"The Bridge to Terabithia"

[Pitbull]

"The Bridge to Terabithia" - Un sferto-basm scremut
"Þara noastrã-i þara noastrã / Dulce pajiºte albastrã..."

E foarte frumos sã vrei sã educi copiii, arãtându-le cã nu-i priveºti cu condescendenþã mã-nþelegi, cã empatizezi cu ei mã-nþelegi, cã-i înþelegi mã-nþelegi. Cã pânã-n ºi-n the American Way viaþa poate sã suck uneori, mai ales când te prinde vârsta întrebãrilor (ingrata pubertate) în universul sastisit ºi meschin al provinciei. ªi cã ce poate fi mai minunat decât sã-þi dai frâu liber imaginaþiei - cã vorba aia (adicã... mã-nþelegi...), în clasa a cincea tot copil se cheamã cã eºti - ºi sã-þi faci un "refugiu" mirifico-fantasmagoric într-un colþ de pãdure, populându-l cu trolli, pitici ºi silfe, oºtiri patrupede, cohorte înaripate ºi legiuni insectile, ºi domnind peste el ca Rege (ºi Reginã) - mã-nþelegi.
Fata care purcede la acest original, inedit ºi insolit demers, Leslie Burke (AnnaSophia Robb) e un prototip de personagã ne'nþeleasã (mã-nþelegi), da' puternicã. Fiicã a unor artiºti (deci, boala s-a luat din familie) iubitori, generoºi, sensibili ºi vulnerabili (Latham Gaines ºi Judy MacIntosh), copila scrâºneºte la vederea mârlãniilor din jur, da' nu se lasã ºi rãmâne purã ºi creatoare. ªi perfectã. Atât de perfectã, cã dai într-o plictisealã cruntã cam de la sfertul filmului. În romanul omonim al Katherinei Paterson, fata era oarecum mai contradictorie - chiar ºi înfãþiºarea o avea cam ciudatã, scundã, brunetã, tunsã bãieþeºte, oarecum androginã. Filmul face pilaf din toate aceste vagi elemente de complexitate, distribuind o adevãratã jail-bait cu nurii în plinã înmugurire, pãrul de un blond orbitor ºi o fizionomie bubuitor de precoce, sfârâind de intelectualitate semi-senzualã (sau senzualitate semi-intelectualã). Ce-i drept, AnnaSophia Robb (cunoscutã ca Violet Beaurdegarde din "Charlie and the Chocolate Factory" al lui Tim Burton) nu joacã rãu deloc - da' taman aici e buba, joacã atât de profesional (fiecare zâmbet la fix, fiecare ridicare de sprânceanã la milimetru, fiecare sclipire din ochi cu cea mai precisã intensitate în lucºi) încât îi piere toatã credibilitatea.
În tandem cu ea, Jess Aarons (Josh Hutcherson) e un suflet pereche (evident!) la rându-i frustrat cã-i singurul bãiat între trei surori care absorb toate fãrâmele de afecþiune ºi interes ale unor pãrinþi (Robert Patrick ºi Kate Butler) cam proletari ºi mereu frãmântaþi cã nu le-ajung banii. Refugiul lui (cã fãrã refugii, ce ne-am face?) e arta plasticã, pe care Leslie i-o va ajuta sã-nfloreascã ºi sã prospere ca merii, ca perii, în mijlocul pãdurii lor "magice". Evident, demersul puºtoaicei va fi troznitor de iniþiatic, aºa cã (altfel cum?), pân-la urmã vom avea satisfacþia de a vedea un Jess maturizat ºi in control, ducându-i moºtenirea mai departe - ba chiar, iniþiind-o la rându-i pe drãgãlaº-exasperanta sa surioarã mai micã May Belle (Mailee Madison), în jurul unei secvenþe unde cu multã râvnã spre Terabithia pod construim (la propriu), ºi întindem frãþeºte mâna spre aia micã, într-un gest pregnant care aratã cã filmul se doreºte inteligibil ºi pentru copiii de doi ani, fãrã recurs la întrebarea: "Mami, ce-i aia?"
Pe lângã microuniversurile familiale schiþate deja, cei doi eroi de mai sus mai au de strãbãtut lumea janghinelor cu suflet bun de la ºcoalã - adicã: o fatã care-i bãtãuºa ºcolii (Janice Avery / Lauren Clinton), variantã femininã a notoriilor bullies din (aproape) toate prozele lui Stephen King (ºi care-n final se va dovedi pâinea lui Dumnezeu, da' beþivu de ta-su o snopea acasã, deci ea se defula pe elevii mai mici - exact ca Lupul din varianta contemporanã, politically correct, a Scufilei Moºii, care papã fata ºi bunica fiindcã avea o þeapã-n labã); o profesoarã care pare biciul lui Dumnezeu (Mrs. Myers / Jen Wolfe), la-nceput Jess o deseneazã-n chip de vrãjitoare cu dinþi de rechin, iar în final îºi plâng unul altuia pe umãr pe culoarul ºcolii; altã profesoarã, care-i bunã din start (Mrs. Edmunds / Zooey Deschanel - botezatã dupã "Franny and Zooey" de Salinger), ºi tot pune copiii sã cânte-n cor cu clasa nu-º' ce country progresist cu accente postmenstruale Ã* la Joan Baez, efectul fiind cam ca-n secvenþele cu Vali Popescu ºi "Þara noastrã-i þara noastrã / Dulce pajiºte albastrã" din "...sfârºitul lumii" al lui Mitulescu.
În paralel cu aceastã lume de fantoºe care fie se dau pe brazdã-n final, fie-s date pe brazdã din naºtere, Terabithia, tãrâmul de basm plãsmuit de cei doi copii, se contureazã inutil, nesigur, cu o lipsã de imaginaþie de-a dreptul cronicã. Nimic nu potenþeazã anterior moartea accidentalã a lui Leslie - în schimb, toate secvenþele premergãtoare o telefoneazã conºtiincios, cu cadre lungi în perspectivã, sã ne fie clar c-o vedem pentru ultima oarã, ºi noi, ºi Jess (la fel cum ºi în multe alte secvenþe, regisorul Gabor Csupo, care se vede clar - în sens rãu - cã vine din filmul pentru copii, are grijã sã accentueze gros ºi insistent tot ce miºcã - vezi momentul cu pierderea cheilor) - ceea ce face ca toate sensurile tragice sã se piardã, decesul rãmânând ca-n viaþã: un accident banal, un prozaic Deus ex machina. Nici nu e de mirare, într-un film atât de lipsit de har, în care atât planul realist, cât ºi cel fantastic, sunt urmãrite ºcolãreºte, previzibil ºi insipid, pe undeva pe la nivelul "Veronicilor" de anþãrþ ale lui Zizi Bostan. Degeaba s-au dus tocmai în hãl'lant capãt al lumii sã filmeze, fabulosul peisaj neozeelandez rãmâne doar atât: un simplu peisaj (la fel ca-n "Regina râului"); ºi degeaba aduc, în final, o galerie întreagã de personaje de basm, miºculate prin deja demonetizatele efecte speciale digitalizate; în genere, puradeii sunt mult mai puþin tâmpiþi decât îi credem; aºa cum spuneam ºi în cronica de la "Charlotte's Web", chestia asta ºi filmul pentru copii sunt douã treburi foarte serioase; ºi deloc uºoare!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
25-26 iulie, 2007,
Bucureºti, România

[Twinsen]

Pentru mine, Bridge to Terabithia e una din cele mai placute surprize ale anului. Un film de o inteligenta mult peste media celor americane si cu atat mai mult a celor americane pentru copii/tineret.

*SPOILERE*

E foarte frumos sã vrei sã educi copiii, arãtându-le cã nu-i priveºti cu condescendenþã mã-nþelegi, cã empatizezi cu ei mã-nþelegi, cã-i înþelegi mã-nþelegi.
Da, copiii americani vor simti o empatie instantanee fata de un taran (oops...fermier) care e un outsider datorita talentului sau intr-un domeniu artistic si o ciudata supradotata in domeniul literaturii. Sunt destul filme americane pentru copii care incearca din greu sa fie cool, ma intelegi, dar Bridge to Terabithia cu siguranta nu e unul dintre ele.

ªi cã ce poate fi mai minunat decât sã-þi dai frâu liber imaginaþiei - cã vorba aia (adicã... mã-nþelegi...), în clasa a cincea tot copil se cheamã cã eºti - ºi sã-þi faci un "refugiu" mirifico-fantasmagoric
Incep sa cred ca am vazut alt film. In cel pe care l-am vazut eu erau vreo cinci minute de taram magic si efecte speciale si o ora jumate de dificultati cat sa poate de reale: lipsa banilor, dificultati de integrare sociala, religie si pana la urma chiar moarte.

Refugiul lui (cã fãrã refugii, ce ne-am face?) e arta plasticã, pe care Leslie i-o va ajuta sã-nfloreascã ºi sã prospere ca merii, ca perii, în mijlocul pãdurii lor "magice". Evident, demersul puºtoaicei va fi troznitor de iniþiatic, aºa cã (altfel cum?), pân-la urmã vom avea satisfacþia de a vedea un Jess maturizat ºi in control, ducându-i moºtenirea mai departe
Si ce-ai fi preferat, sa-si puna streangul la gat? E clar ca intre ei a fost o legatura speciala si ca a suferit mult. Faptul ca reuseste sa asimileze experienta in mod pozitiv e un mesaj bun si pentru copii si pentru adulti.

Cartea a fost scrisa de Katherine Paterson intr-un moment in care se lupta cu cancerul si dupa moartea unei prietene apropiate a fiului sau, David, pe vremea aceea copil. Co-autor la scenariul filmului e chiar David Paterson si cred ca putem presupune ca pentru el e o poveste importanta si ca a facut tot ce a putut ca sa iasa un scenariu pe masura. Personal am fost sincer impresionat, ceea ce mi se intampla foarte rar la un film american. In esenta e un film psihologic in timp ce review-ul tau lasa mai degraba sa se inteleaga dezamagirea ca n-ai vazut Lord of the Rings 4.

[Pitbull]

Nu, dimpotrivä - sunt dezamägit cä am väzut un film psihologic mimat, în locul unuia autentic.
Comentariile tale sunt în genere juste, dar partial desprinse de context. Discuti numai intentiile filmului - nobile si admirabile, desigur! - dar pierzi din vedere stângäcia realizärii lor.
E foarte frumos sä simtim compasiune pentru o persoanä care se luptä cu cancerul, dar un asemenea caz tine de medical, de social, de omenie, etc. - numai de valoarea artisticä nu. Dimpotrivä: s-ar putea ca tocmai aici sä fie un motiv pentru care filmul rateazä atât de lamentabil: prea mult subiectivism, prea multä sensibilitate non-esteticä.
Oricum, genul täu de reactie mi-e foarte cunoscut (si te rog sä mä crezi cä nu o spun cu condescendentä sau desconsideratie; nu vreau sä de jignesc în nici un fel). Am väzut de multe ori oameni entuziasmându-se în fata unor filme în raport cu splendidele intentii ale acestora, emotia fäcându-i sä piardä din vedere neîmplinirile profesionale (cel mai recent mi s-a întâmplat la "Recviem", "Babel" si "Fântâna".) Or, crudul adevär e cä orice operä de artä träieste prin rezultatul ei finit, nu numai prin punctul de pornire - iar o bunä receptare a ei presupune nu doar emotia (legitimä adesea), ci si analiza rece si detasatä.

[Twinsen]

Cred ca in review-ul tau ai pierdut din vedere premiza ca Bridge to Terabithia e un film american pentru copii/tineret (chiar daca poate fi vizionat cu placere si de adulti). De fapt la un moment dat chiar zici despre regizor ca "se vede clar - în sens rãu - cã vine din filmul pentru copii." Dar Bridge to Terabithia este, repet, un film de copii! Nu e un film de arta si nici un film fantasy. In categoria lui, tema e foarte originala: se stie ca americanii vor sa se distreze la cinema si happy-endingul e aprope obligatoriu. La ei a face un film Disney cu o lovitura atat de dura ca moartea unei fetite simpatice care mai e si personaj principal, e ceva aprope unic. Spui ca nu e aprope nimic in film care sa prefigureze moartea ei, dar oare in realitate te astepti sa se intample asa ceva cu un copil sanatos si plin de energie?

Daca analizam psihologia personajelor, putem gasi intr-adevar si defecte, princpialul fiind intr-adevar ca Leslie e prea perfecta. Pe de alta parte filmul are destule nuante, cum ar fi relatia dintre Jess si tatal sau. Nu este adevarat ce toate personajele se dovedesc a fi bune, principalii inamici a lui Jess, Scott Hoager si Gary Fulcher, raman personaje negative pana la final. E un lucru real ca destui "bullies" isi refuleaza pe altii frustrarile si chiar abuzurile de care au parte ei insasi.

Sincer, ceea ce ma deranjeaza in mod deosebit la review-ul tau sunt afirmatii gen "în genere, puradeii sunt mult mai puþin tâmpiþi decât îi credem". Asta la adresa unuia din cele mai inteligente filme pentru copii din ultimii ani! Poate nu ai remarcat cate filme sunt pline de glume despre parturi si candy vizual fara vreo semnificatie. Crede-ma ca "neimplinirile estetice", atatea cate exista, vor trece cu mult peste capul audientei imature. Ceea ce ar putea sa ramana e ideea de a-ti pastra mintea deschisa si de a incerca sa-i intelegi pe ceilalti.

[Pitbull]

Intr-adevär, tonul meu critic a fost dur si sarcastic, si îmi dau seama cä te-a lezat, în conditiile în care filmul te-a miscat atât de profund. Dar cutez a crede cä severitatea mea nu era gratuitä, ci pornea numai din deceptia de a vedea din nou cum se rateazä un film pentru copii, din incapacitatea multor adulti de a-i întelege cu adevärat.
Acum, câteva puncte concrete:
- Cum sä pierd din vedere cä e "un film american pentru copii/tineret"? L-am judecat EXCLUSIV din perspectiva asta - doar nu era sä-l asez pe o axä tarkvoskianä! CA FILM PENTRU COPII/TINERET E SLAB. (Ca film în genere, ce sä mai vorbim!)
- E foarte discutabil nivelul de "inteligentä" al acestui film. Personal, n-o întrezäresc decât (din nou, cum spuneam si în mesajul anterior) la nivelul premiselor si al intentiilor. Presupun cä romanul (pe care nu l-am citit, tot ce stiu despre el e din caietul de presä) punea într-adevär problema mai inteligent, la modul livresc; s-ar putea ca filmul (la nivel de scenariu si regie), sä fi coborât mult stacheta (involuntar, mai degrabä). Insist: CA FILM IN SINE (pentru copii, pentru adulti, pentru oricine si de oriunde) nu contine nimic inteligent. In plus, mai e si trenant, searbäd, lipsit de orice har.
- Da, Hoager si Fulcher nu se reabiliteazä sub ochii nostri - dar... sunt antagonistii cei mai sumar schitati! In schimb, Janice si Madam Whatshername au o pondere mult mai mare, iar darea lor pe brazdä dä tonul atât de tare, încât deja ne proiecteazä si spre reabilitarea bätäusilor älora doi, imediat ce se va termina genericul final.
- N-am spus cä nimic nu prefigureazä moartea lui Leslie - dimpotrivä: am reprosat tocmai cä e anuntatä ostentativ, prin modul de a filma secventele anterioare. (La fel cum si modul de a filma secventa cu cheile anuntä vizibil si grosolan cä se va întâmpla o dandana.)
- Faptul cä neîmplinirile estetice vor trece peste capul auditoriului imatur e adevärat... si grav! Duce la amortirea si pervertirea gustului, la scäderea nivelului de exigentä al acestei generatii de spectatori în curs de formare. Asta e semnalul de alarmä pe care-l trag. Iti propun comparatia cu "My Girl" - äla, DA, film pentru copii, bine fäcut! (Intâmplätor, avea multe elemente comune cu ästa. Poate mai putin întâmplätor... pe unele le-am regäsit aici - copiate prost; din nou, prefigurarea mortii, filmatä aidoma; acolo era discretä, aici e prea väditä.) Si, slavä Domnului, am väzut atâtea filme pentru copii, si americane, si de alte natii, lucrate bine!

[Twinsen]

Dar cutez a crede cä severitatea mea nu era gratuitä, ci pornea numai din deceptia de a vedea din nou cum se rateazä un film pentru copii, din incapacitatea multor adulti de a-i întelege cu adevärat.
Prin "se rateaza" sa inteleg ca nu ti-a placut tie? Ca altfel a avut succes si la box-office si la critici ( de examplu James Bernadelli il numea "easily the best family feature of the early year"). Pe IMDB si pe Metacritic media notelor e un foarte onorabil 7.5.


CA FILM IN SINE (pentru copii, pentru adulti, pentru oricine si de oriunde) nu contine nimic inteligent.
Cateva example:
- compunerea lui Leslie despre scufundari subacvatice
- relatia dintre Jess si tatal sau
- discutia despre religie la intoarcerea de la biserica
- reactiile lui Jess la moartea lui Leslie


Faptul cä neîmplinirile estetice vor trece peste capul auditoriului imatur e adevärat... si grav! Duce la amortirea si pervertirea gustului, la scäderea nivelului de exigentä al acestei generatii de spectatori în curs de formare. Asta e semnalul de alarmä pe care-l trag.
Poti te rog sa-mi dai niste exemple de filme americane (si nu numai) pentru copii pe care le consideri modele de bun gust? Unele recente, nu de acum 16 ani ca "My girl".

[Pitbull]

Prin "se rateaza" sa inteleg ca nu ti-a placut tie?
Nu. La nivel obiectiv.
Cateva example:
- compunerea lui Leslie despre scufundari subacvatice
- relatia dintre Jess si tatal sau
- discutia despre religie la intoarcerea de la biserica
- reactiile lui Jess la moartea lui Leslie
- e text, nu cinema;
- nu m-a convins; era cliseaticä si banalä;
- din nou: vorbe, nu cinema;
- n-am gäsit nimic deosebit; n-am simtit gheara-n gât, ca la criza Annei Chmosky când murea Macaulay Culkin
(Notä: prin "cinema" înteleg: elemente de structurä dramaturgicä; constructie de secventä; lucru cu actorii; mod de a filma si monta.)
Poti te rog sa-mi dai niste exemple de filme americane (si nu numai) pentru copii pe care le consideri modele de bun gust? Unele recente, nu de acum 16 ani ca "My girl".
AICI E-AICI! Cä vechi, sunt cu ghiotura (si americane, si europene, si etc.), da-n ultimii ani, nivelul a scäzut. Adicä exact ceea ce spuneam cä mä îngrijoreazä.

[Twinsen]

Nu. La nivel obiectiv.
Nu prea exista nivel obiectiv in aprecierea artei. Altfel ar fi simplu de dat o nota unui film, la fel cum se noteaza o lucrare la matematica.

- e text, nu cinema;
- din nou: vorbe, nu cinema;
Adica scenariul nu face parte dintr-un film? Pentru mine ceea ce se vede si ceea ce se spune intr-un film sunt lucruri la fel de importante.

- n-am gäsit nimic deosebit; n-am simtit gheara-n gât, ca la criza Annei Chmosky când murea Macaulay Culkin
E reactia ta subiectiva, multi altii, inclusiv eu, am fost impresionati de moartea lui Leslie.

AICI E-AICI! Cä vechi, sunt cu ghiotura (si americane, si europene, si etc.), da-n ultimii ani, nivelul a scäzut.
De acord. Am facut un thread (http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=14008) despre subiectul asta, poate mai discutam si acolo.