"Arta viselor"

[Pitbull]

«La Science des Rêves» - O binevenitã porþie de sinceritate
"Visele nu þi le dau, nu mi le poþi lua..."

Încã de la Méliès, cu "Domnul Baron a mâncat prea mult" (ºi multe altele dintre mirificele lui fantezii), genul oniric a sedus imaginaþia cineaºtilor, poate în primul rând tocmai prin provocarea de a vizualiza, la îndemâna tuturor, aceste viziuni eminamente intime ale fiecãruia dintre noi: visele - cele pe care nimeni nu ni le poate lua... dar nici vedea, în lumea realã.
Nu întâmplãtor, refugiul într-un plan al viselor este propriu firilor sensibile ºi vulnerabile - temã atât de bãtãtoritã, nu numai în secolul cinematografului ci ºi de-a lungul veacurilor de picturã, prozã ºi mai ales poezie anterioarã, încât riscul de a cãdea în oala cu cliºee e enorm. Din fericire, filmul lui Michel Gondry (dintr-a cãrui bogatã filmografie se distinge în special "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" - ºi, în speþã, numeroasele videoclipuri), reuºeºte firesc ºi fãrã efort sã evite aceastã capcanã, poate tocmai datoritã uriaºei sale doze de sinceritate ºi bun-simþ. Aproximativ autobiografic (mai ales în plan afectiv), «La Science des rêves» (adicã "Arta viselor" - cã dacã-i ziceau "ªtiinþa...", tuºeau!) însoþeºte periplul emoþional al tânãrului Stéphane Miroux (Gael Garcia Bernal) sosit la Paris în speranþa de a se realiza ca grafician, doar pentru a se pomeni înfipt într-o muncã de rutinã, între trei colegi ciudaþi, un ºef opac ºi o mulþime de maºinãrii folosite la editarea calendarelor. Ca ºi cum atâta n-ar fi fost de ajuns pentru a-i încãrca static condensatorii afectivi, în apartamentul vecin locuieºte o tânãrã ochelaristã ºi urâþicã, sensibilã ºi la fel de ciudatã (Stéphanie / Charlotte Gainsbourg - sugestii clare de alter-ego feminin), numai bunã ca sã-i scurtcircuiteze sentimentele - ºi reþeta e gata. Mai puþin de povestit ºi mai mult de vãzut ºi... simþit, «La Science de rêves» ne antreneazã în demersul lui Stéphane de a-i împãrtãºi Stéphaniei lumea viselor lui, pe un traseu sinuos ºi maleabil în care realitatea ºi imaginarul se suprapun, treptat, pânã la confuzie. Ar aminti de "Glissando" al lui Daneliuc, dacã ar fi mai ostentativ ºi mai puþin delicat ºi dezinvolt. Ar aminti ºi de "Otto e mezzo", dacã s-ar ambiþiona sã filosofeze pe tema condiþiei artistului. Ar duce cu gândul spre Buñuel, dacã ar þine morþiº sã ne arate ce urâtã-i viaþa (în realitate, ca ºi în vis). Din fericire, Gondry evitã elegant toate capcanele de acest gen, reuºind sã fie el însuºi, cu decenþã, umor ºi bun-gust.
Un bun-gust paradoxal, de vreme ce filmul foloseºte cu bunãºtiinþã (a... viselor!) sumedenie de elemente kitsch (pentru cã, evident, în propria minte totul e permis, ceea ce face ca pânã ºi kitsch-ul sã înceteze a mai fi ipocrit ºi agresiv). Obsesiile sexuale ale lui Guy (Alain Chabat), de o agresivitate pe care oricine dintre noi a întâlnit-o cel puþin o datã la vreun coleg sau vecin, sunt temperate cu umor fin. La rândul lui, umorul, omniprezent pe tot parcursul filmului, îºi pãstreazã permanent justa mãsurã, fãrã sã froleze tentaþiile facilului sau ale grobianului spre care l-ar fi putut împinge satirizarea zonelor licenþioase, accentuând doar pe alocuri unele tuºe absurde, ºi incluzând exact atâtea elemente burleºti (secvenþa cu pianina, cea cu maºinile, poliþiºtii din amândouã, etc.), cât sã condimenteze la limitã reþeta explicitatã de Stéphane în prima secvenþã. Coloraþia bãlþatã a sufocantei edituri de calendare e contrabalansatã de pastelurile crepusculare ale unui Paris nostalgic, lipsit de orice cliºee eifelliene, notredamiene sau sacrécoeuriene - ulterior, readus la o paletã pestriþã în viziunea oniricã a protagonistului. Puþinele cadre de nuditate se justificã perfect, ºi evitã cu rafinament defulãrile exhibiþioniste care abundã pânã la suprasaturaþie atâtea pelicule europene din ultimii ani - cu cele franþuzeºti ºi româneºti pe post de port-drapel, cã de, tot suntem naþiuni-surori de ginte latinã!
Se remarcã opþiunea lui Michel Gondry pentru un soi de "minimalism" occidental de altã facturã, nu numai determinat de considerente financiare ci ºi, lucru mult mai important (ºi esenþial, în fond), bazat pe principii estetice solide ºi originale. Universul paralel al lui Stéphane este vizualizat cu mijloace voit rudimentare, ceea ce aduce o notã de prospeþime uºor contemplativã în aceastã epocã distinsã prin implicarea violentã a spectatorului în irealul efectelor speciale. Efectele de animaþie a obiectelor neînsufleþite, pãpuºilor ºi decorurilor miniaturale, sunt realizate cu truca (filmare fotogramã cu fotogramã). Maºinile sunt în mod declarat confecþionate din carton, arãtând cam ca niºte jucãrii improvizate ºi supradimensionate. Oraºul din vis are case bidimensionale, decupate din hârtie, care se unduiesc fluid. Iar suprapunerile (fereastra spre oraº, cada/birou, zborurile/înot peste acoperiºuri, etc.) sunt de asemenea fãcute cu lipiturile vizibile ale unei stângãcii studiate. Cel mai inspirat rãmâne, indiscutabil, "studioul de televiziune" (decorul interior al minþii eroului, compus în întregime, desigur, tot din carton - inclusiv cofraje de ouã pe toþi pereþii), cu fermecãtorul truc al celor douã "ferestre cu obloane" (ochi), speculate cel mai bine în secvenþa trezirii din somn.
Pe undeva, aminteºte de trucajele de-acum treizeci-patruzeci de ani - ceea ce, la rându-i, redeºteaptã copilul din memoria noastrã afectivã, ºi ni-l impune pe Stéphane, la rândul lui, ca pe un copil perpetuu. De fapt, tocmai acesta se dovedeºte a fi, într-un târziu, numitorul comun la care protagonistul reuºeºte sã facã apel pentru a construi în sfârºit puntea de legãturã cu aleasa inimii sale - de o rarã gingãºie e secvenþa primei lor apropieri autentice, în care Stéphanie, intrând finalmente pe aceeaºi lungime de undã cu Stéphane, îl mângâie uºor pe pãr.
Ar fi exagerat sã ne raportãm cu forþa la "copilul din noi" propovãduit de teoria sincronismului în artã - ºi din pãcate cam pe-aici se situeazã ºi singurele neîmpliniri ale "Artei viselor". Întreaga armonie de echilibru ºi discreþie a construcþiei de ansamblu e uºor debalansatã de accentele puse prea apãsat pe ludic ºi infantil. Poate cã tocmai asta face ca «La Science de rêves» sã fi pierdut ºansa de a deveni un film de neuitat - dar rãmâne în orice caz o binevenitã porþie de sinceritate, într-o lume (a filmului, dar ºi a realitãþii) prea preocupatã sã se mintã pe sine însãºi.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 iunie, 2006, h. 04:00-05:05
Bucureºti, România

[musetell]

buna,

foarte draguta expunerea ta, cred c-o sa vad si eu filmul
:)

[Lecart]

Da, bine intocmita recenzia lui Pitbull; cat se poate de obiectiva.

In cateva cuvinte, un film natural pazelat (de la puzzle) din visul brut si palpabil. Visul brut, nemaleabil si inestetic, totodata fluid cu realitatea nuantata de stangacia si ezitarile de limba ale tanarului.

Decorul cartunat (de la cartoon + carton) aduce mult contextului de brut (sau, mai elegant spus de Pitbull: sincer) -- eu l-am descris brut, nu in sensul de necioplit, in (contra)sensul de natural.

E impletit bine filmul.



PS: Capra de pe stanca. (o idee buna)

[Chantal]

L-am vazut si eu. Foarte, foarte frumos. Am zburdat printr-o butaforie onirica de nota 10.
Lumea (eram vreo 25 in sala la Mall) a plecat treptat, pana am ramas vreo 15 pana la sfarsit. Mi-era mila de ei, si jena de abrutizarea lor.
Am downloadat "Dezastrologia" lui Stephane de pe site-ul oficial, si acum am un wallpaper de toata frumusetea cu un vulcan vesel. Caci pentru mine e vesel.

"If you rescue me,
I'll be your friend, forever.
Let me in your bed,
I'll keep you warm in winter.
[...]
So if you rescue me,
I'll never have to be alone again."

[sade]

total inedit. foarte dragut. mai ales Charlotte Gainsbourg pe care o ador :love: :love: mi s-a parut putin lung dar avand in vedere ca Michel Gondry nu face nimic la intamplare este de la sine inteles. la fel ... multe cadre exagerate si duse la rang de excentrism vizual dar inca odata Michel.
"If you rescue me,
I'll be your friend, forever.
Let me in your bed,
I'll keep you warm in winter.
[...]
So if you rescue me,
I'll never have to be alone again."
si as mai adauga si:
"Stéphanie: Why me?
Stephane: Because everyone else is boring. And because you are different."
:)

[ulrich]

excentrism

probabil ca ai vrut sa scrii "excentricitate".dar mai probabil ca nu.

[gionloc]

excentrism

probabil ca ai vrut sa scrii "excentricitate".dar mai probabil ca nu.

nu a vrut, ca acordu' l-a facut bine :lol:

[sade]

DA.ASA E. :sick: dar pana atuncea check again. tristilor. ;)

[musetell]

eu am vazut filmul azi. nu mi-a placut. sunt o tipa mult prea realista ca sa ma impresioneze visele.

[Lecart]

eu am vazut filmul azi. nu mi-a placut. sunt o tipa mult prea realista ca sa ma impresioneze visele.

In film nu este vorba de vise, respectiv capacitatea lor de a impresiona.. este vorba de interactiunea cu visele.

[musetell]

pentru mine e totuna, dar daca vrei reformulez: nu m-a impresionat interactiunea cu visele. fiecare cu parerea lui, filmul nu se potriveste deloc cu stilul meu mai realist de a vedea lucrurile..cum am mai spus, fiecare cu optica lui :)

[illotempore2002]

Va felicit pe toti cei care ati vazut acest film si pe toti cei care o sa mergeti sa_l vedeti. Dupa mine, e filmul anului 2007, demult nu a mai aparut pe marile ecrane un film atat de "hranitor" ca acesta, satios, ludic, amuzant, emotionant. Un film din care parca se varsa un adevarat suvoi de energie, creatie, un suvoi de imagini frumoase, obiecte miraculoase, un suvoi de basme care te fac sa explodezi de fericire gandindu_te ca esti om si ai capacitatea de a visa, de a zamisli lumi incredibil de palpabile, fie atunci cand dormi, fie cand esti treaz.

Filmul mi_a facut pofta sa dorm, ce sa mai incolo si_ncoace! Sa dorm si sa ma arunc cu toata pohta in aberatiile inconstientului, sa strig creierului sa se descatuseze si sa toarne tot ce are el chef pt ca orice ar turna este senzational, creativ, semnificant si semnificat.

Cat despre Gondry...nu m_as putea opri din a_i aduce slavi. Se simte in fiecare imagine aplecarea lui nativa, inscrisa in gene, catre arta plastica, a filmului, a desenului, a culorii, ti_l imaginezi pe regizor modeland in plastilina, sculptand in lut sau reusind fotografii remarcabile. Este mai mult decat evident ca in ceea ce priveste artele vizuale are multe de oferit si cu siguranta va veni cu filme tot mai uimitoare (deja se simte un pas foarte mare inainte fata de Eternal Sunshine...pas inainte in revarsarea energiei creatoare de care este capabil Gondry).

Stephan e un personaj de invidiat: extrem de inteligent, creativ, foarte sensibil, emotional. Deduceam asta din tot ceea ce viseaza (atat in somn cat si in reverie), din modul in care inter_relationeaza, din cum comunica ( "tine_ma de vorba chiar daca adorm, intotdeauna am fost convins ca pot vorbi si dupa ce am adormit"), din problemele filosofice pe care si le ridica (scurgerea timpului).
Ceea ce conteaza cred, in acest film, este modul in care (exemplificand cu ajutorul unui baiat aflat la limita dintre normal si patologic, o patologie foarte frumoasa de altfel) realitatea si visul capat o importanta egala, intrucat, precum spuneau filosofii, o realitate obiectiva, unica nu exista, ci modul in care o percepem sau de ce nu, o visam. Poate ca noi suntem visati de realitate, lucru care i se intampla de fapt chiar lui Stephan: se creeaza impresia ca viata acestuia este directionata de ceea ce viseaza, aproape neavand cum sa se opuna suvoiului oniric care ii dicteaza, constient sau inconstient, destinul.

[EgoN]

sub eternal sunshine - inocent, fermecator, sensibil. o inghetata delicioasa pe o vreme caniculara. 8)

[Leonard]

Un film din care parca se varsa un adevarat suvoi de energie, creatie, un suvoi de imagini frumoase, obiecte miraculoase, un suvoi de basme care te fac sa explodezi de fericire gandindu_te ca esti om si ai capacitatea de a visa, de a zamisli lumi incredibil de palpabile, fie atunci cand dormi, fie cand esti treaz.
Cat despre Gondry...nu m_as putea opri din a_i aduce slavi. Se simte in fiecare imagine aplecarea lui nativa, inscrisa in gene, catre arta plastica, a filmului, a desenului, a culorii, ti_l imaginezi pe regizor modeland in plastilina, sculptand in lut sau reusind fotografii remarcabile. Este mai mult decat evident ca in ceea ce priveste artele vizuale are multe de oferit si cu siguranta va veni cu filme tot mai uimitoare (deja se simte un pas foarte mare inainte fata de Eternal Sunshine...pas inainte in revarsarea energiei creatoare de care este capabil Gondry).

subscriu

[illotempore2002]

l-am revazut acum cateva saptamani....m-am prapadit de ras la scena cu masina care intoarce timpul inapoi cu cateva secunde sau il da inainte cu cateva secunde....va aduceti aminte? si cand o saruta de 2 ori pe tipa si cand.....

iar momentul in care el imbracat in iepure canta in formatie cu altii imbracati in animale "I'll keep you warm in winter".....super hazos, ma umfla si acu rasul...

[klein]

simt ca iar o sa isc o ditamai controversa de 5 pagini
mie nu prea mi-a placut filmul si in general ce-a facut Gondry cu exceptia videoclipurilor.
nu il consider nici nul, fiindca ideile sunt ingenioase si are unele momente reusite. e mai bine zis e inegal.
problema ar fi ca pleaca de la o idee geniala, cu un potential enorm, si o transforma usor-usor intr-un ghiveci care nu mai are nimic in comun cu filmul. valabil si pentru eternal sunshine. dupa un timp de joaca intre realitate si fictiune, chestie care poate fi seducatoare initial, devine pana la sfarsitul filmului obositoare. se complace in lumea lui si ne pierde, ne abandoneaza. Mi se pare ca nu depaseste stadiul de "experiment". acorda atat de multa importanta cadrului si mecanismului povestii, ca ceea ce povesteste nu mai conteaza. si nu asta ar fi problema, fiindca apreciez regizorii care exploreaza forme inedite de exprimare, numai ca Gondry ramane ilustrativist la capitolul asta.
in plus, se joaca prea mult cu kitsch-ul, periculos de mult incat dupa un timp il adopta ca pe un sistem propriu de expresie. si nu e vorba neaparat de decorurile cartonate. In Eternal sunshine m-a izbit atat de puternic, mai ales ca incepuse sa imi placa, incat am cazut de prea sus. totul mergea la perfectie, pana cand Carrey s-a trezit copil sub masa din bucatarie si din acel moment incepe sa fie delir de dragul delirului.
am vazut si unul din ultimele filme ale lui Gondry, "Be Kind Rewind". subiectul ar fi asa: un tip sterge involuntar toate filmele de pe casetele VHS dintr-un vodeoclub (era magnetizat :shock: , in fine e Gondry, deci np) si hotaraste impreuna cu un prieten sa realizeze remake-uri ca sa repare pagubele. si se pun pe facut filme (Robocop, Lion King...). Ei, cat de misto poate sa fie un subiect ca asta?! foarte misto.
si din nou totul devine carton de dragul cartonului, obositor, comic pe jumatate reusit. (stai ranjit stiind ca tre sa vina poanta si ramai asa pana la sfarsit fara sa dai drumul rasului :?. Ciudata stare). Cateva remake-uri improvizate ingenioase, cateva glumite reusite, niste aluzii cinematografice tusante, in rest vorbarie multa (Jack Black e infernal). pe mine nu m-a convins.
stilul lui merge foarte bine pe videoclipuri, dar pentru film ii trebuie ceva in plus, sau ceva in minus.

[Pauline Kael]

simt ca iar o sa isc o ditamai controversa de 5 pagini
mie nu prea mi-a placut filmul si in general ce-a facut Gondry cu exceptia videoclipurilor.
nu il consider nici nul, fiindca ideile sunt ingenioase si are unele momente reusite. e mai bine zis e inegal.
problema ar fi ca pleaca de la o idee geniala, cu un potential enorm, si o transforma usor-usor intr-un ghiveci care nu mai are nimic in comun cu filmul. valabil si pentru eternal sunshine. dupa un timp de joaca intre realitate si fictiune, chestie care poate fi seducatoare initial, devine pana la sfarsitul filmului obositoare. se complace in lumea lui si ne pierde, ne abandoneaza. Mi se pare ca nu depaseste stadiul de "experiment". acorda atat de multa importanta cadrului si mecanismului povestii, ca ceea ce povesteste nu mai conteaza. si nu asta ar fi problema, fiindca apreciez regizorii care exploreaza forme inedite de exprimare, numai ca Gondry ramane ilustrativist la capitolul asta.
in plus, se joaca prea mult cu kitsch-ul, periculos de mult incat dupa un timp il adopta ca pe un sistem propriu de expresie. si nu e vorba neaparat de decorurile cartonate. In Eternal sunshine m-a izbit atat de puternic, mai ales ca incepuse sa imi placa, incat am cazut de prea sus. totul mergea la perfectie, pana cand Carrey s-a trezit copil sub masa din bucatarie si din acel moment incepe sa fie delir de dragul delirului.
am vazut si unul din ultimele filme ale lui Gondry, "Be Kind Rewind". subiectul ar fi asa: un tip sterge involuntar toate filmele de pe casetele VHS dintr-un vodeoclub (era magnetizat :shock: , in fine e Gondry, deci np) si hotaraste impreuna cu un prieten sa realizeze remake-uri ca sa repare pagubele. si se pun pe facut filme (Robocop, Lion King...). Ei, cat de misto poate sa fie un subiect ca asta?! foarte misto.
si din nou totul devine carton de dragul cartonului, obositor, comic pe jumatate reusit. (stai ranjit stiind ca tre sa vina poanta si ramai asa pana la sfarsit fara sa dai drumul rasului :?. Ciudata stare). Cateva remake-uri improvizate ingenioase, cateva glumite reusite, niste aluzii cinematografice tusante, in rest vorbarie multa (Jack Black e infernal). pe mine nu m-a convins.
stilul lui merge foarte bine pe videoclipuri, dar pentru film ii trebuie ceva in plus, sau ceva in minus.
Ar fi bine sa iscati controverse,de n pagini...
Nu trebuie sa-l reducem pe Gondry ca fiind creator de videoclipuri(sunt altii mai buni "creatori de videoclipuri).
Intr-adevar nu e nul,dar inegalitatea si haotismul lui ii confera originalitate.
Nu am vazut decat "Arta viselor",de celelalte m-am ferit,de tristetea mucilaginoasa a lui Jim Carrey,etc.
Interesant punct de vedere,cum ati fi continuat dvs,ideea filmului,pe care ati spus ca regizorul o incepe bine dar tehnic si artistic o pierde?Poate ii dati o idee.
Kitschul nu este ceea ce se vede ,ci o forma de arta care substituie cu fermitate dar candoare forme mai greoaie si mai greu tangibile...
Nu inteleg amestecul " artei viselor" cu celelalte filme,sunt diferite.
Cartonul si toate obiectele acelea stilizate,cu aer de anticariat mi se par sublime,nu este doar decor,butaforie ci o expresie a suferintei(de aceea nu se rade pana la capat) a suferintei psihice(pierderea simtului realitatii,schizofrenie),care pare desueta si anacronica,dar idealizeaza si infrumuseteaza cosmarul,trairile interioare.
Asta este si ideea ,sa fie un film ciudat,pe care sa nu-l uiti,in care se introspecteaza suprarealist cu miljloace artistice sentimente si suferinte omenesti.
Iar actorii ) imi plac foarte mult,asta ca un plus pentru film. :)

[klein]

Ar fi bine sa iscati controverse,de n pagini...
Nu trebuie sa-l reducem pe Gondry ca fiind creator de videoclipuri(sunt altii mai buni "creatori de videoclipuri).
Intr-adevar nu e nul,dar inegalitatea si haotismul lui ii confera originalitate.
Nu am vazut decat "Arta viselor",de celelalte m-am ferit,de tristetea mucilaginoasa a lui Jim Carrey,etc.
Interesant punct de vedere,cum ati fi continuat dvs,ideea filmului,pe care ati spus ca regizorul o incepe bine dar tehnic si artistic o pierde?Poate ii dati o idee.
Kitschul nu este ceea ce se vede ,ci o forma de arta care substituie cu fermitate dar candoare forme mai greoaie si mai greu tangibile...
Nu inteleg amestecul " artei viselor" cu celelalte filme,sunt diferite.
Cartonul si toate obiectele acelea stilizate,cu aer de anticariat mi se par sublime,nu este doar decor,butaforie ci o expresie a suferintei(de aceea nu se rade pana la capat) a suferintei psihice(pierderea simtului realitatii,schizofrenie),care pare desueta si anacronica,dar idealizeaza si infrumuseteaza cosmarul,trairile interioare.
Asta este si ideea ,sa fie un film ciudat,pe care sa nu-l uiti,in care se introspecteaza suprarealist cu miljloace artistice sentimente si suferinte omenesti.
Iar actorii ) imi plac foarte mult,asta ca un plus pentru film. :)
first of all, sunt doar un user, fara chip, fara varsta, fara sex, asa ca nu e nevoie sa ma "vouvoiesti". e ciudat. :)
nu il reduc pe Gondry la facator de videoclipuri, caci si in film, tentativele lui sunt originale si meritorii. dar in videoclip chiar reuseste, cu aceasta tehnica sa pice la tzanc pe specificul genului si pe artisti ca Bjork, iar in ultimul timp ar conveni oricarui muzician branche, pt. ca tendintele din lumea muzicala de reintoarcere la anii 80, la culorile, kitsch-ul, stilul acelei perioade, totul dintr-o perspectiva detasata, �* la légère, convine de minune imaginarului lui MG.
Arta viselor mi se pare sub Eternal ..., iar Jim Carrey e genial acolo: simplu, fara figuri, foarte uman. distributia e in general reusita. pe Charlotte si pe Chabat ii ador.
si nu e rolul meu, de spectator cu opinii, sau al vreunui critic, sa propuna solutii regizorului. el il face, el il asuma. eu nu pot decat se exprim ce efect mi-a produs.
Unitatea felului in care trateaza subiectele justifica o abordare generala a filmografiei lui. ba chiar e chiar logic sa vorbesti de arta viselor si sa faci trimiteri la Eternal... si mai nou, la "Be Kind Rewind".
de acord, cartonaria nu e neaparat motiv de amuzament. in orice caz nu in Arta viselor (in Be kind... e). dar nici intr-un sens nici in altul, sentimentele nu sunt duse pana la capat. cartonul e prea fragil si se rupe repede. asta e tot. frumoasa, originala idee, dar, dupa mine, fara consistenta. Iti fuge printre degete.

[illotempore2002]

simt ca iar o sa isc o ditamai controversa de 5 pagini
mie nu prea mi-a placut filmul si in general ce-a facut Gondry cu exceptia videoclipurilor.
nu il consider nici nul, fiindca ideile sunt ingenioase si are unele momente reusite. e mai bine zis e inegal.
problema ar fi ca pleaca de la o idee geniala, cu un potential enorm, si o transforma usor-usor intr-un ghiveci care nu mai are nimic in comun cu filmul. valabil si pentru eternal sunshine. dupa un timp de joaca intre realitate si fictiune, chestie care poate fi seducatoare initial, devine pana la sfarsitul filmului obositoare. se complace in lumea lui si ne pierde, ne abandoneaza. Mi se pare ca nu depaseste stadiul de "experiment". acorda atat de multa importanta cadrului si mecanismului povestii, ca ceea ce povesteste nu mai conteaza. si nu asta ar fi problema, fiindca apreciez regizorii care exploreaza forme inedite de exprimare, numai ca Gondry ramane ilustrativist la capitolul asta.
in plus, se joaca prea mult cu kitsch-ul, periculos de mult incat dupa un timp il adopta ca pe un sistem propriu de expresie. si nu e vorba neaparat de decorurile cartonate. In Eternal sunshine m-a izbit atat de puternic, mai ales ca incepuse sa imi placa, incat am cazut de prea sus. totul mergea la perfectie, pana cand Carrey s-a trezit copil sub masa din bucatarie si din acel moment incepe sa fie delir de dragul delirului.
am vazut si unul din ultimele filme ale lui Gondry, "Be Kind Rewind". subiectul ar fi asa: un tip sterge involuntar toate filmele de pe casetele VHS dintr-un vodeoclub (era magnetizat :shock: , in fine e Gondry, deci np) si hotaraste impreuna cu un prieten sa realizeze remake-uri ca sa repare pagubele. si se pun pe facut filme (Robocop, Lion King...). Ei, cat de misto poate sa fie un subiect ca asta?! foarte misto.
si din nou totul devine carton de dragul cartonului, obositor, comic pe jumatate reusit. (stai ranjit stiind ca tre sa vina poanta si ramai asa pana la sfarsit fara sa dai drumul rasului :?. Ciudata stare). Cateva remake-uri improvizate ingenioase, cateva glumite reusite, niste aluzii cinematografice tusante, in rest vorbarie multa (Jack Black e infernal). pe mine nu m-a convins.
stilul lui merge foarte bine pe videoclipuri, dar pentru film ii trebuie ceva in plus, sau ceva in minus.

@Klein

Klein, la ce raportezi tu filmele astea de tot timpul iti da cu minus? Sau cu virgula? De ce esti vesnic nemultumita? :?
Din felul in care argumentezi cand nu-ti plac anumite filme (mai toate am remarcat eu) reiese ca asteptarile tale de la filme sunt supra-omenesti: esti in cautarea filmului perfect, a comediei absolute care sa provoace cel mai gregar ras ever, al filmelor cu mesaj politic corect, care sa fie esenta de obiectiv si de cinstit si de corectitudine (parca e posibil ca politica sa fie altfel decat subiectiva, vezi Persepolis), a filmului de dragoste perfect justificat, care sa te dea pe spate odata pt totdeauna....

Cum adica Arta Viselor nu are consistenta, despre ce consistenta vorbesti, ce vrei sa ti se reveleze intr-un film? De ce comparam filmele lui Gondry cu videoclipurile, nu vezi ca iti bias-eaza gandirea? De ce gandim chiar si cand nu e necesar in comparatii?

Puteam sa nu vad nici un film si nici un videoclip MG, Arta Viselor ramane un film in sine care se sustine singur.

Nu sunt toate filmele niste ilustratii? E MG ilustrativist? Da, este! E un geniu al imaginii, al culorilor, al jucariilor, al texturilor....ce poate fi mai placut decat sa te uiti la lucruri frumoase, la fotografii, la peisaje, la piete, la etc? Da, o fi cum zici tu, ilustrativist, si ce e cu asta? De ce exista arta fotografica? Nu pt ca oamenilor le place sa vada poze? Sau filme?

Macar daca s-ar pune problema asa, macar daca Gondry ar sti sa fie doar ilustrativist. Cand de fapt filmele lui debordeaza de sensibilitate, de creativitate, de inedit, de irepetabil, de ingenios....

Din cum te exprimi tu referitor la acest film, se intelege ca te astepti sa reveleze adevarul ultim, sa fie filmul care sa te marcheze prin nu stiu ce.....prin consistenta....sa te dea pe spate, sa te gandesti la el si viata ta sa ia o cu totul alta turnura. Sa intelegi atunci care sunt toate raspunsurile tuturor filosofilor la toate intrebarile pe care si le-a pus omenirea vreodata.

[thequietsurfer]

Macar daca s-ar pune problema asa, macar daca Gondry ar sti sa fie doar ilustrativist. Cand de fapt filmele lui debordeaza de sensibilitate, de creativitate, de inedit, de irepetabil, de ingenios....

Klein cred ca vrea sa spuna ca ingeniosul nu e "bine temperat". ;) Doar atat.

[klein]

nu draga mea, nu astept nimic de la nimeni, iau ce mi se da, asa cum mi se da. dar lasa-ma sa fiu nemultumita, sau cel putin critica daca nu ma satisface ceea ce primesc. nu eu stabilesc baremul de valoare, regizorul insusi si-l stabileste si in functie de asta ma plasez si eu.
Gondry a facut exact ce si-a propus si i-a iesit exact ce si-a propus: o joaca de-a realitatea si fictiunea, ceea ce e foarte corent. numai ca multi il supraevalueaza, dupa mine nejustificat (am explicat si de ce) si chiar cred ca trebuie sa fie si pareri contrare ca sa reechilibreze balanta.

[illotempore2002]

pai pareri contrare , contrare dar hai sa nu ne contrazicem doar de dragul contrazicerii....tu ai facut de fapt o reactie adversa, adica pt ca lumea il apreciaza pe gondry si are atat de mult succes, tie nu iti convine treaba asta (parca ai fi in competitie cu el) si il negi....

genul asta de pozitie este foarte ... cum sa-ti spun....pe mine personal ma demotiveaza total sa mai duc o discutie cu cineva care ataca ceva nu pt ca ar avea vreun cusur, ci ca sa se opuna curentului, opiniei generale....

numai ca ce iti scapa tie e ca noi nu suntem opinia generala, suntem niste rafinati, inteligenti, cititi, fini observatori :D

[klein]

pai mi se pare ca ti-am furnizat si argumente. dar daca sa incepi sa ma acuzi ca as fi impotriva lumii rafinate doar de dragul de a fi contra, e chiar rea credinta. si in cazul asta nici eu nu mai am ce comenta.

[Pauline Kael]

Ar fi bine sa iscati controverse,de n pagini...
Nu trebuie sa-l reducem pe Gondry ca fiind creator de videoclipuri(sunt altii mai buni "creatori de videoclipuri).
Intr-adevar nu e nul,dar inegalitatea si haotismul lui ii confera originalitate.
Nu am vazut decat "Arta viselor",de celelalte m-am ferit,de tristetea mucilaginoasa a lui Jim Carrey,etc.
Interesant punct de vedere,cum ati fi continuat dvs,ideea filmului,pe care ati spus ca regizorul o incepe bine dar tehnic si artistic o pierde?Poate ii dati o idee.
Kitschul nu este ceea ce se vede ,ci o forma de arta care substituie cu fermitate dar candoare forme mai greoaie si mai greu tangibile...
Nu inteleg amestecul " artei viselor" cu celelalte filme,sunt diferite.
Cartonul si toate obiectele acelea stilizate,cu aer de anticariat mi se par sublime,nu este doar decor,butaforie ci o expresie a suferintei(de aceea nu se rade pana la capat) a suferintei psihice(pierderea simtului realitatii,schizofrenie),care pare desueta si anacronica,dar idealizeaza si infrumuseteaza cosmarul,trairile interioare.
Asta este si ideea ,sa fie un film ciudat,pe care sa nu-l uiti,in care se introspecteaza suprarealist cu miljloace artistice sentimente si suferinte omenesti.
Iar actorii ) imi plac foarte mult,asta ca un plus pentru film. :)
first of all, sunt doar un user, fara chip, fara varsta, fara sex, asa ca nu e nevoie sa ma "vouvoiesti". e ciudat. :)
nu il reduc pe Gondry la facator de videoclipuri, caci si in film, tentativele lui sunt originale si meritorii. dar in videoclip chiar reuseste, cu aceasta tehnica sa pice la tzanc pe specificul genului si pe artisti ca Bjork, iar in ultimul timp ar conveni oricarui muzician branche, pt. ca tendintele din lumea muzicala de reintoarcere la anii 80, la culorile, kitsch-ul, stilul acelei perioade, totul dintr-o perspectiva detasata, �* la légère, convine de minune imaginarului lui MG.
Arta viselor mi se pare sub Eternal ..., iar Jim Carrey e genial acolo: simplu, fara figuri, foarte uman. distributia e in general reusita. pe Charlotte si pe Chabat ii ador.
si nu e rolul meu, de spectator cu opinii, sau al vreunui critic, sa propuna solutii regizorului. el il face, el il asuma. eu nu pot decat se exprim ce efect mi-a produs.
Unitatea felului in care trateaza subiectele justifica o abordare generala a filmografiei lui. ba chiar e chiar logic sa vorbesti de arta viselor si sa faci trimiteri la Eternal... si mai nou, la "Be Kind Rewind".
de acord, cartonaria nu e neaparat motiv de amuzament. in orice caz nu in Arta viselor (in Be kind... e). dar nici intr-un sens nici in altul, sentimentele nu sunt duse pana la capat. cartonul e prea fragil si se rupe repede. asta e tot. frumoasa, originala idee, dar, dupa mine, fara consistenta. Iti fuge printre degete.
Inteleg ce vreti sa spuneti:"Întreaga armonie de echilibru ºi discreþie a construcþiei de ansamblu e uºor debalansatã de accentele puse prea apãsat pe ludic ºi infantil. Poate cã tocmai asta face ca «La Science de rêves» sã fi pierdut ºansa de a deveni un film de neuitat",am citat din comentariul de mai sus al lui Pitbull.
Despre "vouvouit"(simpatica si frantuzita corespondenta) mi se pare just,si de bun simt.Am apucat sa va citesc doar o singura critica pe punctfilm,stralucita,referitoare la"Persepolis" si..Este si formalism,dar e mai ...frantzuzit asa 8)
Despre clipuri...va dedic ceva asemanator(posibil sa fi fost imitat Gondry),(nu o voce atat de originala ca alui Bjork,ma gandeam la asemanarea vizuala a clipurilor,voila une petite fee de glace:

http://musique.ados.fr/Emilie-Simon/videos/970-emilie-simon-fleur-de-saison.html
http://musique.ados.fr/Emilie-Simon/videos/971-emilie-simon-desert.html
http://musique.ados.fr/Emilie-Simon/videos/972-emilie-simon-flowers.html

E o varianta mult mai soft la clipurile mai grele si inventive ale lui Michel.Promit sa vad "Eternal..." si "Soyez sympas,rembobinez"(nici eu nu ma dau in vant dupa Jack Black,dar Jim Carrey,poate cand vrea).
Ok,am inteles,aveti un spirit de observatie iesit din comun." Arta viselor" sa zicem ca e un film personal al lui Gondry(inspirat cumva din realitatea si reveriile lui,el a scris si scenariul).Din cate imi amintesc,l-am vazut de vreun an,trebuie sa-l revad,exista undeva pe la mijloc,spre final,o monotonie,o pierdere a subantelesurilor,probabil ca asta ar fi trebuit sa modifice,sa ajusteze..Totusi,ar fi fost interesant sa continue acea idee...
Cred ca o sa-i vad mai multe filme,incep cu "Human nature",fiind muzician,a facut si un fel de musical in 2006,etc..
Sa zicem ca e un Tim Burton mai putin macabru,mai sensibil,mai putin hollywoodian in sensul rau,mai sensibil,insolit, si cumva post-modernist,amestecat cu vreun regizor avangardist finlandez:)
Sunt de acord sa judecam un film raportandu-ne la regizor si la tot ceea ce stim despre arta lui,fie si una a celor cu ochii deschi si dintr-un"carton prea fragil si care se rupe repede" si "care fug printre degete".

[illotempore2002]

simt ca iar o sa isc o ditamai controversa de 5 pagini
mie nu prea mi-a placut filmul si in general ce-a facut Gondry cu exceptia videoclipurilor.
nu il consider nici nul, fiindca ideile sunt ingenioase si are unele momente reusite. e mai bine zis e inegal.
problema ar fi ca pleaca de la o idee geniala, cu un potential enorm, si o transforma usor-usor intr-un ghiveci care nu mai are nimic in comun cu filmul. valabil si pentru eternal sunshine. dupa un timp de joaca intre realitate si fictiune, chestie care poate fi seducatoare initial, devine pana la sfarsitul filmului obositoare. se complace in lumea lui si ne pierde, ne abandoneaza. Mi se pare ca nu depaseste stadiul de "experiment". acorda atat de multa importanta cadrului si mecanismului povestii, ca ceea ce povesteste nu mai conteaza. si nu asta ar fi problema, fiindca apreciez regizorii care exploreaza forme inedite de exprimare, numai ca Gondry ramane ilustrativist la capitolul asta.
in plus, se joaca prea mult cu kitsch-ul, periculos de mult incat dupa un timp il adopta ca pe un sistem propriu de expresie. si nu e vorba neaparat de decorurile cartonate. In Eternal sunshine m-a izbit atat de puternic, mai ales ca incepuse sa imi placa, incat am cazut de prea sus. totul mergea la perfectie, pana cand Carrey s-a trezit copil sub masa din bucatarie si din acel moment incepe sa fie delir de dragul delirului.
am vazut si unul din ultimele filme ale lui Gondry, "Be Kind Rewind". subiectul ar fi asa: un tip sterge involuntar toate filmele de pe casetele VHS dintr-un vodeoclub (era magnetizat :shock: , in fine e Gondry, deci np) si hotaraste impreuna cu un prieten sa realizeze remake-uri ca sa repare pagubele. si se pun pe facut filme (Robocop, Lion King...). Ei, cat de misto poate sa fie un subiect ca asta?! foarte misto.
si din nou totul devine carton de dragul cartonului, obositor, comic pe jumatate reusit. (stai ranjit stiind ca tre sa vina poanta si ramai asa pana la sfarsit fara sa dai drumul rasului :?. Ciudata stare). Cateva remake-uri improvizate ingenioase, cateva glumite reusite, niste aluzii cinematografice tusante, in rest vorbarie multa (Jack Black e infernal). pe mine nu m-a convins.
stilul lui merge foarte bine pe videoclipuri, dar pentru film ii trebuie ceva in plus, sau ceva in minus.

argumentele tale de mai sus ar fi urmatoarele:
1. filmul incepe bine dar se transforma intr-un ghiveci care nu mai are legatura cu filmul. Wait a minute! Cum adica nu mai are legatura cu filmul? Ti se pare ca devine prea haotic, sau prea de neinteles, sau ce anume devine ghiveci??????? (mentionez ca asta nu e un argument, e o afirmatie de tipul "Magdalena e antipatica" dar nu explicam de ce e antipatica).

2. Gondry se joaca periculos de mult cu kitschul. Al naibii sa fiu daca am observat ceva kitsch in filmul asta. Ce e kitschos in Arta Viselor? Figurinele de plastilina, cartoanele colorate, costumatiile de animalutze, sau ce? In caz ca la asta te referi, ei bine gresesti. Pt ca toate aceste elemente sunt de natura sa dezvolte o relatie intre continut (adica Subiect) si Forma (adica scenografia sau chiar regia). Adica realizeaza un liant intre personalitatea lui Stephane (una foarte creativa, foarte emotionala, afectiva, schizoida, expresiva) si mediul in care traieste, se exprima si isi traieste evenimentele. Cu alte cuvinte sustine raportul Subiect - Forma.

3. Te-ai izbit cand Carrey s-a trezit copil sub masa? De ce? Pare incredibil, nu, ca un om matur sa se trezeasca sub masa din bucataria copilariei lui....asa ceva nu se intampla, nu? Ce anume este frapant la acest lucru? Oare ne scapa din vedere faptul ca in Eternal Sunshine, Carrey incearca sa o stearga din memoria lui pe Clementine dar pe parcursul erase-ului isi da seama ca o iubeste si nu vrea sa o piarda? Si atunci inconstientul lui face tot posibilul sa o salveze ducand-o in zone foarte indepartate, la care Erase-ul nu avea ce sa caute? Stii, Klein, ca lucrurile astea ni se intampla si noua....putem si noi sa mutam amintiri dintr-un loc/moment in altul....e o reactie a inconstientului care e capabil de niste mecanisme extraordinare....e pe bune, nu e vrajeala, si gondry se pare ca stie ceva psihanaliza....

[klein]

argumentele tale de mai sus ar fi urmatoarele:
1. filmul incepe bine dar se transforma intr-un ghiveci care nu mai are legatura cu filmul. Wait a minute! Cum adica nu mai are legatura cu filmul? Ti se pare ca devine prea haotic, sau prea de neinteles, sau ce anume devine ghiveci??????? (mentionez ca asta nu e un argument, e o afirmatie de tipul "Magdalena e antipatica" dar nu explicam de ce e antipatica).

2. Gondry se joaca periculos de mult cu kitschul. Al naibii sa fiu daca am observat ceva kitsch in filmul asta. Ce e kitschos in Arta Viselor? Figurinele de plastilina, cartoanele colorate, costumatiile de animalutze, sau ce? In caz ca la asta te referi, ei bine gresesti. Pt ca toate aceste elemente sunt de natura sa dezvolte o relatie intre continut (adica Subiect) si Forma (adica scenografia sau chiar regia). Adica realizeaza un liant intre personalitatea lui Stephane (una foarte creativa, foarte emotionala, afectiva, schizoida, expresiva) si mediul in care traieste, se exprima si isi traieste evenimentele. Cu alte cuvinte sustine raportul Subiect - Forma.

3. Te-ai izbit cand Carrey s-a trezit copil sub masa? De ce? Pare incredibil, nu, ca un om matur sa se trezeasca sub masa din bucataria copilariei lui....asa ceva nu se intampla, nu? Ce anume este frapant la acest lucru? Oare ne scapa din vedere faptul ca in Eternal Sunshine, Carrey incearca sa o stearga din memoria lui pe Clementine dar pe parcursul erase-ului isi da seama ca o iubeste si nu vrea sa o piarda? Si atunci inconstientul lui face tot posibilul sa o salveze ducand-o in zone foarte indepartate, la care Erase-ul nu avea ce sa caute? Stii, Klein, ca lucrurile astea ni se intampla si noua....putem si noi sa mutam amintiri dintr-un loc/moment in altul....e o reactie a inconstientului care e capabil de niste mecanisme extraordinare....e pe bune, nu e vrajeala, si gondry se pare ca stie ceva psihanaliza....
1. ai raspuns singura intrebarii. da, devine haotic. Nu de neinteles. ca se intelege. in arta viselor, chiar de la inceputul filmului, exercitiul de stil domina povestea, sentimentele, mesajul, tot. si pana la urma nu ramai cu nimic. in Eternal ... aceeasi tehnica serveste mai mult povestii, relatiilor dintre personaje, etc. de aceea am zis ca il prefer.
(uneori faptul ca magdalena e antipatica tine de chimie)

2. Al naibii sa fii daca nu ai vazut ceea ce era evident. Totul e kitsch: cartonul, formele, culorile... Interesant e ca, Gondry le ofera un a doilea sens (visul, imaginarul, etc), motiv pentru care capata valoare artistica, depasindu-l pe cel al kitsch-ului. dar eu cred ca a mers prea departe cu acest joc si ca a riscat, prin supralicitare, sa readuca obiectele la functia lor initiala. aici e doar chestie subiectiva. pentru mine e prea mult, e indigest, e gratuit, e exercitiu de desen si matematica, nu emotie artistica.

3. nu dimensiunea incredibila m-a socat, pentru ca, ea e logica in structura filmului. ci felul in care e realizata: pueril, ridicol. personajul lui Carrey care ajunge in zona memoriei copilariei, nu e un copil, e un adult imbracat in pijamele cu floricele sub o masa gigantica. ei, din acel moment, pe mine filmul m-a abandonat. oricat mi-ai argumenta ca e normal, ca e psihanaliza (ceea ce nu contest), felul in care e realizat, o spun inca o data, nu mai e o joaca cu kitsch-ul e kitsch curat.

[Lecart]

Mie mi se par argumente extrem de valabile. :)

E o linie extrem de subtire, care se indoaie la fel ca Bezier, intre nonsens si artistic. Bine, e drept ca termenul de kitsch nu e potrivit aici, intrucat nuantele de care vorbea klein sunt mai mult de natura abstracta, voit construite astfel - si nu de prost gust si de imitatie cum releva kitschul.

Mie mi-a placut filmul, destul de mult, insa sunt constient de defectele sale, in prisma unora, si cu toate astea tot mi-a placut. Absurd este insa ce pretinzi tu, illotempore, cum ca filmul e deosbit si nu are cusur. Nu toti suntem sensibili fata de anumite motive din film - asta nu are legatura cu gusturile - ma refer la faptul ca fiecare serveste filmul pe alt platou.

Cum tie nu ti-a placut Shoot Em Up, de altfel l-ai aruncat si in noroi, la fel si apetenta unora ptr Gondry are limite. :)

Pe de alta parte nu-mi explic discutiile astea acerbe pe marginea unui singur film, cand sunt atatea filme bune si forumul asta pare amortit.



LE: mesajul l-am postat inainte sa vad ce-a raspuns klein, si vad ca s-a insistat pe kitsch, iar. Ar fi de discutat aici dar

eu unul ma duc sa vad un film, o dupa-amiaza placuta! :)

[illotempore2002]

Mie mi se par argumente extrem de valabile. :)

E o linie extrem de subtire, care se indoaie la fel ca Bezier, intre nonsens si artistic. Bine, e drept ca termenul de kitsch nu e potrivit aici, intrucat nuantele de care vorbea klein sunt mai mult de natura abstracta, voit construite astfel - si nu de prost gust si de imitatie cum releva kitschul.

Mie mi-a placut filmul, destul de mult, insa sunt constient de defectele sale, in prismsa unora, si cu toate astea tot mi-a placut. Absurd este insa ce pretinzi tu, illotempore, cum ca filmul e deosbit si nu are cusur. Nu toti suntem sensibili fata de anumite motive din film - asta nu are legatura cu gusturile - ma refer la faptul ca fiecare serveste filmul pe alt platou.

Cum tie nu ti-a placut Shoot Em Up, de altfel l-ai aruncat si in noroi, la fel si apetenta unora ptr Gondry are limite. :)

Pe de alta parte nu-mi explic discutiile astea acerbe pe marginea unui singur film, cand sunt atatea filme bune si forumul asta pare amortit.



LE: mesajul l-am postat inainte sa vad ce-a raspuns klein, si vad ca s-a insistat pe kitsch, iar. Ar fi de discutat aici dar

eu unul ma duc sa vad un film, o dupa-amiaza placuta! :)

Lecart, cand spun ca filmul nu are cusur si ca e perfect....de fapt exagerez, atata tot. Nimic nu e perfect si fara cusur nu stiu de ce purtam discutiile astea de gradinita. E o figura de stil, se numeste hiperbola, de ce o ia toata lumea mot-a-mot de trebuie sa-mi pierd timpul explicand asta?

Lecart, da, forumul asta e amortit, singurele topice unde e viata e cafeneaua (adica acolo unde NU se vbeste despre film), condica de reclamatii si bancurile.

Nu ne contrazicem pe seama unui singur film, eu si Klein kiar avem o istorie de filme pe care ne-am contrazis :D

[illotempore2002]

@klein

1. Aha, deci asta era, devine prea haotic! pai hai sa vedem de ce oare devine haotic: pt ca baiatul ala, Stephane, e un schizoid care se indragosteste. Ceea ce il bulverseaza si da, viata lui, visele lui, emotiile lui devin haotice. Se numeste in limbaj stiintific comportament dezorganizat. Si iarasi vin si explic: forma sustine subiectul. Stilul de care vbesti tu sustine povestea. Exista o legatura organica intre subiectul filmului si forma sa. Ele evolueaza impreuna. Daca la inceput, cand Stephane vine la paris, filmul e mai firesc, mai logic, mai sensic (pt ca si Stephane e mai la locul lui cu emotiile si visele), atunci cand eroul se indragosteste si incepe sa aiba probleme la serviciu sau de natura sociala, si filmul "o ia razna". Subiectul este sustinut organic, extraordinar de bine, de tot ce inseamna culori, obiecte, forme, scenografie, muzica. Foarte rar am vazut in filme o legatura atat de stransa. Nici gand ca emotia s-a pierdut, cum spui tu, nici gand ca e doar un exercitu de stil care a abandonat povestea!

2. despre kitsch nu are rost sa ne mai contrazicem, pt ca daca tu cataloghezi drept kitsch ceva foarte colorat....

3. no coment.....probabil esti o tipa mai realista, mai cu picioarele pe pamant si orice contrazice legea firii e iarasi, kitsch curat

[illotempore2002]

Mie mi se par argumente extrem de valabile. :)

E o linie extrem de subtire, care se indoaie la fel ca Bezier, intre nonsens si artistic. Bine, e drept ca termenul de kitsch nu e potrivit aici, intrucat nuantele de care vorbea klein sunt mai mult de natura abstracta, voit construite astfel - si nu de prost gust si de imitatie cum releva kitschul.

Mie mi-a placut filmul, destul de mult, insa sunt constient de defectele sale, in prisma unora, si cu toate astea tot mi-a placut. Absurd este insa ce pretinzi tu, illotempore, cum ca filmul e deosbit si nu are cusur. Nu toti suntem sensibili fata de anumite motive din film - asta nu are legatura cu gusturile - ma refer la faptul ca fiecare serveste filmul pe alt platou.

Cum tie nu ti-a placut Shoot Em Up, de altfel l-ai aruncat si in noroi, la fel si apetenta unora ptr Gondry are limite. :)

Pe de alta parte nu-mi explic discutiile astea acerbe pe marginea unui singur film, cand sunt atatea filme bune si forumul asta pare amortit.



LE: mesajul l-am postat inainte sa vad ce-a raspuns klein, si vad ca s-a insistat pe kitsch, iar. Ar fi de discutat aici dar

eu unul ma duc sa vad un film, o dupa-amiaza placuta! :)

la care argumente te referi ca ti se par extrem de valabile?

[thequietsurfer]

La prima vizionare am avut o impresie de prospetime (inevitabila cand vine vorba de Gondry), dar si o vaga senzatie de exces ludic. Stiu ca s-a mai vorbit despre asta, insa trebuie sa marturisesc ca in ESOTSM armonia compozitiei nu mi s-a parut a avea de suferit din cauza inovatiilor stilistice ale lui Gondry. Nu cred ca el isi propune sa livreze productii care sa placa ca niste pungi de pufuleti cu surprize. In ESOTSM, joaca statea la masa fara sa se certe cu greutatea temei, cu tristetea ce se prelinge din incercarea lui JC de a demonstra ca se poate lupta si impotriva ireversibilului.
Ceea ce reuseste Gondry mereu este sa evite ridicolul in conditiile in care se plimba nestingherit la brat cu el. Reuseste sa-l transfigureze artistic. Isi asuma fara fasoane postura de adolescent exuberant, plusurile fiind roadele acestei sinceritati pe care cu greu o mai regasim la regizorii contemporani. LSDR imbratiseaza extravagantul, dar o face parca cu prea multa ardoare. Cred ca la Gondry se poate vorbi chiar de o estetica a extravagantului inofensiv. O inteleg perfect pe Klein pentru ca si eu am regretat putin faptul ca ghidusia sugruma (nu violent, ci treptat) o buna parte din poveste. Nu mi se pare, totusi, ca e un simplu "exercitiu de stil". Parca Gondry a uitat sa renunte la trucurile de magician aflat in slujba copiilor, lasandu-se el insusi sedus de propriile giumbuslucuri.
Cu toate astea, filmul e seducator si poate ca rezervele mele nu sunt decat expresia unei pareri de rau. Aceea de a nu te afla in fata unui monument dedicat fertilitatii visului. O astfel de constructie nu suporta, din pacate, prea mult carton.

[illotempore2002]

da pe mine nu ma intelege nimeni?
:lol:

[illotempore2002]

La prima vizionare am avut o impresie de prospetime (inevitabila cand vine vorba de Gondry), dar si o vaga senzatie de exces ludic. Stiu ca s-a mai vorbit despre asta, insa trebuie sa marturisesc ca in ESOTSM armonia compozitiei nu mi s-a parut a avea de suferit din cauza inovatiilor stilistice ale lui Gondry. Nu cred ca el isi propune sa livreze productii care sa placa ca niste pungi de pufuleti cu surprize. In ESOTSM, joaca statea la masa fara sa se certe cu greutatea temei, cu tristetea ce se prelinge din incercarea lui JC de a demonstra ca se poate lupta si impotriva ireversibilului.
Ceea ce reuseste Gondry mereu este sa evite ridicolul in conditiile in care se plimba nestingherit la brat cu el. Reuseste sa-l transfigureze artistic. Isi asuma fara fasoane postura de adolescent exuberant, plusurile fiind roadele acestei sinceritati pe care cu greu o mai regasim la regizorii contemporani. LSDR imbratiseaza extravagantul, dar o face parca cu prea multa ardoare. Cred ca la Gondry se poate vorbi chiar de o estetica a extravagantului inofensiv. O inteleg perfect pe Klein pentru ca si eu am regretat putin faptul ca ghidusia sugruma (nu violent, ci treptat) o buna parte din poveste. Nu mi se pare, totusi, ca e un simplu "exercitiu de stil". Parca Gondry a uitat sa renunte la trucurile de magician aflat in slujba copiilor, lasandu-se el insusi sedus de propriile giumbuslucuri.
Cu toate astea, filmul e seducator si poate ca rezervele mele nu sunt decat expresia unei pareri de rau. Aceea de a nu te afla in fata unui monument dedicat fertilitatii visului. O astfel de constructie nu suporta, din pacate, prea mult carton.

nu crezi ca LSDR este mai extravagant dat fiind ca personajul central e un om cu probleme emotionale? Nu crezi ca decurge din insasi personalitatea personajului principal, aceasta candoare exagerata?

Stiti femeile acelea schizofrene care se imbraca in haine de epoca? (cunosc eu una, mama unui prieten al meu, e schizo, si se imbraca numai cu rochii de epoca...stridente)....deci da, stridenta, extravaganta, exagerare, cu adevarat departe de normalitatea noastra....de aceea eu inteleg perfect ca filmul sa abunde si sa redundeze si sa se exhibe histrionic.....


Spui tu, quietsurfer, ca ESOTSM este mai echilibrat, nu exagereaza, nu o ia razna....pai personajele centrale sunt niste oameni relativ normali....indragostiti, inocenti si suferinzi, dar in limita normalitatii....

Ceea ce, spre exasperarea voastra (ca am spus-o de atatea ori), demonstreaza ca Forma se imbina organic cu Subiectul

[thequietsurfer]

Stephane mi-a adus aminte de Axel numaistiucum(Johnny Depp) din Arizona Dream. Fortand o comparatie, filmul lui Kusturica cred ca a reusit sa puncteze mult mai abil momentele in care tragicul se infiltreaza in traseul individual al personajelor. In "La Science des reves" Gondry pare ca iese la plimbare cu mai multi caini in lesa, dar ii pierde pe drum si nu mai incearca sa ii recupereze. Ramane doar cu un chiuaua care duce dorul fostilor sai tovarasi de promenada. E un film usor autist in anumite privinte.
Te inteleg si pe tine, dar nu te aprob in totalitate. :P Daca fac un film despre un orb, nu cred ca trebuie sa ii supun pe spectatori unui spectacol fara imagini si sa ii invit sa priveasca ecranul negru. Mi se poate replica ca pot reprezenta universul intim, imaginar al personajului, dar nici asta nu cred ca e o solutie daca refuz pur si simplu sa recurg la cateva artificii prin care situatia exceptionala sa se cojeasca de insolit si sa imi dezvaluie putin din ceea ce e universal in structura ei. Daca personajul e ciudat, asta nu inseamna ca si forma filmului trebuie sa contrarieze. El(Stephane) trece printr-o situatie care ii semnaleaza negativ inadaptabilitatea si tristetea nu il mai ocoleste. Ocoleste insa filmul si ii cam face cu mana. Se poate intrezari, dar nu are o prezenta daca nu pregnanta, macar notabila. In asta consta regretul meu.

[Lecart]

la care argumente te referi ca ti se par extrem de valabile?

Era vba de argumentele din postul lui klein, post pe care l-ai citat tu in ultimul raspuns de pe pagina anterioara.

Mai simplu, inteleg si mi se par elocvente (si sunt de acord cu) exemplele lui/ei - sa nu le numesc neaparat argumente, mai putin la etichetarea cu kitsch a mai multor aspecte care in definitiv nu tin decat de ridicol, cum a punctat thequietsurfer.

Si la thequietsurfer am observat cateva idei cert discutabile, insa cum forumu' asta e foarte prost implementat si nu poti vedea celelalte posturi in timp ce scrii, o las pe mai tarziu.

Interesanta si abordarea din punct de vedere psihologic, cum tot subliniezi tu, insa in ceea ce ma priveste - nu asta m-a impresionat la film.

[Pauline Kael]

..

[illotempore2002]

Stephane mi-a adus aminte de Axel numaistiucum(Johnny Depp) din Arizona Dream. Fortand o comparatie, filmul lui Kusturica cred ca a reusit sa puncteze mult mai abil momentele in care tragicul se infiltreaza in traseul individual al personajelor. In "La Science des reves" Gondry pare ca iese la plimbare cu mai multi caini in lesa, dar ii pierde pe drum si nu mai incearca sa ii recupereze. Ramane doar cu un chiuaua care duce dorul fostilor sai tovarasi de promenada. E un film usor autist in anumite privinte.
Te inteleg si pe tine, dar nu te aprob in totalitate. :P Daca fac un film despre un orb, nu cred ca trebuie sa ii supun pe spectatori unui spectacol fara imagini si sa ii invit sa priveasca ecranul negru. Mi se poate replica ca pot reprezenta universul intim, imaginar al personajului, dar nici asta nu cred ca e o solutie daca refuz pur si simplu sa recurg la cateva artificii prin care situatia exceptionala sa se cojeasca de insolit si sa imi dezvaluie putin din ceea ce e universal in structura ei. Daca personajul e ciudat, asta nu inseamna ca si forma filmului trebuie sa contrarieze. El(Stephane) trece printr-o situatie care ii semnaleaza negativ inadaptabilitatea si tristetea nu il mai ocoleste. Ocoleste insa filmul si ii cam face cu mana. Se poate intrezari, dar nu are o prezenta daca nu pregnanta, macar notabila. In asta consta regretul meu.

E clar, filmul asta nu e pt amatorii si sustinatorii bunului-simt, pt rationalii carora orice exces li se pare o blasfemie...si e de inteles, parintii ne-au invatat sa fim cumpatati si sa nu iesim din niste norme sociale adanc inradacinate....

mi se pare o idee extraordinara aceea mentionata de tine, cu ecranul negru in interiorul unui film despre un orb....e chiar o idee buna, are mult potential experimentalist, Slava domnului ca filmul este foarte permisiv si ofertant in materie de experiment si exprimare libera, necenzurata....daca toate filmele ar fi fost facute de persoane bine "educate" (adica spalate la creieri :D ) care nu ar fi indraznit sa sparga matca perceptiva ingusta a predecesorilor sau contemporanilor, am fi adormit in fata ecranelor si monitoarelor si am fi saracit in lumea unor banalitati mediocre, truisme plicticoase si informe.....acolo unde nimic nu exagereaza, totul este de bun simt, cum ne-au invatat parintii nostri...

pe bune, unii din voi aveti nevoie sa va descatusati sinapsele alea tocite care bat zilnic aceleasi si acelasi circuite, nu gresesc niciodata drumul si ajung mereu la acelasi rezultat: "este exagerat, este inadmisibil!"

Din nou, Slava Domnului ca exista un Michel Gondry, un Vincent Gallo, un Tim Burton care imbogateste si asa prea saraca asta realitate, putina si insuficienta.

Chiar, presupun ca un film ca Big Fish l-ati aruncat la gunoi, nu? Era prea detot acolo cu toate aberatiile alea care nu se intampla in realitate ci numai in mintea unor regizori bolnavi care ar trebui repudiati

[thequietsurfer]

Vai!! Cum se mai poate trai in lumea asta lipsita de sensibilitate(estetica si nu numai)? Eu sunt flower-power, iar tu establishment. Eu vaslesc impotriva curentului, iar tu te lasi dus de valurile conformismului("ce e val ca valul trece"). Eu sunt McMurphy, iar tu esti o biata Sora Sefa. Eu sunt Socrate, iar tu esti Meletos. Eu sunt Giordano Bruno, iar tu esti rugul papalitatii. Eu sunt iconoclasta, iar tu iconodul.
Ma mir ca nu mi-ai pomenit si de Tarantino sau de Lynch. Trebuie sa stii ca am organizat de curand o manifestatie care a culminat cu arderea unor DVD-uri pe care se gaseau Natural Born Killers, A Clockwork Orange, toata filmografia lui Fellini si multe alte dovezi irefutabile ale desfraului in care se complace cultura contemporana. Inutil sa-ti mai spun ca din carti am pastrat doar Arta Poetica a lui Boileau. De fapt, eu incerc sa formez o unitate de pompieri ca cea din Fahrenheit 451.
-------------------
Nu stiu ce as mai putea zice ca sa te conving ca filmul mi-a placut. Exagerezi. La genul asta de comentarii am apelat si eu cand incercam sa ii explic cuiva de ce "Habla con ella" e unul dintre cele mai frumoase filme despre sacrificiu, dragoste, speranta si comunicare.
As putea sa te invit la o cina romantica. Ba nu. E prea "conformista" ideea. Te invit la o cina...suprarealista. Il rog pe Stephane sa imi prepare ceva in bucataria sa. ;) E bine? :D

[Lecart]

E clar, filmul asta nu e pt amatorii si sustinatorii bunului-simt, pt rationalii carora orice exces li se pare o blasfemie...si e de inteles, parintii ne-au invatat sa fim cumpatati si sa nu iesim din niste norme sociale adanc inradacinate....

[...]

pe bune, unii din voi aveti nevoie sa va descatusati sinapsele alea tocite care bat zilnic aceleasi si acelasi circuite, nu gresesc niciodata drumul si ajung mereu la acelasi rezultat: "este exagerat, este inadmisibil!"

[...]


:)

Diferit nu inseamna intotdeauna bun. Abstract, fantezist nu inseamna automat artistic. Incearca sa-ntelegi asta, modereaza-ti sarcasmul, nu-si are locul, demonstreaza doar fanatismul tau fata de Gondry.

[illotempore2002]

@thequietsurfer

mie nu-mi place Natural Born Killers deloc deci iata un motiv pt care cina noastra ar putea decurge fara turbulente....

degeaba te-ai sesizat...pur si simplu am vazut in tine si in ceilalti care au tot carcotit la filmul asta niste rigiditati care nu lasau candoarea (a voastra adica) sa ia forme....ramanem critici, duri, reci, intransigenti chiar si cu jocul Sotron....comentam ca cercul cel mare al sotronului e prea mare, culoarea cretei cu care am desenat e kitsch si tot asa.....gasim pete in soare si nod in papura si nu ne satisface niciodata nimic...in fine, nici nu mai conteaza!

te apreciez pt actiunile tale suprarealiste, daca mai planuiesti ceva include-ma si pe mine, eu momentan organizez o serbare de carciun (care o sa aiba loc intr-un weekend vara asta sau kiar la iarna, inca nu am decis, tu ce zici?) cu prietenii mei, in jurul bradului pe un podium, unde sa spunem poezii si cantece de copii.....te bagi?

[illotempore2002]

E clar, filmul asta nu e pt amatorii si sustinatorii bunului-simt, pt rationalii carora orice exces li se pare o blasfemie...si e de inteles, parintii ne-au invatat sa fim cumpatati si sa nu iesim din niste norme sociale adanc inradacinate....

[...]

pe bune, unii din voi aveti nevoie sa va descatusati sinapsele alea tocite care bat zilnic aceleasi si acelasi circuite, nu gresesc niciodata drumul si ajung mereu la acelasi rezultat: "este exagerat, este inadmisibil!"

[...]


:)

Diferit nu inseamna intotdeauna bun. Abstract, fantezist nu inseamna automat artistic. Incearca sa-ntelegi asta, modereaza-ti sarcasmul, nu-si are locul, demonstreaza doar fanatismul tau fata de Gondry.

Sorry to say so, dar diferit e intotdeauna bun, mai mult, este extraordinar! Incearca pe pielea ta si ai sa vezi!

[thequietsurfer]

@thequietsurfer
te apreciez pt actiunile tale suprarealiste, daca mai planuiesti ceva include-ma si pe mine, eu momentan organizez o serbare de carciun (care o sa aiba loc intr-un weekend vara asta sau kiar la iarna, inca nu am decis, tu ce zici?) cu prietenii mei, in jurul bradului pe un podium, unde sa spunem poezii si cantece de copii.....te bagi?
Nu ma bag. Craciunul e pt crestinii conformisti, dogmatici. :P Pt. cei care se impaca bine cu familiile lor si nu contesta valorile traditionale. Eu, de cand mi-ai deschis ochii, am devenit scientolog. Mai altfel decat atat nu cred ca se poate.

[illotempore2002]

Craciunul e sarbatoare importata. Nu e de la Biblie sau de la Crestinism. Toata treaba cu bradul si Mos Craciun si cadouri sunt gaselnite comerciale si ....

[Pauline Kael]

--------------------------------------------------------------------------------

@Klein
In primul rand e foarte obositor si parsiv,tricky sa comentezi la nesfarsit filme.Devii fara sa vrei subiectiv,si cazi in capcana ambivalentei imaginii,sensurile se pierd,se produc confuzii..etc.
"La science des reves" mi se pare cel mai sensibil,ca si aparitie,ca imagini( si rafinamentul european nu e alterat de americanisme ...era interesant un joc intre Carrey si Charlotte Gainsbourg,intr-un alt film,poate )
"Eternal sunshine"...are un mesaj profund,dar greoi..
"Be kind"...e la fel de greoi,spuneati ca e mult dialog si e monoton,daca Woody Allen reuseste sa ne pacaleasca vorbind mult(personajele lui),lui Gondry nu-i iese.Lungeste o idee sau un dialog de iti vine sa vrei alt film...
Despre kitsch si alte aparente sau iluzii vizuale:
In "La science" kitschul e o arta,(i se intampla uneori controversatului pictor Odd Nerdrum(descendent decadent al lui..Rembrandt si Caravaggio,supranumit regele obscenului,de exemplu,el apara cumva kitschul,eseuri,are niste tablouri interesante,altele sunt de-a dreptul..inutile).Nu obiectele in sine sunt kitsch,ci faptul ca se abuzeaza ,se insita pe idee,un spectator neavizat adoarme fara sa apuce sa caste.Joaca devine infantila si in reprezentarea sentimentelor si sentimentele insele devin superficiale....dar nu imaginile,scenografia,obiectele sunt de vina.
In"Be kind..."ideea insa e buna: tipii aia doi in colaborare cu fata fac filme pe care le "suedeaza",filme "suedeze"...si ajung sa nu mai copieze filme,ci sa faca filme... originale.Eu cred ca aici era o alegorie,nu trebuie sa innabusim sensul si ceea ce a vrut sa transmita Gondry: ca arta vizuala,cinematografia e relativa,profesionistii pot fi intrecuti de amatori,filmele din suflet ,autentice au mai mare succes la public(scena finala cu multi oameni la iesire aplaudand),ca filmul are o evolutie ciclica,indiferent de progres(video versus DVD),filmul alb-negru din final care a fost chiar reusit,si spectatorii emotionati...Butaforia si kitschurile acelea nu erau degeaba,ci aveau un sens...
"Eternal..." mi-a placut faza cu copilul matur(Carrey liliputan) sub masa,daca era un copil real(de altfel la scena de bataie dintre copii si Joel ,el si Clementine apar ca si copii) daca el nu ar fi aparut asa sub masa,lumea n-ar fi inteles ca el se lupta cu amintirile ,sa le pastreze,ca se refugiaza acolo...ar fi inteles ca isi pierde memoria pana la stadiul copilariei..Era mai ambigua ideea...
"Eternal.."pleaca de la o idee minunata,inspirata,e un film pe care nu il uiti,place ,impresioneaza,te face sa iti amintesti de iernile cand erai indragostit...dar e liniar,nu te face sa izbucnesti,sa vrei mai mult de la viata...Putea fi expoatat mult mai sensibil,finalul a fost sec,stereotip...

[klein]

am citit foarte bine mesajul de prima data. ca de altfel si pe cele ale lui Illotempore 2002, doar ca nu mi se pare ca mai avem mare lucru de discutat in afara de a repeta sub alte forme ceea ce s-a spus si pana acum.
sau cum spui si tu sa comentezi filme la nesfarsit e obositor si as zice inutil, pentru ca treptat ajungem sa nu mai stim de unde am pornit si sa ne contrazicem de-a-mboulea si mai ales sa nu mai pretam atentie opiniilor celuilalt.
in plus calificativele lui illotempore de rigiditate si de ... nu mai stiu ce mi se par rezultatul unor fixatii copilaresti, a unei obstinatii prin care vrea cu orice pret sa imparta cinefillii in rafinati si rigizi in functie de impresia pe care o are domnia sa despre Gondry. si ca sa intre in categoria castigatoare vrea cu orice pret sa sa demonstreze ca suntem pe pozitii total opuse, cand de fapt nu e chiar asa. thequietsurfer si lecart au si spus-o clar, au facut obiectii cu privire la acest film fara sa-l desfiinteze.

[illotempore2002]

din pacate lumea chiar asa e, impartita in rigizi si visatori, in fanatici si blazati in destepti si prosti (exista si categorii intermediare desigur, dar neinteresante)....incearca si tu sa-ti asumi asta......