There Will Be Blood

[illotempore2002]

There will be blood mi-a placut enorm. Nu are fisuri in scenariu, este perfect robust din punctul de vedere al povestii, al personajului....nu prea agreez eu personajele negative (am senzatia ca imi fac mie rau, ma indispun total) si filmele centrate pe ele, dar asta chiar mi-a placut. Mi se pare revigorant ca desi filmul e hollywood made, cu buget serios si intrevezi o armata de oameni in spatele lui, cu toate astea nu are nimic din stralucirea aceea artificiala a filmului perfect comercial, americanesc, legat cu funditza roz, nu e obositor prin clisee vizuale, nu e standard.....din contra, isi pastreaza particularitatea, respira, e individual.....culorile sunt fabuloase, peisajele desertice isi spun cu usurinta povestea, misterul de dedesubt, compozitia muzicala (marca Radiohead) mi se pare inovatoare prin faptul ca incearca diverse combinatii pe drumuri nebatatorite (imbina muzica incidentala cu cea de fond)...
Ca sa nu mai zic ca dialogurile sunt fabuloase, mai ales cele din final....
Unele scene mi-au cazut cam greu la stomac....scenele in care se adauga tot mai multa cantitate de dezumanizare la brutalitatea personajului principal....scenele in care il vedeam tot mai insingurat (doar a inceput singur totul, nu? pentru a sfarsi tot singur....Daniel nu-si suporta aceasta singuratate, el ar vrea tot timpul pe cineva langa el, prima data a fost fiul lui, a doua oara fratele impostor....un fiu vitreg si un frate impostor...)

[Pitbull]

"There Will Be Blood" - Wajda, Kubrick, Huston, Welles...
Reverenþios, în siajul marilor clasici

De ce e genial "Rosebud"? Lãsând la o parte trimiterea la mugurul feminitãþii lui Marion Davis (un banc genial în sine), sãniuþa lui Charlie Kane e recunoscutã drept una dintre cele mai laconice chei ale unui destin omenesc prin faptul cã prilejuieºte decriptarea retrospectivã a filmului într-un sens aproape karmic: Kane nu era pregãtit spiritual pentru acea putere pe care urma sã i-o dãruiascã, în cele din urmã, ambiþia nesãbuitã a mamei. Doar o opticã tezistã ar putea interpreta "Citizen Kane" ca pe un pamflet de stânga la adresa capitalismului. Capodopera lui Orson Welles nu dezbate datumul oligarhiei ca atare, ci tema mult mai complexã, dramaticã ºi dificilã a parvenitismului.
Filmul lui Paul Thomas Anderson evitã tendinþa veleitarã a unui eventual paralelism nu numai fiindcã romanul original, "Oil!", a fost publicat de Upton Sinclair încã din 1927, ci ºi prin faptul cã, spre deosebire de laicul "...Kane", analizeazã traiectoria dezumanizãrii într-o foarte incitantã relaþie cu instituþia religioasã, pe care avem ºansa s-o urmãrim sublimatã interpretativ de un cuplu actoricesc fascinant: Daniel Day-Lewis ºi Paul Dano - arivistul ºi clericul.
(Ar mai fi momentul, poate, sã amintim ºi dualitatea de percepþie asupra lui Upton Sinclair, care în perioada carierei sale politice, imediat dupã ce scrisese "Oil!", era acuzat din partea conservatorilor de simpatii stângiste, câtã vreme comuniºtii americani nu-l scoteau din bampir capitalist - ceea ce, iarãºi, oferã o cheie utilã pentru descifrarea filmului inspirat de romanul lui.)
Încã din prolog, se impune tensiunea potenþialã irezistibilã, de-a dreptul autistã în închistarea ei, dintre fanatic ºi obsesie. Efectiv, primele douãsprezece minute, lipsite de dialog ºi comentate numai de inspiratele acorduri muzicale ale lui Jonny Greenwood, urmãrindu-l pe Daniel Plainview în puþurile sale de argint unde va gãsi drumul spre petrol, amorseazã atât dramaturgia întregului film, cât ºi energia potenþialã a non-eroicului protagonist cãruia Day-Lewis îl va compune atât de captivant degenerarea, de la antreprenorul cald, tuºant, charismatic, nedespãrþit de (se crede) fiul sãu, pe calea ambiþiilor în crescendo marcate de izbucniri violente tot mai dese, atât necontrolat-temperamentale, cât ºi ucigãtoare cu sânge rece, pânã la bruta grobianã din memorabila secvenþã finalã a hãrþuielii criminale pe culoarele de bowling. În tandem cu el, Paul Dano compune dublul portret al gemenilor Sunday, dar mai ales al lui Eli, predicatorul evanghelist ºi tãmãduitorul prin credinþã cuviincios, suav, eterat, dezlãnþuindu-se grotesc în ritualurile de exorcizare ºi botez, pentru a se descompune isteric în momentele de laºitate.
În jurul acestor douã personaje centrale îºi structureazã Andreson (regisor ºi scenarist deopotrivã) demonstraþia privitoare la dezumanizarea prin rapacitate, ambiþie ºi fanatism, potenþatã de ambele deraieri raportate la credinþã - spre prozelitismul religiei ca show ºi business (Sunday), ca ºi pe calea negaþionsimului ateu (Plainview). Deºi lung ºi static, filmul capteazã spectatorul cu ajutorul ritmului interior ºi mai ales al cârligelor de caracterizare umanã - cãrora li se adaugã elementele stilistice seducãtoare ale imaginii lui Robert Elswith, de o plasticitate extrem de expresivã (mai ales în planurile-secvenþã de minute întregi, unde rãgazul contemplaþiei se suprapune peste câte un abia perceptibil travelling sau zoom, acumulator de tensiuni).
Indiscutabil, lucru recunoscut chiar ºi de cãtre denigratorii filmului (care-i acuzã în primul rând lentoarea), piscul valoric al operei rãmâne Daniel Day-Lewis, creatorul unuia dintre cele mai complexe ºi penetrante portrete actoriceºti vãzute în ultimii ani. Drumul de la cumsecãdenia cordialã perfect mimatã (cãci Plainview este din capul locului un manipulator ipocrit) pânã la sfidãtoarea autodemascare finalã este jalonat de un elocvent limbaj corporal, o mimicã rafinatã ºi subtilã (de neuitat luciul neliniºtitor al acelor ochi mici, deasupra amãgitoarei mustãþi stufoase) dar, mai ales, o creaþie cu adevãrat antologicã la nivel vocal, orchestratã pe mii de nuanþe, toate sub o dominantã melodioasã cu inflexiuni discrete ale nebuniei de fond, pentru care actorul a folosit nenumãrate înregistrãri audio de epocã. Poate cã marea lui performanþã rãmâne aceea cã încã din primele secvenþe vorbite ne plaseazã într-o dilemã extrem de incomodã: avem în faþã un om blând, muncitor ºi de treabã, ºi nu înþelegem de ce simþim nevoia sã-l strângem de gât.
Apropo de Paul Dano, e semnificativ faptul cã acesta a fost distribuit iniþial doar în rolul episodic al lui Paul Sunday - dar, dupã câteva secvenþe filmate, Anderson l-a identificat în el pe Eli ºi, ca atare, a modificat scenariul, adãugându-le celor doi fraþi calitatea de gemeni identici, pentru ca Dano sã poatã juca ambele roluri. Dacã Daniel Day-Lewis se impune prin coerenþa implacabilã cu care-ºi urmãreºte traseul personajului de la aparenþã la esenþã, Paul Dano oferã o permanentã oscilaþie între sfialã ºi explozie, între subþiraticul zâmbet preacuvios ºi grimasa paranoicã a falsului profet pe care pasiunea religioasã iniþial sincerã îl îndepãrteazã tot mai mult, pe nesimþite, de adevãrata lui menire (ecuaþie completatã mai ales în punctul culminant al filmului, din galeria de bowling).
În aceeaºi secvenþã a bowlingului, Anderson profitã de ocazie pentru a schiþa o reverenþioasã plecãciune spre Kubrick, prin compoziþia simetric-ameninþãtoare a celor douã piste ºi contrastul cromatic între maroniul lemnãriei ºi albul pereþilor. Comentariile elogioase la adresa filmului conþin multe postulãri ale unei eventual "revoluþii stilistice" de facturã kubrickianã - ºi chiar dacã responsabilitatea ne trage de mânecã spre aprecieri mai moderate, nu putem nega totuºi faptul cã Paul Thomas Anderson se confirmã ca un veritabil stilist cu drepturi depline - nu numai fiindcã în perioada de pregãtire a filmului nu se culca niciodatã seara fãrã sã revadã "Comoara din Sierra Madre" a lui John Huston (1948). Spre cinstea lui, am aflat acest lucru citindu-i declaraþiile; nimic, în iconicitatea filmului, nu dã senzaþia de epigonism ostentativ.
Cu atât mai puþin i-aº putea suspecta asocierea cu altul dintre filmele mele favorite, "Pãmântul fãgãduinþei", de Wajda (1975), dupã Reymont, unde Daniel Olbrychski, Wojciech Pszoniak ºi Andrzej Sewerin portretizau un trio de tineri care, din întreprinzãtori "fermecãtori ºi inocenþi", îºi pierd treptat umanitatea în condiþiile boomului industrial din Polonia începtului de secol trecut - practic, aceeaºi epocã ºi acelaºi context istoric ca în "There Will Be Blood", excepþie fãcând doar coordonatele geografice. Evoluþia lui Plainview aminteºte frapant de a lui Karol Borowiecki, deºi cheile interpretative diferã - între accentele tot mai brutale ale lui Day-Lewis, ºi treptata închidere a lui Olbrychski într-un turn de gheaþã. Fapt este însã cã ºi unul ºi altul - ºi cu Orson Welles trei, ca sã închidem cercul! - ne vorbesc despre acelaºi lucru. Ceea ce face din oscarizabilul lui Anderson nu numai un film de privit, ci mai ales unul care-þi dã de gândit.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
15 februarie, 2008, h. 01:45-03:28
Bucureºti, România

[illotempore2002]

Eu nu inteleg de ce sunt atatea persoane care considera filmul static.....nu mi s-a parut DELOC asa....din contra, filmul este foarte consistent, are foarte foarte multe scene intense, am avut senzatia ca s-au intamplat atat de multe in filmul asta, ca vreau sa-l mai vad odata....nici macar o secunda nu am simtit ca se bate apa in piua, sau ca e trasa vreo scena de par....sunt atatea momente marcante in film pt fiecare dintre eroi, si pt fiul adoptat, si pt Daniel si pt Eli, si pt proprietarii terenurilor....tot ce se intampla conteaza pt toata lumea in filmul ala....si pt noi

[Alex Leo Serban]

am mai propus un 'no country for old men' vs 'there will be blood' - as fi curios sa aflu argumentele pro & contra in fiekre din cazuri... :P
personal, nu ascund k am preferat filmul coenilor (mai putin 'show-offy', mai putin patruns d propria importanta - si avind, in plus, avantajul d a t pune p ginduri, ceea c 'twbb' NU face!), dar asta nu inseamna k nu consider filmu lu pta 'a great achievement'...

ps pt o discutie p marginea ac film, vezi si emisiunea magdalenei stanciu d duminik dp tvr cultural

[illotempore2002]

Asa este, filmul lui Anderson nu te pune pe ganduri: este o cazuistica relativ clasica, foarte clara, lineara. Avem in centru o tipologie umana relativ universala - aceea a imbogatitului rapid care se dezumanizeaza. Filmul nu problematizeaza ci expune. Situatia sociala generala, situatia particulara (dar universala) a lui Daniel, etc....dar asta nu ii scade deloc valoarea, pt ca oamenii au nevoie si de lucruri clare, certe la fel de mult cum au nevoie de ambiguitati si problematizari existentiale

Nu am vazut inca filmul Coen-ilor, urmeaza weekendul asta....

[Pitbull]

(...) Ceea ce face din oscarizabilul lui Anderson nu numai un film de privit, ci mai ales unul care-þi dã de gândit.
(...) si avind, in plus, avantajul d a t pune p ginduri, ceea c 'twbb' NU face!
:?...

[Alex Leo Serban]

c t miri?
ai raspunsu in postarea lu illo tempore: 'twbb' e un film clasic, 'inkis' din pdv al sensului - iti da o maciuk in cap, la final, si t lasa nauc...
DAR: e f previzibil (k climax), opac (k psihologie), destul d emfatic (k retorik) & ushor cautat (k stil). merge p hiperbola (vezi portretele celor 2: plainview & sunday) & depaseste maniheismu good vs bad doar printr-o indrazneata demonizare a ambilor protagonisti. 'twbb' e filmu unui 'caz' (strict circumscris timpului & spatiului respectiv, iar plainview NU e 'reprezentativ' decit pt propria sa paranoia), in timp c 'ncfom' este o parabola a conflictului good vs evil cu valoare d generalitate, irrespective of time & space.
'twbb' nu are subtilitatea d multi-layered story a coenilor & nici tonu d banc sec - kre reuseste sa spuna mai mult decit da impresia la prima vdr - al lui 'ncfom'.

[Pitbull]

Nici nu discut, "N.C.F.O.M." e mai bun, si-ti dä de gândit mai mult - da.
Dar "T.W.B.B." vine în urma lui la o distantä onorabilä, inclusiv sub aspectul datului de gândit - adicä nu-i pe zero cu el.

[Alex Leo Serban]

NU am spus k e d arunkt la gunoi - vezi mai sus: 'a great achievement'! doar k am indraznit o departajare - p cintar - d cca citva miligrame... :)

[Chantal]

Mie "There Will Be Blood" mi s-a parut un film extraordinar, care mi-a dat de gandit de cand l-am vazut acum vreo 2 luni. M-a marcat profund, iar experienta de a-l vedea la cinematograf mi-a intarit convingerea ca pentru mine, si pentru modul il care l-am trait si simtit, este cel mai bun film facut vreodata.

Sa incep sa ii insir calitatile, de la scenariu, pana la sunet, imagine si monumentala reusita actoriceasca a lui Daniel Day-Lewis ar insemna sa repet ce a spus deja Pitbull. Si sincera sa fiu, filmul imi induce o reverenta atat de profunda incat imi e si greu sa il iau la disecat.

Este doar... perfect.

[Alex Leo Serban]

wow... the best film of all time, ever! :w00t:

[Supastar]

wow... the best film of all time, ever! :w00t:
on the whole planet?

[Alex Leo Serban]

the whole universe, baby!!! :lol:
'cetatenii kane' dp sirius sau andromeda, beware!
ps sper k s-a inteles k era un comentariu amazed la postarea lui chantal...

[akeen]

e o porcarie de film un obsedat de petrol si titei care e mai important petrolul decat familia(copilul lui)
:lol:

[Mala Portugal]

am mai propus un 'no country for old men' vs 'there will be blood' - as fi curios sa aflu argumentele pro & contra in fiekre din cazuri... :P
personal, nu ascund k am preferat filmul coenilor (mai putin 'show-offy', mai putin patruns d propria importanta - si avind, in plus, avantajul d a t pune p ginduri, ceea c 'twbb' NU face!), dar asta nu inseamna k nu consider filmu lu pta 'a great achievement'...


am vazut topicul asta pe alt forum & long story short: twbb vs ncfom - 76:40.
eu n-am vazut inca there will be blood asa ca n-am drept de vot.

[M0n0]

& long story short: twbb vs ncfom - 76:40.
NCFOM haters...din cauza ca a luat Oscarul si TWBB nu a luat decat 2 (mai putin importante, relativ)
Probabil si Daniel Day-Lewis fans sau Paul Thomas Anderson fans...
Si probabil pentru ca e cool sa te pi*i impotriva vantului in ziua de azi...
Am mai intalnit si eu fenomenul asta pe softpedia.

On:
Film foarte fain, cu o atmosfera autentica si placuta, meticuloasa in detalii, cu punctul forte in jocul actorilor si regie.

[Suspect de bizar]

Am vazut si eu filmul,mi-a placut ennorm mai ales Daniel Day-Lewis.Nu-i mai bun ca No country for old men,dar nici departe nu-i.

[criss robi]

Nu am apucat sa vad filmu.Totusi am vazut traileru si povestea este interesanta. :D

[thequietsurfer]

Si de ce tii neaparat sa ne comunici asta? E un mesaj de o inutilitate care nu-i contrabalansata deloc de stil. Nimic interesant. Nimic fermecator.

[Pitbull]

Mesajul nu ne vorbeste despre film, ci despre Cris Robi si ce-a fäcut, ce n-a fäcut, ce gândeste, ce crede, ce considerä el - în general.

[BJBlazkowicz]

Comparativ cu NC4OM, There Will Be Blood are poveste mai faina, si stilul clasic. NC4OM se pare ca ii mai bine primit de aia care dau mult pe filmele ce indeamna la introspectie, fara sa le pese prea mult de evidente* si clisee, cu sau fara aluzii.

*asasinul invincibil e o fantasma




-------------------------------------
Plainview: “I have a competition in me. I want no one else to succeed. I hate most people.”
“I don’t want to talk about those things. I see the worst in people. I don’t need to look past seeing them to get all I need. I’ve built my hatreds up over the years, little by little, Henry… to have you here gives me a second breath. I can’t keep doing this on my own with these… people.”