Pitbull
09 Aug 2007, 01:24
"Van Wilder 2: The Rise of Taj" - O "comedie" la care... nici mãcar nu plângi
Când ajung ºi Morþii sã facã filme...!
Balzac e superb.
Trecând peste lentoarea narativã ºi minuþiozitatea descriptivã, nu putem sã nu remarcãm acuitatea observaþiei sociale ºi psihologice, analiza nemiloasã ºi capacitatea de a reconstitui frescele multiple ale existenþei în ceea ce ar fi trebuit sã fie monumentalul proiect «La Comédie Humaine».
Balzac e uriaº.
Ca scriitor. Ca buldog englez de rasã purã, e un personaj splendid, cu o fizionomie unicã, de acea hidoºenie fermecãtoare proprie stirpei. O blanã albã cu pete maronii armonios dispuse, o musculaturã masivã, ca a oricãrui buldog, ºi douã testicule neverosimil de mari (ºi vizibile).
Balzac e cool.
ªi e singurul - adicã singurul - element de calitate din aceastã nouã peliculã ce se vrea comedie de campus universitar, în care grupul de loseri se ambiþioneazã ºi face arºice gaºca snobilor.
Din pãcate, Balzac apare prea puþin - ºi nimeni nu-i cere sã facã nimic. Singurul lucru care se întâmplã cu magnificul exemplar canin e cã oricine-l vede, îi comenteazã boaºele - ba chiar, o lady i le ºi pipãie cu voluptate.
De menþionat cã respectivele gonade nu au nimic de-a face cu firul poveºtii. Supralicitata lor prezenþã se revendicã strict de la faptul cã regisorul Mort Nathan crede cã aºa va face lumea sã râdã.
Mai crede Mort ºi cã, în acelaºi spirit, comedie înseamnã maximum de aluzii sexuale. Preferabil, cât mai grobiene, ºi rostite de ladies and gentlemen - a auzit el ceva de "contraste" ºi "paradoxuri", ºi i-a surâs ideea.
Acelaºi mort a aflat de la cineva cã nu numai bancurile porcoase ºi insultele anatomice e de râs, ci ºi când rãmâne cineva cu nãdragii-n vine. Aºa cã-n aceastã peliculã veþi vedea ºi sumedenie de momente când câte un domn (sau doamnã/domniºoarã) rãmâne accidental cu "bijuteriile de familie" în... chei citatul (da, la un moment dat se vorbeºte de ele în comparaþie cu The Jewels of the Crown) în vãzul lumii, ºi lumea face Oooo! ºi leºinã ºocatã.
Mortul mai crede cãci comedie e atuncea când douã sau mai multe personaje spun aceeaºi replicã în acelaºi timp, sau se miºcã precum trase de aceeaºi sfoarã. ªi le pune. S-o facã.
ªi multe nu ºtiu dacã mai crede mortãciunea, cãci ne cam apropiem de limitele capacitãþii sale gânditoare, ºi nu vãd unde-ar mai încãpea ºi alte crezuri.
Pân-aici, totul clar: o "comedie" la care se... nu, nici mãcar nu se plânge - se priveºte stupid în ecran, înjurând în sinea-þi switch-ul care-a cãzut asearã, de te-a lãsat fãrã conexiune, ºi n-ai putut sã Imedebeºti ca sã afli cu ce se mãnâncã spanacul ãsta stricat - cã altfel, stãteai acasã ºi posteai.
Ar mai fi loc sã spunem cã povestea e rãsuflatã ºi previzibilã, cã toate probele pe care le au de dat respectivii sunt banale ºi toate rezolvãrile, lipsite de cea mai elementarã inventivitate (pe scurt: câºtigã nu fiindc-ar fi buni de fapt, nici c-ar avea oarece noroc, ci pur ºi simplu pentru cã aºa trebuia sã scrie în scenariu).
O poantã fãrã pic de valoare intrinsecã, dar care face totuºi sã ne tresarã un tendon de pe obraz, nouã, ãstora carpato-danubiano-pontici: în timpul unei probe de culturã generalã, tocilarul grupului turuie rãspunsuri corecte din toate domeniile, printre care aruncã ºi (pronunþat bine) "Nicolae Ceauºescu".
Iar jumãtate din genericul final sunt numai nume de români, semn cã i-am ajutat ºi noi, cu oarece studiouri ºi echipã. De ce? Dracu' ºtie, din moment ce toatã acþiunea de desfãºoarã într-un campus universitar londonez numit... Camford! (Bine cã n-au menþionat ºi universitatea concurentã Oxbridge!). S-or fi zgârcit la locaþii. (Locaþii, adicã locuri de filmare în decor natural; ºi chirii.)
ªi pentru cã ordinea tot nu conteazã, voi termina cu începutul: cred cã (dupã "Un acoperiº deasupra capului", de Popovici), ãsta e al doilea film la care mi-a venit sã fug din salã încã de la primul cadru! Urla prostia din situaþia, dialogul, cadratura ºi jocul actorilor - un el ºi-o ea care se cunosc în avion ºi peste douã minute fuga-marº împreunã la tauletã ºi dã-i ºi dã-i.
Da' ploua, aºa c-am stat în salã ºi-am suferit.
Aºa-i, când ajung ºi Morþii sã facã filme!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 august, 2007, h. 19:45-20:20
Bucureºti, România
Când ajung ºi Morþii sã facã filme...!
Balzac e superb.
Trecând peste lentoarea narativã ºi minuþiozitatea descriptivã, nu putem sã nu remarcãm acuitatea observaþiei sociale ºi psihologice, analiza nemiloasã ºi capacitatea de a reconstitui frescele multiple ale existenþei în ceea ce ar fi trebuit sã fie monumentalul proiect «La Comédie Humaine».
Balzac e uriaº.
Ca scriitor. Ca buldog englez de rasã purã, e un personaj splendid, cu o fizionomie unicã, de acea hidoºenie fermecãtoare proprie stirpei. O blanã albã cu pete maronii armonios dispuse, o musculaturã masivã, ca a oricãrui buldog, ºi douã testicule neverosimil de mari (ºi vizibile).
Balzac e cool.
ªi e singurul - adicã singurul - element de calitate din aceastã nouã peliculã ce se vrea comedie de campus universitar, în care grupul de loseri se ambiþioneazã ºi face arºice gaºca snobilor.
Din pãcate, Balzac apare prea puþin - ºi nimeni nu-i cere sã facã nimic. Singurul lucru care se întâmplã cu magnificul exemplar canin e cã oricine-l vede, îi comenteazã boaºele - ba chiar, o lady i le ºi pipãie cu voluptate.
De menþionat cã respectivele gonade nu au nimic de-a face cu firul poveºtii. Supralicitata lor prezenþã se revendicã strict de la faptul cã regisorul Mort Nathan crede cã aºa va face lumea sã râdã.
Mai crede Mort ºi cã, în acelaºi spirit, comedie înseamnã maximum de aluzii sexuale. Preferabil, cât mai grobiene, ºi rostite de ladies and gentlemen - a auzit el ceva de "contraste" ºi "paradoxuri", ºi i-a surâs ideea.
Acelaºi mort a aflat de la cineva cã nu numai bancurile porcoase ºi insultele anatomice e de râs, ci ºi când rãmâne cineva cu nãdragii-n vine. Aºa cã-n aceastã peliculã veþi vedea ºi sumedenie de momente când câte un domn (sau doamnã/domniºoarã) rãmâne accidental cu "bijuteriile de familie" în... chei citatul (da, la un moment dat se vorbeºte de ele în comparaþie cu The Jewels of the Crown) în vãzul lumii, ºi lumea face Oooo! ºi leºinã ºocatã.
Mortul mai crede cãci comedie e atuncea când douã sau mai multe personaje spun aceeaºi replicã în acelaºi timp, sau se miºcã precum trase de aceeaºi sfoarã. ªi le pune. S-o facã.
ªi multe nu ºtiu dacã mai crede mortãciunea, cãci ne cam apropiem de limitele capacitãþii sale gânditoare, ºi nu vãd unde-ar mai încãpea ºi alte crezuri.
Pân-aici, totul clar: o "comedie" la care se... nu, nici mãcar nu se plânge - se priveºte stupid în ecran, înjurând în sinea-þi switch-ul care-a cãzut asearã, de te-a lãsat fãrã conexiune, ºi n-ai putut sã Imedebeºti ca sã afli cu ce se mãnâncã spanacul ãsta stricat - cã altfel, stãteai acasã ºi posteai.
Ar mai fi loc sã spunem cã povestea e rãsuflatã ºi previzibilã, cã toate probele pe care le au de dat respectivii sunt banale ºi toate rezolvãrile, lipsite de cea mai elementarã inventivitate (pe scurt: câºtigã nu fiindc-ar fi buni de fapt, nici c-ar avea oarece noroc, ci pur ºi simplu pentru cã aºa trebuia sã scrie în scenariu).
O poantã fãrã pic de valoare intrinsecã, dar care face totuºi sã ne tresarã un tendon de pe obraz, nouã, ãstora carpato-danubiano-pontici: în timpul unei probe de culturã generalã, tocilarul grupului turuie rãspunsuri corecte din toate domeniile, printre care aruncã ºi (pronunþat bine) "Nicolae Ceauºescu".
Iar jumãtate din genericul final sunt numai nume de români, semn cã i-am ajutat ºi noi, cu oarece studiouri ºi echipã. De ce? Dracu' ºtie, din moment ce toatã acþiunea de desfãºoarã într-un campus universitar londonez numit... Camford! (Bine cã n-au menþionat ºi universitatea concurentã Oxbridge!). S-or fi zgârcit la locaþii. (Locaþii, adicã locuri de filmare în decor natural; ºi chirii.)
ªi pentru cã ordinea tot nu conteazã, voi termina cu începutul: cred cã (dupã "Un acoperiº deasupra capului", de Popovici), ãsta e al doilea film la care mi-a venit sã fug din salã încã de la primul cadru! Urla prostia din situaþia, dialogul, cadratura ºi jocul actorilor - un el ºi-o ea care se cunosc în avion ºi peste douã minute fuga-marº împreunã la tauletã ºi dã-i ºi dã-i.
Da' ploua, aºa c-am stat în salã ºi-am suferit.
Aºa-i, când ajung ºi Morþii sã facã filme!
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
7 august, 2007, h. 19:45-20:20
Bucureºti, România