Titanic Film Festival Budapest

[Shemaia]

Imi pare rau ca nu m-am gindit mai devreme sa scriu despre acest festival, care s-a petrecut in perioada 3-13 aprilie la Budapesta, ca as fi scris mai fresh despre ce s-a intimplat si ce filme am vizionat (doar in ultimele 5 zile, ce-i drept).

Ca o privire de ansamblu asupra festivalului, cu toata vechimea lui (a 15-a editie, a 3-a internationala), Titanicul nu se compara cu TIFF-ul nostru ca aflux de spectatori, dar nici ca volum de filme proiectate (c. 65). Bilete se puteau gasi chiar inaintea sau dupa inceperea filmului, iar aglomeratie vedeai doar la proiectile speciale. N-am apucat sa merg pe la evenimentele speciale sau la petreceri s.a., dar tot am reusit sa vad cam 2 filme pe zi.

Pentru detalii privind festivalul vezi aici (http://www.titanicfilmfest.hu/2008/index_en.php).

Primul film vizionat a fost Heima, documentarul realizat de Dean DeBlois despre Sigur Ros si concertele sustinute de acestia in Islanda in vara lui 2006. Nici ca se putea o mai buna potrivire intre muzica acestora si peisajele islandeze... Pura poezie! Naturaletea interpretarilor, cadrul natural sau urban ales pentru concerte, toate te atrag in lumea molcoma a islandezilor, care pentru membrii formatiei nu poate fi decit acasa (=Heima).
Faptul ca aceste concerte au fost oferite islandezilor din diverse comunitati, mai mari sau mai mici, fara sa li se cera nimic in schimb, a facut posibil ca publicul sa fie cit se poate de eterogen: tineri, familii, de la cel mai in virsta (da, si bunici), pina la cei mai mici, toti veneau la concerte ca la o intilnire comunitara, un picnic sau un foc de tabara. Urmarirea filmului a fost o experienta foarte placuta si m-a facut sa apreciez si mai mult muzica celor de la Sigur Ros. 10/10

[Shemaia]

Da, si filmul (Heima) a primit si premiul publicului...

Tot din sectiunea de documentare "Music for All" am vazut si filmul lui Grant Gee din 2006: Joy Division. O expunere onesta a ceea ce a insemnat Joy Division la vremea lor, cu un accent pe rolul lui Ian Curtis, si "mostenirea" lui. Ce m-a frapat a fost sinceritatea cu care cei trei, Hook, Morris si Sumner, au recunoscut ca habar n-aveau ce se intimpla in capul lui Curtis si problemele pe care acesta le avea, si chiar dupa descoperirea epilepsiei acestuia, au continuat sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat... Acest refuz al realitatii si naivitatea (poate aparenta, dar cel putin in cazul lui Hook recunoscuta franc) lor arunca inca o lumina (sau umbra) asupra mitului Ian Curtis... Oricum, merita vazut, mai ales de cei care nu stiu prea multe despre Curtis si Joy Division. Si poate acum oi fi si eu pregatit sa vad "Control", ca pina acum m-a ocolit acest film. Asadar: 8/10

[Shemaia]

Doua filme mi-au atras atentia - unul suedez, celalalt danez.

Låt den rätte komma in/Let the Right One In - Filmul prezinta o poveste superba despre prietenie si prejudecati, printr-o abordare neobisnuita, plina de mister si umor, in acelasi timp. Genul filmelor cu vampiri este remodelat (daca nu reinventat), cu o doza mai mare de realism (!), atingind de asemenea nivele de interpretare dincolo de orizontul filmelor de gen.
Oskar, un baiat de 12 ani, trebuie sa faca fata zilnic sicanelor unor colegi, pina cind se imprieteneste cu o fata, nou-sosita in apartamentul vecin, care il incurajeaza sa riposteze cu urmatoarea ocazie. In acelasi timp, tatal (?) fetei desfasoara unele activitati nocturne iesite din comun, dar desi pare a actiona cu singe rece, ezitarile sale din anumite momente fac personajul foarte credibil. Suspans, mister, umor, toate acestea sint imbinate intr-o maniera placuta de regizorul Tomas Alfredson, cel care a regizat si "Four shades of Brown". 8,5/10

Kærlighed på film/Just Another Love Story - Prezentarea oficiala a filmului de pe site-ul festivalului vorbeste de o refacere scandinava a filmului "While You Were Sleeping". Insa filmul de fata e mult mai mult decit o poveste romantica despre pierderea memoriei si alte cele. Cum spune si un personaj la un moment dat, premisele sint specifice filmului noir: femeia misterioasa, curiozitatea extrema a personajului principal, motivata in mare parte de insatisfactia fata de viata plina de rutina pe care o duce. Desi se prezinta inca de la inceput sfirsitul, toata actiunea este in asa fel construita incit nu poti sti cu certitudine care ar putea fi sfirsitul natural al filmului. Totul se deruleaza in ritmul actiunilor (non-)eroului, cu ezitarile si lasitatile acestuia la vedere, insa, cu toate acestea, nu este un personaj antipatic, si nici lipsit de surprize. La prima vedere poate parea prea colorat (si la propriu) pentru un film noir, insa fara indoiala este un descendent demn de luat in seama al filmelor noir. 8,5/10