Limita dintre film comercial si "NE-comercial"

[eragh]

Vorbind cu un amic despre filme mi-a trantit ceva de genul ... "Bah, The Pianist e film cult, nu comercial" ... m-a perplexat ... ca de fiecare data cand un film sau o anumita melodie e clasificata dupa criteriul asta.

Poate sa ma ajute cineva sa definesc limita de la care un film nu mai e considerat comercial?

[buticut]

Pentru mine,un film commercial e cel care mi se pare facut extra ca sa aiba succes la box-office,in sensul ca e mult eye-candy,dar substanta zero.E facut sa atraga masele,cum e Transformers de exemplu. Nu se pune accent pe plot. Pe scurt,filmele neserioase sunt comerciale. Bugetul (Un film indie niciodata nu va fi considerat comercial :D) si subiectul filmului diferentiaza un film comercial de unul ne-comercial.

Cult movies sunt cele care au un grup mic,dar devotat de fani,dar care la momentul lansarii nu s-au bucurat de atata faima,precum The Big Lebowski, Ed Wood...

[Pitbull]

O limitä precis definitä nu existä, ci mai degrabä o zonä foarte întinsä, între filmele virtualmente complet comerciale, si cele în principiul totalmente de continut. Extremele "pure" sunt infime...
Ce-ar fi un film 100% comercial? Poate doar un porno färä poveste, strict expozitiv; sau unele comedii burlesti din perioada filmului mut, tot asa, continând doar gaguri de tip slapstick lipsite de orice sens, spre a amuza la cel mai primitiv mod; altfel, chiar si cel mai cretin Mortal Kombat, chiar si cel mai rutinier western, cel mai gory-si-atât slasher, cel mai siropos romance, tot contine niste rudimente sub-procentuale de substantä, la nivelul: pozitiv si negativ, lupta dintre bine si räu, specularea angoaselor spectatorului, sau a curiozitätii lui macabre, sau a visärii la împlinirea în dragoste, respectarea unor reguli de naratiune empirice, etc...
Asemenea un film eminamente de continut... Tarkovski? Aproape, dar nu! Chiar si un film ermetic ca "Zerkalo" se vinde (si încä bine!), e evident cä introspectia, filosofia, teoria färä nimic facil si ieftin tot au pasionatii lor. In principiu, un film absolut de continut, cu zero valoare comercialä (confirmatä prin faptul cä ruleazä si NIMENI nu cumpärä mäcar UN bilet) devine o absurditate inimaginabilä.
Ca atare, categoriile "în sine" sunt cvasi-inexistente. Toate filmele se situeazä într-un loc sau altul de pe axa dintre cele douä extreme. In rest, e de ajuns doar sä ai un nivel elementar de culturä, ratiune si bun-simt, ca sä le identifici corect pozitia si sä-ti declari preferintele.

[Led-Ze-Pencil]

Poate sa ma ajute cineva sa definesc limita de la care un film nu mai e considerat comercial?
Cand filmul da exact ce prinde la public, ce vrea publicul, ce s-a demonstrat ca reteta de facut bani prin film, e comercial. E doar o marfa bine vandabila pusa pe taraba. Cand da mai mult, nu mai e.

Sau: daca filmul se duce cu totul spre gusturile publicului, singura lui grija fiind sa i le satisfaca, e comercial. Daca aduce publicul spre el, incercand sa-i si modeleze gusturile, nu mai e.

[Cinemania]

si totusi de ce la "Vreau sa stiu"??

[buticut]

De mere :D

[Cinemania]

...burta? :D

[dubthatsheet]

:huh:

[Led-Ze-Pencil]

O limita exacta fireste ca nu exista, nu e o linie care sa desparta albul de negru. Mai e si o zona gri. Asa cum nu este nici intre alte categorii: filme pentru copii/filme pt oameni mari, filme istorice/filme de aventuri etc.

Dar poti recunoaste ca exista filme care apar pe piata, fac inconjurul lumii, fac jde milioane si dupa aia nici dracu nu vrea sa le mai vada sau revada. N-au fost decat o marfa care a umplut buzunarele investitorilor.