Pitbull
10 Mar 2009, 18:59
"Seven Pounds" - Thrillenovelã
Cãutarea fericyrii merge mai departe
*** Atenþie! Conþine spoilere!! ***
N-aº putea pentru ca sã spun cã "Pursuit of Happyness" mi-a produs cine ºtie ce satisfacþii speciale - dar mãcar beneficia de circmstanþele atentuante ale docudramei, care-þi îngrãdeºte drastic scenariul în parametrii poveºtii din realitate, astfel încât nu-þi mai rãmâne decât sã croºetezi la nivelul regiei - ºi nici aici cu libertate deplinã. Cu totul pe dos stau lucrurile în cazul actualului "ªapte suflete", scos la ivealã de exact aceeaºi echipã de producãtori (Todd Black, Jason Blumenthal, James Lassiter, Steve Tisch, Molly Allen ºi, evident, Will Smith), acelaºi regisor (Gabriele Muccino) ºi acelaºi Will Smith (în rolul principal). Faptul cã aici scenariul e prost nu mai are altã scuzã decât cã au luat un ageamiu, Grant Nieporte, care pânã acum a mai scris fix... trei episoade din douã seriale T.V. (de înaltã clasã, ce-i drept: "Sabrina, the Teenage Witch", 2001, ºi "8 Simple Rules... for Dating My Teenage Daughter", 2004-5). Totuºi, nici chiar amatorismul respectivului nu prea justificã nivelul incredibil de didactic, rudimentar, confuz, îngãlat, demonstrativ, melodramatic ºi neveridic al poveºtii. (De-aici încolo, cei cãrora le plac surprizele sã nu mai citeascã; sunt invitaþi sã citeascã cei cãrora le plac aberaþiile.) Deci, un bãiat bun dar cu lipsuri (Ben Thomas pe numele lui, Will Smith pe-al întruchipeurului) conduce neatent ºi buºeºte un microbuz, de mor ºapte oameni. Remuºcat de masacrul astfel comis, se hotãrã sã-ºi spele pãcatele, fãcând ºapte fapte bune. ªi-acuma, sã te þii imaginaþie ºi rafinament scenaristicesc! Îi doneazã un plãmân unuia; jumate de ficat altuia; mãduvã osoasã unui leucemic; ochii, unui orb cu cataractã; bani, casã ºi maºinã unei mãmici agresate; inima proprie ºi personalã, unei cardiace. (Au ieºit doar ºase? Posibil, înseamnã cã pe una am uitat-o - da' nu-i nimic, aþi prins ideea.)
ªpilu-i cã sustrage o legitimaþie de la I.R.S. (Internal Revenues Service - aºa se zice la "circa financiarã", acolo la ei), intrã-n baza de date, sã gãseascã oameni cinstiþi dar strâmtoraþi, ºi pe urmã-i investigheazã pe cont propriu, dându-se ba inspector fiscal, ba agent F.B.I., ba Dan Diaconescu, ca sã se convingã cã meritã - nu care cumva, Doamne-fèri, sã blagosloveascã din preaplinul inimii lui cine ºtie ce japiþe! Aºa cã noi la început nu ºtim ce ºi cum, îl vedem doar la munca de teren, ne tot mirãm cã Doamne ce-o fi, ºi simþim gradual cã-i groasã (mai ales cã filmul începuse cum el suna la 911 s-anunþe cã s-a sinucis!). ªi, ce-i drept, prin partea asta chiar te þine. Una la mânã, încã n-ai aflat ce gogoneaþã de movitaþie va ieºi la luminã în final; doi la mânã, regia lui Gabriele Muccino nu-i tocmai de colea - omul are fior narativ, ritm, ºtie sã creeze suspense-ul, sã te þinã elegant în ºah, plus cã filmeazã expresiv ºi cu oarece stil. Cam prin aceste dintâi douãzeci de minute ale filmului, se localizazã ºi cele douã secvenþe bune: una, când el vorbeºte la telefon cu orbul (nimeni alt decât Woody Harrelson - da' dacã nu l-ai mai vãzut în alte filme, nu te prinzi), ºi ca sã se convingã cã-i bãiat de comitet ºi-i meritã corneele, îl tãvãleºte cu niºte replici de sarcasm macabru haioase foc; a doua, când fileazã un manager de spital care voia nu-º' ce ajutor financiar, ºi prinzându-l în ofsaid, constatã cã era o beºniþã care se purta cu pacienþii ca Zamfu-n "Moartea domnului Lãzãrscu", drept pentru care dã puþin cu el de toþi pereþii (la propriu).
În continuare, însã, avem o problemã - cãci îi iese-n cale tânãra cea cu inima-n pioneze (Rosario Dawson, din "Sin City", "Grindhouse" sau "Eagle Eye", nu tocmai rea, în rolu-i de hârtie creponatã) ºi, fatalmente, se-namoreazã intempestiv, pânã la a-i dãrui inima lui (tot la propriu - de unde deducem cã junele Nieporte încã nu s-a dumirit cum e cu metaforele, convins pasã-mi-te fiind el cã aºa-i frumos, sã operãm cu simboluri). Începând de-aici, fiorul de thriller se moleºeºte ca ºi cum n-ar mai fi, ºi se pune nene de-o telenovelã melodramoidã de nici nu ºtii când trec douã ore ºi trei minute, cã þi se par vreo cinci. În plus, povestea devine confuzã de-a binelea, aºa cã pe final sunt nevoiþi sã-ngrãmãdeascã explicaþii - ºi oricum multe chestii rãmân în aer, la nivel nu atât de informaþie, cât de veridicitate. Bine mãcar cã avem un rapel istoric de prestij, întrucât eroul nostru are o flebeþe pentru meduzele veninoase, aºa cãci când vine momentul sã dea colþul de bunãvoie ºi nesilit de nimeni (aia cu "Alo, salvarea? Ajutor, m-am sinucis!" de la-nceput), pentru ca inima-i ºi corneele-i sã poatã ajunge la binemeritorii destinatari, se pune-n cadã cu meduza ºi stã - cum ar veni, Cleopatra ºi mai multe nu!
Dupã care, filmul se terminã.
De vreo ºapte ori la rând.
Adicã, pentru fiecare personaj în parte.
Ca sã ºtim o socotealã.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 martie, 2009, h. 18:30-19:30
Bucureºti, România
Cãutarea fericyrii merge mai departe
*** Atenþie! Conþine spoilere!! ***
N-aº putea pentru ca sã spun cã "Pursuit of Happyness" mi-a produs cine ºtie ce satisfacþii speciale - dar mãcar beneficia de circmstanþele atentuante ale docudramei, care-þi îngrãdeºte drastic scenariul în parametrii poveºtii din realitate, astfel încât nu-þi mai rãmâne decât sã croºetezi la nivelul regiei - ºi nici aici cu libertate deplinã. Cu totul pe dos stau lucrurile în cazul actualului "ªapte suflete", scos la ivealã de exact aceeaºi echipã de producãtori (Todd Black, Jason Blumenthal, James Lassiter, Steve Tisch, Molly Allen ºi, evident, Will Smith), acelaºi regisor (Gabriele Muccino) ºi acelaºi Will Smith (în rolul principal). Faptul cã aici scenariul e prost nu mai are altã scuzã decât cã au luat un ageamiu, Grant Nieporte, care pânã acum a mai scris fix... trei episoade din douã seriale T.V. (de înaltã clasã, ce-i drept: "Sabrina, the Teenage Witch", 2001, ºi "8 Simple Rules... for Dating My Teenage Daughter", 2004-5). Totuºi, nici chiar amatorismul respectivului nu prea justificã nivelul incredibil de didactic, rudimentar, confuz, îngãlat, demonstrativ, melodramatic ºi neveridic al poveºtii. (De-aici încolo, cei cãrora le plac surprizele sã nu mai citeascã; sunt invitaþi sã citeascã cei cãrora le plac aberaþiile.) Deci, un bãiat bun dar cu lipsuri (Ben Thomas pe numele lui, Will Smith pe-al întruchipeurului) conduce neatent ºi buºeºte un microbuz, de mor ºapte oameni. Remuºcat de masacrul astfel comis, se hotãrã sã-ºi spele pãcatele, fãcând ºapte fapte bune. ªi-acuma, sã te þii imaginaþie ºi rafinament scenaristicesc! Îi doneazã un plãmân unuia; jumate de ficat altuia; mãduvã osoasã unui leucemic; ochii, unui orb cu cataractã; bani, casã ºi maºinã unei mãmici agresate; inima proprie ºi personalã, unei cardiace. (Au ieºit doar ºase? Posibil, înseamnã cã pe una am uitat-o - da' nu-i nimic, aþi prins ideea.)
ªpilu-i cã sustrage o legitimaþie de la I.R.S. (Internal Revenues Service - aºa se zice la "circa financiarã", acolo la ei), intrã-n baza de date, sã gãseascã oameni cinstiþi dar strâmtoraþi, ºi pe urmã-i investigheazã pe cont propriu, dându-se ba inspector fiscal, ba agent F.B.I., ba Dan Diaconescu, ca sã se convingã cã meritã - nu care cumva, Doamne-fèri, sã blagosloveascã din preaplinul inimii lui cine ºtie ce japiþe! Aºa cã noi la început nu ºtim ce ºi cum, îl vedem doar la munca de teren, ne tot mirãm cã Doamne ce-o fi, ºi simþim gradual cã-i groasã (mai ales cã filmul începuse cum el suna la 911 s-anunþe cã s-a sinucis!). ªi, ce-i drept, prin partea asta chiar te þine. Una la mânã, încã n-ai aflat ce gogoneaþã de movitaþie va ieºi la luminã în final; doi la mânã, regia lui Gabriele Muccino nu-i tocmai de colea - omul are fior narativ, ritm, ºtie sã creeze suspense-ul, sã te þinã elegant în ºah, plus cã filmeazã expresiv ºi cu oarece stil. Cam prin aceste dintâi douãzeci de minute ale filmului, se localizazã ºi cele douã secvenþe bune: una, când el vorbeºte la telefon cu orbul (nimeni alt decât Woody Harrelson - da' dacã nu l-ai mai vãzut în alte filme, nu te prinzi), ºi ca sã se convingã cã-i bãiat de comitet ºi-i meritã corneele, îl tãvãleºte cu niºte replici de sarcasm macabru haioase foc; a doua, când fileazã un manager de spital care voia nu-º' ce ajutor financiar, ºi prinzându-l în ofsaid, constatã cã era o beºniþã care se purta cu pacienþii ca Zamfu-n "Moartea domnului Lãzãrscu", drept pentru care dã puþin cu el de toþi pereþii (la propriu).
În continuare, însã, avem o problemã - cãci îi iese-n cale tânãra cea cu inima-n pioneze (Rosario Dawson, din "Sin City", "Grindhouse" sau "Eagle Eye", nu tocmai rea, în rolu-i de hârtie creponatã) ºi, fatalmente, se-namoreazã intempestiv, pânã la a-i dãrui inima lui (tot la propriu - de unde deducem cã junele Nieporte încã nu s-a dumirit cum e cu metaforele, convins pasã-mi-te fiind el cã aºa-i frumos, sã operãm cu simboluri). Începând de-aici, fiorul de thriller se moleºeºte ca ºi cum n-ar mai fi, ºi se pune nene de-o telenovelã melodramoidã de nici nu ºtii când trec douã ore ºi trei minute, cã þi se par vreo cinci. În plus, povestea devine confuzã de-a binelea, aºa cã pe final sunt nevoiþi sã-ngrãmãdeascã explicaþii - ºi oricum multe chestii rãmân în aer, la nivel nu atât de informaþie, cât de veridicitate. Bine mãcar cã avem un rapel istoric de prestij, întrucât eroul nostru are o flebeþe pentru meduzele veninoase, aºa cãci când vine momentul sã dea colþul de bunãvoie ºi nesilit de nimeni (aia cu "Alo, salvarea? Ajutor, m-am sinucis!" de la-nceput), pentru ca inima-i ºi corneele-i sã poatã ajunge la binemeritorii destinatari, se pune-n cadã cu meduza ºi stã - cum ar veni, Cleopatra ºi mai multe nu!
Dupã care, filmul se terminã.
De vreo ºapte ori la rând.
Adicã, pentru fiecare personaj în parte.
Ca sã ºtim o socotealã.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
10 martie, 2009, h. 18:30-19:30
Bucureºti, România