Pitbull
09 Aug 2007, 01:26
"Den Brysomme mannen" / "Omul problemã" - Rece, rece... cald...
Un Kafka norvegian-islandez
Un sinucigaº înfipt în þepii unui gard de fier forjat - cu trupul rãsturnat pe-o laturã, strãpuns dintr-o parte în alta, plin de sânge... Trecãtorii, puþini ºi indiferenþi, circulã fãrã sã-i dea atenþie. Însuºi personajul principal (cãruia camera i se substituie în cele câteva cadre subiective ale secvenþei), îl priveºte mai mult intrigat, decât ºocat. Doi lucrãtori sosesc cu o maºinã ºi încearcã sã desprindã din gard cadavrul, din care încep sã cadã, firesc, bucãþi de intestine. Nu peste mult, un om de serviciu spalã pe jos.
Imaginea e extrem de durã, în special prin contrastul dintre condiþiile brutale ale acestei sinucideri ºi rãceala stilului de a o filma. Într-un film expozitiv, gen thriller, horror, serie B, etc., ar fi anunþat un crescendo de elemente similare urmând a se declanºa cam de pe la o douã cincimi din scenariu încolo. Întrucât "Den Brysomme mannen" / "The Bothersome Man" / "Omul problemã" este un film de conþinut, aceastã secvenþã plasatã în primul sãu sfert de orã este ºi cea mai violentã (vor mai exista doar douã comparabile). Rolul ei nu este acela de foretaste al unor viitoare atracþii, ci de a impune o stare de disconfort maxim, insinuatã din start pe sub o povestire ce pare sã se desfãºoare în cele mai civilizate condiþii.
Un oraº modern, curat, zâmbãreþ cu discreþie - în care eroul, Andreas (Trond F. Aurvåg), soseºte de nicãieri cu un autobuz. Peste starea sa de amnezie semi-abstractã se suprapun surprizele de a descoperi cã imediat e angajat într-o excelentã slujbã de contabil într-o companie de mobilã ºi decoraþiuni interioare, îl aºteaptã un apartament de bun-gust, ba chiar cucereºte fãrã probleme o frumoasã (dar... neinteresantã) comerciantã de bucãtãrii ultramoderne (Anne-Britt / Petronella Barker). ªi totuºi... something is wrong... ºi vom afla destul de repede ce anume.
Nu e o noutate pentru nimeni cã sub-rasa nordicã reprezintã avangarda civilizaþiei "de tip european" a omenirii (ajunge doar sã comparãm douã insule aproape egale ca mãrime: paradisiaca Hispaniola, mai cunoscutã ca Haiti, în care de douã secole foºtii sclavi negri n-au reºit decât sã imite comunitatea albã în tot ce are ea mai rãu - cu accente de regres tribal - ºi vitrega Islandã, sterilã ºi asprã, unde un mic neam blond a construit una dintre cele mai evoluate societãþi ale lumii). Ne minunãm de nivelul de trai din þãrile scandinave, din Danemarca, Germania ºi Olanda. Iar dacã privim mai atent, sub pojghiþa bunãstãrii materiale, a mecanismelor sociale perfecte ºi a politeþii superficiale, descoperim o lume care, o datã cu atâtea flageluri "istorice", ºi-a pierdut ºi sentimentele, perspectivele, spontaneitatea ºi vivacitatea. O lume care, învingând moartea, ºi-a anulat potenþialul de a trãi - cãci cum ar putea exista viaþa fãrã moarte? (Sau, vorba soþiei Stalker-ului tarkovskian: "fãrã suferinþã n-ar exista nici speranþã, ºi nici fericire".)
La scurt timp dupã ce a asistat la suicid, Andreas îºi taie cu deliberare un deget, folosind ghilotina pentru hârtie de la birou (din nou, o secvenþã durã, cu elemente de umor negru). Seara, acasã, constatã cã pe sub pansament degetul i-a crescut la loc... (Ulterior, ne vom putea imagina cã nici sinucigaºul n-a rãmas mort prea multã vreme - poate de aici ºi indiferenþa celor din jur.) În oraºul fãrã nume, din þara cu câmpii reci ºi vulcani stinºi, nu moare nici mãcar un deget. Se trãieºte doar - simulat. Scenariul lui Per Schreiner construieºte o lume kafkianã cu trimiteri destul de clare (în special cei doi "agenþi de intervenþie" care le rezolvã sec ºi eficient pe toate, amintind de executorii finali ai lui Josef K., sau beciul lui Hugo, ca un rapel la mansarda lui Titorelli - ºi, în general, sistemul de reacþii al tuturor personajelor, modelul social sugerat, ºi mai cu seamã atmosfera). O serie întreagã de acþiuni ºi atitudini proprii unui arhetip al "celei mai bune dintre lumile posibile" se relevã curând ca fiind insuportabil de gãunoase, þinând exclusiv de domeniul absurdului (vezi cordialitatea efemerã a ºefului de la serviciu, involuntarul balet al ospãtarilor cu maniere impecabile, sau atitudinile femeilor cu care intrã eroul în contact). De altfel, nu ne scapã atenþiei nici o anumitã asemãnare (deºi pe alte coordonate) cu spulberarea tuturor iluziilor din "Fundaþia" lui Antonio Buero Vallejo, mai ales în secvenþa premergãtoare finalului, când Andreas descoperã un angajat nou în biroul lui, iar ºeful, deºi recunoaºte cã respectivul nici nu se comparã cu el, îl dã totuºi afarã surâzãtor, cu o serie de platitudini prietenoase. Tot de capodopera dramaturgului spaniol (cu precãdere în magistrala montare din 1978 a lui Horea Popescu, la Naþionalul Bucureºtean) amintesc cei doi agenþi, chelnerii din restaurant - ºi, evident, tunelul subteran prin care Andreas ºi Hugo trudesc spre o iluzorie evadare.
Povestea curge lin, fãrã hiatusuri, sincope sau lovituri de teatru, acumulând inexorabil tensiuni care de la un punct devin insuportabile (structura dramaturgicã urzitã de Schreiner ar merita un studiu aparte). Pe deasupra acestei trame se aºterne regia impecabilã a lui Jens Lien, care preia fluenþa subtil ascendentã a povestirii ºi o potenþeazã cu secvenþe de o precizie ceasornicãreascã, în care actorii sunt conduºi cu deliberare ca niºte roboþi ce imitã la perfecþie comportamentul uman. Încã din primele momente, ºi pânã în final, vor frapa valenþele plastice ale imaginii, mereu compusã extrem de atent de cãtre John Christian Rosenlund, un operator apt sã asimileze în totalitate intenþiile regisorului ºi sã le dezvolte pe aceeaºi linie, cu o creativitate virtualmente nelimitatã (remarcabilã complexitatea compoziþiilor, fie în plan, fie în profunzime, jocurile subtile de lumini ºi culori, pastelurile neînsufleþite ale acestei glaciale brave new world ºi sugestiile vitale ale ipoteticului drum spre realitate: camera din beci a lui Hugo, forma vaginalã a fisurii de unde va porni sãparea galeriei (semnificând, vizibil, aspiraþia unei noi naºteri) ºi, mai ales, explicitarea "luminiþei de la capãtul tunelului" - acel unic cadru al bucãtãriei adevãrate, unde nu are acces decât mâna lui Andreas, ºi numai pentru a sustrage o felie de prãjiturã de casã ce nu se poate compara cu cubuleþele ciocolatii care circulã mereu printre colegii de serviciu).
O atenþie specialã meritã coloana sonorã a lui Christian Schaanning, alcãtuitã savant din sunete ale realitãþii, mãrunte dar extrem de expresive, care compun o veritabilã reverberaþie a neverosimilului - mai ales prin orchestraþia cinicã a zgomotelor naturaliste ºi crude (tãierea degetului, secvenþa cu metroul), printre care vor începe sã se insinueze, de la un moment dat, sugestiile de chicoteli ale copiilor de "dincolo", ºi mai ales ilustraþiile din Grieg (apropo, în tot filmul nu apare, cum e ºi firesc, nici un copil - ºi nici un bãtrân; prezenþa lor e incompatibilã cu acest univers de lucrãtori destoinici ºi salariaþi sârguincioºi, care funcþioneazã maºinal ºi se distreazã mecanic, care-ºi etaleazã dezinvolt bunãstarea materialã ºi devin binevoitor-stresaþi când cineva le aminteºte de propria sterilitate sufleteascã). De fapt, trãsãturile acestui sound-track constituie una dintre cele mai reprezentative expresii ale concepþiei de atitudine ºi stil a filmului: gândit, simþit ºi realizat de norvegieni ºi islandezi, "The Bothersome Man" este un film rece, despre o lume rece, lucrat cât se poate de rece... ºi aspirând la tot ce poate avea mai cald, mai însufleþit, mai dinamic, un ideal de viaþã omeneascã.
Care ar fi, totuºi, problemele ce i s-ar putea reproºa acestui "Om problemã" care, categoric, se confirmã ca unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut la nivel mondial - inclusiv prin duzina de premii internaþionale pe care ºi le-a agãþat deja la cingãtoare? Poate o anumitã naivitate adolescentinã a cheii generale de abordare ºi a celor mai importante metafore - deºertul islandez din jur, ale cãrui drumuri duc spre nicãieri; supralicitarea comportamentului automatizat al personajelor ºi figuranþilor (semnificativ de puþini - ºi nu întâmplãtor), spre finalul filmului; modul cam ostentativ în care "sistemul" se autoregleazã din mers, în special prin intervenþia mereu promptã a celor doi agenþi; recursul la un kafkianism relativ tocit - mãcar din perspectivã temporalã; ºi, cel mai slab punct aº zice, supralicitarea grosierã a secvenþei din tunelurile de metrou - într-o etapã când povestirea stabilise deja clar blestemul nemuririi ce planeazã asupra tuturor personajelor.
Onestitatea mã obligã însã la precizarea cã toate observaþiile critice de mai sus funcþioneazã din unghiul unui cusurgiu (ca sã nu spun perfecþionist). Altminteri, mecanica finã a filmului ticãie ireproºabil, iar angoasele pe care ni le inculcã sunt cât se poate de autentice - pânã la un nivel subliminal! În timpul proximului interval de somn cotidian ulterior vizionãrii, am avut un vis înspãimântãtor cum de mult nu mi s-a mai întâmplat: rãmãsesem fãrã degetele de la mâna stângã!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
9 august, 2007, h. 00:40-01:47
Bucureºti, România
Un Kafka norvegian-islandez
Un sinucigaº înfipt în þepii unui gard de fier forjat - cu trupul rãsturnat pe-o laturã, strãpuns dintr-o parte în alta, plin de sânge... Trecãtorii, puþini ºi indiferenþi, circulã fãrã sã-i dea atenþie. Însuºi personajul principal (cãruia camera i se substituie în cele câteva cadre subiective ale secvenþei), îl priveºte mai mult intrigat, decât ºocat. Doi lucrãtori sosesc cu o maºinã ºi încearcã sã desprindã din gard cadavrul, din care încep sã cadã, firesc, bucãþi de intestine. Nu peste mult, un om de serviciu spalã pe jos.
Imaginea e extrem de durã, în special prin contrastul dintre condiþiile brutale ale acestei sinucideri ºi rãceala stilului de a o filma. Într-un film expozitiv, gen thriller, horror, serie B, etc., ar fi anunþat un crescendo de elemente similare urmând a se declanºa cam de pe la o douã cincimi din scenariu încolo. Întrucât "Den Brysomme mannen" / "The Bothersome Man" / "Omul problemã" este un film de conþinut, aceastã secvenþã plasatã în primul sãu sfert de orã este ºi cea mai violentã (vor mai exista doar douã comparabile). Rolul ei nu este acela de foretaste al unor viitoare atracþii, ci de a impune o stare de disconfort maxim, insinuatã din start pe sub o povestire ce pare sã se desfãºoare în cele mai civilizate condiþii.
Un oraº modern, curat, zâmbãreþ cu discreþie - în care eroul, Andreas (Trond F. Aurvåg), soseºte de nicãieri cu un autobuz. Peste starea sa de amnezie semi-abstractã se suprapun surprizele de a descoperi cã imediat e angajat într-o excelentã slujbã de contabil într-o companie de mobilã ºi decoraþiuni interioare, îl aºteaptã un apartament de bun-gust, ba chiar cucereºte fãrã probleme o frumoasã (dar... neinteresantã) comerciantã de bucãtãrii ultramoderne (Anne-Britt / Petronella Barker). ªi totuºi... something is wrong... ºi vom afla destul de repede ce anume.
Nu e o noutate pentru nimeni cã sub-rasa nordicã reprezintã avangarda civilizaþiei "de tip european" a omenirii (ajunge doar sã comparãm douã insule aproape egale ca mãrime: paradisiaca Hispaniola, mai cunoscutã ca Haiti, în care de douã secole foºtii sclavi negri n-au reºit decât sã imite comunitatea albã în tot ce are ea mai rãu - cu accente de regres tribal - ºi vitrega Islandã, sterilã ºi asprã, unde un mic neam blond a construit una dintre cele mai evoluate societãþi ale lumii). Ne minunãm de nivelul de trai din þãrile scandinave, din Danemarca, Germania ºi Olanda. Iar dacã privim mai atent, sub pojghiþa bunãstãrii materiale, a mecanismelor sociale perfecte ºi a politeþii superficiale, descoperim o lume care, o datã cu atâtea flageluri "istorice", ºi-a pierdut ºi sentimentele, perspectivele, spontaneitatea ºi vivacitatea. O lume care, învingând moartea, ºi-a anulat potenþialul de a trãi - cãci cum ar putea exista viaþa fãrã moarte? (Sau, vorba soþiei Stalker-ului tarkovskian: "fãrã suferinþã n-ar exista nici speranþã, ºi nici fericire".)
La scurt timp dupã ce a asistat la suicid, Andreas îºi taie cu deliberare un deget, folosind ghilotina pentru hârtie de la birou (din nou, o secvenþã durã, cu elemente de umor negru). Seara, acasã, constatã cã pe sub pansament degetul i-a crescut la loc... (Ulterior, ne vom putea imagina cã nici sinucigaºul n-a rãmas mort prea multã vreme - poate de aici ºi indiferenþa celor din jur.) În oraºul fãrã nume, din þara cu câmpii reci ºi vulcani stinºi, nu moare nici mãcar un deget. Se trãieºte doar - simulat. Scenariul lui Per Schreiner construieºte o lume kafkianã cu trimiteri destul de clare (în special cei doi "agenþi de intervenþie" care le rezolvã sec ºi eficient pe toate, amintind de executorii finali ai lui Josef K., sau beciul lui Hugo, ca un rapel la mansarda lui Titorelli - ºi, în general, sistemul de reacþii al tuturor personajelor, modelul social sugerat, ºi mai cu seamã atmosfera). O serie întreagã de acþiuni ºi atitudini proprii unui arhetip al "celei mai bune dintre lumile posibile" se relevã curând ca fiind insuportabil de gãunoase, þinând exclusiv de domeniul absurdului (vezi cordialitatea efemerã a ºefului de la serviciu, involuntarul balet al ospãtarilor cu maniere impecabile, sau atitudinile femeilor cu care intrã eroul în contact). De altfel, nu ne scapã atenþiei nici o anumitã asemãnare (deºi pe alte coordonate) cu spulberarea tuturor iluziilor din "Fundaþia" lui Antonio Buero Vallejo, mai ales în secvenþa premergãtoare finalului, când Andreas descoperã un angajat nou în biroul lui, iar ºeful, deºi recunoaºte cã respectivul nici nu se comparã cu el, îl dã totuºi afarã surâzãtor, cu o serie de platitudini prietenoase. Tot de capodopera dramaturgului spaniol (cu precãdere în magistrala montare din 1978 a lui Horea Popescu, la Naþionalul Bucureºtean) amintesc cei doi agenþi, chelnerii din restaurant - ºi, evident, tunelul subteran prin care Andreas ºi Hugo trudesc spre o iluzorie evadare.
Povestea curge lin, fãrã hiatusuri, sincope sau lovituri de teatru, acumulând inexorabil tensiuni care de la un punct devin insuportabile (structura dramaturgicã urzitã de Schreiner ar merita un studiu aparte). Pe deasupra acestei trame se aºterne regia impecabilã a lui Jens Lien, care preia fluenþa subtil ascendentã a povestirii ºi o potenþeazã cu secvenþe de o precizie ceasornicãreascã, în care actorii sunt conduºi cu deliberare ca niºte roboþi ce imitã la perfecþie comportamentul uman. Încã din primele momente, ºi pânã în final, vor frapa valenþele plastice ale imaginii, mereu compusã extrem de atent de cãtre John Christian Rosenlund, un operator apt sã asimileze în totalitate intenþiile regisorului ºi sã le dezvolte pe aceeaºi linie, cu o creativitate virtualmente nelimitatã (remarcabilã complexitatea compoziþiilor, fie în plan, fie în profunzime, jocurile subtile de lumini ºi culori, pastelurile neînsufleþite ale acestei glaciale brave new world ºi sugestiile vitale ale ipoteticului drum spre realitate: camera din beci a lui Hugo, forma vaginalã a fisurii de unde va porni sãparea galeriei (semnificând, vizibil, aspiraþia unei noi naºteri) ºi, mai ales, explicitarea "luminiþei de la capãtul tunelului" - acel unic cadru al bucãtãriei adevãrate, unde nu are acces decât mâna lui Andreas, ºi numai pentru a sustrage o felie de prãjiturã de casã ce nu se poate compara cu cubuleþele ciocolatii care circulã mereu printre colegii de serviciu).
O atenþie specialã meritã coloana sonorã a lui Christian Schaanning, alcãtuitã savant din sunete ale realitãþii, mãrunte dar extrem de expresive, care compun o veritabilã reverberaþie a neverosimilului - mai ales prin orchestraþia cinicã a zgomotelor naturaliste ºi crude (tãierea degetului, secvenþa cu metroul), printre care vor începe sã se insinueze, de la un moment dat, sugestiile de chicoteli ale copiilor de "dincolo", ºi mai ales ilustraþiile din Grieg (apropo, în tot filmul nu apare, cum e ºi firesc, nici un copil - ºi nici un bãtrân; prezenþa lor e incompatibilã cu acest univers de lucrãtori destoinici ºi salariaþi sârguincioºi, care funcþioneazã maºinal ºi se distreazã mecanic, care-ºi etaleazã dezinvolt bunãstarea materialã ºi devin binevoitor-stresaþi când cineva le aminteºte de propria sterilitate sufleteascã). De fapt, trãsãturile acestui sound-track constituie una dintre cele mai reprezentative expresii ale concepþiei de atitudine ºi stil a filmului: gândit, simþit ºi realizat de norvegieni ºi islandezi, "The Bothersome Man" este un film rece, despre o lume rece, lucrat cât se poate de rece... ºi aspirând la tot ce poate avea mai cald, mai însufleþit, mai dinamic, un ideal de viaþã omeneascã.
Care ar fi, totuºi, problemele ce i s-ar putea reproºa acestui "Om problemã" care, categoric, se confirmã ca unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut la nivel mondial - inclusiv prin duzina de premii internaþionale pe care ºi le-a agãþat deja la cingãtoare? Poate o anumitã naivitate adolescentinã a cheii generale de abordare ºi a celor mai importante metafore - deºertul islandez din jur, ale cãrui drumuri duc spre nicãieri; supralicitarea comportamentului automatizat al personajelor ºi figuranþilor (semnificativ de puþini - ºi nu întâmplãtor), spre finalul filmului; modul cam ostentativ în care "sistemul" se autoregleazã din mers, în special prin intervenþia mereu promptã a celor doi agenþi; recursul la un kafkianism relativ tocit - mãcar din perspectivã temporalã; ºi, cel mai slab punct aº zice, supralicitarea grosierã a secvenþei din tunelurile de metrou - într-o etapã când povestirea stabilise deja clar blestemul nemuririi ce planeazã asupra tuturor personajelor.
Onestitatea mã obligã însã la precizarea cã toate observaþiile critice de mai sus funcþioneazã din unghiul unui cusurgiu (ca sã nu spun perfecþionist). Altminteri, mecanica finã a filmului ticãie ireproºabil, iar angoasele pe care ni le inculcã sunt cât se poate de autentice - pânã la un nivel subliminal! În timpul proximului interval de somn cotidian ulterior vizionãrii, am avut un vis înspãimântãtor cum de mult nu mi s-a mai întâmplat: rãmãsesem fãrã degetele de la mâna stângã!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
9 august, 2007, h. 00:40-01:47
Bucureºti, România