta-ta nu te poate scoate de pe forum daramite eu.

[Judex]

Ii e greu de la peste 10000m altitudine.

[illotempore2002]

aha

[Judex]

aha ce?

[illotempore2002]

aha

[Judex]

ahaaa

[ricutza]

Multumesc din suflet pentru precizari. =))

De fapt eu vroiam sa sugerez ca si "plan" si "cadru" sunt doua denumiri extrem de precise. Faptul ca americanii opteaza pentru un cuvant care din start are o multime de definitii, mi se pare mult mai insipirat. De exemplu eu cand spun "plan" ma gandesc strict la incadratura, iar cand spun "cadru" ma gandesc clar la bucata de film in care se pastreaza componentele spatio-temporale. Drept care nici una dintre denumiri nu ma incita la discutia pe care ai fi vrut tu sa o pornesti. De-asta am vrut sa mut un pic atentia pe denumirea din engleza (si in nici un caz ca sa par mai interesanta).

[Judex]

Mda, ok, eram usor iritat. N-am vrut sa sugerez ca vrei sa faci pe interesanta. Mi-ai creat impresioa ca nu ai citit cu atentie toate postarile.

[illotempore2002]

Fals. Te-ai umflat in pene luand-o pe Ricutza peste picior.....adica cine e ea sa-ti explice tie, mare regizor, ce e ala un cadru?
nestiind ca ea lucreaza in industria asta si stie cu ce se mananca.

n-o mai intoarce ca la Ploiesti acum.

[Judex]

O pula, Illo. N-am de ce s-o iau peste picior pe ricutza. Mi-am dat seama ca nu e civil.

[ricutza]

@Judex, a fost bine oricum ca ne-am dat seama amandoi ca postarile pot fi interpretare si altfel, inainte de a le lua personal si ne avanta in tot felul de polemici off topic.

@ Illo, multumesc oricum pentru interventie. :) ;)

Revenind insa la subiect, mie mi se par doi regizori obsedati de ideea de "frame" (imi pare rau dar chiar sunt incapabila sa gasesc un corespondent in romana. sunt insa deschisa la sugestii).
Unul e Peter Greenaway in special in proiectul Nightwatching, dar mai are si un film despre un pictor dar nu mai stiu exact titlul (ca am vazut doar secvente din el)...poate este "Murder by Numbers". Oricum, avand in vedere ca ii place sa foloseasca ecranele multiple, ii pot intra mai multe filme in discutie: Pillow Book, Trilogia Tulse Luper, etc.

Al doilea regizor este Fassbinder de la care eu insa am vazut doar "The Bitter Tears of Petra von Kant" dar am citit un articol in care problematica era aplicata si pe "The Marriage of Maria Brown".

[Judex]

Rickie baby, la mine e destul de clar. Sa exemplific. Eu ma exprim cam asa:
"Filmam acum secventa cu bunaciunea. In primul cadru o vreau pe Illo la plan intreg, in al doilea plan al compuzitiei. In amorsa vreau fructiera cu mere. Scenografia,.se-aude? Deci, cadru fix, folosim 85-ul. Tu ce zici, Vittorio?" :)