uncle charlie
06 Feb 2009, 11:12
Salutare Cinemagia!
Am avut ocazia, zilele trecute, sa vad varful genului horror, filmul [Rec]. Cateva impresii:
85 de minute, femei isterice, siluete Birkenau, voma.
Inca un "fake reality show" destinat amatorilor de ketchup. Senzatie identica cu mancatul pop-cornului in timpul stirilor de la ora 5.
Satisface doar nevoia maladiva de a trai tragedia altcuiva, de a simti cele mai inumane reactii, iar asta la adapostul unui confortabil loc in pat sau la cinematograf. In aceste conditii subiectivitatea excesiva a camerei de filmat suplineste golul lasat de cel mai mare pacatul al publicului, lipsa de imaginatie.
Intr-o incercare de a da o nuanta mistica se adauga putin Vatican si un demon cu ceva cunostiinte de virusologie. Noroc ca are doctorat in genetica, cum altfel ar putea el poseda un suflet? In fond unde nu-si baga dracu' coada?
Cum de la ecranizarea unor romane gotice pana la horror-uri aluzive privind ororile din Vietnam, sau probleme ale societatii (claustrarea libertatii individului provocata de progresul tehnologic, etc.), s-a ajuns la acest mockumentary odios? De fapt, jos palaria pentru Juame Balaguero, ofera doar ceea ce publicul poate rumega. Nimic mai mult.
Regizorul, nici pe departe un urmas al lui Jacinto Molina, iar directorul de imagine, Pablo Rosso, imi pare a fi un nou Toland sau Nykvist. :D
Toate cele bune!
Am avut ocazia, zilele trecute, sa vad varful genului horror, filmul [Rec]. Cateva impresii:
85 de minute, femei isterice, siluete Birkenau, voma.
Inca un "fake reality show" destinat amatorilor de ketchup. Senzatie identica cu mancatul pop-cornului in timpul stirilor de la ora 5.
Satisface doar nevoia maladiva de a trai tragedia altcuiva, de a simti cele mai inumane reactii, iar asta la adapostul unui confortabil loc in pat sau la cinematograf. In aceste conditii subiectivitatea excesiva a camerei de filmat suplineste golul lasat de cel mai mare pacatul al publicului, lipsa de imaginatie.
Intr-o incercare de a da o nuanta mistica se adauga putin Vatican si un demon cu ceva cunostiinte de virusologie. Noroc ca are doctorat in genetica, cum altfel ar putea el poseda un suflet? In fond unde nu-si baga dracu' coada?
Cum de la ecranizarea unor romane gotice pana la horror-uri aluzive privind ororile din Vietnam, sau probleme ale societatii (claustrarea libertatii individului provocata de progresul tehnologic, etc.), s-a ajuns la acest mockumentary odios? De fapt, jos palaria pentru Juame Balaguero, ofera doar ceea ce publicul poate rumega. Nimic mai mult.
Regizorul, nici pe departe un urmas al lui Jacinto Molina, iar directorul de imagine, Pablo Rosso, imi pare a fi un nou Toland sau Nykvist. :D
Toate cele bune!