View Full Version : Michelangelo Antonioni
notorious
24 Nov 2004, 17:15
am vazut si eu 'blowup'-ul lui antonioni, film dat anul asta la admitere la regie (daca nu ma-nsel). am vrut initial sa pun niste intrebari legate de el pe alt topic, pe 'cel mai recent film vizionat', dar am zis sa fac un thread special...
...pt ca atata m-a nedumerit ce anume a facut cinefilii sa-l eticheteze drept capodopera. mie mi-a placut enorm cum a fost filmat (cu o anume obsesie a detaliilor si un voyeurism neexplicit) si jucat de david hemmings. dar tempo-ul fixat de antonioni a fost insuportabil, asa ca m-a pierdut de pe la jumatate. sunt chiar confuz...
ah, era sa uit de scena finala, de pantomima a clovnilor - geniala! finalul e facut cu mana de maestru.
capitain
24 Nov 2004, 21:42
tempo-ul caracterizeaza personajul - dar care era nedumerirea de fapt?
(poti sa muti thread-ul la clasic?)
Ambra Blu
25 Nov 2004, 10:40
niste papitoi care se prefac ca joaca tenis, fara rachete in mina; cam asta e filmu si esenta lui.
De la inceput spun ca eu consider "Blowup" o capodopera.
M-a fascinat la prima vizionare (si inca ma fascineaza), portretul fidel pe care Antonioni il face Londrei anilor '60 (tocmai el, un italian!). E grozava ceata de manechine proaste si inexpresive, swinger-ii si adunaturile de drogati, tinerii imbracati in mimi (fara sa fie mimi), "The Yardbirds" cu Jimmy Page si Jeff Beck (numai pentru scena aia ar merita "Blowup" sa ramana in istorie!) etc.
Bineinteles, "Blowup" este si o declaratie personala a regizorului, din film se pot extrage parerile sale personale despre arta cinematografica, despre arta abstracta, despre imagini, fotografie, ni se prezinta obsesiile, fascinatiile si ideile (filosofice sau nu) care ii domina opera. Ignorand "Al di la delle nuvole", "Blowup" mi se pare cel mai personal film al lui Antonioni.
Nu pot sa explic de ce imi place ritmul lent in care se desfasoara filmul. (nota: alte filme, precum "Aventura", sunt si mai lente) Dar, pe masura ce vad filmul din nou si din nou, devin si mai fascinat de fiecare scena, de fiecare imagine, de fiecare cadru (vizionarea frame-by-frame e grozava). In filmul acesta, nimic nu pare lasat la voia intamplarii. Culorile sunt planuite dinainte, fiecare cadru este gandit, fiecare spatiu devine - mai devreme sau mai tarziu - un spatiu abstract si, peste toate acestea, troneaza ideea ca realitatea este ascunsa dincolo de imagini si ca realitatea unei colectivitatii poate sa fie sau poate sa nu fie realitatea unui individ. Sunt atatea lucruri despre care poti vorbi la "Blowup"-ul lui Antonioni... Pare imposibil, aproape, sa incepi de undeva.
notorious
26 Nov 2004, 13:14
niste papitoi care se prefac ca joaca tenis, fara rachete in mina; cam asta e filmu si esenta lui.
la cat esti de mucalit, ambra, mai ca nu-mi vine sa te cred... chiar nu ti-a placut 'blowup' ?
notorious
26 Nov 2004, 13:27
Bineinteles, "Blowup" este si o declaratie personala a regizorului, din film se pot extrage parerile sale personale despre arta cinematografica, despre arta abstracta, despre imagini, fotografie, ni se prezinta obsesiile, fascinatiile si ideile (filosofice sau nu) care ii domina opera.
si CARE sunt acelea ? de ce nu le mentionezi daca ai prizat 'arta cinematografica' a lui antonioni? tocmai, mie mi se pare ca filmul e departe de alte 'arte cinematogrfice', capodopere ale genului precum '8 1/2' al lui fellini sau 'le mepris' al lui godard ?...
Dar, pe masura ce vad filmul din nou si din nou, devin si mai fascinat de fiecare scena, de fiecare imagine, de fiecare cadru (vizionarea frame-by-frame e grozava). In filmul acesta, nimic nu pare lasat la voia intamplarii. Culorile sunt planuite dinainte, fiecare cadru este gandit, fiecare spatiu devine - mai devreme sau mai tarziu - un spatiu abstract si, peste toate acestea, troneaza ideea ca realitatea este ascunsa dincolo de imagini si ca realitatea unei colectivitatii poate sa fie sau poate sa nu fie realitatea unui individ.
de acord cu observatia legata de 'realitatea de dincolo de imagini', dar EXPLICA de ce ti se pare ca fiecare scena/culoare/cadru este atat de obsedant gandit ?! fii mai explicit, MinRep, pt ca nu ma las aburit usor.
nu m-ai convins...
il provoc pe ambra blu sa ma mai edifice un pic in legatura cu filmul. poate mai intra in scena si herbert, ALS (de ce nu?), keyser soze, etc etc. atatia cinefili pe forumul asta si nimeni nu se incumeta sa-si deschida gura pt o 'capodopera' ?...
Let's go!
si CARE sunt acelea ? de ce nu le mentionezi daca ai prizat 'arta cinematografica' a lui antonioni?
Nu pot sa zic ca am "prizat" arta cinematografica a lui Antonioni. Am prizat filmul de fata. Si as mai adauga ca nu consider "8 1/2" o capodopera (din pacate...).
Ma rog, sa incerc sa explic ce cred eu despre "Blowup". Este vorba de scena de la inceput, cand pictorul isi descrie una dintre panze. Mai tarziu, personajul lui David Hemmings face exact ce pictorul descrie (se agata de un detaliu, ca si cum ar fi un indiciu dintr-o poveste politista). Iar privindu-si personajul este regizorul. Astfel, comentariul pictorului devine un comentariu vizual al regizorului. Nu vreau sa sune a "abureala", dar asta cred eu ca Antonioni vrea sa spuna: ca el priveste arta fotografica si arta cinematografica (imagine) ca un mod de a se apropia de realitatea, de adevar, considerand imaginile mai presus de cuvinte si sunete. De asemenea, pana si actorii par simple detalii de decor, importante devenind gesturile, expresiile faciale (vezi asa-zisii mimi, scena dintre Hemmings si Redgrave etc.)
EXPLICA de ce ti se pare ca fiecare scena/culoare/cadru este atat de obsedant gandit ?! fii mai explicit, MinRep, pt ca nu ma las aburit usor.
My bad, here... Cateva exemple:
1: la inceput, in parc, fotograful fuge printre porumbei, fotografiing. La un moment dar, unul dintre porumbei o ia la fuga si camera il urmareste, facnd o miscare rapida. Intr-o fractiune de secunda, aproape imperceptibil, in coltul de stanga jos al imaginii apar capetele Vanessei Redgrave si a "iubitului" sau. Personajul lui David Hemmings nu ii vede decat peste cateva secunde, cand urca dealul. Mi se pare grozav momentul asta, si grozav ca poti descoperi asa ceva intr-un film, la fel cum fotograful descopera ceva in pozele lui...
2: cand personajul lui David Hemmings merge cu masina inspre magazinul de antichitati. Pe fundal, apare o cladire rosie, cadrul se schimba, aceeasi cladire rosie, apoi cadrul se schimba din nou vedem o cladire gri, apoi una albastra. Suna aiurea, dar din punct de vedere vizual este un efect vizual foarte frumos.
3. Modul in care apartamentul lui Hemmings este construit. Usi de culori diferite, barne in toate directiile, fotografii, un amalgam de detalii de decor. Fiecare cadru facut in apartamentul lui Hemmings poate fi privit ca o pictura abstracta (nota: asta nu e ideea mea, am preluat-o de la un critic, dar sunt de acord. Daca opresti filmul cand fotograful lucreaza sau este in apartamentul sau, cadrul pare impartit in mai multe bucati, formele pot fi altele, nu doar cele care par sa fie, exact ca panza pictorului.)
4. Inainte de scena cu "The Yardbirds" . Hemmings o vede pe Vanessa Redgrave in fata unui magazin. Imaginea revine pe el, apoi din nou pe ea. Ea se intoarce si se amesteca cu ceilalti oameni de pe strada, disparand efectiv printre ei. Il vedem din nou pe fotograf, care pleaca sa o caute, dar nu o mai gaseste.
5. Fiecare spatiu devine abstract! Nu doar apartamentul fotografului, ci chiar si parcul. La prima vedere, cele doua spatii par in complete opozitie (natura vs. oras, daca vrei). Dar cand Hemmings developeaza fotografiile, parcul nu mai este cel pe care l-am vazut. Poti sa imparti fotografia pe bucati, si o bucata iti arata altceva decat intregul. La un moment dat, o fotografie parca nu inseamna nimic. Doar dare albe si negre, ca una dintre panzele pictorului care apare la inceput. Si, din acele dare, ni se arata un om, un pistol, un cadavru. Intrebarea care se pune, la sfarsit este: chiar asta s-a intamplat? chiar asta ar fi trebuit sa vedem? ce inseamna realitatea: un grup in consens, sau ceea ce vede sau crede ca vede un singur om?
Tot la punctul 5 intra si genericul de inceput, cand in literele titlurilor se vede altceva decat este in restul imaginii. Ca si cum Antonioni ar spune deja ca exista si altceva dincolo de realitate.
6. Am pastrat la final... scena finala. Lectie de manipulare cinematografica. Apar personajele care au aparut si in inceputul filmului si doi incep sa joace tenis, in timp ce ceilalti se uita. Hemmings este amuzat si ii priveste si el. La inceput, doar "mimii" urmaresc traseul imaginar al mingii. Si Hemmings si camera de filmat stau nemiscat, privind doar personajele. Dar, la un moment dat, mingea pare sa se rostogoleasca inspre capatul terenului, iar unul dintre mimi o urmareste. Fotograful o priveste direct in ochi, ea "ridica" mingea, apoi scena continua. Dar si personajul lui David Hemmings si camera de filmat urmaresc mingea. Imaginea este tremuratoare, ca si cum regizorul ar intra in propriul sau joc. Si "mingea" "zboara" afara din teren. Desi nu exista, camera o urmareste. Cadrul acela mi se pare grozav, ca si cum ar fi urmarit o minge reala. Miscarea este simulata perfect. Si, bineinteles, ultimul cadru merita amintit, cand fotograful dispare din imagine odata ce semnul "THE END" apare. Petecul de iarba ramane.
Si mai sunt...
notorious
28 Nov 2004, 14:30
ca sa fac fata 'valului' de argumente, cred ca o sa ma mai uit o data la film... :?
herbert
02 Jan 2005, 21:18
mi-a placut cum a scris... cu pasiune "mic-burghezul" MinRep. inca un argument sa-i citesc postarile. sper sa evolueze in 2005 - intotdeauna este loc de mai bine - si la capitolul formulare (desi multi de pe Cinemagia ar trebui sa-l invidieze pentru cat a obtinut, dar, la inaltime, exigentele sunt tot mai mari).
mi-a placut cum a scris... cu pasiune "mic-burghezul" MinRep. inca un argument sa-i citesc postarile.
Nu pot decat sa ma inclin in fata acestor aprecieri. :)
Pe de alta parte, sunt un pic dezamagit ca topic-ul acesta a fost uitat timp de peste o luna si nu s-au antrenat serios in discutie decat notorious si cu mine. As fi fost curios sa aflu si parerea altor forumisti despre Antonioni si "Blowup".
notorious
03 Jan 2005, 11:50
alt argument in privinta gusturilor si interesului utilizatorilor cinemagiei.
ricutza
17 Jan 2005, 00:06
cred ca in cazul filmelor de genul Blow-up, ar fi mai simplu daca am incepe sa discutam chestii anume...oricum foarte putine persoane l-au vazut, si mai putine l-au inteles, nu cred ca are rost sa privim filmul ca pe un intreg...mai ales ca valoarea lui o descoperi analizand fiecare bucata in parte si nu privindu-l general...
asa ca eu propun sa incepe sa vorbim despre mimi ( ca tot a zis Ambra ca doar cu ei ramai dupa ce vezi filmul)... care este efectul lor asupra lui Thomas? de ce incep si termina filmul? ce reprezinta e? de ce jocul de tenis al lor e atat de atipic (joaca de la mijlocul terenului, joca un barbat cu o femeie desi actiune filmului se petrece in Anglia...)...cred ca multe din cheile de interpretare ale filmului se ascund in jocul asta de tenis!
nu cred ca are rost sa privim filmul ca pe un intreg...mai ales ca valoarea lui o descoperi analizand fiecare bucata in parte si nu privindu-l general...
Sunt de acord! Poate asa se anima un pic si discutiile astea despre filme mai... mari.
care este efectul lor asupra lui Thomas? de ce incep si termina filmul? ce reprezinta e? de ce jocul de tenis al lor e atat de atipic (joaca de la mijlocul terenului, joca un barbat cu o femeie desi actiune filmului se petrece in Anglia...)...cred ca multe din cheile de interpretare ale filmului se ascund in jocul asta de tenis!
Am citit intr-un review ca nu sunt de fapt mimi, ci tineri implicati intr-un festival londonez cu traditie. De fapt, intr-un dintre scenele de deschidere, ei vorbesc. Lui Thomas ii zic "Da-ne banii"! Totusi, aspectul asta este mai putin important si nu l-am verificat. Cert este ca - in final - mimii nu vorbesc si joaca un joc mut.
Ei pot fi interpretati ca un simbol al vremurilor. Tot filmul este povestea unor oameni care se indeparteaza de esenta, refugiindu-se in muzica, droguri, sex sau - in cazul lui Thomas - munca. Mimii sunt si ei o expresie a anarhiei, a spiritului anilor '60, a revoltei, dar modul in care se manifesta este mai degraba o intoarcere inspre propria lor natura.
Si asa ajungem la jocul de tenis, care este, bine inteles, o metafora care trimite la teoria pesterii a lui Platon, dar prin care regizorul intareste ceea ce vrea sa zica. Realitatea este vazuta ca o iluzie, ceva ce nu poate fi atins niciodata (v. sfarsitul de la "Al di la delle nuvole"), ea difera de la un individ la altul, iar de aceea doar o realitate impartasita de mai multi oameni este acceptata. Astfel, fiindca toti accepta "regulile jocului" (inclusiv Thomas), partida de tenis pare mai reala decat intreaga intriga politista de pana atunci. Comentariul pe care Antonioni il face cu acest joc de tenis este superb.
Si cine stie? Poate aceasta "partida" este o expresie a conceptiei lui Antonioni despre arta cinmatografica... Muta, abstracta, nelistitoare chiar apasatoare, unde ideea este condusa de expresii, de gesturi, de sunete si de imagini, fara vorbe.
Sper ca nu m-am indepartat prea mult de intrebari... :) E greu sa vorbesti despre "Blowup" si sa nu atingi problemele in mai multe puncte. :(
notorious
17 Jan 2005, 20:35
asa ca eu propun sa incepe sa vorbim despre mimi ( ca tot a zis Ambra ca doar cu ei ramai dupa ce vezi filmul)... care este efectul lor asupra lui Thomas? de ce incep si termina filmul? ce reprezinta e? de ce jocul de tenis al lor e atat de atipic (joaca de la mijlocul terenului, joca un barbat cu o femeie desi actiune filmului se petrece in Anglia...)...cred ca multe din cheile de interpretare ale filmului se ascund in jocul asta de tenis!
ok, doamna invatatoare !... :) profesorul de meditatii (neobositul minrep) mi-a explicat lectia binisor. ;) :)
ricutza
19 Jan 2005, 01:43
Ei pot fi interpretati ca un simbol al vremurilor. Tot filmul este povestea unor oameni care se indeparteaza de esenta, refugiindu-se in muzica, droguri, sex sau - in cazul lui Thomas - munca. Mimii sunt si ei o expresie a anarhiei, a spiritului anilor '60, a revoltei, dar modul in care se manifesta este mai degraba o intoarcere inspre propria lor natura.
nu cred ca Thomas se refugiaza in munca...el nu are un refugiu propriu-zis...nu are un loc pana in final...asta rezulta si din incadraturi...de foarte multe ori este surprins de aparat fie in extremitatea stanga fie in cea dreapta a cadrului...uneori camera se invarte ca si cum ar cauta pe cineva si nu-l gaseste decat foarte tarziu...
herbert
19 Jan 2005, 02:34
imi place culoarul elitist pe care si l-a ales ricutza, departe de scandalurile jegoase ale forumului...
inteligent si profitabil se lasa "sfatuit" notorious - artist cu fibra pragmatica, iar MinRep traieste bucuria suprema a celui care ofera generos din ce stie... merita sa ramai si sa treci pe aici... thanks guys.
notorious
19 Jan 2005, 10:13
in mod cert trebuie sa revad 'blowup'. cinematografia este, la urma urmei, o arta eminamente vizuala, asa ca trebuie sa fiu mai atent la imagine.
ca sa fac fata 'valului' de argumente, cred ca o sa ma mai uit o data la film... :?
Ne-ai mai comunicat asta, mai sus. Revino cu amanunte cand o sa-l revezi, te repeti .... :hmm:
notorious
19 Jan 2005, 10:28
tu ai avut ceva de spus pe tot parcursul topic-ului, dle jandarm ? eu ti-am zis ca pe acest forum cauti altceva decat noi, restul.
te rog sincer, nu mai insista, pt ca imi strici thread-ul, iar eu chiar l-am facut ca sa aflu mai multe despre FILM, nu ca sa ma iau la cearta !
nu cred ca Thomas se refugiaza in munca...el nu are un refugiu propriu-zis...nu are un loc pana in final...
Cred ca refugiul adevarat al lui Thomas este in realitatea pe care el o descopera. E discutabil daca - in final - el paraseste aceasta realitate (in urma "lectie" pe care i-o ofera partida de tenis) sau daca devine mai "fidel" acesteia. Acel dissolve din final, inainte ca "THE END" sa apara, ma face sa inclin inspre a doua varianta.
Totusi, in inceputul filmului, pana cand Vanessa Redgrave apare in studioul lui Thomas, vedem viata acestuia impartita intre munca de fotograf, oportunitatile de afaceri cu imobiliare (:huh: cum suna chestia asta) si flirturile cu femei de care nu ii pasa (top-modelul, vecina, proprietara magazinului de antichitati, chiar si Vanessa Redgrave in parc)... O viata oarecum indepartata de esenta.
...de foarte multe ori este surprins de aparat fie in extremitatea stanga fie in cea dreapta a cadrului...uneori camera se invarte ca si cum ar cauta pe cineva si nu-l gaseste decat foarte tarziu.
Ador cadrele respective! Cred ca te referi la momentele dinspre final, cand Thomas apare in cadru din dreapta sau din stanga, apoi de dupa tufis, iar dupa ce vede ca lipseste cadavrul, urmeaza jocul acela. El se uita in toate partile si Antonioni ne face sa credem ca vedem ceea ce vede si personajul, dar apoi camera se misca sau personajul intra in cadru... Atat de simplu este facuta scena si atat de usor reuseste Antonioni sa sugereze ca realitatea/punctul de vedere difera de la un individ la celalalt.
Vreau sa lansez o tema de discutie: cat de simpatic va este acest Thomas?
Mala Portugal
19 Jan 2005, 14:46
Cel mai inteligent lucru pe care l-am citit despre Blowup( dumnezeu stie pe unde) e ca e un film pentru ochi nu pentru creier.
Antonioni face ce se pricepe mai bine- 'fotografiaza' stari & atitudini . In speta personajul ar fi un exponent a tot ce insemna neimplicare si lipsa de reactie.
notorious
19 Jan 2005, 21:05
Totusi, in inceputul filmului, pana cand Vanessa Redgrave apare in studioul lui Thomas, vedem viata acestuia impartita intre munca de fotograf, oportunitatile de afaceri cu imobiliare ( cum suna chestia asta) si flirturile cu femei de care nu ii pasa (top-modelul, vecina, proprietara magazinului de antichitati, chiar si Vanessa Redgrave in parc)... O viata oarecum indepartata de esenta.
apropo, asta este un lucru la care m-am gandit si eu - ca acest thomas este un inadaptat insensibil, incapabil sa iubeasca, sa simta altceva decat orgoliu sterp. si as zice ca, in final, cade victima propriei mandrii, este infrant de situatie: nu a reusit sa opreasca omorul, nu a reusit sa pedepseasca ucigasii, s-a vazut invins de alte 'puteri' (hazardul, haosul, intrigile). si stim cu totii ca o asemenea 'infrangere' (in propria vanitate)este probabil cea mai dura.
am simtit, pe undeva, ca personajul lui hemmings se aseamana cu guido anselmi din superbul fellinian '8 1/2'. 'arta cinematografica', dupa cum am spus, mult mai reusita. amandoi au acelasi orgoliu, aceeasi pasiune pentru propria munca (ulterior transformata in obsesie) si sunt niste invinsi, deoarece realizeaza ca, din punct de vedere emotional, au fost sterpi.
daca ma intrebi ce parere am de acest thomas, as zice... ca victima, ar trebui sa epatez, dar... totusi, n-am reusit. cred ca a meritat lectia hazardului.
am simtit, pe undeva, ca personajul lui hemmings se aseamana cu guido anselmi din superbul fellinian '8 1/2'. 'arta cinematografica', dupa cum am spus, mult mai reusita. amandoi au acelasi orgoliu, aceeasi pasiune pentru propria munca (ulterior transformata in obsesie) si sunt niste invinsi, deoarece realizeaza ca, din punct de vedere emotional, au fost sterpi.
Mi-e un pic greu sa fac legatura intre cei doi... Bineinteles, se pot stabili aceste asemanari intre ei, dar filmele sunt destul de diferite... Thomas e exponentul generatiei sale, iar Guido reflexia regizorului-autor. La baza, ei sunt cam acelasi tip de personaj, dar natura specifica fiecarui film ii deosebeste pana la urma.
P.S.: Mi-e un pic greu sa vorbesc despre "8 1/2" comparandu-l cu "Blowup" (pentru ca pierde :()... Ce ziceti de un topic la "Clasic"?
Cel mai inteligent lucru pe care l-am citit despre Blowup( dumnezeu stie pe unde) e ca e un film pentru ochi nu pentru creier.
Claire Clouzot - Pozitia de observator a regizorului intr-o tar a straina, profesiunea eroului sau si faptul ca aici Antonioni isi continua cercetarile asupra culorii [...] , toate concurala a face din acest film o creatia a ochiului si apoi a creierului. :D (eu am luat din "Un secol de cinema")
Am oarecare rezerve in privinta acestei interpretari, dar in general sunt de acord: "Blowup" e un film pe care trebuie sa-l privesti si, eventual, sa-l analizezi dupa aceea...
herbert
20 Jan 2005, 17:57
P.S.: Mi-e un pic greu sa vorbesc despre "8 1/2" comparandu-l cu "Blowup" (pentru ca pierde :()... Ce ziceti de un topic la "Clasic"?
nu la Clasic. eu nu intru acolo, ca mi se pare strigator la cer faptul ca infectul AB e moderator. dezvoltati subiecte aici, e libertatea noastra.
cred ca cel mai potrivit moderator la Clasic ar fi MinRep. esti pe faza, Emanuel?
notorious
20 Jan 2005, 22:57
eu nu intru acolo, ca mi se pare strigator la cer faptul ca infectul AB e moderator. dezvoltati subiecte aici, e libertatea noastra.
hai, herbert, nu mai fii asa pudibomba ! AB se baga pe-acolo destul de rar, dar pe forum oricum bate vantul pt ca nu multi au tupeul sa intre...
herbert
20 Jan 2005, 23:07
notorious, bai Andrei, lasa-ma frate sa fiu principial, sa-mi respect cuvantul, daca voi n-ati auzit inca de solidaritate... mi se pare degradant sa ma asezi la masa cu un vidanjor care nu s-a spalat... de pacatele profesiei...
notorious
21 Jan 2005, 10:32
nu trebuia s-o iei la modul asta. eu am zis sa-l bagi pe AB undeva daca il detesti atata, si intra pe forumul ala, ca sunt topic-uri k lumea. dar putina lume se avnta pe-acolo, iar tu ai avea ceva de zis.
De ce se pune problema de 'tupeul sa intre acolo' ? Chiar asa infricosator e?...
Nightwane
21 Jan 2005, 13:54
De ce se pune problema de 'tupeul sa intre acolo' ? Chiar asa infricosator e?...
nu e infricosator ci mai degraba ne-condimentat :P
nu trebuia s-o iei la modul asta. eu am zis sa-l bagi pe AB undeva daca il detesti atata, si intra pe forumul ala, ca sunt topic-uri k lumea. dar putina lume se avnta pe-acolo, iar tu ai avea ceva de zis.
Iar te guduri ca o tarfa ...
Nume l-ai mai injurat in 49387756876 de thread-uri, daca ai vazut ca baiatul nu te baga in seama de ce il tot intepi peste tot? Eventual fa un thread la cafenea si injura-l acolo cat poti si cat vrei ca oricum vad ca lui nu prea ii pasa (baiat destept). Apreciez.
Citesti prost, mai rasfoieste.
Din lipsa de alta ocupatie hai sa-ti arat ca nu citesc prost si ti-am urmat sfatul.
Iar te guduri ca o tarfa ...
Numai notorious e un varzuit notoriu, un lingau penibil, care tine neaparat sa-si dea cu parerea peste tot, sa se bage ca musca-n ... treaba.
Dedicatie speciala pentru notorious, de la domn' Doctor, fara numar !
Acolo unde se avanta vulturii (http://www.ogrish.com/archives/man_undergoes_autopsy_autopsy_video_Jan_11_2005.ht ml)
Se scrie Dumnezeu, manca-mi-ai p*** !
the motherfucker - notorious
Ia in mm un dictionar, invata cine sunt respectivii, citeste-le cronica si operele, sterge-te de muci , dupa care vino sa vorbesti cu mine. Penalule.
Ma rog, plus altele care mi-e lene sa le mai pun aici. Deci, citesc prost?
Multumiri pentru superbul rezumat ! Se vede ca esti plictisit ...
herbert
21 Jan 2005, 22:26
nume, cred ca e timpul sa renunti la limbajul prea descheiat. faci nota discordanta acum cand s-au mai linistit apele, cand Ambra s-a socializat putin, avand si el ceva responsabilitati in fata comunitatii...
nu impresionezi pe nimeni injurand si etichetand, dimpotriva...
notorious mi se pare un tip destul de cumsecade. cand glumeste si arunca ironii (uneori chiar autoironii - de apreciat!) e chiar simpatic. scrie bine, are bun-gust si ne asigura ca invata mereu...
a fost asa, o preocupare marturisita pt lista celora pe care as vrea sa-i respect...
Plictisit sunt, dar am dreptate, nu?
~Scuzati off-topic-urile~
Ai ratat ce era mai valoros, pe cele de la cinematografia romaneasca si de la colateral. Fa treaba pana la capat daca tot te-ai apucat.
Cand o sa am nevoie de un avocat am sa te contactez. :hmm:
notorious
22 Jan 2005, 18:23
Nume l-ai mai injurat in 49387756876 de thread-uri, daca ai vazut ca baiatul nu te baga in seama de ce il tot intepi peste tot? Eventual fa un thread la cafenea si injura-l acolo cat poti si cat vrei ca oricum vad ca lui nu prea ii pasa (baiat destept). Apreciez.
benny, tu incepi sa-mi fii kiar simpatic ! :) ma crezi ca imi trecuse prin cap sa fac pe cafenea un topic intitulat 'thread pe care nume sa-l injure pe notorious' ? ca sa nu mai ruineze nume topic-uri pe care se vb despre film in forma inalta ? (v. interventiile lui minrep, ricutza, herbert, cinefili de calibru) am renuntat la gand, zicandu-mi ca nume o sa se opreasca. my bad...
p.s.: multumesc pt 'the motherfucker - notorious'. l-am scapat pe asociatii diverse. :)
notorious
22 Jan 2005, 18:26
@nume
apropo de gudurat - formulele pe care le-ai depistat tu acolo erau doar niste dovezi de respect (reciproc) intre mine si herbert. cu care, de altfel, m-am si certat - v. shyamalan si bashescu.
sper ca nu te comporti ca o tarfa cu mama si tata.
benny, tu incepi sa-mi fii kiar simpatic ! :) v. interventiile lui minrep, ricutza, herbert, cinefili de calibru)
p.s.: multumesc pt 'the motherfucker - notorious'. l-am scapat pe asociatii diverse. :)
Iar te guduri (pentru a cata oara? :? ). Nu era vorba de herbert, era vorba de altcineva.
Stii, am prins o alergie suparatoare la postarile tale, in care vad tot ce e mai rau pe lumea asta (d.p.d.v cinematografic). E clar ca ai citit f. putin din ceea ce s-a scris (pe film) inainte de '89. Depistez la tine elementul ala "turnatoristic" din revistele Cinema, micimea ideilor expuse pompos, un habarnism induiosator infoliat in lungi liste cu filme vizionate (te creditez ca le-ai si vazut, ceea ce nu e rau). Incerci sa te dai ceea ce nu esti...
...Nu esti decat un mic labasarar (stiu ca e al lui Ambra, dar m-am indragostit de cuvant).
In alta ordine de idei: viata e scurta; necazurile e multe; in p-uri iar nu e lumina; mancarea se face pe resou. Am sa te las (deocamdata), dar cum te prind te ard !
Inca ceva, domn' critic / cronicar, pula mea : SCRII PROST !
notorious
22 Jan 2005, 22:51
Stii, am prins o alergie suparatoare la postarile tale, in care vad tot ce e mai rau pe lumea asta (d.p.d.v cinematografic). E clar ca ai citit f. putin din ceea ce s-a scris (pe film) inainte de '89.
adevarat, nici nu ma intereseaza. daca as avea ocazia, m-as mai gandi.
Depistez la tine elementul ala "turnatoristic" din revistele Cinema, micimea ideilor expuse pompos, un habarnism induiosator infoliat in lungi liste cu filme vizionate (te creditez ca le-ai si vazut, ceea ce nu e rau). Incerci sa te dai ceea ce nu esti...
nostim cine vorbeste de 'turnat' din pro cinema. arata-mi tu o postare de-a ta, nume, de care sa fii mandru. una care sa contina substanta critica ce sa nu se rezume la 'bag pula-n filmul asta de cacat ! regizorul asta suge pula de-si toceste buzele, si ce cauta cutare actor in JEGUL asta?'. bravos, dom'ne, incanta-ne in continuare cu simtul tau critic de curva de cartier.
Am sa te las (deocamdata), dar cum te prind te ard !
cu ce ma arzi, domnule jurist ? cu fulgii de perna cu care ma tot gadili la simtul milei ? sau cu scame de pe ciorapi urat mirositori ?
Inca ceva, domn' critic / cronicar, p*** mea : SCRII PROST !
putin ma doare ce crede un nevropat frustrat si neputincios despre cronicile mele. hai ca deja-ti miroase gura a cherosen de cat m-ai ars.
ricutza
22 Jan 2005, 23:41
Ador cadrele respective! Cred ca te referi la momentele dinspre final, cand Thomas apare in cadru din dreapta sau din stanga, apoi de dupa tufis, iar dupa ce vede ca lipseste cadavrul, urmeaza jocul acela. El se uita in toate partile si Antonioni ne face sa credem ca vedem ceea ce vede si personajul, dar apoi camera se misca sau personajul intra in cadru... Atat de simplu este facuta scena si atat de usor reuseste Antonioni sa sugereze ca realitatea/punctul de vedere difera de la un individ la celalalt.
Vreau sa lansez o tema de discutie: cat de simpatic va este acest Thomas?
nu ma refeream doar la cadrele de la sfarsit....mai sunt o groaza pe parcursul filmului, in special cele in care merge cu masina...
de Thomas nu stiu ce sa zic...pe de-o parte imi place mult de el pt ca isi tine ochii deschisi si reuseste sa surprinda multe momente importante din jurul sau (atat crima cat si faza cu chitara)...pe de alta parte nu imi place entuzismul sau exagerat care se stinge faorte repede...e drept ca pentru a fi mereu deschis la ceva nou si a putea observa viata din jurul tau, nu trebuie sa fii prea implicat...trebuie sa poti fii mereu detasat, sa nu te legi de nimic, sa-ti pastrezi cat mai multe optiuni...insa e mult prea superficial desi intra in contact cu lucrui serioase ...culmea e ca am senzatia ca el chiar isi constientizeaza conditia si totusi nu face nimic...nu-mi dau seama daca finalul este unul pozitiv pentru el...
adevarat, nici nu ma intereseaza. daca as avea ocazia, m-as mai gandi.
nostim cine vorbeste de 'turnat' din pro cinema.
In ignoranta ta tembela, nu-ti suna bibilica deloc ... nu e de mirare. Inainte de Pro cinema a existat o revista, Noul cinema. Un derivat penibil al revistei CINEMA, INFIINTATA IN 1957. In cinemaul asta vechi au scris niste tipi, care daca te-ar citi s-ar rusina de prostia ta.
Inainte de revista Cinema a mai existat una, Probleme de cinematografie. In ea au scris si unii regizori rusi, de care tu, in imbecilitatea ta notorie, n-aveai cum sa auzi.
Astea-s niste lucruri pe care un viitor pseudo critic ca tine ar trebui sa le stie. Tine de un minim de cultura generala, care tie iti lipseste cu desavarsire.
Imi atribui cuvinte care nu le-am spus. Esti si mincinos pe deasupra.
@nume
sper ca nu te comporti ca o tarfa cu mama si tata.
De ma-ta zici ?
de Thomas nu stiu ce sa zic...pe de-o parte imi place mult de el pt ca isi tine ochii deschisi si reuseste sa surprinda multe momente importante din jurul sau (atat crima cat si faza cu chitara)...pe de alta parte nu imi place entuzismul sau exagerat care se stinge faorte repede...e drept ca pentru a fi mereu deschis la ceva nou si a putea observa viata din jurul tau, nu trebuie sa fii prea implicat...trebuie sa poti fii mereu detasat, sa nu te legi de nimic, sa-ti pastrezi cat mai multe optiuni...insa e mult prea superficial desi intra in contact cu lucrui serioase ...culmea e ca am senzatia ca el chiar isi constientizeaza conditia si totusi nu face nimic...nu-mi dau seama daca finalul este unul pozitiv pentru el...
Exact asa vad si eu personajul. Un foarte straniu amestec... Pe de o parte ii admir talentul, pe de cealalta ii urasc superficialitatea si - as mai adauga - atitudinea de superioritate nejustificata (care conduce la comportamentul brutal fata de modelele - si femeile - sale).
notorious
23 Jan 2005, 18:55
Astea-s niste lucruri pe care un viitor pseudo critic ca tine ar trebui sa le stie. Tine de un minim de cultura generala, care tie iti lipseste cu desavarsire.
ma las batut, nume. am crezut ca, tot dandu-te cu capul de pereti o sa ti se reconecteze sinapsele alea vraiste ale tale. m-am inselat. dta persisti, iar eu am obosit. daca tu ma lasi, eu te las.
notorious
23 Jan 2005, 19:31
@nume
ah, dar era sa uit sa-ti zic ceva important.
bravo, dle ! vad ca incepi sa-ti alegi cuvintele, incerci sa ironizezi, iti calibrezi stilul, iti dai cu parerea despre filme ('v. '8 1/2'), scormonesti in critica de film... aproape ca n-as mai zice ca esti prost. (zic asta citindu-ti ultimele postari)
se pare ca ai nevoie de polemica (cearta) ca sa iesi din tomberon. harta asta ti-a facut bine. interesant ar fi sa vad pana unde-ai sa evoluezi, ca pe mine cel putin m-ai surprins.
@nume
scormonesti in critica de film...
Nu dragule, scormonesc in memorie. Ai fi uimit sa afli ...
Adio, dar raman cu tine ! sau adio draga Nela....
Vezi ca iar faci postari duble.
notorious
24 Jan 2005, 14:58
Imi atribui cuvinte care nu le-am spus. Esti si mincinos pe deasupra.
poate ma lamuresti, totusi, unde anume am fost mincinos.
europe_east
01 Feb 2005, 07:36
nu cred ca Thomas se refugiaza in munca...el nu are un refugiu propriu-zis...nu are un loc pana in final...
Cred ca refugiul adevarat al lui Thomas este in realitatea pe care el o descopera. E discutabil daca - in final - el paraseste aceasta realitate (in urma "lectie" pe care i-o ofera partida de tenis) sau daca devine mai "fidel" acesteia. Acel dissolve din final, inainte ca "THE END" sa apara, ma face sa inclin inspre a doua varianta.
Totusi, in inceputul filmului, pana cand Vanessa Redgrave apare in studioul lui Thomas, vedem viata acestuia impartita intre munca de fotograf, oportunitatile de afaceri cu imobiliare (:huh: cum suna chestia asta) si flirturile cu femei de care nu ii pasa (top-modelul, vecina, proprietara magazinului de antichitati, chiar si Vanessa Redgrave in parc)... O viata oarecum indepartata de esenta.
...
Vreau sa lansez o tema de discutie: cat de simpatic va este acest Thomas?
MinRep, eu sunt uimita de cate observatii pertinente, ce zic eu, excelente, pe care ai putut sa le faci! Eu abia am vazut filmul. Sunt total de acord cu tine ca fiecare cadru pare o pictura/fotografie superba. Si recunosc ca mi-ai dat si o "cheie" pentru filmul asta...
Despre Thomas: mie imi este foarte simpatic. Nu mi se pare deloc un individ superficial. Dimpotriva. Este un tip chiar profund. Afemeiat da, dar care-i problema? Uitati-va la privirea cu care se uita la fetele alea... Privirea aia consuma ce vede (si nu numai fetele, si fotografiile si TOT!). Dar nu-i lipseste candoarea totusi. Sau e cinism? Omul se joaca si stie ce face. Daca ne gandim la scena cu Vanessa Redgrave, acolo nu mi se pare ca e doar un joc. Mie mi se pare ca personajul asta face filmul, are o energie vitala extraordinara. Si ce privire hipnotizanta are. Da... cred ca ma duc sa mai vad filmul o data... :)
europe_east
03 Feb 2005, 07:19
Revazut si eu Blow-up. Personajul lui Thomas continua sa imi fie simpatic. Mie mi se pare ca el este foarte lucid in cum percepe realitatea. Are cateodata un zambet cinic, dar e totusi pasionat de ce i se intampla. Chiar si cu modelele, el le iubeste pentru ceea ce sunt si, da, se poarta cam dur, da' nu ca fetele alea ar merita mai mult-- nu-i una care sa se planga. Cu prietena pictorului pare sa se inteleaga altfel, are clar o simpatie si o rabdare speciala cu ea-- de-asta zic ca personajul mi se pare chiar profund. Pare ca Antonioni isi iubeste personajul. Cat despre culori si taieturi, e curata poezie in imagini, ca sa zic asa. Fiecare cadru e gandit ca o fotografie de mare clasa, dupa parerea mea. Pe mine m-a cam indispus jocul ala de tenis, mi se pare cam fals. Pentru jocul asta de-a realitatea era suficienta povestea cu fotografiile si cu experienta lui Thomas, dupa parerea mea. Si ca tot zice lumea ca filmul trebuie trait ca experienta si nu ca studiu: pai tocmai, cand ai un actor care iti fura privirile la modul ala, cu fotografiile si imaginile alea de-ti taie rasuflarea, ce-ti mai trebuie jocul ala de tenis?... E aia experienta cinematografica mai mult decat e privirea lui Thomas?
Cu prietena pictorului pare sa se inteleaga altfel, are clar o simpatie si o rabdare speciala cu ea-- de-asta zic ca personajul mi se pare chiar profund.
In general, Thomas nu prea are respect pentru femei. De aia le si numeste "birds" si nu "girls"... Pentru el, femeile exista pentru a-i satisface placerile (de artist, de barbat etc.) Este indiferent la interesele lor (v. cele doua "amatoare") sau la sentimentele lor (v. personajul Sarei Miles). In acesta privinta, e destul de superficial. Totusi, personaul sufera o transformare pe parcursul filmului, iar rolul partidei de tenis este de a-l face sa constientizeze (si pe noi la fel) aventura prin care a trecut. Si filmul lasa o intrebare, asa cum am spus mai sus: ce va face Thomas acum? Va continua sa creada in ceea ce a vazut si a descoperit sau se va hotari ca totul a fost o "pacaleala"?
P.S.: Lui Antonioni, intr-adevar, ii era simpatic Thomas. Cel putin in privinta atitudinii sale, cine nu ar vrea sa fie ca el?
Niste clovni penibili alearga de nebuni printr-un decor dezolant de periferie (cladiri distruse, masini abandonate), cersind bani de la trecatori. Un tip cu o punga in mana (are aparate foto in ea, se pare ca e fotograf), e incercuit de niste indivizi (nu se stie de ce ). Fotograful, imbracat saracacios conduce un Rolls decapotabil. La studioul foto o micuta ramane pe podea excitata si neterminata, in urma unei "senzuale" sedinte foto cu tipul nostru.
Actorii sunt parca de plastic, manechine de plastic, fitosii anilor '60.
Dialogul dintre Thomas si aspirantele la statutul de fotomodel uimeste. Ele alearga dupa Rolls-ul fotografului, umilite, continuand sa se umileasca . Actiunile personajului principal sunt inexplicabile, lipsite de logica : paraseste atelierul lasand modelele cu ochii inchisi; se duce acasa (sau la casa unui prieten pictor, n-am inteles faza), se intoarce la atelier pt. a refuza "aspirantele", isi arunca un ochi peste fotografiile proaspat iesite de la developat; sfarsind prin a spune secretarei asiatice : "Sa-si tina ochii inchisi !" (referire la modelele lasate sa se "odihneasca").
Intra intr-un anticariat, aparent in cautarea de peisaje vechi, face poze in parc unor indragostiti, alearga pe alei, mimand un dans idiot. Tipul cumpara o elice de avion. Dupa plimbarile si fotografiile "furate" din parc (se pare ca prin prezenta lui, T. a salvat o viata. Faza asta nu o mai povestesc, o stiti cu totii), se releva si motivul prezentei sale in cartierul perific de la inceput : omu' era in cautare de "bucati de viata" adevarate si socante prin nuditatea mizeriei - un fel de Fane Jeg al Romaniei. Intre timp atelierul este vandalizat, fotografiile doveditoare ale crimei dispar.
Filmul nu depaseste conditia unui fapt divers povestit dezlanat, cu niste papitoi, facut pentru puberii adepti al lui Onan (sani, funduri etc, v. secventa dezbracarii fotomodelelor). Blowup se termina cu aceaiasi clovni, care joaca un penibil tenis imaginar. 4/10
Singurele lucruri demne de retinut :
"I'm fed up with those bloody bitches !"
"She isn't my wife, we just have some kids ... no... no kids, not even kids. Sometimes it feels as we have kids. She isn't beautiful, she is easy to live with. No she isn't ... that's why i don't live with her" cam asa ceva .
@leo
Data viitoare incearca sa-mi scoti ochii cu ceva mai de valoare.
Niste clovni penibili alearga de nebuni printr-un decor dezolant de periferie (cladiri distruse, masini abandonate), cersind bani de la trecatori.
[...]
Actiunile personajului principal sunt inexplicabile, lipsite de logica : paraseste atelierul lasand modelele cu ochii inchisi; se duce acasa (sau la casa unui prieten pictor, n-am inteles faza), se intoarce la atelier pt. a refuza "aspirantele", isi arunca un ochi peste fotografiile proaspat iesite de la developat; sfarsind prin a spune secretarei asiatice : "Sa-si tina ochii inchisi !" (referire la modelele lasate sa se "odihneasca").
[...]
Filmul nu depaseste conditia unui fapt divers povestit dezlanat, cu niste papitoi, facut pentru puberii adepti al lui Onan (sani, funduri etc, v. secventa dezbracarii fotomodelelor). Blowup se termina cu aceaiasi clovni, care joaca un penibil tenis imaginar. 4/10
Am impresia ca nu ai inteles nimic din tot filmul!
A, era sa uit secventa concertului rock.
T. o vede pe tipa din parc, incearca s-o urmareasca, intra intr-o cladire, unde are loc respectivul concert. Publicul e mut de "placere", unii sunt drogati, altii stau pur si simplu impietriti. Probabil ca asa se statea pe vremea aia la concerte, n-am de unde sa stiu .
Ce mi-a placut: T. reuseste sa ia bucata de chitare sparta, in urma unei lupte cu fanii care se dezpietresc subit, dupa care, iesind din cladire, o arunca pe strada ca pe un gunoi inutil. Un tip o ridica de jos, o analizeaza curios si o arunca si el pe trotuar. Semn ca iesita din spatiul ei, unde reprezenta ceva, bucata de instrument isi pierde semficatia.
Pitbull
07 Feb 2005, 00:18
Pe mine m-a cam indispus jocul ala de tenis, mi se pare cam fals. Pentru jocul asta de-a realitatea era suficienta povestea cu fotografiile si cu experienta lui Thomas, dupa parerea mea. Si ca tot zice lumea ca filmul trebuie trait ca experienta si nu ca studiu: pai tocmai, cand ai un actor care iti fura privirile la modul ala, cu fotografiile si imaginile alea de-ti taie rasuflarea, ce-ti mai trebuie jocul ala de tenis?... E aia experienta cinematografica mai mult decat e privirea lui Thomas?
"Jocul de tenis" - care, întâmplätor, s-a consacrat în lumea comentariilor cinematografice prin sintagma "partida de tenis imaginar" - are o functie de EPILOG: reia si exprimä, concentrat, tot continutul de idei al filmului, adäugând si concluziile finale:
- Lumea e o iluzie
- Thomas sfârseste prin a accepta conventia
- In acel moment, el înceteazä sä mai existe.
Si astfel, ajungem la IDEEA lui Antonioni:
"Intr-o lume aflatä în continuä desträmare, fotografia este singura cale de a conserva realitatea."
europe_east
07 Feb 2005, 00:59
"Jocul de tenis" - care, întâmplätor, s-a consacrat în lumea comentariilor cinematografice prin sintagma "partida de tenis imaginar" - are o functie de EPILOG: reia si exprimä, concentrat, tot continutul de idei al filmului, adäugând si concluziile finale:
- Lumea e o iluzie
- Thomas sfârseste prin a accepta conventia
- In acel moment, el înceteazä sä mai existe.
Si astfel, ajungem la IDEEA lui Antonioni:
"Intr-o lume aflatä în continuä desträmare, fotografia este singura cale de a conserva realitatea."
Nu sunt de acord intru totul. IDEEA, sau cel putin una dintre idei, mi se pare mie ca este faptul ca realitatea e relativa. Doar pentru ca unele lucruri nu se vad, nu inseamna ca nu exista UNDEVA (in realitatea fizica-- cadavrul in cazul de fata-- sau aiurea). Tocmai: fotografia (masurarea realitatii prin mijloace "concrete", sa zicem) se arata inselatoare. Initial vedem ceva, apoi un mic detaliu ne trimite la altceva, si in final, nici nu stim de fapt daca s-a intamplat intr-adevar ceva. Apropo, de unde este citatul despre fotografie? Legat de fotografie, mi se pare foarte interesant cum Thomas masoara realitatea prin ea. Mereu el fotografiaza, cu pasiune, ce vede, si a-si fotografia modelele pentru el pare sa fie un fel de legatura amoroasa.
In general, Thomas nu prea are respect pentru femei. De aia le si numeste "birds" si nu "girls"... Pentru el, femeile exista pentru a-i satisface placerile (de artist, de barbat etc.) Este indiferent la interesele lor (v. cele doua "amatoare") sau la sentimentele lor (v. personajul Sarei Miles). In acesta privinta, e destul de superficial. Totusi, personaul sufera o transformare pe parcursul filmului, iar rolul partidei de tenis este de a-l face sa constientizeze (si pe noi la fel) aventura prin care a trecut. Si filmul lasa o intrebare, asa cum am spus mai sus: ce va face Thomas acum? Va continua sa creada in ceea ce a vazut si a descoperit sau se va hotari ca totul a fost o "pacaleala"?
Mie mi se pare ca Thomas e doar un pic cinic si amuzat de modelele lui. Birds nu mi se pare un apelativ asa rau. Mie imi pare doar un spectator atent, nu indiferent. La urma urmelor si fetele alea sunt niste statui-- nu exprima nimic. Fata de personajul Sarei nu e indiferent! Cand tocmai a descoperit crima si vrea sa isi anunte prietenul, apare ea. cand ea il intreaba daca are timp si daca se grabeste, el zice ca sigur ca da, are timp oricand pentru ea. Ii pasa de ea: o intreaba ce i se intampla. Si cum iti explici privirea aia pe care o schimba cei doi in timp ce ea face amor cu pictorul? Pare ceva complice. Nu cred ca trebuie sa ne intrebam ce va face Thomas... Ideea fiind ca tocmai am participat la un fel de deomnstratie a relativitatii... In fine, aici intervine insatisfactia mea la film: atatea idei, frumusete de imagini, un personaj fermecator, tot imi pare un pic artificial tenisul. Poate concluzia nu trebuia sa ne fie asa de rau varata pe gat.
Am impresia ca nu ai inteles nimic din tot filmul!
Ai impresii, am inteles ce se vrea, dar nu e.
Daca Antonioni nu iesea pe usa din dos cu "Dincolo de nori" (apropo l-a regizat la varsta de '80 de ani, paralizat, pe targa, cu o ambulanta 24 din 24 langa el si cu un interpret care ii "traducea indicatiile regizorale"), puteam declara ca Blowup este cel mai prost film de Antonioni realizat vreodata.
Sincer, chiar vroiam sa fie misto si sa-mi placa. Nu s-a intamplat. Nu ma intereseaza ce credeti voi, mi se rupe. Asta cred eu !
Fata de personajul Sarei nu e indiferent! Cand tocmai a descoperit crima si vrea sa isi anunte prietenul, apare ea. cand ea il intreaba daca are timp si daca se grabeste, el zice ca sigur ca da, are timp oricand pentru ea. Ii pasa de ea: o intreaba ce i se intampla. Si cum iti explici privirea aia pe care o schimba cei doi in timp ce ea face amor cu pictorul? Pare ceva complice.
Da, dar astea se intampla dupa ce crima este descoperita, dupa ce personajul Vanessei Redgrave dispare, cand Thomas incepe sa se schimbe. Inainte, nu este nimic de genul.
In fine, aici intervine insatisfactia mea la film: atatea idei, frumusete de imagini, un personaj fermecator, tot imi pare un pic artificial tenisul. Poate concluzia nu trebuia sa ne fie asa de rau varata pe gat.
Nu mi se pare ca este varata pe gat concluzia... E doar o scena, care incheie filmul, il incadreza si nu mi se pare falsa deloc. Mesajul filmului nu ar fi fost atat de evident ca desprins din alte scene precum ce a concertului.
P.S.: pentru nume: nu inteleg de ce nu ti-a placut "Blowup". Si, cu atat mai mult, de ce l-ai considera cel mai prost Antonioni, daca "Al si la delle nuvole" nu ar exista.
P.S.: pentru nume: nu inteleg de ce nu ti-a placut "Blowup".
Ok, am vorbit aseara cu unii mai destepti si mai intelepti ca mine, care au incercat sa-mi explice cate ceva din filmul asta.
Eu tind sa cred ca voi vedeti voci si auziti imagini. Incercati sa explicati niste chestii pe care regizorul a vrut sa le zica, dar le-a incriptat atat de tare ca sunt insesizabile (probabil).
Ce semnifica elicea aia in film ? Hai sa va vad cum bagati .... ce vezi tu in chestia aia ? Eu stiu ce au vazut altii, vreau sa aflu ce vezi tu.
Ce semnifica elicea aia in film ? Hai sa va vad cum bagati .... ce vezi tu in chestia aia ? Eu stiu ce au vazut altii, vreau sa aflu ce vezi tu.
Bune intrebare... Dar cred ca personajul raspunde la intrebare, cand zice "It's beautiful!" (sau ceva asemanator). Parerea mea personala este ca o cumpara pentru ca ii place cum arata sau din dorinta de a fi spontan, imprevizibil, iar apoi elicea dispare din peisajul filmului. Mai exista si comentariul personajului feminin cum ca ar arata grozav nu-stiu-cum in atelierul fotografului.
Cel mai probabil, elicea poate fi expresia unui obiect fara insemnatate, pe care Thomas incearca sa-l integreze intr-un context, la fel cum face cu fotografiile facute in parc.
Un critic de film - a carui parere nu o impartasesc - facea referire la un citat din Kant care zicea ca o opera de arta este o opera de arta pentru ca nu are un scop. Nu mi se pare ca acest lucru explica prezenta elicei, dar e o ipoteza, poate fi privita ca un mod a lui Antonioni de a se justifica.
P.S.: Nu incerca sa joci dur! Eu prefer dialogul pasnic!
zicea ca o opera de arta este o opera de arta pentru ca nu are un scop. Nu mi se pare ca acest lucru explica prezenta elicei, dar e o ipoteza, poate fi privita ca un mod a lui Antonioni de a se justifica.
Daca e asa cum zice respectivul inseamna ca filmul este un demers inutil.
Inca ceva, de ce incercati sa vedeti lucruri care nu sunt, poate ala n-a vut sa zica nimic prin chestia asta, pur si simplu i s-a parut ca da bine in film.
Inca ceva .... ca tot s-a pomenit de statornicia fotografiilor, care fixeaza realitatea bla bla De fapt, nici nu se stie cu siguranta daca personajului nu i se pare ca vede ce vede, la un moment dat "descoperirile" sale (silueta individului din boscheti, cadravul, planul detaliu cu pistolul atintit spre indragostiti), dispar chiar din fotografii, ca sa reapara peste un timp in poza gasita de T. ulterior vandalizarii atelierului si chiar inainte de asta.
Inca ceva, pana si cadravul pare sa nu fie ceea ce e, a doua zi acesta dispare.
p.p.s. Ti s-a parut ca nu am fost pasnic ? :?
Inca ceva, de ce incercati sa vedeti lucruri care nu sunt, poate ala n-a vut sa zica nimic prin chestia asta, pur si simplu i s-a parut ca da bine in film.
Parerea mea ca elicea inseamna ceva este la fel de valabila precum parerea ta ca elicea nu inseamna nimic. Nu crezi?
De fapt, nici nu se stie cu siguranta daca personajului nu i se pare ca vede ce vede, la un moment dat "descoperirile" sale (silueta individului din boscheti, cadravul, planul detaliu cu pistolul atintit spre indragostiti), dispar chiar din fotografii, ca sa reapara peste un timp in poza gasita de T. ulterior vandalizarii atelierului si chiar inainte de asta.
Pai, asta poate fi chichita filmului... Poate ca personajului i s-a parut doar ca a fost martorul unei crime, poate ca s-a pacalit singur. Cert este ca el a construit un context din fragmente ale acestuia. Cand contextul dispare (adica cand fotografiile sunt filmate), un fragment scos din context nu mai inseamna nimic (v. ultima poza pe care ai mentionat-o). Eu raman la parerea ca o crima chiar a existat, dar nu este chiar atat de important.
P.P.P.S: Era doar preventiv. :D
Parerea mea ca elicea inseamna ceva este la fel de valabila precum parerea ta ca elicea nu inseamna nimic. Nu crezi?
Interesant, o cam luam pe aratura, dar in fond nu e rau sa-ti pui intrebari in cea mai cinstita modalitate cu putinta.
asta poate fi chichita filmului... Poate ca personajului i s-a parut doar ca a fost martorul unei crime, poate ca s-a pacalit singur. Cert este ca el a construit un context din fragmente ale acestuia. Cand contextul dispare (adica cand fotografiile sunt filmate), un fragment scos din context nu mai inseamna nimic (v. ultima poza pe care ai mentionat-o). Eu raman la parerea ca o crima chiar a existat, dar nu este chiar atat de important.
De acord cu tine aici.
Pentru ca am fost urecheat pe tema "jocului de tenis" (in privat), asta cum o vezi ? Mie mi s-a parut o mare tampenie.
Pentru ca am fost urecheat pe tema "jocului de tenis" (in privat), asta cum o vezi ? Mie mi s-a parut o mare tampenie.
Aici nu mai stiu ce sa zic... Dar asa cum am mai zis, eu o vad ca pe scena de final care incheie filmul si sublineaza mesajul. Este o scena-simbol si una dintre scenele de referinta ale filmului: cand zici "Blowup", te gandesti imediat la fotografiile lui Hemmings, la "The Yardbirds" si la scena de tenis imaginar.
Tu ai zis ca e penibila. Sunt de acord ca este cel putin bizar sa iti apara brusc in cale niste personaje cu machiaj pe fata si sa se apuce sa faca pantomima. Dar pana si aici este un joc... Thomas la inceput este amuzat de aceasta aparent penibila reprezentatie si sta sa se uite la ei din distractie. Apoi ajunge sa le admire intr-un fel "talentul" (toti se misca la unison, stiu ce urmeaza --- sunt, evident, antrenati in chestia asta). Apoi este un moment in care unul dintre "mimi" se uita in ochii lui Thomas, dupa care acesta incepe sa urmareasca scena de ca si cum ar fi o minge adevarata si, mai mult, camera de filmat incepe sa se miste dupa aceasta minge. Asta e un fel de manipulare foarte bine gandita. Atata timp cat ne multumim la a privi filmul si nu la a-l si gandi in acelasi timp, Antonioni ne face sa accepta jocul imaginar ca pe un joc real, ne face sa acceptam realitatea acestor personaje, la fel cum si Thomas o accepta la sfarsit. Si, intr-un fel, asta a facut Antonioni tot filmul. Ne-a manipulat in a accepta realitatea lui Thomas, pentru a intoarce totul peste cap la final...
Mie scena asta mi se pare geniala! E mult material concentrat acolo, in cateva imagini.
P.S.: Cine te-a "urecheat" pe privat? :D
dupa care acesta incepe sa urmareasca scena de ca si cum ar fi o minge adevarata si, mai mult, camera de filmat incepe sa se miste dupa aceasta minge. Asta e un fel de manipulare foarte bine gandita.
De filmat e filmata foarte bine ... "mingea" face la un moment dat si unele pauze in miscare, camera o urmareste sacadat, in ritmul avansarii ei pe gazon.
Pitbull
08 Feb 2005, 11:05
Cer de-acum ca acest topic respectabil cä fie tratat ca atare, nu ca o nouä ghenä de gunoi. In sensul ästa, adaug si eu câteva comentarii:
@europe_east
Citatul pe care l-am dat, despre ideea centralä a filmului, îi apartine chiar lui Antonioni. Tin minte cä l-am citit acu' vreo 27 de ani, în programul Cinematecii. Nu mai stiu care fusese sursa initialä.
Ai dreptate când spui cä aia nu e SINGURA idee. Intr-adevär: chiar dacä Antonioni s-a concentrat asupra ei, din ea a evoluat un sistem mult mai complex - ca în cazul oricärei adevärate capodopere.
@Nume
Te înseli dacä presupui cä Antonioni a introdus unele elemente (de exemplu, elicea), la libera inspiratie, färä sä constientizeze nimic din tot ceea ce ne strofocäm noi acum sä analizäm. Antonioni e regisorul meticulos TIPIC: totul e gândit dinainte, detaliat, notat pe hârtie în ordine, si aplicat riguros la filmare.
In schimb, FELLINI era tipul de geniu dezläntuit, care se pregätea doar conform unor linii generale, si pe urmä improviza enorm. Tocmai de aceea, ei doi sunt atât de complementari: polii opusi ai unei mari perioade din istoria cinematografului italian.
Pitbull
08 Feb 2005, 11:33
Si mai retineti si urmätoarele:
Cadavrul, asa cum apare în secventa nocturnä, este un MANECHIN. Antonioni a folosit anume un manechin VIZIBIL ca atare (fata, ochii...). Desigur, în POVESTE, e un cadavru real. Folosirea ostentativä a manechinului la filmare este o figurä de stil - încä un memento cä totul e o iluzie... cä realitatea se auto-falsificä din mers...
-
Pitbull
08 Feb 2005, 11:44
Eu vorbesc, eu aud... Asta e... Vorba românului: "...dacä nu e si FUDUL"... Acuma se mai crede si Dumnezeu, sä dea verdicte existentiale... Mä rog, destul cu cantitatea asta neglijabilä. Sä continuu:
Câte ceva despre elice:
- Primul semnal: "sparge armonia liniilor". Obiectul e o tentativä instinctivä, oarecum subconstientä, de a pune capät inertiei, de a sparge rutina. Dar...
- Retineti cât e de MASIVA, MATERIALA, GREA... Cum e filmatä intrarea ei în casä... Sunetul pe care-l scoate când e pusä pe podea...
- CULOAREA si contrastul pe care-l creeazä...
- E un obiect PROPULSOR, te duce INAINTE - dar... îi lipseste motorul!
- Forma ELICOIDALA; întoarcere într-un fel de spiralä cu volute... înapoi la punctul de plecare!
Alex Leo Serban
08 Feb 2005, 12:07
ideea era - in caz ca nu s-a inteles prea bine sensul mesajului meu precedent - ca "blowup" e un film MARE: poate fi analizat, decorticat, speculat etc etc, dar orice discutie trebuie sa porneasca de la aceasta premisa; cine n-o accepta se descalifica, iar cei care continua sa "combata" cu astfel de persoane strica orzul pe giste...
in privinta "elicei" s.cl, parerea mea este ca antonioni - spre deosebire de fellini (sau de tarkovski) - NU este un cineast al "simbolurilor", ca atare este cumva steril sa incerci sa gasesti "cheia" cutarui sau cutarui obiect din filmele sale. sau - for that matter - a cutarei situatii: ce "sens" are cautarea leei massari in "aventura"? cei care au cautat "sensul" ei au alunecat, inevitabil, in capcana citirii filmului ca "parabola a incomunicabilitatii" blabla (sau, in cazul lui "blowup", ca "film-demascare a capitalismului" sau mai stiu eu ce...)
este vorba - dimpotriva - despre o pierdere a sensului in filmele sale; "simbolurile" au devenit desuete, nu mai "spun" nimic, si atunci singurul lucru care mai ramine de facut - vedem asta la antonioni, daca privim cu atentie desertul din filmele sale... - este sa luam act de aceasta depopulare simbolica a lumii, de aceasta absenta (trista sau tragica), incercind sa traim fara ea.
Pitbull
08 Feb 2005, 12:14
Just.
emanuel
09 Feb 2005, 09:24
Dupa cum se vede, am facut putina curatenie.
De acum va rog sa discutati doar pe subiect.
Pitbull
09 Feb 2005, 09:29
Multumesc, Emanuel!
Sper din suflet ca de-acum topicul ästa sä rämânä curat!
(Apropo, între timp, am creat în Cafenea topicul "In suturi!!!", pentru cine vrea sä fie mägar si violent si n-are manerä. Am scris acolo cum cred cä ar fi bine sä se foloseascä. Iar dupä ce lumea se va prinde, voi sterge chiar si ACEST mesaj, pentru ca nimic sä nu mai aminteascä, aici, de denaturarea care-a fost.)
emanuel
09 Feb 2005, 09:32
Multumesc, Emanuel!
(De fapt, dupä pärerea mea, ar fi trebuit sä splitezi cu un mesaj mai sus, da' în fine... E bine si asa.)
Sper din suflet ca de-acum topicul ästa sä rämânä curat!
Ai perfecta dreptate. Imi scapase ala.
Gata s-a rezolvat.
Back la subiect va rog!
ideea era - in caz ca nu s-a inteles prea bine sensul mesajului meu precedent - ca "blowup" e un film MARE: poate fi analizat, decorticat, speculat etc etc, dar orice discutie trebuie sa porneasca de la aceasta premisa; cine n-o accepta se descalifica, iar cei care continua sa "combata" cu astfel de persoane strica orzul pe giste...
Ca sa mai ajustez din prejudecatile emise ca premise il voi cita pe Ov. S. Crohmalniceanu dintr-un Cinema din 1968:
" [Bolw-up] .... flateaza inteligenta, dar lasa dezamagita dispozitia la incantare".
il voi cita pe Ov. S. Crohmalniceanu dintr-un Cinema din 1968:
" [Bolw-up] .... flateaza inteligenta, dar lasa dezamagita dispozitia la incantare".
Superb, ce nr. ?
Alex Leo Serban
11 Feb 2005, 16:07
well, i beg to differ cu mult-regretatul meu vecin & companion de plimbari prin cartier: 'blowup' e CINEMA in stare pura, o opera de arta "scrisa" cu camera de filmat si aparatura de montaj care se dispenseaza de cuvinte (acest balast!), lasind imaginatia sa strabata verdele gazonului pina-n orizont...
nu e ASA CEVA destula incintare pt un cinefil?
atunci, nu stiu ce ar putea fi!
PS cine a citit si povestirea inspiratoare ('funigei', a lui cortazar) isi da seama cit de diferit e filmul, pastrind sugestia literara si transformind totul in hrana vizuala.
PS2 cu 'croh' am avut destule dispute cinefile! dar cadeam intotdeauna de acord pe citiva: fellini, hitchcock, tarkovski...
Eu vroiam decat sa subliniez ca subiectivismul marcheaza exprimarea ideilor. Adica, ne dezvaluim niste impresii incercand sa le impunem altora ca certitudini.
Alex Leo Serban
11 Feb 2005, 21:35
certitudinea este ca antonioni este un regizor important, fara de care a 7/a arta ar fi mai saraca.
abia acceptata aceasta certitudine, putem avea "subiectivitati"...
altminteri, ar inseamna ca in lumea spiritului nu exista certitudini??
toata povestea cu "gustul e relativ" e... relativa. exista gusturi si gusturi, dar e asa cum ai spune> exista gust bun si exista gust prost.
la modul ideal, toti ar trebui sa aspiram spre gustul bun, iar cind nu sintem siguri ca il avem, sa intrebam oamenii de gust.
altminteri, e anarhie.
si anarhia e f. buna in politica, in societate / e parerea mea!/, dar nu in cultura.
unde, macar acolo, ar trebui sa domneasca armonia si ierarhiile.
asta nu exclude, fireste, faptul ca tzatza veta il prefera pe nea sergiu lui antonioni... e dreptul ei, e opinia ei.
dupa cum e dreptul cuiva cu gust sa nu tina cont de aceasta opinie, care in ordine culturala / spre deosebire de cea sociologica/ este nerelevanta.
if u c what i mean ;)
ricutza
12 Feb 2005, 00:26
Pitbull, am si eu o rugaminte...atunci cand mai faci un citat, te rog scrie si sursa...pentru mine!...am senzatia ca ai citit destul de multe lucruri si mi-ar folosi sa aflu si eu despre sursele tale...chestia cu fotografia care e singura modalitate, in viziunea lui Antinioni, de a conserva realitatea, era din Teme si stiluri cinematografice, nu?
legat de obiectele pe care Thomas le consiera frumoase...nici eu nu cred ca simbolizeaza ceva...nu ma gandec la elice ca la un simbol al zborului sau al dorintei de a atinge absolutul sau mai stiu eu ce astfel de aberatie...
mi se pare pur si simplu un obiect interesant, extravagant, neobisnuit, despre care poti spune ca i-ai gasi greu loc intr-o casa...si pe care totusi Thomas il observa si il apreciaza...acest lucru se intmpla tocmai ca sa ne dam seama ca Thomas este un om deosebit, cu o viziune deosebita, dar care totusi nu profita cat de mult ar putea de ea...
nu consider ca finalul e atat de deschis pe cat pare...faptul ca Thomas aude mingea inseamna ca el face o alegere...ca el ia o decizie...aceea de a se adapta, de a se maturiza, si de a se implini...sau cel putin eu asa cred...
...mi se pare pur si simplu un obiect interesant, extravagant, neobisnuit, despre care poti spune ca i-ai gasi greu loc intr-o casa...
... si inutil, lipsit de semnificatii, bagat acolo ca sa se mire ....
herbert
12 Feb 2005, 01:04
(...) altminteri, e anarhie.
si anarhia e f. buna in politica, in societate / e parerea mea!/, dar nu in cultura.
unde, macar acolo, ar trebui sa domneasca armonia si ierarhiile.
ALS-ule, e de discutat aici. Cum adica sa „domneasca armonia si ierarhiile in cultura”? Pai asa ceva e imposibil: n-a existat si nu va exista niciodata un asemenea peisaj idilic in cultura. Ar fi chiar trist... Cultura e o arena clocotinda sau in fermentatie macar pe un anume palier – cel contemporan noua.
Sigur, valorile se decanteaza in timp (Shakespeare, Proust, Kandinsky, Picaso... Lucian Pintilie :P ) – aceasta numesc eu memoria culturala obligatorie pentru cine se lanseaza in domeniu -, dar mediul cultural pe care il traim (il consumam) si cream noi trebuie bulversat de anarhie sau, cu alte cuvinte, de indrazneli creatoare, care pot shoca la momentul aparitiei, insa se „clasicizeaza” – unele dintre ele – in timp (exemplul care-mi vine acum in minte, legat de cinema, este Tarantino).
Cred ca se intelege ca NU sunt nici eu adeptul relativismului absolut – sunt mai degraba un conservator liberal, cu o generoasa deschidere spre experiment...
Pitbull
12 Feb 2005, 01:15
@ricutza
S-ar putea sä fie de acolo... Personal, am citit-o în caietul-program al "Cinematecii", prin 1978... Era indicatä si sursa, dar nu mi-o mai amintesc.
Altminteri, ai dreptate: mä voi strädui sä indic întotdeauna sursele citatelor.
@Marx
Iartä-mä, scumpule, dar te rog, tine minte un lucru: "decât" e frate cu "nu"!
(Apropo de "eu vroiam decât sä subliniez".)
@als si herbert
Aici vä cam dau dreptate amândurora, cu precizarea cä, în privinta "anarhiei", sunt mai aproape de pärerea lui Herbert.
Nici nu mä mir cä se ajungea la controverse cu Croh. Mosu' (cum îl numeau afectuos unii pe la cenacluri) avea opinii foarte ferme si, uneori, cam prea personale. Ce-i drept, îsi putea permite! :)
herbert
12 Feb 2005, 01:29
n-as vrea sa deturnez "Blowup"-ul, dar Croh. a avut si o perioada proletcultista sinistra. vezi "executiile" lui Grigurcu.
dar cand te atasezi de un om - "un monstru cultural" - poate ca nu mai conteaza biografia integrala... devii cumva selectiv si egoist...
eu inteleg aceasta situatie.
Pitbull
12 Feb 2005, 01:45
Din pacate...
Alex Leo Serban
12 Feb 2005, 10:08
pt herbert:
cred ca era evident ca "armonia & ierarhia" (care ar trebui sa domneasca in cultura - remarca si conditional optativul!) NU pot fi decit decantari ulterioare "turbulentelor" prezentului; in fond, sintem de ac. parere - doar ca eu (poate) am fost mai eliptic in exprimare, facind scurt-circuitul inspre valoare culturala qua canon ;)
pina la urma, este nevoie de un spatiu al absolutului intr-o lume a tuturor relativelor, ca aceasta a noastra.
unii (multi) il gasesc in religie, altii - in cultura.
eu nu cred totusi ca ea, cultura, ar trebui sa fie o "religie" - si recunosc, sincer, ca imi displac cei pt care e "opiu", care nu traiesc decit in & prin cultura (cu C, eventual...). sigur ca un astfel de tip uman (eu i-am zis "semidoctul", care poate fi - si adeseori este! - bine intentionat) este preferabil "omului recent" al lui patapievici - care nu stie nimic &, ca atare, este lipsit de memorie (fie ea si canonica). DAR: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale :happy: - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)
aici intervine si stiinta (sau macar flerul - pasul imediat urmator, superior calitativ!) utilizarii citatului cultural in fctie de context, moment, relevanta etc etc.
subliniez asta pt ca s-a inteles (gresit) ca as fi "impotriva citatelor" - ceea ce e o prostie: sint impotriva citatului "hodoronc-tronc", a citatului-impostatie, "grrrhavissim", self-important & auto-validant, lipsit de flerul situatiei & al momentului... (in fond, si cei care fac graffiti pe peretii wc-urilor au acest fler; sau macar simtul umorului ;) !)
Mala Portugal
12 Feb 2005, 10:30
faptul ca Thomas aude mingea inseamna ca el face o alegere...ca el ia o decizie...aceea de a se adapta, de a se maturiza, si de a se implini...sau cel putin eu asa cred...
Daca e sa ne lansam totusi purtati de valul labarelilor interpretative ( :oops: ma scuzati da` asa e), atunci secventa cu Thomas & jocul mimilor are o corespondenta in final.
Implicarea lui Thomas in dezvaluirea crimei e de aceeasi natura ca cea in meciul de tenis al mimilor.
T. alege sa prinda o minge inexistenta lansata intr-un joc al conventiilor <=> T. doar simuleaza implicarea lui in rezolvarea cazului
pina la urma, este nevoie de un spatiu al absolutului intr-o lume a tuturor relativelor, ca aceasta a noastra.
unii (multi) il gasesc in religie, altii - in cultura.
eu nu cred totusi ca ea, cultura, ar trebui sa fie o "religie" - si recunosc, sincer, ca imi displac cei pt care e "opiu", care nu traiesc decit in & prin cultura (cu C, eventual...). sigur ca un astfel de tip uman (eu i-am zis "semidoctul", care poate fi - si adeseori este! - bine intentionat) este preferabil "omului recent" al lui patapievici - care nu stie nimic &, ca atare, este lipsit de memorie (fie ea si canonica). DAR: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale :happy: - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)
Coppola nu are sange italian, caro mio?
Kestia asta ca sunt popoare "ariene" in estetica (sau in orice alt domeniu) imi pare o prejudecata. Si cred ca glumesti cand spui ca INSTINCTUL e suma unei evolutii , cand toata lumea stie ca INSTINCTUL e un reflex neconditionat.
aici intervine si stiinta (sau macar flerul - pasul imediat urmator, superior calitativ!) utilizarii citatului cultural in fctie de context, moment, relevanta etc etc.
subliniez asta pt ca s-a inteles (gresit) ca as fi "impotriva citatelor" - ceea ce e o prostie: sint impotriva citatului "hodoronc-tronc", a citatului-impostatie, "grrrhavissim", self-important & auto-validant, lipsit de flerul situatiei & al momentului... (in fond, si cei care fac graffiti pe peretii wc-urilor au acest fler; sau macar simtul umorului ;) !)
Din cate imi amintesc mi-ai dat la gioale cand ti-am citat din Quintilian intr-o discutie despre "atitudinea estetica". Si acel citat reprezinta si un motto la un capitol din "Istoria celor 6 notiuni" de Tatarkiewicz (carte ce evalueaza eminamente istoria esteticii). Iar iritarea ta nu s-a axat pe ideea din citat, ci pe numele autorului:"ce cauta Quintilian pe acest forum?". Raspunsul ar fi in aceeasi masura: ce cauta Platon in "Blow-up"?
T. alege sa prinda o minge inexistenta lansata intr-un joc al conventiilor <=> T. doar simuleaza implicarea lui in rezolvarea cazului
Pai, nu doar simuleaza... Chiar se implica! Iar la sfarsit, cand ridica mingea, isi da seama ce s-a intamplat de fapt, intrand in jocul mimilor, schimband datele realitatii.
P.S.: Ca tot a venit vorba mai sus, recomand nuvela "Funigei" de Cortazar celor care nu au citit-o, atat pentru a observa enormele diferenta intre sursa de inspiratie si film, cat si pentru cei care nu cunosc opera lui Cortazar. Anul trecut, nuvela aparut in Editura Polirom, intr-o colectie numita "Manuscris gasit intr-un buzunar".
Alex Leo Serban
12 Feb 2005, 19:41
pt marx:
si am spus eu ca ff coppola nu are gust??? sau ca nu e un regizor mare? nu-mi amintesc...
in privinta "prejudecatilor" - cred ca ti-am mai spus: tu vorbesti tot in numele unor prejudecati, i.e. niste informatii stiintifice dobindite pina acum (vezi monsieur homais, prototipul acestui mod de gindire): cine iti garanteaza ca viitorul nu-mi va da dreptate "teoriei" (avansata, deocamdata, ca pura ipoteza) a instinctului artistic? ;)
in orice caz, chiar daca nu e "demonstrata stiintific", eu cred ca se probeaza...
pt minrep: sugerasem si eu povestirea "funigei" ca supliment la "blowup", vezi mai sus
pt mala portugal: cind am vazut prima oara "blowup" (hat, acu vreo 30 de ani... :( ), mi se paruse ca "jocul de mingi" din final ar fi putut avea si o conotatie "politica": artistul (thomas) e "liber" sa se joace doar cu [/u]aparentele[u] realitatii, in timp ce puterea stabileste regulile jocului... altfel spus, fotograful este o victima a propriilor "reflexe", el se joaca cu suprafetele - sensul profund al lucrurilor este un "copyright" pe care el nu-l detine (recunosc: eram intr-o faza marxista :D )...
pt marx:
si am spus eu ca ff coppola nu are gust??? sau ca nu e un regizor mare? nu-mi amintesc...
ai spus ca are talente de precupeatza sau cam asa ceva.
in privinta "prejudecatilor" - cred ca ti-am mai spus: tu vorbesti tot in numele unor prejudecati, i.e. niste informatii stiintifice dobindite pina acum (vezi monsieur homais, prototipul acestui mod de gindire): cine iti garanteaza ca viitorul nu-mi va da dreptate "teoriei" (avansata, deocamdata, ca pura ipoteza) a instinctului artistic? ;)
in orice caz, chiar daca nu e "demonstrata stiintific", eu cred ca se probeaza...
Bravos, coane als, in cultura e nevoie de ierarhii, armonii si alte conditii sine qua non dar in stiintele exacte ne permitem sa facem poezii despre mecanisme clare, precise si demonstrate practic. La tine termenul de "instinct" e ceva f abstract. Seamana f mult cu o iluzie simpatica care te impinge sa devii un vicios.
Alex Leo Serban
13 Feb 2005, 13:43
asa sint eu, imi plac "metisajele" - in arta, cultura, viata & asa, in general :P
PS nu pari sa fii f. convins de faptul ca in stiintele exacte, "poetii" au fost cei mai creativi savanti...
PS nu pari sa fii f. convins de faptul ca in stiintele exacte, "poetii" au fost cei mai creativi savanti...
De unde ai dedus tu kestia asta?
Si pe viitor, poate reusesti sa nu mai faci confuzie intre "instinct" si "intuitie". Stiu ca esti un mare scriitor, dar fii mai bland cu enormitatile!
Alex Leo Serban
13 Feb 2005, 19:03
nu fac nici o confuzie intre "intuitie" si "instinct"; eu sustin doar ca - la italieni, cazul cel mai evident din acest pdv - esteticul a devenit instinct: altfel, de ce se mai vorbeste dpsr "simt artistic", poti sa-mi explici si mie??
in privinta "poetilor" savanti, recunosc ca e o metafora (de aia am pus si cuvintul intre ghilimele): e vorba dspr cei care sint mai mult decit simpli oameni de stiinta - vezi einstein...[/i]
dar deja n-are rost sa mai dezbatem ac. subiect: nu vei accepta niciodata opinia mea "ibera si imaginativa, transat cum esti pe redute stiintific-dogmatice.
Si uite asa se intinde un cearceaf de "discutii" pe mai mult de 4 pagini de forum, totul debutand cu o elice de lemn, cu niste pinguini jucatori de tenis si o mingiutza imaginara.
Apropo, cum de nici unul dintre artistii "instalatori" n-a pomenit de sus amintitul obiect ? Ati scapat-o din vedere sau pur si simplu ati luat-o de-a gata ?
Pitbull
14 Feb 2005, 00:58
Päi, de, "Blowup" ar merita si enspe pagini de discutii, nu doar patru. Ditamai banneru', în loc de cearsaf (apropo, vine din turcescul "çarshaf", asa cä forma cu "ce" la mijloc mä cam zgârie la auz, cum zise si Graur - desi Pästorel zicea de dânsul:
Domnul Graur se fäleste
Cä ne-nvatä româneste.
Asta însä... când i-o creste
Bucätica ce-i lipseste! ;)
Revenind: despre care obiect nu s-a vorbit? Despre elice, sau despre "mingiuta imaginarä"? ;)
Mala Portugal
14 Feb 2005, 09:15
Pai, nu doar simuleaza... Chiar se implica! Iar la sfarsit, cand ridica mingea, isi da seama ce s-a intamplat de fapt, intrand in jocul mimilor, schimband datele realitatii.
Studiu de caz:
Un cinemagist , sa-l numin x, priveste stirile de la ora 5. Vede cum o matahala fura acadeaua unui pusti (neaparat simpatic). X e consternat & injura matajala. Injuratura lui X se sparge de pereti, de ecranul tv-ului. Poate o parte din ea iese pe gemul deschis.
Poate X e consternat de gestul matahalei/, poate X empatizeaza cu pustiul
dar X NU SE IMPLICA.
Revenind la ciorba noastra:inlocuieste-l pe X cu Thomas
Alex Leo Serban
14 Feb 2005, 10:13
[quote=Alex Leo Serban]pt marx:
si am spus eu ca ff coppola nu are gust??? sau ca nu e un regizor mare? nu-mi amintesc...
ai spus ca are talente de precupeatza sau cam asa ceva.
POF-TIM???
decit sa aproximezi tremurat "sau asa ceva", ai fi facut mai bine sa cauti exact locul unde as fi spus/scris o asemenea enormitate... pt ca nu l-ai fi gasit!
nu e prima oara ca-mi rastalmacesti spusele sau ca - pur si simplu - nu intelegi unde bat; ce am scris dpsr coppola e bun scris - si anume ca, la valoarea lui, ar fi trebuit sa-si aleaga mai bine anturajul bucurestean, nu sa se lase tirit in tot felul de bombe & suse...
daca s-ar fi tinut de lista mea, ar fi fost cool.
in privinta elicei, cred si eu ca e un obiect fara semnificatie; a cauta "semnificatii" la tot pasul - mai ales in arta moderna - este un atavism culturnic: ce "semnificatie" are dunga verde de pe fata dnei matisse, in celebrul portret? sau urinoarul lui duchamp? sau scena bursei din "eclipsa"?
PS am uitat sa va spun ca aici, la berlin, este omagiat si carlo di palma! nu ma-ndoiesc ca "operatorul" nostru "independent" stie cine a fost... ;)
Pai, nu doar simuleaza... Chiar se implica! Iar la sfarsit, cand ridica mingea, isi da seama ce s-a intamplat de fapt, intrand in jocul mimilor, schimband datele realitatii.
Studiu de caz:
Un cinemagist , sa-l numin x, priveste stirile de la ora 5. Vede cum o matahala fura acadeaua unui pusti (neaparat simpatic). X e consternat & injura matajala. Injuratura lui X se sparge de pereti, de ecranul tv-ului. Poate o parte din ea iese pe gemul deschis.
Poate X e consternat de gestul matahalei/, poate X empatizeaza cu pustiul
dar X NU SE IMPLICA.
Revenind la ciorba noastra:inlocuieste-l pe X cu Thomas
Comparatia imi pare cam exagerata... Chiar nu vad o legatura esentiala cu povestea lui X. Din punctul meu de vedere, in contextul filmului, implicarea lui Thomas nu se refera la faptul ca el ar interveni in rezolvarea crimei sau intre cei doi or whatever, ci implicarea este acceptarea realitatii pe care aceasta posibila varianta a intamplarilor o propune. La fel si in jocul de tenis. Thomas se implica nu pentru ca participa la joc, ci pentru ca accepta realitatea celor care joaca: le urmareste mingea, intelege de vor de la el, se duce dupa ea, o ridica, ii verifica greutatea, apoi o arunca inapoi... Ca sa formulez o concluzie: in "Blowup", eu inteleg implicarea prin acceptarea unei "realitati".
nu fac nici o confuzie intre "intuitie" si "instinct"; eu sustin doar ca - la italieni, cazul cel mai evident din acest pdv - esteticul a devenit instinct: altfel, de ce se mai vorbeste dpsr "simt artistic", poti sa-mi explici si mie??
Putin mai sus ai scris negru pe alb: cred ca trebuie depasite - la un moment dat, sa zicem pe scara evolutiei... personale - dihotomiile astea si trecut la rafinari ale conditiei preferabile: trebuie (in sensul de: "e bine", "e preferabil"!) ca simtul estetic sa devina INSTINCT! (si el devine astfel - a se vedea majoritatea italienilor, care il au in singe.)
Intelege ca INSTINCTUL este un dat cum ar spune distinsul Aburici Patapievici, e neconditionat, e innascut. DECI, nu are cum sa fie un punct maxim (sau intermediar) al unei evolutii. Ce incerci tu sa-mi demonstrezi s-ar putea numi intuitie. Iar "simtul artistic" nu se manifesta fara niste stocari preliminare de informatii. Simtul artistic este o APRECIERE aflata in varful unei piramide, care nu se poate decela decat rational, ca orice evaluare. Eu te sfatuiesc sa citesti ceva despre psihologia senzatiilor ca prea te manifesti haotic.
Alex Leo Serban
14 Feb 2005, 15:03
of, devii obositor si mult prea pedant pt mine...
good-bye!
PS ideea ramine: italienii au esteticu in singe, mama lor de macaronari :P
este omagiat si carlo di palma!
Sigur ca da, trebuie sa recunosc ... glumita iar nu ti-a iesit.
Alex Leo Serban
14 Feb 2005, 18:35
stupid... nu era nici o "glumitza".
chiar e omagiat carlo di palma - nu brian (de p)!
got it?
Alex Leo Serban
14 Feb 2005, 19:13
la sf. unui eseu dspr filmul lui abraham zapruder cu asasinarea lui jfk (cel mai celebru film facut veodata de un amator!), publicat in "ziarul de duminica", scriam urm. dspr "blowup":
Roland Barthes a fãcut o distincþie extrem de precisã, deºi subtilã, atunci cînd a vorbit despre cinematograful lui Antonioni. A privi îndelung un obiect - spunea el în esenþã - este "periculos" întrucît "deranjeazã ordinele prestabilite", "timpul privirii" fiind riguros "controlat de societate". Or este evident cã, începînd cu Aventura, Antonioni a iritat (ºi continuã sã irite) tocmai din cauza acestor "timpi morþi", a planurilor interminabile în care aparatul (= privirea) face exact asta: înregistreazã îndelung Lumea din jur... Iar apoteoza acestei priviri obsesive este Blowup, în care personajul principal este fotograf: atunci cînd acesta mãreºte ("blows up") fotogramele unei crime aparente, ceea ce "se vede", pînã la urmã, devine inaparent - ceva ce nu se vede: un decupaj pointilist-abstract de forme indistincte (pixeli, am spune astãzi)! Este asemeni unei parabole orientale: cu cît priveºti mai mult, cu-atît vezi mai puþin. Scrutatã infinitezimal, Lumea se estompeazã.
voila: m-am gindit ca merge aici & ar putea interesa...
stupid... nu era nici o "glumitza".
chiar e omagiat carlo di palma - nu brian (de p)!
got it?
Stiam asta, ideea era ca restul mesajului nu l-am citat (rusinat fiind de stupiditatea ta). Afla ca stiu cine e ...i-am si vazut filmele, e unul dintre cei mai buni. A crapat si acum e omagiat. Scurt pe doi.
voila: m-am gindit ca merge aici & ar putea interesa...
Ma mir cum de a avut un amator indrazneala sa scoata asa ceva , eu credeam ca numai criticii pot. :shock:
Pitbull
15 Feb 2005, 00:33
Of of of...
Altfel, nu träiti, nu...?
Am si eu cateva intrebari care tin mai mult de detaliu, dar am observat ca filmul se descifreaza chiar prin studiul detaliilor:
1.Cine era tipul care i-a umblat la portbagaj si apoi a plecat?
2.In urmatoarea scena, de ce a claxonat cand si-a parcat masina?
3.Cu cine a vorbit imediat dupa aceea la telefonul public?
Pitbull
01 Oct 2005, 13:30
Nu, St3fane, nu e asta calea. "Blowup" NU se descifreazä "la nivelul detaliilor", ca un film politist, o parabolä sau un film încriptat, ci invers: i se percepe, emotional si intelectual, ANSAMBLUL (atmosfera, starea, tema, ideile), dupä care, dacä te intereseazä o analizä meticuloasä si aprofundatä, poti aborda si detaliile (dar nu atât ca elemente de dramaturgie, cât ca pärti componente ale întregului asa cum l-am conturat mai sus). Desi pentru Antonioni, un regisor foarte cerebral si precis, toate acele detalii sunt clare, e suficient ca numai el sä fi stiut "cine", "ce" si "de ce" (altfel, nu le-ar fi putut integra bine în povestire). Ca receptor al filmului, nu pierzi nimic dacä nu afli, sau nu ghicesti, sau nici mäcar nu-ti pui problema CINE e tipul din portbagaj, sau DE CE claxoneazä Thomas (apropo, din câte-mi amintesc: îsi pregäteste aparatul si claxoneazä în asteptarea unei posibile reactii din jur, pe care s-o imortalizeze; dar asta nu e important, e doar un amänunt de comportament al personajului; mai importantä e SEMNIFICATIA acelui moment: o încercare de a trezi la viatä lumea letargicä din jurul lui, ale cärei conventii îl vor asimila si pe el pânä la urmä). Important este sä percepi just EFECTELE acestor detalii în compunerea întregii opere.
Da, poate ca am pus problema gresit...poate...
Dupa ce mi-am format o teorie despre acest film,l-am privit ca pe un ansamblu, m-am trezit in cautarea de detalii, cheite oferite de antonioni in a-mi sustine propria teza.(Am citit tot topicul, mi-a placut mult ce spunea MinRep.)Intr-adevar se sugereaza faptul ca realitatea este o iluzie...prin existenta a doua lumi.Cea reala si parcul, zona in care Thomas, datorita faptului ca era un artist obsedat (poate e prea mult spus) de realitate a inceput sa isi lase spiritul sa o ia inaintea ratiunii, astfel incepand sa vada lucruri care nu existau.(Inca nu sunt sigur daca acea crima a avut sau nu loc, de fapt in acest moment sunt sigur de foarte putine lucuri).MinRep a observat trecerea de la acele cladiri rosii si albastre la cele gri, apoi eu am mai observat un cadru in care ce cuprindea cladiri foarte noi si moderne, in spate fiind case mai mici si mai vechi...Toate acestea au rolul de a delimita clar 2 lumi diferite...lumea "vechiului" si a "noului", poate chiar si lumea reala si lumea lui.A mai fost un cadru deosebit, inainte sa intre in parc, 4 trunchiuri de copac il incadrau, mie mi-au sugerat o poarta catre o alta lume.Pictorul, scriitorul, compozitorul, in momentul in care creeaza, ei parasesc (intr-un sens metafizic si nu numai) realiatea, se refugiaza in arta lor.Fotograful este si el un artist...
T. statea la numarul 39 si anticariatul era la numarul 33!Credeti ca aceste numere au fost alese la intamplare?Prin clasele mici ne invatase profa de romana ca aceste numere sunt des folosite in basme(!), avand un rol magic...Ma obsedeaza acest film, recunosc...Il voi descifra, ca sunt incapatanat,si dupa ce voi considera ca mi-am format o opinie clara asupra sa,voi reveni cu o cronica.
Pitbull
01 Oct 2005, 14:11
Esti pe drumul cel bun!
Oricum, nu cred cä dihotomia se pune între "vechi" si "nou", sau între "real" si "imaginar", ci mai degrabä între "adevärat" si "fals", sau între "adevärat" si "conventional". Imi amintesc un nou semn în acest sens: coada chitarei. In club, conform conventiilor de acolo, e o relicvä mai sacrä decât sfintele moaste. Pe stradä, devine un gunoi.
Vezi si partea cu petrecerea, drogurile si "I am in Paris..."
Sau cadavrul, care noaptea e în mod VIZIBIL un manechin. De ce? Pentru cä acea crimä nu mai conteazä... nu mai existä... toate urmele ei s-au stres, pânä si trupul victimei devine neadevärat... Timpul trece repede, realitatea se destramä, înlocuitä de comoda conventie. Si, asa cum spunea Antonioni în citatul pe care l-am reprodus si pe o paginä anterioarä, "cea mai sigurä cale de a fixa o realitate în descompunere rämâne fotografia".
Cat am cautat acest citat! Freud: "Dorinþele nesatisfãcute sunt izvoarele din care se alimenteazã fantasmele, iar fiecare fantasmã reprezintã împlinirea unei dorinþe, o corectare a realitãþii nesatisfãcãtoare".Foarte interesant pentru o posibila descifrare a filmului...
MinRep a observat trecerea de la acele cladiri rosii si albastre la cele gri, apoi eu am mai observat un cadru in care ce cuprindea cladiri foarte noi si moderne, in spate fiind case mai mici si mai vechi...Toate acestea au rolul de a delimita clar 2 lumi diferite...lumea "vechiului" si a "noului", poate chiar si lumea reala si lumea lui.A mai fost un cadru deosebit, inainte sa intre in parc, 4 trunchiuri de copac il incadrau, mie mi-au sugerat o poarta catre o alta lume.Pictorul, scriitorul, compozitorul, in momentul in care creeaza, ei parasesc (intr-un sens metafizic si nu numai) realiatea, se refugiaza in arta lor.Fotograful este si el un artist...
Oricum, nu cred cä dihotomia se pune între "vechi" si "nou", sau între "real" si "imaginar", ci mai degrabä între "adevärat" si "fals", sau între "adevärat" si "conventional". Imi amintesc un nou semn în acest sens: coada chitarei. In club, conform conventiilor de acolo, e o relicvä mai sacrä decât sfintele moaste. Pe stradä, devine un gunoi.
In legatura cu contrastele pe care le-ati amintit - fie ca se aplica pe film sau nu - imi amintesc o idee des vehiculata despre "Blowup". Si anume, s-a sugerat ca exista un contrast intre orasul - un spatiu antropizat si parcul - un spatiu natural. Aceasta idee este contracarata prin afirmatia ca parcul este - de fapt - cea mai antropizata locatie din intregul film, fiindca este natura 'construita'. Oricum ai privi, se poate ajunge la ipoteza enuntata de st3fan: personajul lui David Hemmings trece dintr-o lume intr-alta.
Eu personal cred ca Thomas (sa-i zicem asa) descopera adevarul (nu intra in lumea fantezie, or anything), adevar care insa nu devine realitate, nu se impune fara 'acordul' celorlalti. Filmul este o expunere despre abstractizarea realului (v. citatul dat de Pitbull) si acest lucru mi se pare evident in momentul in care pozele marite din parc - desi sugereaza forma unui om ascuns in tufisuri si a unui pistol - sunt compuse din mai multe puncte din diferite nuante de gri. Ele pot sugera mai multe lucruri (precum pictura pe care o vedem mai inspre inceputul filmului). Astfel, parcul si intamplarile pe care fotograful le-a imortalizat - atat de palpabile - devin interpretabile. O alta realitate se ascunde aici, mai putin perceptibila (si cum zice Antonioni: dupa aceasta se ascunde o alta, apoi inca una si tot asa pana cand ramane realitatea absoluta, la care nu vom ajunge niciodata).
Ma obsedeaza acest film, recunosc...Il voi descifra, ca sunt incapatanat,si dupa ce voi considera ca mi-am format o opinie clara asupra sa,voi reveni cu o cronica.
Eu de patru ani tot ma uit la filmul asta si tot sunt scene care mi se par greu de descifrat... Tot mai caut - si inca gasesc - explicatii ascunse, detalii pe care nu le-am remarcat etc. Stiu ca multa lume nu e de acord cu mine, dar "Blowup" mi se pare nu numai cel mai bun Antonioni, dar departe de aproape orice alt film (sau opera de arta in general).
Filmul este o expunere despre abstractizarea realului (v. citatul dat de Pitbull) si acest lucru mi se pare evident in momentul in care pozele marite din parc - desi sugereaza forma unui om ascuns in tufisuri si a unui pistol - sunt compuse din mai multe puncte din diferite nuante de gri
Arta abstractionista! Thomas vroia sa cumpere un tablou de la vecinul sau pictor, tablou pe care insusi creatorul sau nu l-a inteles, nu i-a dat nici o semnificatie.Si Thomas vroia sa il aiba tocmai pe acela!Avea o inclinatie catre necunoscut, catre o lume iesita din tipare, necunoscuta, misterioasa, incriptata.Am mai observat un lucru...ceea ce facem noi acum, incercand sa gasim explicatii si semnificatii, este exact ceea ce facea Thomas... :) Cine poate pune la indoiala geniul, sau cel putin sclipirea de geniu avuta de Antonioni...
herbert
01 Aug 2007, 02:07
Dupa ce a privit lumea ca la microscop, rece si abstras, ca un savant morocanos, daruindu-ne niste constructii artificiale, grandioase si perfecte, Antonioni, la ultima sa iesire in public, Venetia 2003, a privit sala plina care-l aplauda si a plans mult, stand pe scena… Un reciproc sentiment de dragoste pe care nu si l-au marturisit niciodata…
Carmine Galante
03 Aug 2007, 20:35
....
Alex Leo Serban
28 Aug 2007, 10:38
vezi ingmar bergman!
herbert
29 Aug 2007, 00:52
alo, moderatorii, chiar nu vedeti ca numitul carmiminune este offtopic, ca lasa urme murdare aici? pana la banarea lui definitiva, care se va intampla foarte curand, lasati-l sa scrie numai la horror.
tipul intineaza memoria lui Antonioni si Bergman...
illotempore2002
22 May 2009, 14:34
cica avem topic despre Antonioni.
N-AVEM.
Am vazut azi noapte Eclipsa.
Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).
In schimb Eclipsa m-a cucerit instantaneu. M-a eclipsat. Antonioni reuseste exceptional sa intre in nelinistile Vittoriei, mai ales in secventa de inceput, a despartirii de Riccardo. Are gesturi ezitante, se misca, pleaca, se intoarce, incearca un gest, se abtine, e clar, se chinuie si nu stie ce sa faca. Toatea astea intr-un limbaj nonverbal cu o forta de expresie atat de puternica, incat incepi sa te ingrijorezi pt personaj. Ce va face?
Foarte aparte mi s-au parut asezarile umane in care se petrece mare parte din actiunea filmului. Undeva intr-un cartier la marginea orasului, dincolo de blocuri se vad terenurile virane, stalpii de inalta tensiune etc. Este vorba de insingurarea personajului feminin, Vittoria, care nu reuseste sa stabileasca punti de comunicare cu nimeni: mama ei, Riccardo, Piero.
Foarte suculente secventele de la Bursa - cine crede ca speculantii bursieri nu muncesc se insala. Stau de dimineata pana seara si transpira in fata tabelei de valori ale actiunilor, calculeaza, imprastie zvonuri, dau mii de telefoane in toata tara/lumea, sunt extrem de vigilenti si de incordati. O lume dezlantuita.
Minunata Monica Vitti, e al doilea film pe care-l vad cu ea.
Mai ziceti si voi ca vreau sa mai zic dar m-as intinde prea mult intr-o singura postare.
jactati
28 May 2009, 14:14
cica avem topic despre Antonioni.
N-AVEM.
Am vazut azi noapte Eclipsa.
Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).
In schimb Eclipsa m-a cucerit instantaneu. M-a eclipsat. Antonioni reuseste exceptional sa intre in nelinistile Vittoriei, mai ales in secventa de inceput, a despartirii de Riccardo. Are gesturi ezitante, se misca, pleaca, se intoarce, incearca un gest, se abtine, e clar, se chinuie si nu stie ce sa faca. Toatea astea intr-un limbaj nonverbal cu o forta de expresie atat de puternica, incat incepi sa te ingrijorezi pt personaj. Ce va face?
Pe la 16 ani visam si eu sa intalnesc o persoana de-asta problematica si care sa semene cu Monica. Bine ca n-am intalnit. Am eu probleme existentiale cat pentru doi. Scuze pentru punctul de vedere/filmare subiectiv. Totusi, la revedere, mi se pare ca Antonioni i-a pus cam multe in carca. Parere personala, probabil m-am mai nesimtit eu traind in Romania, sau nu sunt in touch with my feminine side.
Foarte aparte mi s-au parut asezarile umane in care se petrece mare parte din actiunea filmului. Undeva intr-un cartier la marginea orasului, dincolo de blocuri se vad terenurile virane, stalpii de inalta tensiune etc.
Antonioni era arhitect. Intotdeauna ai ce invata de la el. Si eu m-am inspirat pentru Tativille. Secventa finala e intr-adevar minunata. Arhitectura e un personaj.
Este vorba de insingurarea personajului feminin, Vittoria, care nu reuseste sa stabileasca punti de comunicare cu nimeni: mama ei, Riccardo, Piero.
Foarte suculente secventele de la Bursa - cine crede ca speculantii bursieri nu muncesc se insala. Stau de dimineata pana seara si transpira in fata tabelei de valori ale actiunilor, calculeaza, imprastie zvonuri, dau mii de telefoane in toata tara/lumea, sunt extrem de vigilenti si de incordati. O lume dezlantuita.
Acum e mult mai putina agitatie. Toata lumea e cu nasul in ecrane - fara miscare in cadru. N-ar iesi o secventa prea buna.
Minunata Monica Vitti, e al doilea film pe care-l vad cu ea.
Minunata intr-adevar. Dar fara ochiul lui Antonioni doar o actrita de comedie OK. E si o nuvela buna a Anei Maria Beligan: Inca un minut cu Monica Vitti - recomandam.
Mai ziceti si voi ca vreau sa mai zic dar m-as intinde prea mult intr-o singura postare.
Pai am zis, vezi in text cu italice (doar Antonioni ce neam era?)
illotempore2002
28 May 2009, 14:37
:-/ Dumnezeule, nu im recunosc textul.....ce naiba ai facut acolo??????
jactati
28 May 2009, 14:48
:-/ Dumnezeule, nu im recunosc textul.....ce naiba ai facut acolo??????
De lene/nepricepere m-am bagat prin textul tau si am pus comentariile cu italice. Textul tau a ramas scris aproape normal. Sorry. Probabil ca exista un mod elegant de a raspunde paragraf cu paragraf dar n-am avut eu timp sa-l descopar. Any hint?
illotempore2002
28 May 2009, 15:06
pai nu apare deloc diferentiat textul meu de al tau, zici ca m-am dedublat, vbesc pe doua voci :))
e greu cu qouote-ul, si eu am probleme, nu as putea sa te ajut, si am aceeasi lene ancestrala care ma mana sa NU incerc sa aflu cum se face....
jactati
28 May 2009, 19:53
pai nu apare deloc diferentiat textul meu de al tau, zici ca m-am dedublat, vbesc pe doua voci :))
e greu cu qouote-ul, si eu am probleme, nu as putea sa te ajut, si am aceeasi lene ancestrala care ma mana sa NU incerc sa aflu cum se face....
Hai ca am inverzit inserturile mele. Procedeu cinematografic, deh, inserturile I mean. Scuze din nou.:">
Chambord
28 May 2009, 20:38
@jactati: pune quote=illo intre paranteze patrate inainte de bucata citata si /quote (tot intre paranteze patrate) dupa bucata citata; dedesubt scrii comentariul tau. poti sa ii spargi un post mai lung in mai multe quoteuri si scrii sub fiecare observatiile
Chambord
28 May 2009, 20:43
EXEMPLU (pur didactic)
cica avem topic despre Antonioni.
N-AVEM.
Am vazut azi noapte Eclipsa.
Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).
mda interesanta observatie dar nu se incadreaza in imaginarul kantian
In schimb Eclipsa m-a cucerit instantaneu. M-a eclipsat. Antonioni reuseste exceptional sa intre in nelinistile Vittoriei, mai ales in secventa de inceput, a despartirii de Riccardo. Are gesturi ezitante, se misca, pleaca, se intoarce, incearca un gest, se abtine, e clar, se chinuie si nu stie ce sa faca. Toatea astea intr-un limbaj nonverbal cu o forta de expresie atat de puternica, incat incepi sa te ingrijorezi pt personaj. Ce va face?
.
da, aici ai dreptate, intr-adevar expresia zeitgeistului heideggerian este foarte evidenta in "Hostile takeover" cu Steven Seagal
illotempore2002
28 May 2009, 22:22
Chambord, flirtezi cu suprarealismele de tip "asociatii involuntare"?
jactati
29 May 2009, 08:55
@chambord: thanks. sper sa-mi iasa si sa nu mai mutilez texte.
Mi-a placut, incomparabil mai mult decat Blow-up, care sincer, puteti sa ziceti ce vreti, m-a cam lasat rece (trebuia sa cad pe spate ca personajul principal era fotograf, si ca fotografia fotomodele, prilej de culori nemaipomenite etc? asta e film de vazut de cititoarele revistelor cu coperti lucioase, bleah - ok, interesant descoperirea din fotografie etc nu merita mai multa atentie).
Bibliografie obligatorie:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=85470&highlight=blowup
illotempore2002
29 May 2009, 09:36
a, e foarte bine ca ai pus link-ul aici, de fapt poate facem un merge intre cele doua topicuri daca tot e vorba de Antonioni.
Cinemania, will you?
Chambord
29 May 2009, 09:50
Chambord, flirtezi cu suprarealismele de tip "asociatii involuntare"?
flirtez prin filtrare :)
illotempore2002
30 May 2009, 20:25
Am vazut in aceasta monstruos de ploioasa dupa-amiaza Cronaca di un amore..
Mai fratilor, si nu mi-a placut. O poveste de dragoste politista care m-a plictisit ingrozitor si niste rochii de prost gust pe personajul feminin principal....
am avut o senzatie ciudata, as fi vrut ca personajul feminin sa fie mult mai frumos/ frumoasa, toti spuneau despre ea ca e frumoasa (celelate personaje) insa ea e infiorator de banala si de stearsa.....dupa aia mi-am dat seama ca e un automatism tampit capatat din cauza filmelor in general (nu doar hollywoodiene, acuma sa fim sinceri) de a folosi numai actrite frumoase, stralucitoare sau foarte deosebite aparte....asa m-a calcat pe nervi banalitatea Luciei Bose...
Am vazut in aceasta monstruos de ploioasa dupa-amiaza Cronaca di un amore..
Mai fratilor, si nu mi-a placut. O poveste de dragoste politista care m-a plictisit ingrozitor si niste rochii de prost gust pe personajul feminin principal....
am avut o senzatie ciudata, as fi vrut ca personajul feminin sa fie mult mai frumos/ frumoasa, toti spuneau despre ea ca e frumoasa (celelate personaje) insa ea e infiorator de banala si de stearsa.....dupa aia mi-am dat seama ca e un automatism tampit capatat din cauza filmelor in general (nu doar hollywoodiene, acuma sa fim sinceri) de a folosi numai actrite frumoase, stralucitoare sau foarte deosebite aparte....asa m-a calcat pe nervi banalitatea Luciei Bose...
mie mi-a placut foarte mult filmul asta. poate ca suiectul e clasic, sfarsit banal, dar mi-a placut la nebunie. femeia mi s-a parut superba si rochiile la fel. Cred ca alb-negrul lui Antonioni face ca totul sa para stralucitor. In orice caz il prefer altor filme pe care le-a facut in culori (ca Desertul rosu spre exemplu care m-a plictisit crunt)
Cinemania
31 May 2009, 12:30
a, e foarte bine ca ai pus link-ul aici, de fapt poate facem un merge intre cele doua topicuri daca tot e vorba de Antonioni.
Cinemania, will you?
s-a facut
Advisory: desigur s-au pastrat si certurile de rigoare iscate pe tema 'Blowup' :D
Sincer, nici pe mine nu m-a dat pe spate "Cronaca di un amore", dar Lucia Bosé e(ra) o femeie foarte frumoasa. Poate nu are cea mai impunatoare prezenta (dar poate nici Antonioni nu stia inca sa o foloseasca o actrita), dar nu cred ca i se poate reprosa nimic, nici la aspect fizic, nici la calitatile actoricesti (pe acestea din urma le dovedeste macar in finalul filmului). Sincer, din perioada pre-"Avventura" a lui Antonioni (care nu este prea interesanta si nici nu am vazut atat de multe filme), prefer a doua colaborare cu Lucia Bosé, "La signora senza camelie", dar si acolo regizorul e departe de a-si fi definit stilul.
desigur s-au pastrat si certurile de rigoare iscate pe tema 'Blowup' :D
In afara de cele care au fost sterse demuuuuult... ;) :D
illotempore2002
31 May 2009, 16:08
nu stiu ce NU face Antonioni cu Bose dar o prezinta drept foarte stearsa, o smiorcaita fara coloana vertebrala.....bine, asta e si rolul ei, unul ingrat, de arivista de carton, cu un trecut monstruos si cu un prezent incorect. Cred ca si rochiile sunt in mod special alese asa, opulente la limita kitsch-ului, tocmai pt a scoate in evidenta calitatea indoielnica a Paolei.
Dar povestea e slaba domnule, pur si simplu imi vine sa zic: Ei, si? Ce e cu asta? Ok, cei doi avusesera o poveste de dragoste neobisnuita si acuma dupa 7 ani, se reintalnesc si realizeaza ca se iubesc....ei, si? Care e miza? Care e intriga? Ca ea e maritata si el e sarac? C'mon!
nu stiu ce NU face Antonioni cu Bose dar o prezinta drept foarte stearsa, o smiorcaita fara coloana vertebrala.....bine, asta e si rolul ei, unul ingrat, de arivista de carton, cu un trecut monstruos si cu un prezent incorect. Cred ca si rochiile sunt in mod special alese asa, opulente la limita kitsch-ului, tocmai pt a scoate in evidenta calitatea indoielnica a Paolei.
Dar povestea e slaba domnule, pur si simplu imi vine sa zic: Ei, si? Ce e cu asta? Ok, cei doi avusesera o poveste de dragoste neobisnuita si acuma dupa 7 ani, se reintalnesc si realizeaza ca se iubesc....ei, si? Care e miza? Care e intriga? Ca ea e maritata si el e sarac? C'mon!
asa imi vine si mie sa zic: ei si? ce e cu asta? ce-are a face daca povestea e slaba? antonioni o face sa fie fermecatoare. ea bogata, el sarac. da, asta e subiect de melodrama, ei si? nu a spus nimeni ca tre sa fie realista.
illotempore2002
31 May 2009, 17:39
nu sunt o admiratoare a "realismului", de altfel si termenul mi se pare cam de tampiti, asa....nu asta e problema cu filmul....doar ca nu are o miza, nu are hook.....ma intelegi?
.....ma intelegi?
always ;)
Floydman
02 Jun 2009, 12:19
am vazut doar zabriskie point si blow up. mi-au placut mult, amandoua
illotempore2002
02 Jun 2009, 12:40
zi-ne de Blow-up, de ce ti-a placut?
pe mine ma dezgusta personajul principal: e stereotip, cautat interesant, si din cauza asta banal si fortzat si kitsch.....I mean, fotograf? am mai intrebat, ar trebui sa cad pe spate ca tipul e artist sau ce?
nu-mi plac interesantismele astea de doi lei
jactati
02 Jun 2009, 14:36
zi-ne de Blow-up, de ce ti-a placut?
pe mine ma dezgusta personajul principal: e stereotip, cautat interesant, si din cauza asta banal si fortzat si kitsch.....I mean, fotograf? am mai intrebat, ar trebui sa cad pe spate ca tipul e artist sau ce?
nu-mi plac interesantismele astea de doi lei
Illo, sa intelegem ca nu ti-a placut nici profesiunea reporter? Ca, deh, ce profesiune e aia: reporter? Sa speram ca ti-a placut Zabriskie Point ca aia erau fara ocupatie prea clara? Eu cred dimpotriva ca fotograful lui Antonioni numai kitsch nu e. Blazatii de azi au ce invata de la el - tipul e destul de cool. Iar modul in care priveste el lumea (ca un fel de alter-ego al regizorului) este foarte interesant dpdv vizual. Antonioni tocmai asta arata in 1966 (un an in care se purtau la greu verbalizarile) - ca o poveste poate fi foarte interesanta vizual si atat (s-a mai spus ca filmul putea fi si mut, oricum nu ne amintim nici o replica memorabila din el). E greu de spus ce mi-a placut mai mult la film (si cand ma uit la ce s-a scris in trecut pe forum despre el imi piere orice chef) dar mie mi-a placut. Si m-am atacat. Ce-ar fi sa spun eu de Godard ca face interesantisme de 2 lei, 2 franci sau chiar doua lire?
Chambord
02 Jun 2009, 15:01
E greu de spus ce mi-a placut mai mult la film (si cand ma uit la ce s-a scris in trecut pe forum despre el imi piere orice chef) dar mie mi-a placut. Si m-am atacat. Ce-ar fi sa spun eu de Godard ca face interesantisme de 2 lei, 2 franci sau chiar doua lire?
bullseye ! jactati esti un castig pt forumul asta.
jactati
02 Jun 2009, 15:09
bullseye ! jactati esti un castig pt forumul asta.
Daca e lauda: :"> Daca nu e: :-/
Chambord
02 Jun 2009, 15:25
varianta corecta: :"> Imi dau seama ca nu mai am nici o credibilitate. Toata lumea ma banuieste de ironii :(
Blowup e in top10-ul meu personal si mi-a placut cum l-ai aparat de "nedreptatile" rostite de illo. :D
Dar nu numai pt asta am zis ca esti ok. Iti dublezi cultura cu bun-simt si tact. Eu tocmai ma pregateam sa o fac "praf" pe illo utilizand mai multe emoticoane decat argumente iar postul tau a venit la timp pt a ma salva de la o iesire regretabila.
jactati
02 Jun 2009, 15:50
ma bucur daca am dezamorsat o bomba. vor fi destule tunete si fulgere prin atmosfera zilele astea. in privinta tactului ma inspir de la tati (uita-te numai ce privire bland amuzata arunca asupra lumii). bunul-simt sper ca-l am de la mami (a mea). in ce priveste blow-up: e foarte sus si in top-ul meu. probabil ca illo a prins o zi proasta cand l-a vazut. sau e mai logocentrica (ceea ce nu e neaparat de rau).
illotempore2002
02 Jun 2009, 16:23
Chambord, te tot abtii, iti tot musti degetele, de ce nu ma "articulezi" odata ca sa scapi de obsesia asta? daca vrei, iti spun in privat punctele mele sensibile, sa dai unde doare mai tare
Jactati - detest meseria de fiotograf in rolul unui personaj de film......cat de facil este sa alegi un asemenea personaj? let's get serious...este cool? ei bine, asta ma enerveaza, acest cool cautat, intentionat.....genul de personaj de film care face ca filmul sa devina un succes pt fashioniste....ok, crima surprinsa de fotografie e un hook bun, femeia din parc e un hok bun, daca ii reprosez ceva drastic filmului e personajul central, nu tot filmul.....ce e cu "cool"-imea asta pe capul lui? nu are consistenta, e un personaj frivol, simplist si da, dialogurile sunt execrabile, nu am retinut nici un cuvant. asta pt ca e un film vizual, nu? pai toate filmele sunt vizuale, si ce e cu asta?
mai mult, personajul nu are conflict, nu are motivatie, e amorf, latent, plictisitor. kestia pe care mizeaza Antonioni ca l-ar scoate din anonimat, e ca e fotograf....dar spera degeaba
incomparabil mai bune L'aventurra, La notte, Eclipsa.
jactati
02 Jun 2009, 17:10
Jactati - detest meseria de fiotograf in rolul unui personaj de film......cat de facil este sa alegi un asemenea personaj? let's get serious...este cool? ei bine, asta ma enerveaza, acest cool cautat, intentionat.....genul de personaj de film care face ca filmul sa devina un succes pt fashioniste....ok, crima surprinsa de fotografie e un hook bun, femeia din parc e un hok bun, daca ii reprosez ceva drastic filmului e personajul central, nu tot filmul.....ce e cu "cool"-imea asta pe capul lui? nu are consistenta, e un personaj frivol, simplist si da, dialogurile sunt execrabile, nu am retinut nici un cuvant. asta pt ca e un film vizual, nu? pai toate filmele sunt vizuale, si ce e cu asta?
mai mult, personajul nu are conflict, nu are motivatie, e amorf, latent, plictisitor. kestia pe care mizeaza Antonioni ca l-ar scoate din anonimat, e ca e fotograf....dar spera degeaba
incomparabil mai bune L'aventurra, La notte, Eclipsa.
OK. Cred c-am inteles ce te supara la personaj. Dar, in all fairness, el e tot ce zici tu pana la un punct. Dupa ce gaseste "jucaria" - adicatelea crima din parc - trece din stare amorfa in stare pasional detectivistica. Un adevarat englez: de ce crezi ca le place sherlock holmes si miss marple? Atunci se simte si el util social si iese din amorteala/rutina fashionistelor. Iar Antonioni il urmareste magistral in aventura. Blow-up e pana la urma un film englezesc (asa cum Zabriskie Point este american) si asta pentru ca Antonioni a avut rabdarea sa se aplece asupra nebunilor ani '60 si sa prinda specificitatea locului. Nu i-a amestecat pe hippies cu beatnici ca tot erau cultura pop. Asa era Londra anilor aia: frivola si superficiala, cel putin in aparenta. Vroiai profunzime: ieseai in Hyde Park, admirai iarba in prim plan, mai vedeai o crima in planul secund ...
Toate filmele sunt vizuale? Da, asa ar fi bine, dar eu ma indoiesc. Unele sunt groaznic de plicticoase la nivel vizual - si vezi bine tocmai alea se dau cu mesaj mai puternic (din vorbe).
Pentru ca-mi place Antonioni mie mi-e greu sa fac topuri. E cert ca are si filme mai slabe (nu l-as baga pe Blow-up printre ele) dar daca ma intereseaza autorul cu pricina ma straduiesc sa-l vad si inteleg pana la capat. Dar s-o las moarta ca deja am scris cam mult si mi-e ca toata logoreea mea n-o sa te convinga - daca n-a facut-o filmul.
Chambord
02 Jun 2009, 17:13
Chambord, te tot abtii, iti tot musti degetele, de ce nu ma "articulezi" odata ca sa scapi de obsesia asta? daca vrei, iti spun in privat punctele mele sensibile, sa dai unde doare mai tare .
Puiu, gresesti, nu am nici o obsesie cu tine. Vad ca iar esti bosumflata. Ai fost fata faina o zi (aia cand imi dadeai cu Sadoveanu in cap) da' ti-a trecut repede. Nu trebuie sa-mi spui punctele tale sensibile k sunt clare. Tocmai din cauza lor nu poti sa prinzi un film ca Blowup. Esti prea afectata. Iei totul ca pe un statement. Daca nu e in trendul iconoclast nu e deloc. Da' cine draku se crede Antonioni asta sa faca el filme cu fotografi. Nu mai e cool si pace. Ei bine, draga mea, pe vremea aia ERA cool. Un aparat foto nu era pe atunci un accesoriu omniprezent ca azi, era un privilegiu. Sa vezi lucrurile cu ochiul ALA used to make a difference. Si macar daca ar fi despre asta vorba. Fotograful ala nu e decat un pretext pentru conflictul vizual: static vs. miscare si misterul sau frumusetea din mijloc.
. asta pt ca e un film vizual, nu? pai toate filmele sunt vizuale, si ce e cu asta?.
asta e simpatica rau :)) Da, dearest, si Carol I e vizual and yet and yet ...
illotempore2002
02 Jun 2009, 17:17
asa imi place cand explicati frumos, ca la carte.....argumentat si sustinut :x tocmai pt ca m-am saturat de statements-uri, apreciez modul in care oamenii isi dezvolta ideile....am mai spus, nu ajuta la nimic sa spui "imi place cutare film"
wtf?
really.
Jactati, da, e foarte logic modul in care explici trecerea fotografului de la simplu spectator al imaginilor la aceea de investigator al imaginilor....si da, ai avut dreptate mai devreme, sunt o personalitate mai logocentrica, adica mai degraba are impact asupra mea limbajul decat imaginea.....
Chambord
02 Jun 2009, 17:26
sunt o personalitate mai logocentrica, adica mai degraba are impact asupra mea limbajul decat imaginea.....
i'm the opposite :P
illotempore2002
02 Jun 2009, 17:28
si ce e cu asta?
ce propui?
Chambord
02 Jun 2009, 17:37
nevermind
illotempore2002
02 Jun 2009, 17:39
ha!
ai halit-o pe asta :))
:-*
(stii la ce ma refer, sper)
illotempore2002
02 Jun 2009, 17:46
@jactati
ba da, tocmai pt ca sunt o persoana cum ai spus tu logocentrica, logoreea s-ar putea sa ma convinga .... oricum o sa revad filmul, nu abandonez niciodata un film care nu mi-a placut (deci care m-a abandonat) doar ca la naiba, fotograf?
:P
Chambord
02 Jun 2009, 17:54
un fotograf e de fapt un fel de Calistrat Hogas, de asta are illo boala pe ei =))
illotempore2002
02 Jun 2009, 18:01
hogas era cu muntele, cred ca mai potrivit e sadovescu (!), asa, mai la campie, asta, fotograful lui antonioni era mai la sol intins ...
jactati
02 Jun 2009, 21:45
@jactati
ba da, tocmai pt ca sunt o persoana cum ai spus tu logocentrica, logoreea s-ar putea sa ma convinga .... oricum o sa revad filmul, nu abandonez niciodata un film care nu mi-a placut (deci care m-a abandonat) doar ca la naiba, fotograf?
:P
ma bucur ca-i mai dai o sansa filmului. si eu cand am revazut eclipsa eram intr-o pasa ciudata: mi s-a parut de o falsitate ingrozitoare. pe urma a pus als la conferinta de la tnb doar ultima secventa si mi-am amintit de ce m-am indragostit cu mult timp in urma de (filmele lui) antonioni.
trebuie sa te convinga filmul ca eu logoree prea multa nu mai produc. paradoxal, cu cat imi place mai mult un film cu atat raman mai mut in fata lui. la un moment dat mi se mai dezleaga limba, dar procesul asta poate sa dureze si cativa ani (plus multe revederi).
fotograf? pai ce-a mai ramas ca meserie onorabila? ca in ultimele schimburi de replici i-am pus la index pe ziaristi, ingineri, si fotografi.
@chambord: hogas rocks (pe ritmuri de mountain sau twin peaks si neaparat cu accent de pe meleagurile voastre).
halebardul
03 Jun 2009, 10:17
e o intamplare faptul ca acest citat e tot de N. Steinhardt.
Dar l-am gasit si mi s-a parut interesant:
Blow Up (1966)
Palme d’Or la Cannes, nom. BAFTA
“Unul din cele mai frumoase şi mai importante filme din cîte s-au realizat de la fraţii Lumière pînă astăzi. Nu-i vorba numai de interpretare, imagini şi culori, toate splendide, ci mai ales de temele unei pelicule pe care aş numi-o, fără a şovăi, ecranizarea Dialogurilor lui Platon. Teme întru totul platoniciene: adevărul, esenţa, realitatea. Cărora li se adaugă una specifică vremurilor noastre: limitele văzului, concurenţa ce fac acestui simţ al nostru procedeele optice artificiale, respectiv fotografia şi izotopii ei. […]
Sufletul mult agitatului ins de la sfîrşitul nostru de veac dobîndeşte multă desfătare prin Blow up: departe de a fi un film pentru o ‘societate de consum’ sau o feerie cromatico-poliţistă, e un prilej de meditaţie gravă şi se înscrie fără doar şi poate în rîndurile nu puţinelor expuneri parafilozofice ale vremii. Iată un film care aminteşte nuvelele filozofico-poliţiste ale lui G.K. Chesterson şi se arată vrednic de a fi încadrat în filozofia ca povestire promovată la noi de Constantin Noica.
Referitor la fotografie şi la camera cinematografică, însă, care-i soluţia? Că ele, întocmai ca toate celelalte arte, ca orice artefact, sînt strîns legate de viaţă: nu imitînd-o, nu situîndu-se în poziţie de rivalitate cu ea, nu supunîndu-i-se slugarnic, ci intensificînd-o, dăruindu-i un plus de putere, o plus-valoare fascinatorie, developîndu-i virtualităţile. Aceasta chiar este şi arta: un soi de blow up, o developare a vieţii. Şi o explozie, care îi dezgoleşte esenţele, alcătuirile ocultate, spre uimirea şi fermecarea fericitului receptor al miracolului.” (N. Steinhardt)
Si o interpretare a lui Mircea Dumitrescu:
După filmul de scheciuri Le tre volte / Cele trei feţe (1965), urmează o altă capodoperă, Blowup (1966), Marele
Premiu, Cannes, 1967, primul film al lui Antonioni realizat în străinătate, în Marea Britanie, ca primă tentativă de înfăptuire a unor sinteze artistice, culturale, spirituale, sufleteşti. Cu inovaţiile sale cromatice, stilistice şi scenografice, este un film de sugestie faustică, despre contradicţia realitate/iluzie. Thomas, fotograful, pleacă în lume pentru a-şi împlini aventura cunoaşterii. Acest Faust modern, prin fotografiere, prin prelucrarea fotografiilor, din aproape în aproape, descoperă „adevărul”. Dar acesta din urmă, simbolizat prin cadavrul din parc, se dovedeşte a fi o monstruozitate de care încearcă să se îndepărteze printr-o iluzorie salvare, prin droguri, prin erotism, prin muzică de divertisment. Secvenţa finală, mimarea jocului de tenis, pare acceptarea unei iluzionări perpetue. Dar Thomas se apleacă, ridică de pe iarbă aparatul de fotografiat, instrumentul cunoaşterii, şi pleacă în lume, deci revine în planul realităţii şi, astfel, aventura cunoaşterii poate să reînceapă.
illotempore2002
03 Jun 2009, 10:51
unde pleaca in lume Thomas domnule? ca nu pleaca nicaieri. e un fotograf blazat, plictisit, static intr-o metropola. a, sau pleaca in parc? si aia e o calatorie initiatica?
doamne ce nu-mi plac comentariile astea fortzate.
intr-adevar, finalul e genial....uitasem complet de el insa mi l-a reamintit post-ul tau, Halebard. e incredibil jocul acela pantomimic de tenis, da, da, iconoclast ...
halebardul
03 Jun 2009, 11:11
Sunt sigur ca ti-au placut mai multe, dar nu vrei sa-ti amintesti si esti naravita :)
jocul cu tigara, care trebuia pasata in contratimp fata de muzica din camera (el cu Vanessa Redgrave)
tavaleala cu cele doua fete in hartia albastra
drumul cu masina prin oras, printre studentii manifestanti
jocul cu moneda (vezi de cate ori apare ludicul, si de fapt iluzoriul, in film? pe langa droguri, sex, coup de foudre pe elicea aia, pozele alea de moda cu fetele boite si aliniate artificial, jocul de tenis)
multe altele.
sigur ca nici mie nu mi-ar placea ca Thomas sa fie FOTOGRAFUL, cu majuscule, adica o teza, un concept. Treaba e ca el se "conceptualizeaza" prin film, si poti gandi de la un moment dat in termeni de decriptare: ce inseamna jocul ala de tenis? Ce inseamna ca intra si el in el, pentru un timp? Ce inseamna ca-si ia inapoi aparatul? Au niste semnificatii gesturile astea, nu poti sa negi. Si-au castigat aceste semnificatii, de-a lungul unui intreg film.
cred ca trebuie luata in calcul si sursa literara, povestirea lui Cortazar, cu toate ale lui...
Mie-mi place la nebunie, oricand dau din intamplare de el pe TCM ma mai uit odata, nu schimb.
illotempore2002
03 Jun 2009, 13:32
da nu mi-ai raspuns; unde pleaca in lume Thomas?
de ce unii critici/comentatori atribuie unor gesturi semnificatii colosale?
halebardul
03 Jun 2009, 14:03
in lumea aia reala, cu misterele ei, pe care uneori le poate afla prin intermediul aparatului de fotografiat. In lumea reala in care se joaca tenis cu minge reala. Jocul intre iluzie/realitate continua. Nu se stie exact "unde in lume". Poate in lumea fabricata chiar de el in laboratorul foto, cu modelele alea artificioase. Poate in realitatea cruda, unde va mai descoperi o alta crima. Hai, fii si tu mai generoasa in interpretari.
illotempore2002
03 Jun 2009, 22:52
bine mah, o sa-l revad azi-maine, aveti o guuuraaaaaaaaa......sunteti imposibili
deja sunteti 3 aici in care am oaresce incredere....
Floydman
05 Jun 2009, 23:15
zi-ne de Blow-up, de ce ti-a placut?
pe mine ma dezgusta personajul principal: e stereotip, cautat interesant, si din cauza asta banal si fortzat si kitsch.....I mean, fotograf? am mai intrebat, ar trebui sa cad pe spate ca tipul e artist sau ce?
nu-mi plac interesantismele astea de doi lei
acum daca imi zici de fotograf tind sa iti dau dreptate dar nu e important. mi-a placut insa labirintul de idei al regizorului despre granita sau intrepatrunderea dintre real si imaginar, despre avatarurile perceptiei in timp, despre acceptarea conventiilor (prea) logice pe care le folosim ca sa traim, despre ce se afla dincolo de ele.
hellsteed
01 Jan 2010, 20:58
Am vazut L'avventura. Este al doilea film de Antonioni pe care l-am vizionat. Nu de mult mi-am luat o carte a editurii Taschen ce contine o scurta biografie a autorului cat si intreaga lui filmografie explicand cele mai importante filme ale lui si de asemeni poze din filme si din timpul filmarilor.
In primele imagini ale filmului apare justificat motivul premierii filmului in cadrul festivalului de la Cannes si anume: pentru un nou limbaj cinematografic si pentru frumusetea imaginilor. Intr-adevar imaginile sunt deosebite (arhitectura micului oras din sudul Italiei , rasaritul vazut prin oblonul micii incaperi de pe insula , insula , gradina de vara a vilei etc...).
Aparent pista falsa pe care o ofera Antonioni prin simpla disparitie a Annei a cam intrigat multa lume si dpdv scenaristic acest film nu ar trece clasa, tind sa cred. Vreau sa lansez o discutie pe tema identificarii personajului principal cat si argumentarea alegerii in acest sens.
Am citit ca Antonioni prin stilul se afla la polul opus a lui Hitchcock. Consider ca acea scoatere din scena a personajului ce parea sa fie si personajul principal e una atipica, brutala, cat si asa zisa cautare a acesteia e pe acelasi vector, ei nu o cauta , ci se cauta.
Relatiile dintre sexe sunt prezentate ca disfunctionale, predomina lipsa de intelegere in cuplu, izolarea de partenerul de viata, infidelitatea. Barbatul e brutal, incapabil de o sensibiltate sentimentala, dorinta lui e legata strict de femeia ca un obiect al placerii, usor de inlocuit chiar si in cele mai grave situatii, in cazul de fata disparitia Annei. In cateva scene sunt prezentati barbatii ca o armata de horny dogs incitati de prezenta feminina. Tanarul pictorul nu are decat ochi pentru femeie, femeia e cel mai frumos peisaj, pe scurt the pussy makes this eyes roll.Femeia, empatica , indoielnica, cauta sa-si justifice alegerea in ideea iubirii (Claudia). Facem orice de dragul amorului. Cateva scene sunt menite sa-i ofere acesteia convingerea ca nu e nimic dizgratios, pan la urma toate mariajele din jur sunt cam anapoda. Una din scene mi s-au parut prea din topor (in momentul in care sotia farmacistului se apropie si vorbeste despre mariajul ei) Doar poate ea ar avea sansa sa fie altfel. Cu siguranta nu. Nu cu astfel de barbati. Asa ca se ajunge la o acceptare a conditiei barbatului, de mila sau de dragul iubirii sau poate in evitarea singuratatii. Si-asa rau e bine .
Am văzut aseară Il deserto rosso, un Eraserhead în culori şi mai de fiţe, un film despre o duduie (Monica Vitti, în cel mai bun rol din cîte am văzut pînă acum) cu sufletul pustiit asemenea peisajului prin care bîntuie şi care încearcă să-şi depăşească condiţia de zombie ambulant prin diferite experimente, ce merg de la tentative de sinucidere la preacurvie (care, chipurile, i-ar demonstra sieşi că mai valorează ceva).
E un film greu de urmărit chiar şi pentru fanii lui Antonioni, la un moment dat devii sau plictisit, sau hipnotizat, firul narativ îşi pierde, treptat, importanţa, lăsînd locul unei experienţe senzoriale. Nu prea mai contează motivaţiile personajelor, cît atmosfera care copleşeşte aceste motivaţii precum ceaţa care, la un moment dat, într-una din cele mai interesante scene, învăluie cîteva personaje, transfigurîndu-le hidos, asemenea giulgiului ce acoperă un cadavru.
Richard Harris mi s-a părut o alegere curioasă, însă are un rol interesant creionînd un personaj ce prezintă anumite afinităţi cu alienarea personajului feminin. Fiind vorba de Antonioni, avem aceleaşi personaje copleşite de propria existenţă care, nereuşind să-şi depăşească condiţia, se adaptează, asemenea păsărilor din final care au învăţat să ocolească norul de emanaţii nocive, ştiind că le poate fi fatal.
P.S. Am "rasfoit" citeva pagini in urma si m-am minunat de discutiile care aveau loc pe aici prin 2005. Pina si ciinele si pisica traiau in armonie. Wtf happened?:-/
illotempore2002
25 May 2010, 10:51
Prin simplul fapt ca l-ai vandut ca fiind asemanator cu Eraserhead (I so much adore Eraserhead), eu l-am cumparat deja. Abia astept sa-l vad.
Asemanarea cu Eraserhead merge pina la un anumit punct: peisajul industrial dezolant ce oglindeste trairile interioare ale eroinei, anumite chestiuni legate, aici, de maternitate (in Eraserhead tineau de paternitate). Antonioni nu impinge fatalismul pina la limita cum o face Lynch, iar personajele sint mai "lumesti", isi pastreaza un dram de monden, chiar daca acesta pare expirat, razuit de pe fundul cazanului.
hellsteed
25 May 2010, 11:59
Pe mine m-a cam plictisit. In mica filmografie a lui Antonioni pe care o am de la Taschen se vorbea de orgia din camaruta aia rosie. La vizionare asteptarile mi-au fost inselate. As fi vrut mai multa carne in joc si nu cateva pipaieli si priviri. Am vazut ieri Passion of Anna a lui Bergman si cred ca personajul feminin , Anna , e similar cu duduia lui Antonioni, tind spre acelasi tipar psihologic: oameni marcati de traume incapabili sa treaca peste. Uneori as prefera sa vad golurile oamenilor substantate de incercari si actiuni. Sa-i vad golul din privire atunci cand , stiu eu, are un pistol la tampla cuiva, si nu privind in zare intr-un decor meditativ.
Uneori as prefera sa vad golurile oamenilor substantate de incercari si actiuni.
Tentativa de sinucidere, preacurvie. Action, baby.>:)
hellsteed
25 May 2010, 12:52
My reaction is regarding the way it is shown. E cam la foc mic si ajunge sa fie prea fiert. Dar vezi , asta e una din opiniile mele fata de Antonioni.
bremen1980
25 May 2010, 18:20
Cind am vazut prima oara ''Desertul rosu'' mi-am amintit de angoasele copilariei mele :fabricile cu macaralele uriase ,halele alea gri ,cosurile de evacuare de la CET Militari .
Brrr mi se facea pielea de gaina atunci cind treceam pe linga ele.
Despre sinucidere la Antonioni :Steve Cochran din Il Grido (nemernicul o comite desi avea parte de pasarici de prima mana peste tot pe unde se plimba cu puradelul :(( ) si Madeleine Fischer in Le Amiche (o tentativa din dragoste )
http://100eyes.ro/photogallery/public/Tari/Romania/Bucuresti/Locuri/Platforma-Industriilor/Platforma-Industriilor-3592385183/086b3898cb04fdf4a8c2e92cc2dffed3_view
danonino
30 Jul 2010, 15:03
Am vazut L'Eclisse... am vazut filme si mai bune.
Monica Vitii (frumoasa tipa) apare ca fiind o femeie normala, adica haotica, cat se poate de clar de haotica. Nu stie ce vrea si nu gaseste motivatii pentru ceea ce face sau a facut. Indecisa, nesigura pe ea, curioasa, ii place sa tachineze la fel de mult cum ii place sa fie tachinata. Foarte bine.
Alain Delon, arata intr-un mare fel, joaca bine rolul sau, desi pare un pic cam naiv pentru un broker. E ocupat, iar, cand nu e ocupat, e agitat. E intr-o miscare continua. Domina ecranul cat si pe partenera, mai putin intr-o singura scena, aia cu betivul, atunci mi se pare disperat.
El nu prea are timp de altceva in afara de munca sa, care din cate se observa nu are orar.
Filmul ne prezinta 2 idei "Banii invart lumea" si "Capitalismul e cauza handicapului social care lasa omul fara posibilitate de comunicare si empatie", nimic nou sub soare. Poate sa fi fost atunci, cand capitalismul avea doar 16 ani vechime.
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2025, Jelsoft Enterprises Ltd.