Pitbull
19 Dec 2007, 00:32
"August Rush" - Între "minunat de înãlþãtor" ºi "mare brânzã siropoasã"
De la "Mamelor din lumea-ntreagããã..." la Puccini
Se spune despre "August Rush" cã are darul de a face oamenii sã plângã încã din trailer - poate mai degrabã datoritã muzicii, prvilegiatã într-adevãr cu un acces mai facil spre scurtãturile sufletului. La nivelul întregului film, soundtrack-ul foloseºte piese gospel, rock ºi clasice, combinate armonios ºi eficient - ceea ce contribuie în mare parte la atenuarea efectelor dezamãgitoare ale povestirii, destul de cliºeatice ºi indiscutabil siropoase. S-ar putea ºi ca previzibilitatea scenariului sã se revendice de la parafraza dickensianã explicitã: talentatul orfan August Rush (Freddie Highmore) - aºa-l cheamã, pentru cine se aºteptase la un titlu traductibil ca "Iureºul de august", sau cam aºa ceva - rãmas pe strãzile New York-ului, nimereºte sub aripa unui personaj de tip Fagin, numit "Vrãjitorul" (Robin Williams), care se ocupã de recuperarea/exploatarea (sau viceversa!) aurolacilor binecuvântaþi de Calliope, Euterpe ºi Polyhymnia (trecem peste faptul cã micul geniu sare direct de la "Mamelor din lumea-ntreagããã..." la nivelul lui Puccini, când el nici notele nu le-a studiat, nici gura nu-i miroase. Pânã ºi Amadeus a avut ceva mai mult de lucru cu iniþierea.)
Categoric, reþeta conþine toate ingredientele pentru a înmuia inimile însetate de romantism lacrimogen - sau, dimpotrivã, a-ºi atrage ironiile pieilor groase, hârºite prin toate poncifele genului. Dacã victimele seducþiei sale vã vor îndemna sã vã duceþi la el cu toatã familia, de la copii pânã la bunici, aºteptaþi-vã ºi la comentarii sarcastice privind rigiditatea situaþiilor, formalismul mizanscenelor ºi falsitatea declarativã a dialogurilor - ca sã nu mai vorbim de piesa finalã, care ar fi trebuit sã dovedeascã geniul componistic al protagonistului, uitând cã cine are cât de cât culturã muzicalã va recunoaºte în ea aranjamente pe motive din Bach. Noroc cã Jonathan Rhys Meyers e chipeº ca o încruciºare între Malcolm McDowell ºi Johnny Depp, iar formaþia gospel cântã acceptabil (în mãsura în care putem accepta ºi cã bisericuþele din Harlem sunt dotate cu orge veritabile).
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 noiembrie, 2007,
Bucureºti, România
De la "Mamelor din lumea-ntreagããã..." la Puccini
Se spune despre "August Rush" cã are darul de a face oamenii sã plângã încã din trailer - poate mai degrabã datoritã muzicii, prvilegiatã într-adevãr cu un acces mai facil spre scurtãturile sufletului. La nivelul întregului film, soundtrack-ul foloseºte piese gospel, rock ºi clasice, combinate armonios ºi eficient - ceea ce contribuie în mare parte la atenuarea efectelor dezamãgitoare ale povestirii, destul de cliºeatice ºi indiscutabil siropoase. S-ar putea ºi ca previzibilitatea scenariului sã se revendice de la parafraza dickensianã explicitã: talentatul orfan August Rush (Freddie Highmore) - aºa-l cheamã, pentru cine se aºteptase la un titlu traductibil ca "Iureºul de august", sau cam aºa ceva - rãmas pe strãzile New York-ului, nimereºte sub aripa unui personaj de tip Fagin, numit "Vrãjitorul" (Robin Williams), care se ocupã de recuperarea/exploatarea (sau viceversa!) aurolacilor binecuvântaþi de Calliope, Euterpe ºi Polyhymnia (trecem peste faptul cã micul geniu sare direct de la "Mamelor din lumea-ntreagããã..." la nivelul lui Puccini, când el nici notele nu le-a studiat, nici gura nu-i miroase. Pânã ºi Amadeus a avut ceva mai mult de lucru cu iniþierea.)
Categoric, reþeta conþine toate ingredientele pentru a înmuia inimile însetate de romantism lacrimogen - sau, dimpotrivã, a-ºi atrage ironiile pieilor groase, hârºite prin toate poncifele genului. Dacã victimele seducþiei sale vã vor îndemna sã vã duceþi la el cu toatã familia, de la copii pânã la bunici, aºteptaþi-vã ºi la comentarii sarcastice privind rigiditatea situaþiilor, formalismul mizanscenelor ºi falsitatea declarativã a dialogurilor - ca sã nu mai vorbim de piesa finalã, care ar fi trebuit sã dovedeascã geniul componistic al protagonistului, uitând cã cine are cât de cât culturã muzicalã va recunoaºte în ea aranjamente pe motive din Bach. Noroc cã Jonathan Rhys Meyers e chipeº ca o încruciºare între Malcolm McDowell ºi Johnny Depp, iar formaþia gospel cântã acceptabil (în mãsura în care putem accepta ºi cã bisericuþele din Harlem sunt dotate cu orge veritabile).
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
13 noiembrie, 2007,
Bucureºti, România