"Antichrist"

[Chambord]

Trailerul arata bine. There is hope. :) Dar ce titlu nashpeta are filmul :-& Ma ia cu frisoane.

[buticut]

Secventa cu sexul in the woods si cu mainile care ies din copaci...I don't know about you guys,dar mie mi se pare destul de artsy :D. Am incredere in von Trier,ceva bun trebuie sa iasa din asta.

[Pauline Kael]

Nu numai titlul e creepy crap,ci si tabu-urile din film...ce mai urmeaza astia sa ne arate,...?Executii live ca CNN,porno...pedo,zoo...nesimulat,aparent simulat.
In film parca moare ,este ucis un copilas...O fi luat-o razna Lars,sper ca next sa fie mai bun...scuzati subiectivismul.

[buticut]

In a recent interview, Nicole Kidman briefly mentioned that Lars von Trier offered her a role in "Antichrist", but she passed on it -- presumably due to her pregnancy?

Here's the interview, in which she also talks at length about von Trier and his unconventional work methods:

http://www.abc.net.au/rn/movietime/stories/2008/2166893.htm

Gasiti un al doilea trailer aici: http://dk.filmtrailer.com/cinema/2023/Antichrist.html

[Cinemania]

Am vazut trailerul,e horroroi,cu Charlotte Gainsbourg si Willem Dafoe(doi actori expresivi,pacat de ei,glumesc:P
ALS si Cinemania,ce ne puteti spune despre noul von Trier care vine la noi in toamna?(cred ca ma uit la el afara intr-o zi insorita cu retroproiectoru' sa nu se vada bine si chem toti vecinii,sa-mi tina de urat):D
PS mereu confund CinemaGia cu CinemaNia.

arata promitator...nu ma astept la ceva simplist din partea lui Lars...mai multe nu ma bag sa spun pt ca e vorba doar de un trailer

[Pauline Kael]

Cinemania,eu cred ca e chiar simplist filmul asta al lui von Trier ,din ce scrie majoritatea prin ziare,presa,publicul se pare ca a avut reactii paradoxale,ras,ironie...
Ejaculat de sange? E posibil medical?:)) Dap.

[Cinemania]

simt o mica furnicatura in cur legat de ceea ce scriu/spun unii care deja au vazut filmul

[jactati]

ce mai urmeaza astia sa ne arate,...?Executii live ca CNN,porno...pedo,zoo...nesimulat,aparent simulat.
Pai daca pe tine nu te-a impresionat "la strada" s-au luat masuri. e numai vina ta;)

[Pauline Kael]

@ Cinemania,nu ti-a trezit f mare interes? Macar pt actrita merita rasfoit filmul,si pt imagini.
@Jactati,nu,n-ai inteles,La strada imi place,dar nu m-a emotionat ca pe vremuri.Nu cred ca e vina publicului pt porcariile lipsite de orice subtilitate care se cheama mai nou in bataie de joc "film de arta"???(:|

[jactati]

@Jactati,nu,n-ai inteles,La strada imi place,dar nu m-a emotionat ca pe vremuri.Nu cred ca e vina publicului pt porcariile lipsite de orice subtilitate care se cheama mai nou in bataie de joc "film de arta"???(:|
OK, deci ai avut o zi proasta cand te-ai uitat la strada. Toti avem, every now and then. Personal, cand mi se intampla, imi aplic doua perechi de palme si-mi mai dau o sansa - dar, atentie mare, nu in aceeasi zi/saptamana/luna. Bineinteles ca nu e vina ta/noastra pentru ce le bubuie mintea genialilor artisti.Sunt niste ghilimele pe undeva ...:)

[Pauline Kael]

Exat,ai mare dreptate,eram obosita,dar ma refac la "Noptile Cabiriei".
On:Jactati,ce crezi despre "Anticristul" lui Lv T?Mie mi se pare manipulant.:">

[Cinemania]

@ Cinemania,nu ti-a trezit f mare interes? Macar pt actrita merita rasfoit filmul,si pt imagini.

nu am vazut filmul inca...si o sa ma uit la el / sau nu indiferent daca cei care l-au vazut deja au ejaculat cu sange sau nu

tu pana la urma l-ai vazut? dupa ce ai scris pana acum nu's sigur daca l-ai vazut au ba, sau tot bagi cu "filmul mi se pare" dupa ce apare pe net

[Pauline Kael]

Nu l-am vazut.Jura tu pe rosu sau pe verde ca tu nu te uiti la filme de pe net:DNoi n-avem cinema deloc. Dar am citit tot despre el,si mie mi-e frica sa ma uit.S-ar putea sa ma uit pt ca imi place LvT,si actorii din film.Dar am tot scris de vreo cateva luni ca e un film angoasant.

[jactati]

On:Jactati,ce crezi despre "Anticristul" lui Lv T?Mie mi se pare manipulant.:">
Pai nu cred inca nimic, ca nu l-am vazut. Si nici nu stiu daca o sa-l vad, inca imi fac curaj. Desi imi plac "usurelele" lui LvT (Dancer in the Dark, Breaking the waves, etc.) nu sunt hotarat daca sa-i dau o sansa antichristului, sau sa-i dau un premiu ecumenic de ne-vizionare. la varsta mea nu mai e rusine sa nu vad filmele "importante" ale anului. asa ca mai citesc, mai studiez ...

[Cinemania]

Nu l-am vazut.Jura tu pe rosu sau pe verde ca tu nu te uiti la filme de pe net:DNoi n-avem cinema deloc.

nu te uiti la filme de pe net adica:
1) downloadate de pe net?
sau
2) te uiti/nu te uiti la filme in functie de ce scrie pe net despre ele ?

ca sa-ti raspund in avans la intrebare (a doua, ca ceea ce am scris eu are legatura cu a doua intrebare :D ):
nu hotarasc daca ma uit sau nu la un film in functie de se scrie pe net despre filmul respectiv

[Pauline Kael]

Era vb despre punctu'1 si stii.Si nici eu nu vad ce ...zic altii,ci vad ce are muschii mei chef.
iar despre anticraistu' putem vb pe ghicite,ca-l vedem...la toamna parca,asa cum ziceai.Eu cred ca va fi un horror bun(ca gen) dar fara alte mari pretentii.

[Cinemania]

baga mare...io ma abtin

[quills]

aparent, o stire pe bune :

http://www.slashfilm.com/2009/06/17/wtf-lars-von-triers-antichristthe-video-game/

in cazul asta, astept si eu din partea lui David Lynch un real-time-strategy la Inland Empire

[TheNewBlack]

l-a vazut cineva?

[Dragomara]

Da. Şi nu e horror. Sau poate pentru unii o fi?! :-?

[TheNewBlack]

e un film destul de complex, nu stiu daca se incadreaza la horror sau psihologic dar mie mi-a placut mi s-a parut ca nu e ceva obisnuit, ceva comercial ca face parte din categoria arta.
dar ma gandesc ca vulpea, caprioara si cioara reprezinta fiecare cate un simbol si nu stiu pentru ce.

[Cinemania]

Da. Şi nu e horror. Sau poate pentru unii o fi?! :-?

ce facem acuma ? redescoperim focul?

intra la horror lejer..si oricum nu asta e scopul acestui topic

[Dragomara]

Da. Şi nu e horror. Sau poate pentru unii o fi?! :-?

ce facem acuma ? redescoperim focul?

intra la horror lejer..si oricum nu asta e scopul acestui topic
nu REdescoperim nimic, spunem doar lucurilor pe nume, şi asa poate unde eu m-am desensibilizat într-atât încât nu mai simt nici măcar teama. :P
oricum, mi-aş dori ca atunci când filmul va veni pe ecranele scumpei noastre patrii, dacă n-ai nimic împotrivă să te ţin de mână, în sala de cinema. :">

[Cinemania]

desigur...after all, eu nu sunt anticristul :D

[rm_cristian]

are un inceput filmul atat de porno ca nici nu m-am uitat la film.

[Cinemania]

profund

[TheNewBlack]

deci nu stie nimeni daca simbolizeaza ceva animalele alea?

[illotempore2002]

Am vazut o prima parte din film azi noapte.

Inceputul nu e porno deloc, in schimb ce m-a deranjat profund au fost imaginea, cardele acelea siropoase, cu picurii de apa din dus curgand, cu bocanceii copilului sub patut, cu ninsoarea aceea perfecta.....zici ca erau imagini de pe felicitarile de Craciun sau oricum, fotografii ale fotografilor la moda, insa de o superficialitate si de un cliseism feroce (vezi Henesy sau cum il cheama, Cosmin Gogu sau Bumbutz, cei mai comerciali fotografi ever).

Dar dincolo de aceste vederei de Craciun, compozitia totala, produsul final al incepututlui filmului sunt atat de patrunzatoare, de afective, de dureroase ca mi-a dat fiori pe sira spinarii. Momentul in care copilul este martorul Scenei Primare ( parintii lui in plin act sexual, cf Freud acesta este un moment decisiv in evolutia ulterioara a unui copil), momentul in care, neauzit de parintii lui, se duce la fereastra sa vada ninsoarea (poate prima nnsoare din viata lui?), momentul in care aluneca pe geam si cade.....si cade.....plutind ca un inger, impreuna cu ursuletzul de plus (as, ce kitsch) au fost atat de dramatic realizate momentele astea incat aproape ca ma decisesem sa renuntz sa mai vad filmul. Pur si simplu era prea dureros.

Partea buna/rea e ca imediat dupa aceea, filmul devine altceva. Iese din zona dramatismului fara cuvinte (in prima secventa/capitol nu exista dialog, doar descriere vizuala) si intra, cu totul, in zona terapeutica a depresiei, a doliului, recuperarii. Deocamdata, atat cat am vazut pana acum, a banalitatii.

[illotempore2002]

Da. Şi nu e horror. Sau poate pentru unii o fi?! :-?

ce facem acuma ? redescoperim focul?

intra la horror lejer..si oricum nu asta e scopul acestui topic


N-are nici o treaba cu horrorul. Poate esti tu prea sensibil / fricos.

[Cinemania]

Da. Şi nu e horror. Sau poate pentru unii o fi?! :-?

ce facem acuma ? redescoperim focul?

intra la horror lejer..si oricum nu asta e scopul acestui topic


N-are nici o treaba cu horrorul. Poate esti tu prea sensibil / fricos.

ce va place voua sa o lalaiti aiurea

whatever

[Cinemania]

+

un film nu e horror pt ca ma face sa ma pis pe mine...daca nu ai citi printre randuri ai stii asta deja, in ceea ce ma priveste

Antichrist nu e un film "horror" ca atare...din partea mea bagati-l la 'drama' sau unde vreti voi...filmul insa imprumuta din genul horror...de aia intra la horror

[illotempore2002]

Ce-mprumuta din genul horror mai exact?
Nu, nu ne place s-o lalaim, dar vrem sa fie clar.

[TheNewBlack]

tema filmului, ideea ca tocmai femeia era "antichristul", toate temerile acesteia pe care incearca sa le infrunte, coloana sonora, dar cred ca cel mai mult ideea asta de terapie prin infruntare a fricii.

[illotempore2002]

Ok, l-am terminat de vazut acum, cateva impresii rapid, asa, la prima procesare:

- e pe alocuri horror prin violenta care se intampla intre cei doi, insa nu stiu daca e mai multa violenta decat in Dancer in the Dark sau Breaking the waves. Sau ma rog, e mai multa, dar nu cu mult.

Intr-adevar, schimbarea Ei in Satana a fost bine venita in film pt ca la un moment dat mi se luase de terapie behaviorista prin desensibilizare (expunerea la propriile frici) si parea sa fie genul de film american despre cineva traumatizat care incearca sa depaseasca etapa de doliu psihologic, doar ca in imagini mai europen-like (partea de mijloc a filmului, adica ce vine dupa secventa mortii copilului si ce se termina inaintea epilogului este filmata dupa principiile Dogma '95).

Foarte potrivita Charlotte Gainsbourg, o ajuta in rolul ei de posedata figura uratzica si faptul ca e slaba si osoasa. Tzipetele ei prin padure aduc cu guitzaturile porcilor in care au fost aruncati diavolii din persoana aceea posedata din Biblie (nu mai stiu cum se numea :P ).

Animalele despre care intreba TheNewBlack, nu as sti ce a intentionat autorul sa simbolizeze insa personal cred ca fiecare din ele represinta sentimentele care ne domina, in cazul de fata, sentimentele personajelor - caprioara aceea cu puiul pe jumatate iesit - teama/incapacitatea Ei de a mai procrea, lupul acela ranit - durerea cauzata de imensa pierdere a copilului, corbul acela dubios ascuns in pamant sub scorbura (read: inconstient sau "adancul sufletului")care incepe sa croncane foarte zgomotos - propriul inconstient care striga dupa ajutor.

[corinka]

Mie prologul nu mi s-a parut kitchie, din contra, contrasteaza excelent cu ceea ce urmeaza.

De tot kitchul mi s-a parut vulpea vorbitoare.

[illotempore2002]

Da, cu vulpea vorbitoare ai dreptate, parc-a fost cam caraghios, pe mine m-a umflat rasul. Nu am putut sa iau in serios momentul ala, pur si simplu iar Trier s-a cam riscat aici.

Mi s-a parut superb prologul cu exceptia imaginii care chiar aduce a vederi de Craciun.

[Dragomara]

nu ştiu. am mai descărcat încă o dată filmul, unde prima dată era în 2 părţi şi cu indicaţiile de timp, nu ştiu cum se numesc ăstea în lumea filmului, chestie care m-a iritat la culme.

mie una kitsch mi s-a părut în primul rând titlul filmului.

am să mă mai uit o dată, şi poate aşa voi înţelege de ce îmi place atât de mult, şi de ce nu-l consider nici horror, nici psihologic.

categoric e un film pe gustul meu. :">

[illotempore2002]

Daca vrei ti-l transfer eu prin transfer.ro.

[Dragomara]

Daca vrei ti-l transfer eu prin transfer.ro.
nu. mulţumesc, l-am descărcat încă o dată din altă parte. mai rămâne să găsesc alte filme şi să umplu un DVD. mi-e incomod să privesc la monitorul PCului. :(

[illotempore2002]

Cat de horror vi s-a parut momentul in care, undeva spre final, filmul ne dezvaluie ingrozitorul pruncucid al mamei? Este "fotografia" socanta in care, printr-un flashback, ne este aratat cum mAMA (cu "m" mic adica), in plin act erotic, este incapabila sa renuntze la propria placere DESI VEDE ca fiul ei se urca pe fereastra si aluneca :-&
Ea vede ca fiul ei va pieri insa este incapabila sa se smulga placerii (divine sau diabolice?) in care este blocata, intepenita de "the evil whithin". In sprijinul faptului ca erotica diabolica este dominanta pt ea vine faptul ca personajul in sine, de-a lungul filmului, demonstreaza o agresiune sexuala patologica.

Durerea ei ulterioara isi va avea izvorul in aceasta incapacitate a insitnctului matern de a fi viu si de a reactiona. Teza de doctorat la care lucra, are ca tema fix acest subiect: femeia-satanica.

Daca ati remarcat, sotul ei ii spune, pe parcursul terapiei: ti-ai inceput lucrarea prin analiza "evil things against women" si ai sfarsit prin a demonstra "the evil nature of women"....isi va demonstra singura acesta ultima ipoteza prin propria experienta pruncucida.

[illotempore2002]

Poate cineva sa interpreteze ce e cu ghindele acelea care cad intr-una din stejar pe acoperisul cabanei? Sau ce vreau autorul s spuna in opera lui cu faptul ca baietelul decedat, se descopera la autopsie, ca avea un os al unuia dintre picioare mai mare decat celalalt?

[moltisanti88]

In sfarsit am apucat si eu sa vad filmul. Pentru mine e cel mai bun din acest an. Absolut genial, desi recunosc ca mai trebuie sa-l mai vad de cateva ori ca sa-l inteleg in intregime.

@Illo :

In legatura cu scena aia. Dupa parerea mea, sunt doua posibilitati: ea fie e posedata, fie sufera de o grava problema psihologica. Nu e vorba despre incapacitatea ei de a renunta la placerea fizica, asta e o constatare de suprafata, parerea mea e ca aceasta scena are radacini mult mai adanci. Probabil ca la nivel de subconstient ea doreste sa provoace suferinta celor din jurul ei. La urma urmei, ea il vede pe copil mai devreme, il vede cum se urca pe scaun si cum inlatura de pe masa cele 3 statuete, teoretic ar fi avut timp sa-l opreasca. Dar nu o face, nu-i asa? Eu zic ca ea, intr-un fel, chiar isi doreste ca baiatul ei sa moara (asta apropo de "the evil nature of women"). Tot in sprijinul acestei afirmatii vine si rezultatul autopsiei si pozele care arata cum ea isi "mutila" copilul.

Apropo, la autopsie nu s-a descoperit ca avea un os mai mare decat celalalt, ci s-a descoperit ca el avea o deformare a picioareleor, asta datorita faptului ca mama lui mereu ii punea ghetuţele invers. (spun si eu mereu, judecand dupa pozele alea). La asta m-am referit eu cand am zis ca isi mutila copilul. Deci nu putea fi vorba de o chestie constienta, atata vreme cat pretinde ca isi iubeste copilul, ci mai degraba o chestie ce provine din subconstient (sau inconstient). Si, again, revin la cele doua posibilitati.

[illotempore2002]

Am spus acelasi lucru - ca ea nu vrea sa il salveze de la moarte si ca vede ca va cadea pe geam dar nu ia nici o masura.

Cu oasele picioarelor - thanks, nu intelesesem ca il incalta invers si da, e mai mult decat clara intentia ei de a face rau. am sa reiau secventa cu pozele cu ghetutzele si cu radiografiile picioarelor. interesant.

[Mateii]

Cum se vorbea mai sus, cred ca era perfect daca nu era inceputul kitschos si momentul cu vulpea vorbitoare. In rest, mi-a rupt capul filmu'..

[illotempore2002]

Si mie "mi-a rupt capu' si urmeaza sa-l revad in noaptea asta si abia astept sa mai scriu despre el. Dar spune-ne si tu, ce ti-a placut, ce crezi, ce te-a speriat cel mai tare, ce te-a emotionat, detalii.

[Dragomara]

Si mie "mi-a rupt capu' si urmeaza sa-l revad in noaptea asta si abia astept sa mai scriu despre el. Dar spune-ne si tu, ce ti-a placut, ce crezi, ce te-a speriat cel mai tare, ce te-a emotionat, detalii.
În afară de timp, eu nu am suferit vreo pierdere. :( După a doua vizionare l-am înţeles mai bine, şi am ajuns la concluzia că nu e nici profund, da' nici kitsch. Şi ceea ce este cel mai important îmi place din ce în ce mai mult. Şi evident, acum nu am timp să comentez. (Mai am să pun în agendă task-uri pentru scris comentarii la filme, că-n rest am pus totul. Oricum, am să-l povestesc pentru a doua oară colegei mele, cea care mi-a recomandat să nu mă mai uit la filme d'astea, ba mai mult, l-am pus pe un DVD, şi i l-am dat şi lui ăl bătrân. Încă nu am primit niciun feedback. :P ).

[Windom]

„Domnia haosului” în Edenul ante-Christic

Antichrist este povestea reîntoarcerii la Cădere, într-o grădină a Raiului de unde omul a fost alungat şi unde nu mai există posibilitatea de întoarcere. Astfel, „Antichrist” devine mai degrabă „Ante-Christ”, un timp şi spaţiu în care salvarea nu fusese încă concepută. Este viaţa în Infern fără posibilitate de salvare.
Povestea coborîrii în străfundurile suferinţei şi dezolării ne este livrată de către von Trier cu ajutorul unor imagini magnifice, ce amintesc de clasicii cinema-ului de artă: în primul rînd Michelangelo Antonioni şi al său Deşert Roşu, apoi Tarkovski (alb-negrul, secvenţele slow motion) , Lynch (secvenţele de close-up, uşor defocalizate). Poezia vizuală depăşeşte însă graniţele filmului de artă, intrînd pe tărîmul fotografiei şi picturii (în special Hieronymus Bosch) şi ajungînd pînă în Infernul lui Dante, zugrăvit într-o manieră asemănătoare lui Greenaway sau Raul Ruiz.
Dar care este, pînă la urmă, scopul acestui specimen de cinema? Este el mai mult decît un amalgam epigonic, aşa cum îl consideră mulţi, un mozaic de citate din alţi maeştrii ai cinema-ului? Să fie von Trier un simplu Tarantino al cinema-ului de artă, un „absolvent” al prea multor ore petrecute la cinematecă?
Desigur, şi experimentul de faţă trebuia încadrat într-un gen şi pînă la urmă,se pare că cea mai potrivită a fost eticheta de „horror”, mai precis, aşa-numitul „horror existenţial”, alături de filme precum The Cabinet of Dr. Caligari, mare parte din opera lui Polanski (Repulsion, The Tenant, Rosemary’s Baby) şi mai ales, zic eu, Possession al lui Andrzej Zulawski.
Acum, unde se află, mai exact, horror-ul în cazul de faţă? Păi, în primul rînd, în imposibilitatea ţinerii sub control şi vindecării unei „nebunii” contagioase care pune stăpînire pe cuplul emblematic, aceşti Adam şi Eva ai unui Eden distopian. Privită mai îndeaproape, povestea nu este altceva decît analiza disoluţiei a ceea ce continuă astăzi să fie considerată în multe societăţi „triada tradiţională – mama, tatăl şi fructul iubirii celor doi”, prin manifestarea graduală a unei psihoze ce include variate aspecte ale noţiunii de „rău”, frica de un aşa-numit „feminin” incontrolabil şi nedomesticit, toate acestea evoluînd apoi într-o frică, de asemenea graduală, faţă de natură, văzuta ca mecanism matern devenit răuvoitor. Nu avem de-a face însă cu o poveste simplificată, gen Psycho, unde frica de mamă, degenerează ulterior într-o frică generalizată faţă de sexul opus. În cazul de faţă, EL, începe treptat să manifeste un comportament paranoic, intrînd astfel într-o relaţie paranoică cu EA pentru a încerca să-i controleze şi să-i vindece nebunia. Paranoia e accentuată de faptul că EL încalcă toate normele deontologiei medicale mai întîi prin faptul că-şi ia soţia ca pacient, apoi prin întreţinerea de relaţii sexuale cu „pacientul” respectiv. Psihoza EI se datorează, însă, în mare măsură, paranoiei LUI iar caracterul subiectiv al povestirii se diluează treptat tocmai pentru a sublinia această stare de confuzie ce se accentuează între cei doi.
Antichrist reprezintă un unicat. Deşi foloseşte elemente specifice mai multor genuri, modul în care este prezentat subiectul nu este caracteristic nici unui gen. Este un cinema experimental, liminal, care-l apropie pe von Trier foarte mult de Lynch şi Cronenberg.
Practic, întreaga poveste se desfăşoară într-un spaţiu de aminteşte de Stalker-ul lui Tarkovski, unde nimic nu mai e concret, totul se poate schimba în orice moment. EA se teme să intre în Zonă, simţind ameninţarea la adresa propriului subiectivism. Nu poate trece acel prag (reprezentat de pod) – odată trecut însă, tot ceea ce se află în spaţiul respectiv conspiră pentru a distruge cuplul. Chiar pămîntul pare a se deschide pentru a-i înghiţi. EA nu suportă să umble prin iarbă iar EL încearcă să-i vindece această fobie sugerîndu-i să-şi imagineze că este una cu iarba respectivă, într-o secvenţă în acelaşi timp poetică şi terifiantă, din nou o scenă liminală, undeva între viaţă şi moarte, la limita dintre integritatea corpului şi dezintegrarea sa.
Acest caracter liminal ce străbate filmul de la un capăt la altul se manifestă şi în cazul Celor Trei Cerşetori, echivalentul în film al Celor Trei Înţelepţi, care, în această utopie pe dos, veghează moartea Antichristului. Astfel, vulpea ce se devorează singură, se află atît „înăuntru” cît şi „afară” (o rană reprezintă mereu un stadiu între infecţie şi vindecare); căprioara gestantă îşi poartă puiul în sacul amniotic care-i atîrnă de vagin – puiul nu este nici viu, nici mort, ci, din nou, în tranziţie; corbul, mîncător de hoituri, este captiv în acel spaţiu sepulcral, nici la suprafaţă, nici în pămînt, unde se refugiază EL la un moment dat.
Există în film o secvenţă hulită de foarte mulţi, considerată „torture porn”, care constituie însă punctul culminant, nu doar în ceea ce priveşte nivelul violenţei (împletită cu sexualitate), dar reprezintă şi momentul crucial, „pragul” pe care EA îl trece, pătrunderea pe tărîmul psihozei totale, de unde nu mai există cale de întoarcere. Sexualitatea agresivă afişată pînă atunci, excesivă din punctul de vedere tradiţional, conservator, al dorinţei feminine, este împinsă, odată cu această secvenţă, pe tărîmul violenţei extreme, astfel încît sînt depăşite chiar şi convenţiile, atît de liberale, ale zilelor noastre. Este răspunsul EI la tentativele LUI de a ţine sub control şi apoi de a anihila psihoza care a ajuns să se manifeste prin acest „extremism sexual”.
O altă scenă destul de greu de înghiţit de către unii este aşa-numita secvenţă a „castrării”. Interesant e faptul că nu se vede nici o castrare pe ecran, nu există sînge în exces. De unde vine atunci această „castrare”? Ceea ce urmează apoi, deşi e considerat pornografie, nu prea e. EA îl masturbează (EL se află fie în şoc extrem, fie este inconştient) pînă cînd EL ejaculează sînge. Desigur, se pune întrebarea dacă acest lucru este cu adevărat posibil în realitate, întrebare ce poate trimite întreaga secvenţă, posibil întregul film, pe tărîmul halucinaţiei psihotice, a unuia sau a celuilalt dintre protagonişti. De ce nu e însă pornografie? Deoarece nu sînt respectate „normele” unei masturbări pornografice: nu avem privirea bărbatului în cadru, femeia nu se află într-o postură supusă, nu există contact vizual între cei doi. În plus, ejacularea sîngelui constituie o imagine liminală prin faptul că sîngele iese din organism la fel ca în cazul unui ciclu menstrual, o imagine foarte neobişnuită şi considerată tabu.
Cabana din adîncul pădurii, unde se refugiază cei doi, reprezintă, de asemenea, un spaţiu emblematic. Este acea cabană din povestea cu Hansel şi Gretel, despre care am citit cu toţii în copilărie, care găzduieşte o prezenţă malefică, mereu în aşteptarea prăzii. Răul se materializează în cazul de faţă prin obiectele pe care EL le găseşte în pod, mărturie a obsesiilor EI, aşternute pe hîrtie în teza la care lucra, semnificativ intitulată „Genocid”.
Rolul copilului în film este, de asemenea, foarte interesant. Spre final, asistăm din nou la scena duşului din epilog. De această dată însă observăm că EA îşi dă seama de tragedia ce urmează să se întîmple însă nu face nimic pentru a o preveni, continuînd actul sexual (ba chiar aţîţată cumva de tragedia ce urmează să se întîmple). Să fie vorba de sacrificarea progeniturii Diavolului? Este într-adevăr copil ar Satanei (vezi scena cu ghetuţele)?
Finalul filmului vine să completeze ambiguitatea şi simbolistica sa, avem din nou o scenă desprinsă parcă din Infernul lui Dante, EL este surprins urcînd un deal, rămas singur (într-o măsură mai mică sau mai mare), pribeag în ceea ce pare a fii Purgatoriul. De aici încolo fiecare este lăsat să vină cu propria interpretare a lucrurilor...
După cum spunea Lynch atunci cînd a fost întrebat de un reporter – What is Eraserhead about?, Lynch i-a răspuns – Well, it’s about... 90 minutes. Morala: nu căutaţi o explicaţie „oficială”. Priviţi filmul ca pe o operă de artă, gasiţi o interpretare care să vă fie pe plac pentru ca e singura de care o sa fiţi mulţumiţi...

[illotempore2002]

Windom, sunt vreo 3 topicuri despre ANTICHRIST, nu vrei sa-l aglutinam la unul din ele?

[Dragomara]

am încercat şi eu să citesc, şi spre ruşinea mea n-am priceput câteva expresii/ termeni:

- caracter liminal,
- cinema liminal,
- utopie pe dos.
:D

l. e. eu una l-am văzut de cel puţin 3-4 ori; cel mai uşor de înţeles sunt situtaţiile în care-l iei ca atare, adică ca pe orice fapt divers, încercare de amprentă a realităţii, ceaa ce este aproape orice operă de artă, nefăcând sforţări artificiale pentru a-i găsi "legături" culturale cu tot felul de tradiţii care mai de care mai universale. eu cred că abordarea psihologică/ psihiatrică e aproape suficientă în înţelegerea şi explicarea filmului.

[Windom]

Ba da illo, poti sa le unesti. :)

Drago, cinema-ul liminal, asa cum il vad eu, e acea categorie in care intra si Eraserhead ori Naked Lunch spre exemplu, ce pot sa fie considerate filme liminale, adica aflate la granita intre cinema si altceva (poate sa fie filozofie, poate fii orice forma de manifestare a artei, alta decit cinema-ul). Unii le numesc filme experimentale - exemple sint multe, toate, filme care sondeaza teritorii noi (Begotten e un alt exemplu care-mi vine acum in minte desi nu stiu citi ar rezista la el:D )
Caracter liminal - ceva aflat la granita, care poate sa fie "contaminat" si dintr-o parte si din cealalta... Incerc sa ma fac cit mai inteles...:-<
Utopie pe dos - Edenul, in acceptiunea generala, cred ca reprezinta utopia suprema. Edenul din Antichrist este exact opusul utopiei respective, that's all.
Am vrut si eu sa filozofez un pic...:P
Sint de parere ca filmul are un puternic filon religios, nu e de mirare ca von Trier la dedicat lui Tarkovski..

[Windom]

Tocmai ce-am vazut The Banishment si filmul mi-a amintit de Antichrist, desigur la o cu totul alta scara. Putea sa fie un o drama superba daca se termina atunci cind ar fii trebuit sa se termine si daca nu intervenea elementul religios, aici total nelalocul lui. Parerea mea, explicatia Verei de la final e ridicola si aiurea, filmul trebuia sa se termine cu shot-ul acela superb al izvorului care a prins viata, camera care urmareste piriiasul pina la varsare. Pacat ca a fost lungita macaroana aiurea...

[corinka]

Windom, ai uitat de vorbele vulpii...

[Windom]

Le-am strecurat in titlu...:P

[corinka]

Era vorba de cine rostea vorbele, nu de vorbe in sine...:P

[Windom]

Ah, te refereai la semnificatia vulpii? Pai cred ca poate fii privita fie ca un mesager care transmite un mesaj (mai mult sau mai putin criptic) - este clar ca in Zona respectiva "chaos reigns", dar momentul poate sa fie privit, pur si simplu, ca o gluma macabra a lui von Trier. Depinde din ce perspectiva privesti. Stii cum e zicerea - "vulpea cind nu ajunge la struguri...":D

[Dragomara]

@Windom - n-aş putea spune că am înţeles, da' pun asta pe seama inculturii mele cinematografice. am să încerc să caut în altă parte explicaţiile, unde, cel mai la îndemână instrument, Internetul, nu-mi fu de niciun folos. mai am vreo 50 de cărţi despre cinema de citit... :D

[Windom]

Imi pare rau ca n-am reusit sa fiu mai explicit. Am vazut si eu filmul de 4 ori (la inceput, de 2 ori consecutiv, a patra oara analizat in amanunt, in timp ce scriam cronica asta kilometrica), probabil daca-l mai vad o data, vin cu alta interpretare...:D Asta e si farmecul... Am si citit citeva cronici despre film, partea proasta e ca de multe ori te influenteaza ce citesti, iti "polueaza" viziunea legata de filmul respectiv.
Cit priveste cartile de cinema, sint muuuuuuuuult in urma cu ele...

[Dragomara]

părerea mea e că tu ai supraevaluat un picuţ mesajul filmului. mă rog, chestie de care sunt absolut convinsă e faptul că Lars von Trier însuşi dacă ar fi întrebat de două ori nu ar da aceleaşi explicaţii. :P mie una, vulpea mi s-a părut un... kitsch total, pusă acolo tocmai pentru a-şi bate joc un picuţ de spectatori. :P

[SoricicaMov]

Eu as adauga ca filmul nu se afla doar la o granita ci la mai multe, la un fel de intersectie a granitelor, penduland intre diferite categorii de forte-stimuli ce altereaza umanul, atat interne, autonome, cat si externe, alogene

Cele doua personaje (nu le-as spune, Adam, Eva, ci Barbat, Femeie) absorb si genereaza tot acest paienjenis de manifestari psihotice cu radacini pagane, prinsi in Eden ca intr-o celula atemporala sustinuta de perpetuumul mobile al balansului si opozitiei dintre entitatile sexuale

Pe undeva, din mers, se strecoara ideea cum ca natura - generatoare de viata, zeitate, idol, slavita de preotesele sale, femeile, pare a perpetua demonicul prin insasi capacitatea de a zamisli; binele si raul incapsulate, imposibil de a fi despartite, aduse pe lume intr-un duo, otrava si antidot in aceeasi celula de reproducere

Cutia Pandorei; pantecul Gaiei; pantecul Femeii, alambicul in care se distileaza bunul si raul, catalizator suprem; nasterea ca definitie extrema a alchimiei ~ pornind de la asemenea imagini, se mai domolesc unele valuri ale filmului, dar nu furtuna bineinteles

Edenul cu intregul sau univers, animalele ce apar, vegetatia luxurianta, inselatoare, nu-i decat o proiectie a celei mai magice dintre cele mai magice lanterne: creierul uman, clar disociat in film, avem un creier feminin, vegetal, germinativ si unul masculin, mineral, ligamentos

[SoricicaMov]

chestie de care sunt absolut convinsă e faptul că Lars von Trier însuşi dacă ar fi întrebat de două ori nu ar da aceleaşi explicaţii

E, uite, eu asta gasesc grozav, pentru ca nu exista asa ceva ca "o singura explicatie", iar von Trier procedand asa, nu ar face decat sa demonstreze si sa sustina indirect caracterul de capodopera al filmului :)

[Windom]

chestie de care sunt absolut convinsă e faptul că Lars von Trier însuşi dacă ar fi întrebat de două ori nu ar da aceleaşi explicaţii

E, uite, eu asta gasesc grozav, pentru ca nu exista asa ceva ca "o singura explicatie", iar von Trier procedand asa, nu ar face decat sa demonstreze si sa sustina indirect caracterul de capodopera al filmului :)

Este exact ca in cazul lui Lynch. Privesti filmul precum un tablou, il lasi sa-ti vorbeasca si ii gasesti o interpretare proprie. Il mai vezi o data, descoperi altceva. Eu am gasit pina acum vreo 3-4 interpretari, care de care mai satisfacatoare:P , in cazul Mulholland Drive si Inland Empire...
Soricico, ai zis-o mai bine decit mine - cinema-ul liminal e acela care se afla la "o intersectie a granitelor". La fel cum exista "omul liminal" la Cronenberg (flesh & machine), de exemplu...

[marius_em]

Poate cineva sa interpreteze ce e cu ghindele acelea care cad intr-una din stejar pe acoperisul cabanei?

Se explica in film ce e cu ghindele. Stejarul traieste 100 de ani, si doar una e necesara pentru perpetuare. Restul ghindelor, mii, milioane, sau cate or fi, mor. "Copiii" stejarului mor. Pruncucidere. Motivul asta il intalnim si la cele trei animale.

Filmul e in primul rand psihologic, poate chiar psihiatric. Cred ca aveai dreptate in primele tale posturi cand spuneai ca prezinta un caz de patologie de studiu.
Din ce am citit pe imdb, ar fi simptomele unei boli, numite: "Munchausen Syndrome by Proxy". Nu sunt specialist in psihiatrie, astfel incat copiez aic ce-a zis amicul:

Munchausen Syndrome by Proxy is a form of child abuse in which a parent induces real or apparent symptoms of medical affliction in a child. The motivation for this abuse is attention and sympathy.
After the woman allows her child to die, she gets exactly what she wanted: constant attention from her husband. She even explicitly states in the intro that he was not giving her enough attention, when he allowed her to travel to Eden alone.
Her disorder is first revealed when he discloses the autopsy results, that the childs feet had bone deformations, and then realizes this was caused by the woman who was putting his shoes on reversed. Later it is revealed that she allowed her child to die, often the ultimate result of Munchausen Syndrome by Proxy.
When he comes to her with the photos of the reversed shoes, her greatest fear is realized, that he knows what she is doing, and she cries that he will leave her. To prevent this she goes to extreme measures. When he escapes, she screams in panic.

O alta teorie, poate o extensie a celei de mai sus, se referal la cauzele gestului criminal din prolog al mamei:

I very much agree with your explanation regarding Munchausen Syndrome by Proxy - but I think there is an additional dimension to it. I think she develops the Syndrome as a result of misogyny - she is accustomed to having her identity as a female dictated to her by male discourses and misogynistic undertones, and when she undertook her study of gynocide she simmilarly took those statments about women being evil as truth because it came from an authoritative source.
I think that despite the cannes anti-award, this film is very much about the repurcussions of misogyny and implies the danger of enforcing gender roles - if someone is led to believe they are something, they can become it.

Adica si-a ucis fiul (desi poate e mult spus "ucis"), pentru atentie, dar avea nevoie de atentie, pentru ca sotul era distant, cum i-a si reprosat. Poate chiar misogin. Si-n momentele ei de acalmie, parea sa fie foarte docila la toate indicatiile sotului.
Si apropo de "enforcing gender roles", era or replica in film care sustine ideea asta, ceva de genul: If you make the mind believe, the mind will achieve it. A devenit "Antichrist-ul" din studiile sale despre genocidul femeilor din padurea Eden.
Antichrist bineinteles ca nu e inamicul no. 1 al lui Jesus, cred ca a prins toata lumea ideea asta, e vorba doar de simbolul raului, probabil de asta titlul, nu? Sau imi scapa ceva?


LE. Uite inca o interpretare faina:
And one key "is that they're not a simple couple who is devastated by the death of their child. The child himself is Lucifer, who fell from the sky provoking pain, sorrow and desperation (the three small figures).

From then on,
sex will be only pain and punishment, Eden will be the place of the ancient fears where the 'tremendum and fascinans' mystery of the nature will be revealed.
The battle between man and woman becomes THE war of sense and instinct.

In this vision, woman becomes a totemic and absolut witch and once she's burned to death everything gets clear. The movie starts with a falling and ends with a rising. Eden is full again, nature turns good again. Yuo can't see the uphill but you can understand it's a rising toward a bigger promise."

[Windom]

Vezi si "teoriile" din cronica mea.;) Oricum, e un film despre care se poate discuta la nesfirsit...

[Federico]

Intr-adevar, o opera de arta adevarat este infinit interpretabila... B-) Niciodata nu mi-am putut explica vorba asta dar cu ajutorul lui von Trier am simtit vag la ce se refera. Eu aprope de fiecare data cand ma gandesc la el - si ma gandesc destul de des. De cand il vazusem, in iunie parca, si pana la "Inglourious Basterds" ( noroc cu Tarantino, ca m-a mai distras) nu am mai avut mintea limpede- imi vin in cap noi perspective. N-am auzit pe nimeni sa vada lucrurile in felul asta dar eu am crezut tot timpul ca fiul lor nu a cazut pe fereastra... ci s-a aruncat. Cea mai zguduitoare imagine din film ( flashback-ul in care EA vede de fapt ce se intampla cu copilul) am vazut-o ca simbolizand neputinta originara de a rezista ispitei, iar suferinta infernala ( izvorata din inconstientul in care EA si-a reprimat acea imagine) pe care EA o va resimti, ca pe izgonirea din Rai (desi aceasta se mainfesta chiar in padurea numita Eden) .
Facand abstractie de ce-am debitat eu mai sus, cert este ca e un film poetic, o prelungire superba a inconstientului unui geniu, iar personal, e filmul care m-a miscat (zgaltait, mai exact) cel mai tare, atat senzitiv cat si intelectual.

"Chaos rulz..." B-)

[illotempore2002]

Eu nu vad mai nimic "artistic" in filmul asta. Cum am mai zis cred, e prezentat un caz de boala psihica. Efectiv te poti duce intr-un tratat de psihopatologie, poti alege un caz interesant de acolo si poti face un film. Ca include von Trier niste imagini mai glossy pe ici pe colo, asta e ca sa ne ia ochii. Nu va lasati pacaliti aiurea.

[Windom]

Eu nu vad mai nimic "artistic" in filmul asta. Cum am mai zis cred, e prezentat un caz de boala psihica. Efectiv te poti duce intr-un tratat de psihopatologie, poti alege un caz interesant de acolo si poti face un film. Ca include von Trier niste imagini mai glossy pe ici pe colo, asta e ca sa ne ia ochii. Nu va lasati pacaliti aiurea.

Sa-l consideri doar un "caz de boala psihica" e ca si cum ai zice ca Wild Strawberries e doar un roadmovie... Cred ca e cel mai artistic film al lui von Trier, in primul rind datorita faptului ca are mult mai multe lucruri in comun cu alte compartimente ale artei (pictura, fotografia) decit cu cinema-ul mainstream.

[illotempore2002]

Ce este artistic intr-o boala, draga Windom?

[Windom]

Ce este artistic intr-o boala, draga Windom?

Modul in care aceasta "boala" ne este prezentata, draga illo. Faptul ca respectiva "boala" constituie doar pretextul pentru analiza unor teme mult mai serioase, fundamentul pe care se ridica o opera de arta. Exista si boala acolo, intr-adevar, dar aceasta nu in sens clinic, ci ca pretext pentru sondarea celor mai adinci si intortocheate cotloane ale disperarii si suferintei.

[illotempore2002]

Eu zic ca relatia e alta, boala duce la toata analiza respectiva. E un film de analiza psihologica, terapeutica, insa e vorba evident de o terapie esuata, care devine devastatoare. E cat se poate de smuls din realitatea clinica, e copy paste din o mie de tratate. Ca intr-adevar, autorul mai lirizeaza si metaforizeaza, sa zicem, cu indulgentza, ca e artistic. Dar nici asta 100%, pt ca oricum analiza opereaza cu metafore de natura psihic. asadar, tot ce ii ramane filmului este imaginea. Si daca seamana cu pictura nu mi se pare mare lucru, e ca si cum te-ai minuna ca doi frati seamana, e destul de firesc nu?

As considera uimitor daca imaginea ar semana cu ceva ce nu are legatura, cel putin aparent, de pilda cu muzica.

[Windom]

As considera uimitor daca imaginea ar semana cu ceva ce nu are legatura, cel putin aparent, de pilda cu muzica.

Pai cred ca Prologul e cel mai elocvent exemplu din punctul asta de vedere.
Imagine + muzica = arta. Cred ca sint cele mai "artistice" 5 minute pe care le-am vazut in ultimii ani intr-un film.

[Federico]

Subscriu la ultima fraza a lui Windom cu o mica mentiune: nu din ultimii ani ci ever.

[illotempore2002]

Da, prologul este artsy, fara sa fie sofisticat deloc, dimpotriva e destul de brut, insa e artisticarie, nu contest. Sub nici o forma nu m-as lansa in aprecieri de genul "cea mai artistica secventza ever", e cel putin deplasat. Insa ce facem cu restul filmului, care e cum e, discutabil?

[marius_em]

Si eu sunt de acord cu Windom. Prologul a demential. M-a surprins, m-a socat, m-a impresionat.

Dar nu inteleg, illo, de ce nu e arta? Chiar am incercat sa inteleg ce ai scris, dar n-am reusit. Ce conteaza daca e despre un caz psihiatric? Emotia exista, e acolo, ideea e transmisa, omul vede filmul asta si ramane cu o parere despre natura umana, poate se redescopera putin. De exemplu, eu am ramas putin pe ganduri in legatura cu relatiile mele interumane dupa ce am vazut filmul asta. M-a cam infricosat ideea ca cineva cu care iti imparti viata se poate intoarce impotriva ta, si asta poate din cauza ignorantei si indiferentei tale.

[Gospin]

Dupa ce am vazut tot ce s-a scris aici, trebuie neaparat sa vad filmul asta!

[Federico]

Illo, cred ca pierzi din vedere un amanunt foarte important si anume ca nu e un caz de psiho-terapie tipic deoarece relatie dinre doctor si pacient nu e tipica. Tocmai de-asta se si isca prapastia dintre ei, pentru ca el nu mai poate sa-si aplice rutina sa profesionala si deci cazul se rupe de tot de unul clinic.

[illotempore2002]

E un caz de terapie esuata, devastatoare, am zis. Ramane un film bun oricum, insa se indeparteaza de arta si se apropie de psihologie. E material de studiat de studentii in anul 1 de la psiho, sorry.
@Marius, acum am vazut ultimul post, raspund umpic mai tarziu ca am niscaiva treaba. Filmul este bun, transmite emotie, poate fi numit film insa nu sunt de acord cu exagerarea cum ca e film de arta, artistic, mega-artistic.

[Windom]

Vorbiti de boala si terapie de parca am discuta despre Chicago Hope. E o viziune superficiala, vedeti doar virful iceberg-ului si va scapa tot ce sa afla dedesubt. E un film care abordeaza teme universale deosebit de complexe (bine, rau, Dumnezeu, Diavol, natura umana etc.). Un film profund religios - nu degeaba i-a fost dedicat lui Tarkovski. Credeti ca l-a ales von Trier intimplator pe Dafoe? Ginditi-va doar ce rol a interpretat la Scorsese, apoi analizati totul din aceasta perspectiva...

[illotempore2002]

Nu se discuta nicaieri despre Dumnezeu, despre Diavol ntr-adevar. Sa nu adaugam din burta doar ca sa ne sustinem teoriile. Tema este o trauma care transforma mintea unui om si trece tangential prin niscaiva filosofie religioasa, mare smecherie.

Daca cineva face un film despre un rahat cu aburi si cu motz langa un perete dar pe peretele ala scrie Dumnezeu sau Hitler imediat unii cad in fund ca filmul este despre credinta sau politica. Oh, boy!

[Cinemania]

Apropo de vulpea sireata si alte cele :D

http://www.guardian.co.uk/film/2009/jul/12/lars-von-trier-interview

[corinka]

http://www.guardian.co.uk/film/2009/jul/12/lars-von-trier-interview

"Controversial Swedish director"?! De cand?

LE Uite cum sar pana nu citesc tot. A vrut sa-l taxeze pentru greseala cu Strindberg...

[Windom]

Fascinanta personalitate, in interviurile televizate de-abia reuseste sa scoata 2 vorbe... Asadar asteptam filmul ala cu Hitler as a good guy...:D

[Chambord]

Fascinanta personalitate, in interviurile televizate de-abia reuseste sa scoata 2 vorbe...

Si e fascinant cum roseste si ii tremura vocea, parca ar fi super-emotiv sau groaznic de doubtfull

[illotempore2002]

Am unit topicul lui Windom cu cel deja existent la horror, ok?

[Lecart]

Ok, cu ocazia asta, că tot am zărit topicu', mi-am adus aminte de o scurtă părere pe care am scris-o pe un alt forum, mai demult, legată de acest film defect.

Scriptu' e plin de simboluri ruginite și, nu știu cum se face, da' are pasaje pe care Lars le-a scris cand (se) pișa nisip, (stai că asta ustură ca să simți cum e filmu), în rest, băiet fiind - păduri cuTrier'am, natura se revoltă, fiindcă Lars, când era mic, era maltratat la picnicuri. Anticristu are un atu original: este de un TUPEU INESTETIC ce-ți inmoaie genunchii. (și Charlotte Gainsbourg iți înmoaie tot, true story)

Că e mindblowing - da, că e disturbing, iarași, clar - că e fucked up, da; depinde cum răspunzi la genu' ăsta de filme, poate să-ți placa. Există filme ptr care regizorii iau Oscar; ăsta-i genu' de film ptr care Lars tre' să ia Haloperidol, fiole.

Asta fiind scrisă imediat după film, că între timp mi-am revenit. Prefer să mă gândesc la Dogville sau Dancer in the Dark, când e vorba de Lars, și să uit acest incident. (accident, chiar)

Și-acum să citesc și topicu'.

[illotempore2002]

De acord cu tine, Lecart. Sunt cateva alte filme ale lui LvT unde estetica este intr-adevar la ea acasa, iara nu bagata cu fortza, dupa ce a fost batuta cu parul si violata, ca in acest film.

[Gloria]

Ah, dar sa nu uitam cat de frumos a inceput Anticrist; acel slowmotion atat de senzual si atat de cinic.

[illotempore2002]

Toata lumea e de acord ca inceputul e fain. dar un film dureaza in medie o ora jumate iar nu 10 minute.

[Lecart]

Din punct de vedere tehnic, mi-au placut mai multe secvente: prologu b/w, vizita/discutia in spital, etc
Nimic de reprosat imaginii, montajului. Filmu se strica si devine dezgustator odata ce ajung ei in cabana, mai rasufla a decent pe alocuri, dar.. si jderu ala, castor, nu stiu ce dracu e, (da, da.. face parte din cei 3, simbolic, yeah) care ranjeste: "chaos will reign"? the fuck?

Sau ma depaseste pe mine arta..

[Windom]

Te depaseste.

[hellsteed]

Te depaseste.

Cred totusi ca pana si afirmatia lui Lars legata de perioada dinainte de a concepe filmul descrisa ca cea mai neagra depresie, una din care nu-i venea nici macar sa se ridice din pat dimineata, scoate in evidenta o anumita dementa la nivelul compozitiei filmului si nu a interpretarii lui.
Cu sinceritate spun ca i-as cauta cusurul; nu prea am reusit sa fac multe legaturi intre unele puncte dar sunt unele lacune in structura povestii pe care din rigoare le-am simtit. Daca altcineva ar fi facut filmul asta si nu Lars atunci ar fi fost exponential blamat pentru incoerenta. Acum sigur ne putem spune unul altuia , n-ai inteles fiindca esti prost dar pana si Lars a declarat ca filmul e visceral(vezi si scenele pline de carne) o visceralitate creata de angoasa, e o traire, si vedem cu toti cum s-a materializat. Se simte rigiditatea in a exprima pe celuloid astfel de introspectii psihologice. Daca sunt unii care impartasesc ideea lui Lars o fac doar dintr-o simpatica empatie fata de autor. Putini sunt cei adanciti in starile pe care le descrie filmul.
Cu ce ramanem totusi dupa el ?
Ce e de rumegat ?

Ejacularea cu sange ar fi simbolul unei vasectomii, o castrare in cel mai natural mod, fara nici o tehnologie invaziva. Iar legatura cu piatra aia legata de picior, s-ar caracteriza ca o intoarcere la primordialitate, omul legat de pamant. Clitoris-ctomia ar fi negarea sexualitatii, apare ca o antiteza intre omul modern si animal.

P.S : Arunc aici cu idei spre a gasi o potentiala paradigma.

[illotempore2002]

Ca e un demers de a sublima esuat.
Bravo Hellsteed!

[Windom]

Cu ce ramanem totusi dupa el ?
Ce e de rumegat ?

Acelasi lucru pe care il "rumegi" atunci cind admiri o pictura ori asculti un concert de muzica clasica. Gaseste o explicatie unei opere de arta, "inrobeste-o" prin cuvinte, taie-i aripile si s-a dus totul pe pula...;)

[hellsteed]

Cu ce ramanem totusi dupa el ?
Ce e de rumegat ?

Acelasi lucru pe care il "rumegi" atunci cind admiri o pictura ori asculti un concert de muzica clasica. Gaseste o explicatie unei opere de arta, "inrobeste-o" prin cuvinte, taie-i aripile si s-a dus totul pe pula...;)

dar pun pariu ca la baza lui stau mituri si ritualuri ancestrale...
Prin ce spui tu duci la o totala negare a sensibilitatilor umane. Din start suntem falsi dar totusi capabili de arta. paradoxal nu ?

[Windom]

Pai voi incercati sa-i negati sensibilitatile astea si sa-l transformati in Chicago Hope, nu eu... Nu prea inteleg ce vrei sa spui cu "fals" si la baza cui stau miturile...:-/

[hellsteed]

"Fals" - trimitere la afirmatia ta de a inrobi cu cuvintele. Nu inrobim ci comunicam. Acceptand ideea de robie a cuvintelor ne negam simturile. Toate astea, excluzand non-verbalitatea.

Miturile care stau la baza filmului si ma refer la modul in care Lars expune vizual. Imaginile oferite de Lars nu inrobesc ? De ce prin ejaculare cu sange ? De ce plin taierea clitorisului ? Fetusi morti ? Ploaie de ghinzi ? Aici lucreaza subconstientul si inconstientul colectiv. Aici e non-verbalitatea.

Nu fac afirmatii ca sa subliniez calitatea filmului nici sa ofer contraargumente altor useri, ci sa vedem pana unde acceptam modul de expunere.

[Windom]

Nu putem comunica senzatiile transmise de o opera de arta. Folosind cuvintele, nu facem decit sa trivializam totul.

[Lecart]

M-asteptam la un astfel de raspuns matur, prefer sa ma depaseasca genul asta de arta, compatimindu-i (respectuos) pe adeptii lui impatimiti. Ma tem pentru varstele fragede care descopera si isi sadesc acum valentele artei: "Fuck Le Louvre, son! Let's go watch a blood-spitting dick, it's art".

Nu condamn spectrele nimanui, dar sa atribui titlul de arta unor manifestari vizuale care efectiv intorc un stomac sanatos pe dos, mi se pare de un comic morbid.

Probabil e suprasaturata cultura de opere inclinate inspre perceptia frumosului, incat era necesar un loc si pentru deviante, doar ptr ca afecteaza; democratia gustului, ma rog.

De ce nu e însă pornografie? Deoarece nu sînt respectate „normele” unei masturbări pornografice: nu avem privirea bărbatului în cadru, femeia nu se află într-o postură supusă, nu există contact vizual între cei doi.

Adica un 69 cu prim-plan pe ea nu-i porno deloc, nu se uita unu' la altu', ea nu-i supusa - e arta. Daca ea il musca brutal-demonic retezandu-i cap'soru, in timp ce la geam o veverita se spanzura nascand o nuca - e Anticristu 2.


LE: ma luasem cu treaba la birou si n-am observat ca s-a postat intre timp. Raspunsul meu urma imediat dupa postul lui Windom, #90.

[hellsteed]

Nu putem comunica senzatiile transmise de o opera de arta. Folosind cuvintele, nu facem decit sa trivializam totul.

Eu sunt de alta parere.

Nu e arta intr-atat de inefabila. Chiar si evitand a-i strivi corola de minuni.

[Windom]

"Fuck Le Louvre, son! Let's go watch a blood-spitting dick, it's art".

Daca secventa e incarcata de semnificatii, da, e arta... Cit priveste aspectul porno, nu stiu citi dintre voi au simtit excitatie in timpul scenelor de sex din film (pina la urma, asta e menirea unui porno).

[hellsteed]

fuck the porn... mie nu mi s-au parut outrageous ci mai degraba spectaculoase si s-a simtit dorinta de a soca... in prolog , prima scena in care se asimileaza cu ceea ce vezi in filmele de gen, un penis penetrand la sutimi de secunda e superba... unghiul, pozitia, modul de filmare, imaginea..

dar restul parcas fortate, bineinteles cu semnificatii aparte dar vorba lui Illo pe care o impartasesc... demersul de a sublima a esuat...



....and it's not the porn after all... it's the story... am impresia ca la montaj s-a taiat pe alocuri mai mult decat trebuia..

[Cinemania]

La un moment dat in viata toti dam peste o vulpe vorbitoare. O luam la sanatoasa ? Ii dam un sut un bot ? Sau o admiram si meditam mai apoi pe tema asta? :D

[Windom]

O admiram si meditam, of course...:-? :-? :-? Cine stie cind mai avem ocazia...

[illotempore2002]

La un moment dat in viata toti dam peste o vulpe vorbitoare. O luam la sanatoasa ? Ii dam un sut un bot ? Sau o admiram si meditam mai apoi pe tema asta? :D


Mai, hai sa fim sinceri acuma, sa lasam impostura la o parte, daca vezi o vulpe ca vorbeste apoi chiar o iei la sanatoasa. Eventual te gandesti dupa aceea, dupa ce te afli la loc sigur, oare ce-o fi fost cu vulpea aia si ce-a vrut sa zica :) e de bun simt, zic eu.

[marius_em]

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/890265/Antichristul-vine-doar-pentru-cei-peste-18-ani/

Cititi comentariile, si va speriati de atata prostie.

Si un citat al lui von Trier:
„Nu cred că femeile sau sexualitatea lor sunt malefice, dar sunt înspăimântătoare”
Da, exact asta am simtit cand am urmarit filmul. Sentimentul asta de spaima fata de femeie, ma sperie modalitatea ei de a se darui total, mi-e frica pentru ca nu pot sa raspund cu aceeasi daruire, ca la un moment dat s-ar putea sa-mi reproseze asta, si sa o ia razna ca-n film. Si intr-un fel, as merita-o. I got a fucked up mind.

[Pitbull]

Illo, fii bunä, te rog, si mutä-l pentru o vreme la "Acum pe ecrane", cä vineri inträ.
Când i-o trece vremea, ti-l trimit înapoi aici.

L-am väzut azi, si abia astept sä-i scriu cronica! :D
(Ce era-n salä la vizionare, nici nu vä puteti imagina!)

[illotempore2002]

Deci l-am mutat dar nu-l vad la acum pe ecrane, ce cacat s-a intamplat?

[SoX]

(Ce era-n salä la vizionare, nici nu vä puteti imagina!)

Nu prea l-a inghitit lumea? :)

[Federico]

Aveti idee cat ma bucur ca ati schibat titlul ala care imi zgaria retina?
Don't answer that.

[Pitbull]

"Antichrist" - Nici măcar nu ezistă!
O clismă abulică

Conversam recent cu cineva despre două cazuri tipice de filme: cele care încep bine şi se pierd pe drum, şi cele (mult mai rare) care demarează greu, sau de-a dreptul defectuos, dar îşi revin pe parcurs. Haosul care domneşte - la propriu! şi în cel mai rău sens al cuvântului, tot la propriu! – peste "Antichristul" lui Von Trier pare să sugereze că pelicula, înscrisă net în prima categorie, reprezintă unul dintre acele cazuri în care autorul, pornind de la o premisă ofertantă, o ia razna pe drunm, furat de tot felul de idei creţe care-i vin din mers, şi se pierde prin bălării în cel mai penibil mod cu putinţă.
Prologul e pur şi simplu perfect - atât la nivel de fond, cât şi ca modalitate de filmare. Doi soţi fac sex sub duş, iar copilul lor nesupravegheat se urcă pe pervaz şi cade, murind exact în momentul orgasmului lor - totul, filmat în cadre alb-negru de o frumuseţe plastică şocantă, derulate în ralentiuri înnebunitoare, pe acordurile lui Haydn. În această viziune, până şi plan-detaliul coital devine o operă de artă erotică - iar nevoia dramatică se conturează clar şi puternic: dificila revenire la normal, după trauma pierderii copilului (complicată şi cu toate elementele specifice ale incidentului: neglijarea şi componenta frivolă).
Cadrul tranzitiv al leşinului ei în cortegiul funerar, economic şi stilat, punctează laconic şi percutant fondul problemei, iar secvenţele imediat următoare, coagulate în episodul "Grief", antamează contraacţiunea incipientă – seria sesiunilor psihoterapeutice. Nu lipseşte nici funcţia interdicţiei: "Să nu faci psihoterapie cu membrii familiei" – pe care El, evident, o încalcă. Astfel, după ce prologul a mers la fix, prima treime a filmului funcţionează cel puţin incitant, structurată pe dialoguri ecnomice şi de impact dramatic atent dozat. Nu lipseşte nici procedeul predilect al lui Von Trier, montajul deconstructivist: prim-planurile celor două personaje vorbind sunt asamblate deliberat cum nu se poate mai aiuristic: tăieturi complet inutile între portrete cadrate aproape identic şi fără a sugera nici măcar trecerea timpului, sărituri de racord brutale (privind expresia feţei, poziţia capului sau relaţia spaţială dintre actori în mizanscenă), ignorarea deplină a axului şi a racordurilor pe direcţii de privire. Încă mai merge - deşi sper că acum a făcut-o pentru ultima oară, căci semnele manierizării sunt flagrante, la un nivel de-a dreptul definitoriu: un procedeu stilistic specific unui artist riscă să cadă în autopastişă şi teribilism cu atât mai mult, cu cât e mai novator şi mai neortodox - soluţia constând, simultan, atât în prelucrarea şi rafinarea lui continuă, cât şi în grija de a-l fundamenta întotdeauna pe motivaţii estetice solide (ceea ce nu-i tocmai uşor, căci şi aici e nevoie de creativitate şi prospeţime, altfel manierismul nefăcând altceva decât să se mute pur şi simplu, la un alt nivel.) Deocamdată, însă, efectul e cel scontat: o stare de tensiune disjunctă, crescând insidios, ameninţător, paranoid.
După care, rapid dar sigur, se alege praful.
Voi urmări în continuare ipoteza cum că Von Trier s-a lăsat furat de peisaj, fără să fi avut în vedere din start faza cu aşa-zisul "Antichrist" din final, din simplul motiv că premisele şi setupul sunt excelente, iar rezolvarea şi concluziile, dezastruoase - şi e mult mai probabil ca un autor să înceapă bine şi să sfârşească rău, decât să vizeze un scop dramatic catastrofal dar spre atingerea căruia să construiască un prim act remarcabil de reuşit. Ca atare, mergând pe acest fir logic, vedem cum psihoterapeutul îşi duce soţia, iniţial numai cu gândul, apoi şi practic, la cabana lor de vacanţă, izolată într-o pădure din munţi şi numită, nici mai mult nici mai puţin, decât "Eden" - prima zbârcă flagrantă a filmului: în plan romantic, numele e zaharisit; în sens metaforic sau alegoric, trimiterea e rudimentar de explicită.
Se termină episodul "Grief" şi începe al doilea: "Pain (chaos reigns)". Pe-aici, lucrurile deja scârţâie zgomotos - iar apariţia căprioarei dintr-a cărei matrice atârnă un ied semi-avortat şi cea a vulpii cu viscerele fojgăind la vedere care scrâşneşte, cu o animaţie mai primitivă chiar şi decât la Bălănel şi Miaunel, pe vremuri, "Haosul domneşte", plus corbul complet inutil, vârât şi el acolo ca să întregească treimea, nu fac decât să accentueze ridicolul. Mai vine un episod, "Despair (gynocide)" - tradus la noi fix pe lângă: nu e vorba de nici un "genocid", ci de "ginocid", adică uciderea femeii, sau cel puţin a vulvei (Von Trier le căsăpeşte pe amândouă, ca să nu încapă nici o îndoială). Încă de pe la jumătatea daravelei, devine clar că titlurile sunt puse la derută (la deruta din capul lui, nu la vreuna conştientă): jalea, durerea şi disperarea sunt permanente şi amestecate, fără a se departaja în nici un fel de la un episod la altul. Haosul nu domneşte în episodul doi, şi nici măcar în al treilea, unde se manifestă doar în câteva instanţe disparate - în schimb, cu scuzele de rigoare pentru platitudinea pe care sunt nevoit s-o servesc, dar asta-i realitatea... domneşte peste tot, atât pe suprafaţă, cât şi în adâncime.
Să vedem de ce şi cum.
Premisa atât de generoasă a filmului se compromite în momentul când autorul, în loc s-o urmărească firesc şi coerent, deraiază în zona patologicului. Ceea ce se întâmplă la cabana din pădure nu mai are nici o legătură organică, legitimă dramaturgic, cu construcţia scenariului, glisând spre psihopatia clinică irelevantă estetic. Şi ca şi cum gafa asta n-ar fi fost de ajuns, Von Trier trânteşte deasupra şi un strat misticoid doldora de metafore scremute şi panseuri buimace. Horodonc-Mariţo, în cabană există un carneţel (sau mai multe) cu diverse citate profetice şi desene aşijderea - ce caută acolo, numai Lars ştie (cu atât mai mult, cu cât, se impune s-o spunem, personajele lui sunt lipsite de orice consistenţă: simple siluete de carton, fără nici o biografie sau personalitate, în afara câtorva detalii schematice şi insuficiente - ba chiar şi fără vreo dezvoltare substanţială, cu excepţia dezintegrării Ei în nebunie şi a Lui în neputinţa reactivă). Deci, caieţelul a fost pus de Lars în cabană doar ca să-i iasă lui pasienţa - motiv pentru care i-a şi ieşit... atât de penibil! Ca să nu mai vorbim de ghindele care tot cad pe acoperiş (stresant efect, într-adevăr, dar şi complet gratuit: nu determină, nu semnifică, nu conotează, nu nimic) şi de bietele lighioane ocult-monstruoase. Pe scurt, arată exact ca filmuleţul de examen al unui student tembel tipic de la U.N.A.T.C., care brusc se crede fiul din flori al lui Bergman cu Buñuel, ediţie revăzută şi îmbunătăţită - mai pe şleau spus, emană, aşa, un miros atât de cărmăzan, de-ţi vine să fugi.
Toată această inconsistenţă snob-năucă a fondului repercutează inevitabil şi asupra formei. În fond, ce voia Lars cu chestia asta? Păi voia să dea cu barda-n muiere. În muiere la modul generic - sau, ca să-i preluăm marota, "gyneric" (nu "gineric", că ăla-i cu "ă" la sfârşit). Lars crede că femeia e un fel de câh existenţial, asemenea habotnicilor care au inventat inepţia cu ciclul menstrual ca pedeapsă pentru păcatul originar, cu interzicerea accesului femeilor la Muntele Athos şi alte asemenea enormităţi. În plus, o mai conjugă şi cu Maica Natură ca expresie a necuratului, printr-o bulibăşeală de sinapse încropite cu lopata. Cum vrea el să însăileze aberaţia asta? Păi exacerbând sexualitatea lasciv-posesiv-agresiv-torţionar-ucigaş-nătăfleaţă a bietei mame de copil mort căreia i-a plecat mintea cu socrova, şi lipind cu scuipici deasupră-i cele câteva abţibilduri religios-medievale. Ca atare, în jumătatea a doua se aglomerează secvenţele de factură sexual-explicită şi crud-naturalistă, ce se vor şocante şi, în absenţa oricărui context care să le justifice şi să le potenţeze, rămân doar la nivelul unor băşini fâsâite (şi tot atât de deranjante). Nici chiar celebra ejaculare cu sânge nu reuşeşte mai mult decât să exaspereze prin gratuitatea ei, iar tăierea clitorisului cu foarfecele în plan-detaliu, precedată de o trecere grosolană de la vaginul dublurii actriţei la cel de latex, depăşeşte deja limitele plictiselii, adjudecându-şi doar un "Da' mă laşi...?" sastisit - dincolo de care, nimic nu mai există: nici panorama voit dantescă a nudurilor contorsionate prin pădurea cu alune, ăsta-cu-ghinde-nebune, nici cohortele de personaje fără faţă care, nu se ştie de ce, se materializează în jurul psihoteraeutului şchiop (căci experienţa l-a marcat pe viaţă) şi-l petrec încotrova - până la reacţia de respingere mult mai fermă, de o justificată vehemenţă, pe care suscită insertul final, dinaintea genericului (nu "gynericului"): "Film dedicat memoriei lui Andrei Tarkovski"... Aici, sala chiar a explodat (azi-dimineaţă la vizionarea de presă): "Auleo" (subsemnatul); "Asta mai lipsea!" (un confrate); "Cireaşa de pe tort!" (alt critic de film); "Ba moţul de pe..." (altul); "Muci în fasole!" (altcineva); chicoteli şi hohote de râs (alţii).
O obiectivitate elementară ne obligă să recunoaştem că imaginea lui Anthony Dod Mantle e mai mult decât superbă - dincolo de picturalitatea ei cuceritoare şi desăvârşirea plastică, atinge inefabilul creativităţii artistice adevărate - mai ales în cadrele prologului, şi în câteva imagini onirice ale pădurii. La fel de admirabil e şi montajul lui Anders Refn şi Asa Mossberg, care înţeleg şi materializează cu cel mai competent profesionalism fixurile editoriale vontrieriene enunţate anterior, când discutam despre episodul "Grief" – iar soundtrackul lui Kristian Eidnes Andersen întregeşte sinteza. (Pe autorii efectelor speciale prefer să nu-i menţionez - nu ştiu dacă-s atât de proaste din vina lor, a lui Von Trier sau a bugetului.) Cât despre actori, aici lucrurile devin mult mai complicate. Willem Dafoe îi împrumută psihoterapeutului fizicul său frust, extrem de material, însoţit de robusteţea sobră a mijloacelor expresive, făcând tot ce era omeneşte posibil pentru a conferi umanitate, şi chiar dramatism, unui personaj de butaforie. Iar Charlotte Gainsbourg reuşeşte un tur de forţă singular, salvând de cabotinărie şi comic involuntar o fantoşă cu atât mai trasă de păr. De reţinut şi că, ulterior realizării filmului, actriţa nu şi-a ascuns dezgustul faţă de ceea ce fusese silită să facă, declarând că iniţial se aşteptase la cu totul altceva.
Şi pentru că tot am ajuns la consideraţiile extra-artistice, nu-mi pot reprima un zâmbet condescendent la adresa aerelor de victimă ale autorului, care după ce recunoaşte sincer că era la fel de bolnav ca femeia din poveste, care-a fost şi nu mai este, trecând printr-o perioadă de depresie acută în timpul căreia s-a căznit, fără nici un chef, să-şi facă filmul, se arată dezamăgit că, la Cannes, l-au primit cu multe râsete (când nici măcar unul n-ar fi fost de dorit), şi cu şi mai multe huiduieli. Afirmaţia lui că "A fost o victorie pentru mine să mă scol din pat şi să-l fac" e o culme a ridicolului mai abisală decât... nu-mi vine nici un termen de comparaţie în minte; chiar nu-mi vine. La fel de hilară e şi politeţea unora care etichetează "Antichrist" drept un film "controversat", numai fiindcă se jenează să-i spună pe nume: de-a dreptul idiot. Ceea ce, desigur, împinge în derizoriu şi toată liota de proteste la adresa lui, din partea puritanilor, a bisericoşilor şi a te miri cui. Cum să te revolţi pe caraghioslâcurile futăcios-sadice de pe ecran, când n-au nici o noimă? Cum să acuzi de "blasfemie" o clismă abulică fără legătură nici cu Christos, nici cu Dumnezeu, nici cu religia la modul general, nici cu orice altceva din zona raţiunii coerente? Că mă şi întreba Roxana Heroiu, pe scările rulante din Mall, după ce am reuşit să scăpăm cu viaţă: "Eu un lucru n-am înţeles: cine... sau ce... era Antichristul?" "Roxi," zic, "mai ştii bancul ăla de pe vremea lui Nea Nicu? «De ce s-a scos din limba română sunetul x? / Că nici măcar nu ezistă!»"

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
23 martie, 2010
Bucureşti, România

[SoX]

"Eu un lucru n-am înţeles: cine... sau ce... era Antichristul?"

Am incercat si eu sa-mi explic aceasta dilema. Si cred ca Windom a expus o teorie ce ar putea deslusi acest "mister":


Antichrist este povestea reîntoarcerii la Cădere, într-o grădină a Raiului de unde omul a fost alungat şi unde nu mai există posibilitatea de întoarcere. Astfel, „Antichrist” devine mai degrabă „Ante-Christ”, un timp şi spaţiu în care salvarea nu fusese încă concepută. Este viaţa în Infern fără posibilitate de salvare.


Detalii precum izolarea unui cuplu barbat-femeie intr-o padure ce poarta numele de "Eden", prezenta copacului batran si uscat foarte diferit de ceilalti arbori (cu trimitere la Pomul Cunoasterii) cat si prezenta celor trei animale nu fac decat sa reflecteze Raiul lui Adam si Eva. Insa transpunerea acestuia este realizata intr-un stil grotesc si macabru.

Tind sa cred ca in aceasta ecranizare, Von Tier a vrut sa evidentieze rolul negativ al femeii in relatia Dumnezeu - om.

[Pitbull]

cred ca in aceasta ecranizare, Von Tier a vrut sa evidentieze rolul negativ al femeii in relatia Dumnezeu - om.
Evident! Cum spuneam:
În fond, ce voia Lars cu chestia asta? Păi voia să dea cu barda-n muiere. În muiere la modul generic - (...). Lars crede că femeia e un fel de câh existenţial, asemenea habotnicilor care au inventat inepţia cu ciclul menstrual ca pedeapsă pentru păcatul originar, cu interzicerea accesului femeilor la Muntele Athos şi alte asemenea enormităţi.

[SoX]

Nu stiu cat de off-topic sunt acum, dar si in Agora intalnim aceasi discrepanta intre femeia in sine si crestinism. :-?

[Pitbull]

Esti cât se poate de on-topic; si eu am reflectat la aceastä paralelä, în timp ce scriam analiza - n-am abordat-o, însä, pentru cä ar fi fost off-chronicle. ;)
Pe scurt, deosebirile ar fi urmätoarele:

"Agora" e un film cu o atitudine conturatä clar: anticrestinismul explicit, militant.
"Antichrist" e un film haotic si abulic, incapabil sä-si exprime propria atitudine.

Ambele au mari calitäti formale (mai ales imaginea; apoi si scenografia, costumele, montajul...). Dar:

"Agora" are un scenariu demarat corect, coerent în linii mari, dar cu hibe structurale si punctuale, oscilând mereu între cäderi si redresäri.
"Antichrist" are un scenariu demarat corect de asemenea, dar care coboarä constant si inexorabil în incoerentä, abulie, haos; a doua jumätate e un delir diletant.

[Windom]

Eu cred ca pur si simplu a fost o palma peste fatza prea dureroasa pentru un om cu "frica lui Dumnezeu". Sint curios Pit, de ce l-ai trecut ca von Trier-ul tau favorit?:-?

[Pitbull]

Win dragä, cum sä fie "o palmä dureroasä pentru un om cu frica lui Dumnezeu", când nu spune NIMIC DESPRE DUMNEZEU (si nici despre altceva)? E pur si simplu o flescäialä lesinatä, impotentä, cetoasä - te revoltä ca FILM (fiindcä-i atât de prost fäcut), nu ca subiect sau asa ceva... "Agora", încaltea, cu bunele si relele lui, mäcar avea un mesaj antireligios si mai ales anticrestin clar - da' ästa ce mesaj sä aibä...? N-am väzut acolo nimic inteligibil - doar o amestecäturä de secvente färä nici un sens, printre care se zäreau la grämadä, pe ici, pe colo, referiri religioase vagi despre care nici mäcar nu-ti puteai da seama dacä-s de bine sau de räu sau de ce-or fi...
Si pe urmä, de unde-ai scos-o pe aia cu "frica lui Dumnezeu"? N-am asa ceva, Doamne-feri, chestia asta cu "frica lui Dumnezeu" e un concept nu doar sträin mie, ci si vrednic de dispret. Despre admiratia mea pentru "Behold the Man", a lui Moorcock, o mare nuvelä SF si una dintre favoritele mele (aia, DA, favoritä), ce ai de zis?
...Si, în fine: unde puii mei l-am trecut ca Von Trier-ul meu favorit? :-?

[Windom]

Iaca aici:
http://www.cinemagia.ro/forum/poll.php?do=showresults&pollid=1787

L.E. N-am cetit Behold the Man. Inca.:">

[illotempore2002]

Filmul nu are nimic de face cu dumnezeu, nu stiu de unde ai scos-o pe asta Windome.
Nu sunt de acord cu tine Pitbull, ca scenariul este incoerent pe final. E o poveste cat se poate de limpede, de coerenta si de bine sustinuta. Ar trebui sa mai vezi filmul odata, o sa vezi ca incepe sa se sudeze.

De fapt stai, ce vbesc, in vecii vecilor nu ai admite tu ca ai judecat un film gresit.

[Pitbull]

Hodoronc-tronc-fleosc!
Am judecat gresit destule filme, si am recunoscut-o. De unde aiureala asta cä eu nu recunosc când gresesc, ce-s eu, Labe sau Tufi? Numai fiindcä de vreo douä-trei ori tie si mie nu ni s-au potrivit pärerile?
Intâmplätor, chiar CU FILMUL ASTA mi s-a întâmplat! Pe la o treime, încä-mi mai pläcea mult, când Roxana Heroiu m-a întrebat încet: "Tie-ti place chestia asta...?" "Da," zic. Abia pe urmä m-a pierdut, treptat, iar în final, i-am si spus: "Roxi, m-ai avut la faza asta! Te-ai prins de la început cä era o varzä, când eu încä mai credeam în el!"

[illotempore2002]

Sau poate nu ai inteles totusi toate resorturile filmului, poate ti-au scapat detalii, poate nu ai terminat inca de facut puzle-ul, motiv pt care ar fi bine sa-l mai vezi o data. Filmul asta nu are cum sa te piarda pt ca e un clocot visceral de probleme, simboluri, posibile solutii finale.

Nici eu nu-l consider o capodopera, dar apar oricand scenariul acestui film.

[Windom]

Filmul il experimentezi la nivel personal. Sa zici ca unul a spus asta, unul aia despre film nu e deloc graitor. Asa a fost si in cazul Inland Empire. Ne-am uitat la el o data, n-am priceput nimic, asa ca am inceput sa aruncam cu pietre in Lynch, ca ce narcisist si selfindulgent e... Ca eu n-am dormit bine azi-noapte...(:|

[illotempore2002]

Il experimentezi la nivel personal dar nici sa te inneci in propria subiectivitate nu e bine. Pt ca totusi, un adevar exista in orice film, cam singurul adevar valabil - adevarul regizorul.
Consider ca cineva cu capul pe umeri la acel adevar tre sa se raporteze iar nu la al lui, subiectiv, personal.

[Windom]

Nu-s de acord. In cazul acestor filme e vorba de o experienta pur subiectiva. Poti avea interpretari diametral opuse in raport cu regizorul, el sint la fel de valabile.

[Pitbull]

Sau poate nu ai inteles totusi toate resorturile filmului, poate ti-au scapat detalii, poate nu ai terminat inca de facut puzle-ul, motiv pt care ar fi bine sa-l mai vezi o data. Filmul asta nu are cum sa te piarda pt ca e un clocot visceral de probleme, simboluri, posibile solutii finale.

Nici eu nu-l consider o capodopera, dar apar oricand scenariul acestui film.
Dacä ar fi asa cum ai spus tu, nu mi-ar da starea asta de haos plicticos si tembel - dimpotrivä, m-ar fascina într-un mod misterios, m-ar incita cu ambiguitate, m-ar chema la el din nou, nu m-ar respinge sastisit; asa s-a întâmplat cu multe filme de asemenea greu de pätruns, cum ar fi: «Hiroshima, mon amour» (aveam doispe ani), «L'année dernière a Marienbad» (la paispe ani), "Blowup", "Persona", "Pulp Fiction" si, cel mai recent, "Eternal Sunshine of the Spotless Mind", pe care l-am väzut prima oarä la curs, acum patru zile! Mi-a fost foarte greu sä-l urmäresc, necum sä mai si sustin discutia (am läsat-o pe Dorothy s-o conducä), dar m-a captat, i-am simtit coerenta interioarä, si abia astept sä-l reväd! Dacä e, e - dacä nu, nu!
Oricum, ca sä poatä functiona ca "puzzle" (formulä oricum discutabilä, dar care uneori reuseste, totusi), un film trebuie sä se sustinä, sä fie inteligibil, sä placä, la un prim nivel explicit - dincolo de care poate începe sä functioneze "clocotul visceral de probleme, simboluri, posibile solutii finale" si alte detalii pe care "poate nu le-ai observat". Altfel, e ratat!
Dacä vrei sä aperi acest scenariu (pe care eu îl contest, deocamdatä, vehement), fä, te rog, analiza lui în scris, pe toate planurile. Va fi un exercitiu util în primul rând pentru tine, care vizezi o eventualä calificare pe directia asta. Iar dacä-ti reuseste, îmi scot päläria în fata ta!
(Dar va fi nevoie de analizä aprofundatä, logicä, punctualä, nu de etichete gen "clocot visceral de probleme si simboluri" sau "poate n-ai aia, poate n-ai ailaltä".

@Windom:
Citeste "Behold the Man", apoi vei avea cäderea sä comentezi raportärile mele religioase.
Chestia din poll-ul äla mä surprinde - nici nu mai stiu când, cum si de ce am votat... Probabil eram beat, distrat, posedat sau în plinä crizä de somnambulism. Categoric, am fäcut o gresealä de neiertat, prin inconstientä: cum sä votez un film pe care nu-l väzusem? Abia ieri l-am väzut pentru prima oarä!

[marius_em]

Pitbull, ti-am citit cronica, si cred ca esti prea dur. Si cred ca illo are dreptate, filmul nu e un haos, si nu e neinteligibil. Daca i se poate reprosa e ca pe alocuri e kitchos, si forteaza simboluri, dar toate nedumeririle tale sunt explicate chiar in film, inclusiv faza cu ghindele (care si eu cred ca a fost cam fortata), si faza cu hartiile alea din cabana despre o ginocid de trecut, o vanatoare de vrajitoare parca.
Apoi cum am mai scris, filmul prezinta un caz patologic, foarte interesant, si prin intermediul acestui caz, da, prezinta frica de femeie. Dar nu e o frica spontana, si nu e o blamare si diabolizare totala a femeii, ci, din cate am inteles eu, ideea ar fi cumva ca barbatul face din femeie un monstru. Sunt niste detalii acolo care sustin asta, ea ii reproseaza ca el a ignorat-o total in trecut, ca nu i-a pasat nici de ea, nici de copil, apoi atitudinea surpinzator de docila, acceptand tot ce i se dicta, acceptand un rol arhaic al femeii in raport cu barbatul. Tocmai de asta il gasesc atat de infricosator filmul asta, de asta ma raportez la el, si il simt ca pe ceva veridic, pentru ca prezinta cumva o relatie normala intre un barbat tipic si o femeie tipica, si din niste reactii normale ale celor doi in relatie, din ignoranta lui atat de tipica noua barbatilor, din nevoia ei de atentie specifica femeilor, un eveniment tragic declanseaza un rau monstruos.

Reiau un post mai vechi, cu niste explicatii mai bune gasite pe imdb
Si Windom are niste explicatii si abordari grozave in posturile sale, axandu-se, justificat zic eu, pe simbolistica religioasa din acest film. Cred ca, daca ai timp si inclinatie spre a intelege de ce unii nu gasesc filmul atat de repulsiv, ai putea sa reiei si filmul, si ce s-a mai scris aici inainte.



Poate cineva sa interpreteze ce e cu ghindele acelea care cad intr-una din stejar pe acoperisul cabanei?

Se explica in film ce e cu ghindele. Stejarul traieste 100 de ani, si doar una e necesara pentru perpetuare. Restul ghindelor, mii, milioane, sau cate or fi, mor. "Copiii" stejarului mor. Pruncucidere. Motivul asta il intalnim si la cele trei animale.

Filmul e in primul rand psihologic, poate chiar psihiatric. Cred ca aveai dreptate in primele tale posturi cand spuneai ca prezinta un caz de patologie de studiu.
Din ce am citit pe imdb, ar fi simptomele unei boli, numite: "Munchausen Syndrome by Proxy". Nu sunt specialist in psihiatrie, astfel incat copiez aic ce-a zis amicul:

Munchausen Syndrome by Proxy is a form of child abuse in which a parent induces real or apparent symptoms of medical affliction in a child. The motivation for this abuse is attention and sympathy.
After the woman allows her child to die, she gets exactly what she wanted: constant attention from her husband. She even explicitly states in the intro that he was not giving her enough attention, when he allowed her to travel to Eden alone.
Her disorder is first revealed when he discloses the autopsy results, that the childs feet had bone deformations, and then realizes this was caused by the woman who was putting his shoes on reversed. Later it is revealed that she allowed her child to die, often the ultimate result of Munchausen Syndrome by Proxy.
When he comes to her with the photos of the reversed shoes, her greatest fear is realized, that he knows what she is doing, and she cries that he will leave her. To prevent this she goes to extreme measures. When he escapes, she screams in panic.

O alta teorie, poate o extensie a celei de mai sus, se referal la cauzele gestului criminal din prolog al mamei:

I very much agree with your explanation regarding Munchausen Syndrome by Proxy - but I think there is an additional dimension to it. I think she develops the Syndrome as a result of misogyny - she is accustomed to having her identity as a female dictated to her by male discourses and misogynistic undertones, and when she undertook her study of gynocide she simmilarly took those statments about women being evil as truth because it came from an authoritative source.
I think that despite the cannes anti-award, this film is very much about the repurcussions of misogyny and implies the danger of enforcing gender roles - if someone is led to believe they are something, they can become it.

Adica si-a ucis fiul (desi poate e mult spus "ucis"), pentru atentie, dar avea nevoie de atentie, pentru ca sotul era distant, cum i-a si reprosat. Poate chiar misogin. Si-n momentele ei de acalmie, parea sa fie foarte docila la toate indicatiile sotului.
Si apropo de "enforcing gender roles", era or replica in film care sustine ideea asta, ceva de genul: If you make the mind believe, the mind will achieve it. A devenit "Antichrist-ul" din studiile sale despre genocidul femeilor din padurea Eden.
Antichrist bineinteles ca nu e inamicul no. 1 al lui Jesus, cred ca a prins toata lumea ideea asta, e vorba doar de simbolul raului, probabil de asta titlul, nu? Sau imi scapa ceva?


LE. Uite inca o interpretare faina:
And one key "is that they're not a simple couple who is devastated by the death of their child. The child himself is Lucifer, who fell from the sky provoking pain, sorrow and desperation (the three small figures).

From then on,
sex will be only pain and punishment, Eden will be the place of the ancient fears where the 'tremendum and fascinans' mystery of the nature will be revealed.
The battle between man and woman becomes THE war of sense and instinct.

In this vision, woman becomes a totemic and absolut witch and once she's burned to death everything gets clear. The movie starts with a falling and ends with a rising. Eden is full again, nature turns good again. Yuo can't see the uphill but you can understand it's a rising toward a bigger promise."

[Federico]

Citisem intr-un interviu ca Lars a ajuns la aces titlu de la cartea lui Nietzsche pe care o avea pe noptiera. I s-a parut ca suna bine ca titlu.
Insa asta nu-l descalifica automat. Tot filmul e facut intuitiv. Lars a cautat in special de data aceasta sa intoarca spatele ratiunii cat mai des.
Apropo, Pitbull, e Handel, nu Haydn.

[Windom]

In fine, nu stiu cum nu poti sa-ti dai seama de dimensiunea religioasa a unui film incarcat de atitea simboluri biblice, avind in centru un Adam si o Eva decazuti care incearca, in zadar, sa-si recapete inocenta. Este un film care abordeaza o serie de probleme de ordin teologic, legate, in principal, de natura raului. Faptul ca nu ofera si raspunsuri e alta mincare de peste insa nu trebuie desfiintat doar pentru acest lucru.

[illotempore2002]

Nu cred ca cineva desfiinteaza filmul pt ca e religios.
Doar ca, vezi tu, daca tii musai, gasesti simboluri religioase peste tot, precum mexicanii simbolul crucii in fasole si mazare sau intrun copac taiat .... e o poanta a unui comedian celebru care face misto de aceste simboluri religioase pe care unii din noi le vad peste tot: Move the beans, move the peas....it's Maria!!!!!
=))

Cam asa faci si tu Windom!

Si mai e una: I stick my finger up my butt, I smell it, it changed my life! It's a miracle!
:D

[Windom]

Aici nu trebuie sa "tii musai" sa gasesti simboluri religioase pentru ca ele iti sar pur si simplu la git. Filmul e impregnat de asemenea simboluri, de la primul la ultimul cadru. Insa unii nu vad padurea de copaci.;)

[marius_em]

Uite, windom. Hulitul tau CTP face o cronica de zile mari in care in esenta iti impartaseste impresiile. :)

http://www.gandul.info/puterea-gandului/antichrista-5771956

[Windom]

Frumoasa cronica, intr-adevar.:)

[marius_em]

Pai, da, sigur. Acum e bun Cetepeul, ai? :D

[Pitbull]

Cetepeul e bun aproape întotdeauna - inclusiv când greseste; poti gresi în multe feluri, inclusiv inteligent si cu stil. :)

[buticut]

Nu stiu ce are Windom cu CeTePeul, ca de obicei le zice bine. Atata doar ca ma sperie sprancenele lui.
Cat despre film, cred ca o sa imi fac si eu curaj sa il vad intr-una din zilele astea.

[Windom]

Pai, da, sigur. Acum e bun Cetepeul, ai? :D
Am si recunoscut atunci ca am tras concluzii pripite in legatura cu CeTePeul. Daca l-am vazut doar la Realitatea si Pro Cinema, ce sa-i faci...

[marius_em]

Da, dar vreau umilinta! Vreau sa te tarasti prin cenusa si sa implori iertare!
No one talks like that about CTP. CTP is a rock god! CTP rullz!
...doua puncte paranteza...

[Federico]

Uite, windom. Hulitul tau CTP face o cronica de zile mari in care in esenta iti impartaseste impresiile. :)

http://www.gandul.info/puterea-gandului/antichrista-5771956

Si cand l-am vazut eu a ras lumea la faza cu Tarkovski. Mai tare decat la cea cu vulpea.

[Federico]

Kamikaze

Antichrist e Inca o dovada a ambitiei lui Lars von Trier. Din pacate nu si a marilor lui resurse de inteligenta cinematografica.

In Antichrist, Lars von Trier ne prezinta o confruntare feroce, sangeroasa la propriu, Intre un barbat si o femeie care tocmai si-au pierdut copilul. Sau, mai exact (avand In vedere ca nici el, nici ea nu poarta nume, ca sunt singurele personaje din film si ca se retrag intr-o casa din padure, loc caru ia ii spun Edenul), confruntarea lor se vrea a fi cea dintre Barbat si Femeie: ambitiei lui arogante de a controla totul prin rati une i se opun energiile ei profunde (irati onale, vrajitoresti), pe fundalul unei na turi paradisiace doar in aparenta, in realitate cruda si bezmetica. In locul spectaculoaselor pariuri formale din alte filme de von Trier (precum Dogville) sau al micilor lui jocuri cu publicul (precum cele din Seful sefilor, unde a declarat ca a introdus In fiecare secventa cate un obiect care nu-si avea locul acolo), Antichrist vine cu un fel de elementaritate solemna. Sau sa fie vorba mai curand de o banalitate intelectuala bombastica? Atunci cand, pornind de la sugestia ca baietelul s-a sinucis din cauza socului pe care i l-a produs imaginea parintilor sai facand sex (ceea ce Freud numeste „scena primordi ala“), von Trier Impinge tot mai depar te asocierile Eros-Thanatos, ajungand la imaginea unui penis care ejaculea za sange, In ce masura este el „elementar“ si In ce masura e pur si simplu banal (si redus la cele mai disperate tactici de a soca)? Sau, referitor la felul In care Isi prezinta eroina, In ce masura merita laudat pentru curajul de a merge pe urmele marelui dramaturg August Strindberg si ale marelui regizor Ingmar Bergman, fara a face concesii corectitudinii politice, si In ce masura merita amendat pentru prostia de a relua toate cliseele despre „irationalitatea feminina“?

[Windom]

Mie mi-a placut descrierea concisa si la obiect a lui ALS referitor la ceea ce se intimpla in film (http://agenda.liternet.ro/articol/9082/Alex-Leo-Serban/Scrisori-din-Cannes-pentru-Razvan-o-noapte-si-o-zi.html).:D

[Pitbull]

Intr-un mod mult mai concis, iertätor, elegant, si la obiect, Gorzo spune cam aceleasi lucruri ca mine. Si Tufi a nimerit-o în esentä, desi face concesii snobismului si jongelazä cu formalisme färä fond, ca de-atâtea ori. Cele mai importante lucruri din cronicuta lui sunt urmätoarele: relatarea rezumativ-ironicä a actiunii, si sublinierea absentei oricärui element "porno" din film (nu e totuna cu "sexual-explicit").
Apropo de pomelnicele intelectualicist explicative de mai sus, retineti un lucru:
Sub acest aspect, al relatiei dintre formä si fond, la nivelul mai concret al raportului "imagine/mesaj", sau "entertainment/continut", filmele se împart cam în trei categorii:
- filme de consum: entertainment maxim, continut minim
- filme de continut: entertainment normal, continut bogat si profund
- filme "de artä", "elitiste", "grele" (Antonioni, Tarkovski, etc.): entertainment redus, continut de mare bogätie si profunzime.
Iar acum, urmätoarele precizäri:
- Filmele din categoria a doua functioneazä perfect la nivel de entertainment, dar mai au si un întreg univers de straturi ascunse, tot mai profunde, care se pot preta la explicatii ample (exemple: "The Shining", "One Flew Over the Cuckoo's Nest", "City Lights"... practic, toate filmele care sunt "populare" si "de artä" în acelasi timp).
- Filmele din categoria a treia ("Stalker", "Persona", "Blowup", etc.) vor plictisi un mare numär de spectatori neavizati si needucati, si le vor fi accesibile numai celor care stiu sä le descifreze. Chiar si pentru acestia, se lasä greu decriptate. Dar important este cä îi captiveazä din primul moment, prin coerenta lor implicitä, prin starea de subtilitate si ambiguitate.
...In fine, ajungem la filme ca "Antichrist", "Inland Empire" (sau, pe alte paradigme*, "El Topo" sau "The Fountain"), care IN SINE nu reusesc nimic: nici sä distreze, nici sä comunice, nici sä incite; nu fac decât sä plictiseascä si sä respingä. Prin urmare, degeaba venim pe urmä cu pomelnice de explicatii savante despre continutul lor - un film trebuie sä comunice prin sine însusi (fie si la modul "îl vezi de zece ori ca sä-l întelegi" - dar sä-l tot revezi cä te cheamä el mereu, ca la Resnais sau la Orson Welles, nu cu forta). Dacä are nevoie de cârjele, proptelele, protezele textelor explicative, e clar: a ratat!
__________________________________________________ _____-
* In sensul cä: "El Topo" are totusi un nivel puternic de entertainment, prin imageria violentä extrem de bine lucratä; dar rämâne, în ultimä instantä, autist si obscur; iar "The Fountain" se auto-clarificä pânä în final, dar prin ieftinire: adicä, initial era enervant de criptic, si dintr-o datä devine ridicol de explicit; îi lipseste tocmai etapa medianä, esentialä, de mare artä, a "misterului incitant". (n.Pb.)

[Windom]

Si daca te uiti la un Picasso iar tot ceea ce trezeste in tine e plictiseala si respingere, avem de-a face tot cu un rateu? Sau, eventual, ii mai dam o sansa (eventual il privim din alt unghi) si, poate ne dam totusi seama ca am tras concluzii prea superficiale la un prim contact cu respectiva opera de arta?

[Pitbull]

Comparatia nu stä în picioare. Perceptia picturalä, perceptia literarä, perceptia cinematograficä... sunt complet diferite, din toate punctele de vedere: se desfäsoarä altfel în timp si spatiu, acceseazä pe alte coordonate atât sensibilitatea, cât si inteligenta privitorului. Toatä estetica filmului, constituitä în secolul säu si ceva de existentä, se bazeazä pe faptul cä se adreseazä liniar, desfäsurat pe o duratä fixä - de obicei cam de douä ore - unui spectator care stä nemiscat pe scaun si priveste. Abia în ultimele trei decenii, prin aparitia videoului (urmat si de digital), relatia dintre spectator si film a început sä se modifice - iar efectele acestei mutatii la nivel estetic, formal si de fond, se vor vedea mai târziu... Nu, în nici un caz nu poti compara un tablou cubist, suprarealist sau abstract cu un film ratat prin snobism, încâlcealä, neclaritate.

In schimb, dacä stai sä te gândesti, existä un anumit nivel unde analogia functioneazä, dar nu are relevantä pentru relatia dintre tablou si film, ci pentru tipurile de privitori - si anume: spectatorii avizati, educati, etc. Majoritätii privitorilor de un nivel din jumätatea superioarä a spectrului, un tablou non-realist bun, ca Picasso, Braque, Magritte sau Kandinski, nu le va provoca niciodatä reactii de respingere - exact ca un film oricât de dificil, dar reusit.
...Ceea ce-ti spun aici nu e inventia mea, ci e o regulä de bazä a regiei de film. Am învätat-o încä din primul an de facultate (ba chiar, în cazul meu, dinainte - din cursurile de amatori de la cineclub), am reîntâlnit-o ulterior reiteratä de nenumärate ori, în analize, studii, teorii ale filmului, am väzut-o functionând în mii si mii de filme. Dacä n-ar fi asa, n-am avea acum nici "Fragii sälbatici", «Hiroshima, mon amour» sau "In the Mood for Love", si nici "Terminator II", "Back to the Future" sau "The Simpsons Movie".

[Windom]

Aparenta încâlcealä si neclaritate. Senzatie pe care o ai dupa o prima vizionare. Dupa 2-3 vizionari lucrurile incep sa se clarifice (aici ma gindesc, in special, la cazul Inland Empire).

[Pitbull]

Tocmai asta e problema.
Dupä prima vizionare, un film subtil, non-explicit, trebuie sä-ti creeze o stare de atractie, curiozitate, MISTER - nu de "aparentä încâlcealä sau neclaritate" (motiv pentru care si "Inland Empire" e un rateu monumental). "Aparenta încâlcealä si neclaritate" = esec.
Iar decriptärile pe care, prin bunävointa voasträ, le-am citit mai sus, îmi confirmä opinia initialä: acum, când stiu ce-a vrut, înteleg si mai bine cât de lamentabil a dat-o-n barä, ce abisalä e distanta între intentie si realizare, între esentä si aparentä; practic, tipul a actionat tot timpul pe o paradigmä gresitä, a mers din start pe un drum înfundat.

[Windom]

Cum poate o opera de arta sa fie "un rateu monumental" doar pentru ca-virgula-cheia descifrarii ei se afla "ingropata" sub citeva straturi de, hai sa zicem "artificii artistice", ori pentru ca ne este servita intr-un mod neconventional? Valoarea implica atunci o doza mai mica sau mai mare de conventional? Daca un Antichrist sau un Inland Empire impinge arta cinematografica la limitele sale, respingem filmul in mod automat doar pentru ca-l consideram ermetic sau fals pretentios? Cam aceeasi atitudine am avut-o si eu fata de Stalker la prima vizionare (e drept, eram mult mai tinar). Asta nu a insemnat ca am abandonat sau l-am respins pe motivul ca ar fi o basina artistica. Abia dupa 2-3 vizionari am inceput sa descopar filonul artistic. Pur si simplu unele filme nu sint facute pentru o singura vizionare.
Dupa cum mai spunea cineva pe aici, si Mulholland Drive e un film pe care-l vezi atunci cind il re-vezi.

[Pitbull]

Ai dreptate, o operä de artä nu poate fi un rateu monumental. Dar o labä tristä, poate; si este.
Cum poate fi...? Am demonstrat pe larg, în mesajele mele de mai sus. Reciteste-le - nu le reiau.
"Stalker" e exact exemplul pozitiv. DE-AIA nu l-ai respins - fiindcä e cu adevärat bun, nu o bäsinä artizanalä.
Am dezvoltat amplu si clar, si de mai multe ori, modul de fuinctionare al filmelor fäcute, într-adevär, pentru mai multe vizionäri. Citeste.

De fapt, în mare parte, spui EXACT ACELEASI LUCRURI CA SI MINE, dar inversând concluziile. E ca si cum eu as spune: (1+1)x5=10, iar tu: (1+1)x5=01.

[marius_em]

Dar, Pitbull, sunt si omuleti care de la prima vizionare a Antichristului, nu l-au respins. Cum mai sta ipoteza ta in picioare in cazul lor?
Eu nu revad niciodata un film, in genere mai devreme de trei ani de la vizionarea anterioara (e o medie intamplatoare, nu un scop), nu pot, n-am rabdare, oricat de mult mi-ar fi placut filmul. Si pentru mine Antichrist a avut impact la prima vizionare. Si nu mi s-a parut incalcit, si nici laba trista. Poate e vorba si de conjuctura momentana a vietii personale, dar am simtit ceva veridic in conflictul barbat-femeie al lui LVT.

[Pitbull]

Simplu: nimic nu e perfect. Orice lucru, oricât de bun, are si câtiva denigratori. Orice lucru, oricât de prost, va avea si câtiva admiratori - exceptii cärora le-a pläcut din varii motive: sunt nepriceputi, sau amatori, sau au gusturi îndoielnice, sau au o afinitate foarte mare cu anumite criterii (genuri, autori, subiecte, etc.) si asta-i face mai îngäduitori, sau filmul rezoneazä cu o anume coardä sensibilä a lor, sau sau sau... Scuzatä-mi fie comparatia (e deliberat exageratä, just to make the point clearer), dar cum mi-ai räsopunde dacä eu ti-as zice: "Marius, sunt si omuleti coprofagi sau bäutori de urinä. Cum îti explici gusturile lor?"? Päi mi-ai da peste bot - si pe bunä dreptate!

[Windom]

"Marius, sunt si omuleti coprofagi sau bäutori de urinä. Cum îti explici gusturile lor?"?
Gusturile nu se discuta.:D Nu exista un adevar absolut, mai ales cind vine vorba de chestii atit de complexe (ma refer la filme, nu la "umori"). Tu afirmi, categoric, ca daca nu e conform cu sistemul tau de valori, e nonvaloare. Un pic de flexibilitate, musiu...

[Pitbull]

Relativizezi. Nu-l raportez la sistemul "meu" de valori, ci la un sistem de valori general acceptat, pe care l-am descoperit cu ajutorul profesorilor, al practicii, al lecturilor, al filmelor väzute, al experientei de vreo trei decenii si ceva de contact cu lumea filmului - un sistem pe care l-am adoptat gradual si constient. Când raportez ceva strict la "sistemul meu" de valori (cä-l am si pe äla, ca orice om), nu zic "e bun" sau "e prost", ci mä rezum la "îmi place" sau "nu-mi place".

[copila_satanista]

Este clar ca limitele se interpatrund si sunt filme care pot lasa mai multe senzatii pentru diferiti cinemaniaci :) cred ca cel mai interesant e ca fiecare sa-si spuna cronica, punctul de vedere si in felul asta poate ca ceilalti vor vedea sau nu ceva in plus la filmul respectiv. Cred ca se poate face aseamanarea cu pictura intr-o oarecare masura pentru ca e vorba tot de felul subiectiv in care este facuta perceptia. La un film precum acesta conteaza destul de mult experientele, sistemele de valori si gusturile personale pe care le detine cel ce il vizualizeaza, pe cand alte filme pot creea pareri mai putin contrastante.

[Windom]

Relativizezi. Nu-l raportez la sistemul "meu" de valori, ci la un sistem de valori general acceptat, pe care l-am descoperit cu ajutorul profesorilor, al practicii, al lecturilor, al filmelor väzute, al experientei de vreo trei decenii si ceva de contact cu lumea filmului - un sistem pe care l-am adoptat gradual si constient. Când raportez ceva strict la "sistemul meu" de valori (cä-l am si pe äla, ca orice om), nu zic "e bun" sau "e prost", ci mä rezum la "îmi place" sau "nu-mi place".
Asta pare o trivializare a demersului artistic original doar pentru ca nu se incadreaza in normele general acceptate. E normal, ca in conditiile astea, un Looking for Eric sa fie primit cu caldura iar un Antichrist sa fie huiduit. Daca traseul a fost marcat dinainte si orice abatere e sanctionata drastic, singura optiune a artistului e sa urmeze acel traseu? Mai este el artist in conditiile astea?

[copila_satanista]

nu mai este un artist. arta se bazeaza pe sentimente, iar sentimentele sunt subiective deci diferite de la caz la caz :D

[Pitbull]

Când se abate de la norme, artistul îsi asumä un mare risc - balansul între genialitate si penibil. Stä în firea lucrurilor - färä penibilitäti ca "Antichrist", n-am fi avut niciodatä capodopere ca "Otto e mezzo". Deci, toatä stima si recunostinta pentru Von Trier cä a încercat, dar asta nu înseamnä sä-i aduläm numaidecât esecul. Il punem la locul lui: undeva pe scara care duce spre marile filme din viitor - ale altora sau, de ce nu, chiar ale lui.

[Federico]

Referitor la ce spunea Gorzo, sunt de parere ca tocmai curajul de a te lega de niste teme si motive, nu pur si simplu elementare, ci in acelasi timp colosale si universale, ii da maretie unei lucrari artistice (si cu atat mai mare va fi esecul in caz de nereusita) . Lars a fost tot atat de banal abordand motivul "Scenei primordiale" ca si Michelangelo in "Pieta". Nu are cum sa cada in banalitate asa ceva. Si oricum, eu nu am mai intalnit in niciun film pana acum acest "freudism" .
La fel e si cu Eros-Thanatos. E ca si cum ai acuza pe cineva care intentioneaza sa spuna o poveste de dragoste, de neoriginalitate. Important e cum o spune. Ati mai vazut voi pana acum penisuri ejaculand sange?

[Pitbull]

Ati mai vazut voi pana acum penisuri ejaculand sange?
Ai mai auzit tu pânä acum de originalitate cu orice pret?
Da, desigur. ;)

Oricum, nu i-am contestat lui Lars nici intentia, nici curajul, ci rezultatul.
Adicä, ceea ce rämâne.

[Federico]

Dar nu e gratuita. E (sau macar poate fi) Eros si Thanatos, a spus-o si Gorzo.
Oricum, eu nu am contestat contestatia ta ci acuzatia de banal a lui Gorzo. ;)

[marius_em]

Ati mai vazut voi pana acum penisuri ejaculand sange?
Da, zilnic. De ce, e anormal? Nu inteleg, ce ar trebui sa ejaculeze daca nu sange?

[buticut]

Mie mi se pare anormal faptul ca TU vezi zilnic penisuri ejaculand sange :P.

[Windom]

Avem si noi dreptul la ciclu. Nu, m-am exprimat gresit, in scena respectiva femeia i-a aruncat in circa barbatului pina si ciclul. L-a pussy-ficat.

[marius_em]

Bine ca nu l-a pussy-rinichi. :)

[Dragomara]

Ati mai vazut voi pana acum penisuri ejaculand sange?
Da, zilnic. De ce, e anormal? Nu inteleg, ce ar trebui sa ejaculeze daca nu sange?
Eu una sunt absolut convinsă că dpdv medical în situaţia în care se afla, organul acela nu avea cum să mai funcţioneze. Şi-acum îmi amintesc de un Pascal Bruckner muuuult mai tragic. ;)

[SoX]

S-a tinut tare pe picioare. :)

[Dragomara]

Eu una-mi mă bucur că filmul a putut creşte atât de mult; dacă ar fi să mă exprim în termeni matematici aş spune: 180 de grade. ;)

[Pitbull]

femeia i-a aruncat in circa barbatului pina si ciclul.
In circa de politie?
Sau în circa = aproximativ?

[Windom]

Cîrca. Mi se pare mie sau mesajul de mai sus a migrat putin?:-?

[Pitbull]

Eu scriu cârca - ca-n Topârceanu, îl stii care; äla cu:

Päsärile migratoare
Se întorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouä microscopice!
("Primävara")

...doar e primävarä, nu?
Gata, back to topic.

[Dragomara]

Pe mine una nu m-a dezgustat deloc, şi l-am văzut de cel puţin 3 ori. Da'la gusturile mele, probabil că se explică. ;)

Dacă o să dau peste un suntet şi-o imagine de calitate am de gând să-mi cumpăr şi DVD-ul.

[Windom]

chiar trebuie să experimentăm așa ceva?
Nu trebuie. Poti sa spui pas.

[Windom]

E obligatorie pentru cei ce pot asimila o asemenea experienta, nu si pentru cei care ramin doar cu o senzatie de dezgust.

[Dragomara]

E obligatorie pentru cei ce pot asimila o asemenea experienta, nu si pentru cei care ramin doar cu o senzatie de dezgust.
Şi pt. a afla din ce categorie faci parte tb. să vezi filmul. Punct. ;)

[Windom]

E obligatorie pentru cei ce pot asimila o asemenea experienta, nu si pentru cei care ramin doar cu o senzatie de dezgust.
Şi pt. a afla din ce categorie faci parte tb. să vezi filmul. Punct. ;)
E adevarat, intr-o anumita masura. Totusi, cred ca filmul asta e mult prea complex pentru a constitui un asemenea test. Daca ai trait cu anumite prejudecati pina acum, experienta asta nu o sa-ti spuna prea multe despre tine. Eventual, te va inversuna in convingerile tale initiale.. Dupa cum spunea ALS, e un film care va fi gustat si apreciat de o anumita categorie de oameni, deschisi spre o astfel de experienta - hai sa zic, mai "libertini intelectual".:P

[sergiuseling]

Oarecum sunt de acord cu tine Windom, e un film libertin pentru libertini.

Dar nu cred că anumite convingeri morale pot fi considerate prejudecăți. Că altfel ajungem la limita cealaltă și putem considera că avem prejudecăți asuprea criminalilor și spunem că sunt răi fără să știm și noi cum e să omori pe cineva. Ar fi o experiență unică (pentru cei ce o pot asimila), dar poate că nu vrem să mergem până acolo.

[Dragomara]

De acord, însă cu o mică corecţie: formula este antonimul metaforei. :P

[sergiuseling]

Normal că n-are nicio legătură, cine vorbea de libertinism? Eu unu sigur nu.

Ai dreptate, n-am văzut filmul, am văzut secvențe și m-au oripilat. Ce m-a mirat e că ai spus că e obligatoriu să vedem așa ceva, poate mesajul e unul bun, dar modul de prezentare pare a fi greu de înghițit, ba chiar se poate să te dezguste.

Normal că sunt unii care cred că arta poate fi în orice, îmi aduc aminte de filme precum Salo sau 9 cântece. Aia după mine nu e artă și cred că unora, majoritatea de fapt, ne e mai bine fără.

[Dragomara]

Aia după mine nu e artă și cred că unora, majoritatea de fapt, ne e mai bine fără.
Mie, una, nu! ;) Da'treci peste părerea mea, io nu contez.:P
Sfat amical: niciodată, da'niciodată să nu mai vb în public despre un film pe care nu l-ai văzut, cel puţin de două ori, te rog. :">

[corinka]

Antichrist este un film pentru a carui vizionare iti trebuie un stomac sanatos. Recunosc ca m-am uitat in alta parte cand Ea s-a automutilat, in rest am rezistat, desi n-a fost usor.
Nu l-am vazut in conditii prea grozave. Eram la TIFF, la proiectia in aer liber si era cam frig. Am tinut, insa, sa il vad, pentru ca il asteptam cu sufletul la gura, fiind vorba de febletea mea, LvT.:x
M-a socat si am avut un mix de reactii (soc, amuzament, greata), nu stiam ce sa cred. Aveam senzatia ca LvT a facut filmul la misto, chiar mi-a venit sa rad vazand dedicatia finala. Nu mai era acel von Trier pe care il adoram eu. Credeam ca ne-a luat la misto pe toti, si pe spectatori, si pe Tarkovski, si pe juriul de la Cannes.
Totusi, acum, dupa un timp, ma gandesc sa revad filmul, cred ca merita mai multa atentie si m-am inselat la inceput vazandu-l ca pe o gluma a unui geniu care a ajuns sa isi permita orice.
Totusi, vulpea vorbitoare ramane un kitch de top!

[Windom]

Am zis "libertin intelectual" ca sa nu zic "deschis la minte".:D E normal ca unora sa le stea in git filme precum Antichrist sau Salo, pentru ca-i trezeste din coma indusa de filme gen Up In The Air sau Avatar. Si ce bine-i acolo in coma, la adapost de toate relele, leganat pe undele armoniei, pacii & sentimentalismului de tip Hallmark.
Iti vine sa-ti parasesti cuibul?

[sergiuseling]

Libertin intelectual nu sună nici pe departe la fel cu deschis la minte. Poate provoca confuzii, eu mă gândesc la una tu vrei să spui alta.

În orice caz comparația între Up in the Air și Avatar e sub orice critică. Mai degrabă Avatarul seamănă cu Salo sau Antichrist. Ăstea sunt filmele care vor să impresioneze cu orice preț. Unul folosește efectele speciale și 3d, celelalte vor să șocheze cu orice preț, ori e vorba de sute de milioane de dolari ori cu imagini care nu credeam că poate cineva să le pună pe peliculă.

[EduardBarbu]

In mai putin de trei ani, Lars von Trier se va dezice de Antichrist.

[vlad4s]

Mie sa imi spuneti cum e,dar nu cred ca e cine stie ce,dar astept un review.:-S

[marius_em]

E naspa. Nu te uita.

[Leonard]

Mie sa imi spuneti cum e,dar nu cred ca e cine stie ce,dar astept un review.:-S
e tare. uită-te!
nu e nici porno, nici horror, cum zic unii, nici de o violenţă şi o duritate extremă cum era Dancer in the Dark şi cum te-ai fi aşteptat de la LvT, ci un film foarte POETIC (nu e deloc întîmplătoare sau "la mişto" dedicaţia către Tarkovsky). am fost hipnotizat de imagini. fiecare cadru al său ar merita înrămat. deşi în aparenţă un pic haotic, e f migălos lucrat pe de-a-ntregul.
încă nu l-am văzut la cinema. mi-e teamă că reacţiile idioţilor din săli ar putea să-mi strice farmecul vizionării.

[R_Afc]

Cateva secvente din "Antichrist", ar putea fi prezentate la inceputul fiecarui film. Poate acest lucru, le va taia pofta de popcorn sau nachos, celor din sala. Astfel, as putea sa vizionez si primele 40 de minute din film, in liniste.

[Pitbull]

Mie sa imi spuneti cum e,dar nu cred ca e cine stie ce,dar astept un review.:-S
Si astea de-aici, si de pe site, si din topic, si citate de altii, ce-or fi?

[celine]

M-a enervat cel care a tradus subtitrarea: sotul era terapeut, nu psihiatru. E important, pentru ca la inceputul filmului tocmai asta face diferenta: psihiatrul ei ii dadea medicamente, iar sotul, psihoterapeut, mergea pe alte tehnici..de unde si toata dezvoltarea ideilor psihanalitice.
In rest..nu am prea multe de spus, am citit comentariile de aici si sunt, partial, de acord.
Vreau sa mai adaug doar ca eu l-as scoate din cinema-ul de mall, luandu-ma dupa reactia celor care au fost in sala cu mine cand l-am vazut: am auzit la sfarsit mai multe discutii despre cat de prost a fost, rasete in timpul filmului, comentarii aiurea, in general frustrari si asteptari neimplinite.

[sergiuseling]

M-am dus și eu să-l văd. Și nu pot spune că m-a dezamăgit având în vedere așteptările zero de la el.
Prima scenă absolut oribilă, dar am trecut peste ea. Apoi se plânge ea cu durerea și alte alea de îmi vine să adorm, de-abia puteam ține ochii deschiși. Și apoi nu știu ce muzică tare se aude că mă trezește și ceva animal care înfuleca din propriul lui corp spune ceva. Iară îmi vine să adorm, apoi din nou un zgomot puternic și se pare că ea îl lovește pe el cu ceva lemn, îi lovește și între picioare, mai ejaculează și sânge, iar apoi îi mai și face o gaură în picior cu ceva mașinărie.
Atât am putut suporta și am ieșit din sală.

[SoX]

Prima scenă absolut oribilă, dar am trecut peste ea.

Ba, dimpotriva! Este foarte bine masluita, introducerea fiind punctul forte al filmului, urmand ca acesta sa se stinga pe parcurs.

[Hattifnatt]

Eu n-am vazut filmul si pe baza comentariilor voastre incercam sa imi dau seama daca merita sau nu sa-l vad. Dar nu reusesc, cred ca va trebui sa-mi dau seama de asta dupa ce il vad, doh :P

Nu ma deranjeaza violenta pe ecran, cu conditia sa fie motivata! Ca exemplu in vin in cap scena cu sticla din "Labirintul lui Pan" si... cam toate scenele din "Eden Lake", un film care, vorba cuiva de pe aici, "am simtit nevoia sa fac un dus dupa ce l-am vazut." Dar din ce am inteles eu de la Pitbull, nu e motivata in acest film, eh?

Pit, de ce nu ti-a placut "The Fountain" ? sau am inteles eu gresit?

[Pitbull]

Da, nu mi-a pläcut "The Fountain". Am explicat de ce, în analizä - e pe-aici, pe undeva. Dä un search...

[Frank]

Normal ca iti dai seama de simbolurile religioase din film, pentru ca Lars ti le baga ostentativ in ochi, aproape deranjant.
In afara de aceasta, cred ca scenele de violenta maxima sunt gratuite. Este un film care te deranjeaza vizual si pe care nu prea vrei sa-l revezi. Poate doar asa, sa mai descoperi si alte simboluri gandite de mintea alienata a lui Lars cel Deprimat, dupa cum declarase chiar el ca era in timpul filmarilor. Dar de ce sa chinuie spectatorii?!

[Windom]

Spectatorii "se chinuie" singuri, 90% din violenta e doar sugerata, nu se intimpla pe ecran. Mai bine spus, aleg sa se "chinuie", nimeni nu te obliga sa vezi filmul, nu transformati totul intr-un experiment a la Clockwork Orange...

[Frank]

Coaiele zdrobite si piciorul gaurit sunt ”violenta sugerata”? Ba este chiar foarte explicit. In ceea ce priveste ”chinuitul”, nu este exclus ca Lars chiar sa se fi bazat pe spectatori masochisti. Saracii actori, totusi.

[Windom]

Eu unul n-am vazut nici un coi zdrobit, am vazut doar agonia pe fata lui Dafoe. Si nu cred ca m-am uitat la versiunea cenzurata...

[Frank]

Si daca a fost versiunea cenzurata? Nu spunea chiar Lars von Trier ca in unele tari i s-a cenzurat filmul, iar in Germania chiar a fost interzis...

[marius_em]

Ei, as, asta e problema, violenta viscerala. Care nu socheaza decat ca are ca obiect de lucru organele genitale. Daca vedem un slash horror, cu tarnacoape in cap, cu beregate taiate, nu e asa o mare chestie, si nu mai e pentru masochisti.
Windom, te-ai referit la Portocala Mecanica filmul, sau la experimentul Ludovico din film?

[Windom]

Iti garantez ca nu exista coaie zdrobite in Antichrist, doar imaginatii bogate care se gindesc intotdeauna la ce e mai oribil.;)

L.E. La experimentul din film.

[Frank]

Si apar, intocmai ca in fabula, Vulpea, Corbul si Caprioara...

[marius_em]

Asa, si? Si care-i fabula aia cu vulpea, caprioara si corbul?

[bremen1980]

LvT l-a plagiat fara ruşine pe Dimitrie Cantemir si a sa ''Istorie Ieroglifica "" :))

[Frank]

Asta intreb si eu: ”asa, si?” De ce trebuia Lars von Trier sa bage toate chestiile astea in ochi, ca un studentache la regie anul I? Nu violenta deranjeaza la acest film, ci lipsa de coerenta in mesaj. Sau poate, la fel ca un fabulist, vrea sa spuna musai povesti cu talc? Ii reuseste cam prost. Pacat, ca a facut si filme bune. Pe asta, insa, se vede ca l-a scris intr-o perioada cand era deprimat.

LvT l-a plagiat fara ruşine pe Dimitrie Cantemir si a sa ''Istorie Ieroglifica "" :))
:))

[Pitbull]

De ce trebuia Lars von Trier sa bage toate chestiile astea in ochi, ca un studentache la regie anul I? Nu violenta deranjeaza la acest film, ci lipsa de coerenta in mesaj. Sau poate, la fel ca un fabulist, vrea sa spuna musai povesti cu talc? Ii reuseste cam prost. Pacat, ca a facut si filme bune. Pe asta, insa, se vede ca l-a scris intr-o perioada cand era deprimat.

Iti dau dreptate întru totul, mai cu seamä privind ideile pe care le-am subliniat prin boldare.
Chiar ieri am väzut cu cursantii mei "Dancer In the Dark", care pur si simplu m-a dat pe spate. Magistral film! Apoi, discutând cu ei si mai meditând si-n drum spre casä (cä, de - nu-mi dädea pace!), am înteles mai bine coordonatele acestui fiasco penibil cu "Antichrist": totul se trage de la DEPRESIE.
Cum sä faci un film (ba încä unul atât de dificil si ambitios, nicidecum o poveste obisnuitä, cu naratiune simplä si clarä), când esti cu mintile si sistemul nervos vraiste? Un film are nevoie de o putere de discernämânt inimaginabilä pentru profani, de o luciditate si o obiectivitate impecabile - trebuie sä coordonezi totul, sä combini perfect, sä alegi solutiile cele mai potrivite, sä cântäresti cu o precizie farmaceuticä, sä dozezi, sä nuantezi... (calitäti uluitoare în "Dancer..."). Un regisor competent trebuie sä-si fie cel mai sever critic al lui însusi, în timp ce lucreazä - or, crizele maniaco-depresive te împing tocmai pe panta opusä, a defulärilor necontrolate, a autocompasiunii si a tolerantei fatä de sine... Haosul de aici indicä evident un mare artist, plin de talent si excelent profesionist, cäruia însä depresia i-a dereglat complet busola - si toate virtutile lui s-au combinat în cel mai amatoricesc, bramburit, ridicol mod posibil.

[Windom]

Ok, atunci hai sa desfiintam si un Stan Brakhage, William Burroughs ori un Cronenberg, ca probabil si astia au avut mintea vraiste atunci cind au creeat ceva si nu ne-au oferit codul. Sa defecam pe intregul cinema experimental pentru ca are nerusinarea sa ne bage in intuneric. Ce plm, de ghicitori avem noi nevoie? Ori se pune artistul in slujba omului de rind si ne ofera ceva coerent (explicabil ar fi si mai bine), ori il desfiintam cu totul, etichetindu-l bramburit ori ridicol...:-bd
...nu de alta, dar poate ne alegem si cu dureri de cap si dup-aia nu mai putem asimila cum trebuie povestea din Sex in the City 2. Ca aia-i oablă, aşa cum ne place nouă...

[Pitbull]

Ba hai altceva.
Hai sä nu mai fim copii si sä ne supäräm ca väcaru' pe sat când e criticat un film care ne-a pläcut - cu istericale gen "hai sä desfiintäm totul, hai sä defecäm pe tot", etc. Hai sä întelegem cä nu criticäm decât esecurile, si läudäm reusitele (cum am si fäcut cu alte filme experimentale ale lui von Trier).
Si mai hai sä nu facem comparatii deplasate cu peliculele de consum (bune, proaste sau mediocre), care-s o cu totul altä mâncare de peste decât filmele de continut (reusite sau nu).

[Federico]

Inca o sincronicitate faina (dupa cea a lui illo. cu "The Shining").
Adineauri am terminat capitolul "Montajul" din "Limbajul cinematografic" al lui M.Martin - capitol care se incheie in felul urmator: "Orice procedeu de expresie filmica este valabil de indata ce se justifica din punct de vedere psihologic oricare ar fi pe de alta parte neverosimilitatea sa material" .
Cu alte cuvinte, da-le dreacu' de reguli, Pit, filmul asta are o forta inexplicabila dar teribila iar proportia celor care apreciaza filmul, fiind prea mare - indiferent de paturile culturale si intelectuale cu care se invelesc - pt a fi doar "exceptia care confirma regula" , nu te lasa sa generalizezi faptul ca te-a plictisit pe tine personal.

[Pitbull]

Fals.
Regulile sunt fäcute pentru a fi încälcate, da - dar creator, nu tembel.
Numai cretinii le dau dreacu'. Profesionistii le încalcä inteligent si cu respect, pour ainsi dire.
Filmul are doar forta extraordinarä de a uimi prin tembelism - si nu în raport cu mine personal, ci cu rigorile profesionale, pe ambele paliere:
- al respectärii regulilor
- al încälcärii inteligente, creative, poate chiar revolutionare, a regulilor.
(Asa cum a fäcut von Trier în marile lui filme, anterioare ästuia.)
(Asa cum a fäcut si Tarantino, în unele filme anterioare "...Basterzilor".)
(Asa cum au mai fäcut-o si altii - si au reusit.)
(Asa cum se face.)

[Federico]

Numai cretinii le dau dreacu'.
Ce-mi place cand Pit apeleaza la tactici precum pseudo-inocenta din cazul de fata pt a-si ascuti si multi-fateta contra-argumentele! :x
Pe langa faptul - evident - ca nu gandeam atat de vulgar precum apare, eu privesc de pe pozitia spectatorului. De ce tre' sa se impotmoleasca si cramponeze el in verificarea respectarii "legislatiei" artistice daca lucrarea si-a atins scopul... acela de "a-l atinge" (pe spectator, nu pe scop) ?

Acuma, recunosc ca taceam malc daca eram singurul sustinator al filmului,sau cu inca cativa amatori, stiu ca pana si specialistii se mai insala - si nu o spun ca pe un argument (propriu-zis) -
dar in masa, dom'le ?! ... si contradictiile nu se invart in jurul unor aspecte secundare, ci pur si simplu sunt diametral opuse.


(Asa cum a fäcut si Tarantino, în unele filme anterioare "...Basterzilor".)
Sau Aronofsky in "The Fountain" , nu? ;)

[Pitbull]

1) Spectatorul nu trebuie sä se împotmoleascä si sä se cramponeze în verificarea legislatiei artistice; asta e treaba profesionistilor (critici, confrati...). Spectatorul meritä sä i se livreze produse de calitate (fie conservatoare, fie competent iconoclaste, novatoare, experimentale, etc.). Altfel, va simti o nemultumire subtilä, insidioasä, imposibil de definit dar persistentä, dincolo de zisa "atingere"... Sau, mai räu - nu va percepe nici mäcar la acest nivel fisurile, va înghiti gälusca si va suferi o subminare a propriului sistem de valori.

2) Nu, nu mä gândeam la "The Fountain", si nu l-as plasa tocmai pe aceeasi paradigmä a erorii - desi unele similitudini existä (în sens atât pozitiv, cât si negativ).

[Federico]

Altfel, va simti o nemultumire subtilä, insidioasä, imposibil de definit dar persistentä, dincolo de zisa "atingere"...
E bine ca macar incep sa ni se intersecteze convingerile... desi nu in sensul pe care-l doream.
Asta o recunosc total si chiar am observat-o la majoritatea comentatorilor. Desi, nu vad tragedia, in sine, din ea.

[...]va suferi o subminare a propriului sistem de valori.
Ei, acum reusesti sa ma pui pe ganduri...

[Pitbull]

Recunosc cä propriile tale argumente m-au pus pe gânduri - si astfel, sezând colea, am ajuns la concluziile pe care le citezi.

[SoX]

In "The Fountain" totul era fluid, fara discrepanţe pe tot parcursul acestuia si a fost nevoie doar de o singura scena pentru a ma lumina in ceea ce priveste mesajul acestuia. Cat despre "Antichrist", multitudinea simbolurilor il face mai rigid, mai greu de digerat. Au existat momente cand desluseam un simbol sau o scena si imi faceam o oarecare parere asupra mesajului din film dar intram din nou in ceata la aparitia altui simbol neavand o legatura cu cel precedent, si tot asa...

[marius_em]

Nu stiu despre regulile creatiei, dar filmul asta a avut un feeling puternic. Greu de urmarit, greu de digerat, cu siguranta. Dar tembel, rigid, sau excesiv de criptic, nu cred. Dincolo de toata simbolistica, pe care o analizezi mai mult dupa, pe moment, in timp ce-l vezi, filmul asta iti transmite o teama profunda, o frica primordiala fata de om, fata de femeie in cazul asta.
Adica, ti-e frica de reactia unei femei care acum face sex, si pare sa aiba nevoie de tine, si se induce impresia rolului femeii protejate de barbatul grijuliu, insa gradual, ni se dezvalie setea teribila de afectiune, de atentie a femeii, ce o face sa-si ucida practic copilul. E un gand care-ti trece prin minte, ca orice gest, orice vorba, are importanta mult mai mare decat ai fi crezut pentru femeia cu care-ti impartasesti viata, si ca afectiunea ei pentru tine se poate intoarce impotriva ta. E nebunia aia din ochii unei femei tradate.
Nu as spune ca LVT e misogin, dar aici clar demonizeaza femeia, insa nu intr-un mod superficial, ci metodic, argumentat, ca o reactie la indiferenta masculina.

[Windom]

Degeaba, daca nu se incadreaza in canoane (macar in cele care incalca regulile:| ), nu are dreptul sa ne insufle nimic. Totusi, Pit, macar un motiv serios, acolo, pentru care il desfiintezi. "E o aberatie pentru ca..." e de preferat in loc de un simplu "E o aberatie".

[Pitbull]

Am scris o ditamai analiza. E mai pe la începutul topicului.

[SMC]

Revazut aseara.
Cu placere.

Iadul din rai

Antichrist, cel mai nou film marca Lars von Trier, poate fi orice si catalogat oricum. Poate fi urat sau adorat, iti poate repugna sau te poate soca, o bolboroseala mistico-filozofica ("horror", "de arta", "avangardist-excesiv de intelectualist") sau capriciul unui cineast satul de propriile tipare. Cert este ca e filmul pe care nu-l vei mai uita odata ce-l vei fi vazut. E filmul personal, de autor, ridicat pe noi culmi: ale disperarii, ale intimitatii, si ale "traducerilor cosmaresti". Si nici o dedicatie gratuita cineastului rus Andrei Tarkovski, nu e.
Natura si existenta umana in ea, conexiunile si co-existarile om-natura si omogenizarea celor doua forte, una intr-alta, au fost mai mult decat niste constante in filmele lui Tarkovski. Au fost insemnele lui de marca. Iar afinitatilor von Trier-Tarkovski, consider ca le raspunde cel mai bine Zerkalo, cea mai "intimista" realizare a celui din urma. Desi prin ferocitate vizuala si o anumita stilizare a hidoseniei comportamentale, a (auto) torturilor fizice si psihologice si a secventelor "socante", trasate intr-un suprarealism abstract, Antichrist isi are mai multe in comun cu Cainele andaluz, debutul lui Luis Bunuel din 1928, film mut cu o durata de 16 minute - in care s-a aruncat - literalmente - cu pietre la proiectia de premiera. Astazi este opera de arta si obiect de studiu in cele mai prestigioase universitati de film.
Antichrist este un film "de simbolisme", nelinistitor prin comportamente si mimici irationale, asimetric si incoerent pe alocuri. Decupajele dense si indelungile tabloidizari individuale, dispersari spatio-temporale ale celor soti protagonisti din care se distinge doar un "tratament' esuat si o psiho-exorcizare - prin sex si confesiuni - intr-un loc numit ironic Eden, alcatuiesc o creatie cinematografica aproape non-narativa, unde filmarile cu incetinitorul - grandioase si decadente - constituie o avalansa a hipersensibilitatii si vulnerabilitatii fizice a omului in mediul sau inconjurator, potrivnic si favorabil, intr-o continua miscare.
Cu una dintre cele mai tulburatoare interpretari vazute vreodata in cinema (Charlote Gainsbourg este de-a dreptul inubliabila), Antichrist, o indrazneala artistica nepermisa astazi, "brutala" si "misoginista", este probabil unul dintre acele filme a carui valoare va creste odata cu trecerea timpului.

[psihologu]

Cum adica nu este horror...???!!!

[SMC]

~X( :((

Mai citeste odata.