Pitbull
21 Jun 2007, 07:33
"Fantastic Four: The Rise of the Silver Surfer" - Prâslii cei upgradaþi ºi surferul de argint
Latino-rigelianã sau betelgeuso-finicã?
Aveam paisprezece ani, când niºte americani (pentru cui îi rings a bell, familia cunoscutului etnolog ºi folclorist Jan H. Brunwand) m-au cadorisit cu câteva fascicule de bandã desenatã: un "Fantastic 4", un "Spiderman", un "Batman" ºi un "Superman". Era primul contact al unui copil din România comunistã cu acest tip de super-eroi. Dar, dincolo de fascinaþia iniþialã, s-a instalat curând apatia. Nu mi se pãrea deloc interesantã ideea unor asemenea personaje dotate cu super-puteri la nivel biologic. Poate tocmai de aceea, de-a lungul anilor, favoritul meu a rãmas "Batman", unul dintre cei mai realiºti super-eroi, protagonist al unor scenarii cu elemente psihologice programatice, în decorul schizoid-melancolic al veºnic întunecatului Gotham.
Evident, "Cei patru fantastici" se situeazã la antipozi. Au proprietãþi de-a dreptul ridicole (cu excepþia cucoanei invizibile, fiica lui Jacques Flash ºi nepoata lui Griffin). Mai sunt ºi patru la un loc, ceea ce supraliciteazã exponenþial convenþia cu verosimilul proprie oricãrui comics. Iar aventurile lor se desfãºoarã, îndeobºte, într-un context vesel - chiar ºi când e vorba de un nene care vine din autãr-speis s-o pape pe maica Gaia, lua-l-ar gaia! Un nene pe care-l cheamã, nici mai mult, nici mai puþin decât Galactus! (Mã-ntreb în ce limbã! Latino-rigelianã sau betelgeuso-finicã?)
ªi-atunci, ce sã facem cu cei patru nãzdrãvani? Una din douã: sau îi ignorãm cu desãvârºire ºi mergem numai la von Trier, Innaritu, Tarantino, del Toro ºi Cristi Puiu, sau acceptãm licenþa ºi discutãm despre ei ca despre un Prâslea cel Voinic ºi Merele de Aur mai upgradat. Numai aºa am avea cât de cât ºanse sã ne înþelegem.
Desigur, jumãtate din bãtãile de cap ni le rezolvã statutul de ecranizare a unei francize celebre, aºa cã am scãpat de toate "De ce"-urile ºi "Cui prodest"-ele. ªtim cui îi foloseºte: fanilor (trecuþi, actuali, ºi cu voia lui Dumnezeu, viitori, cã na, avem ºi noi copii, ºi doar n-o sã-i creºtem numai cu Tarkovski - persoanele de faþã se exclud). "Fantastic 4: The Rise of the Silver Surfer" e produs de aceeaºi casã Marvel (plus Fox ºi alþi acoliþi) care, de-o vreme-ncoace, tot reºapeazã pe ecran Spidermani, Ghost Rideri ºi alþi feþi-frumoºi ai BD-ului american, ºi cu acelaºi target: fandomul aferent. În oala lor nu se cade sã ne vârâm nasul, aºa cã rãmâne de vãzut ce facem cu ciorba noastrã - adicã a cineaºtilor ºi cinefililor non-cinefani?
Ciorba noastrã nu e chiar atât de rea cum ar fi fost de aºteptat - categoric, mult peste amintitele "Spiderman 3" sau "Ghost Rider". Povestirea se articuleazã cinstit, în jurul ideolectului propriu vârstei de doisprezece ani, aplicând cuminte regulile basmului transpus în cheie contemporanã. Foarte puþine elemente din scenariu par sã se adreseze ºi unor spectatori adolescenþi (cã de majori, nici vorbã). Aºa cã secvenþele de acþiune curg curãþel, te þin destul de bine, sunt filmate de Tim Story (bãi, nici sã vrea, nu le-ar putea alege unora nume mai pleonastice!) cu profesionalism ºi nerv, dinamic ºi antrenant. Momentele catastrofice, obligatorii când în joc e însãºi planeta, sunt stãpânite corect, cu grijã sã nu sperie prea mult prin sânge, cruzimi ºi alte naturalisme (craterul din mijlocul Londrei, de seacã toatã Tamisa, aratã chiar f. cool). Zborurile vertiginoase - Human Torch (Chris Evans) pe urmele lui Silver Surfer (doi actori ºi-un computer) - te poartã frumos printre zgârie-nori ºi prin juru-le, prin autobuze ºi printre TIR-uri, ºi pe unde-i mai duce dorul de ducã. Pânã ºi Galactus, vizibil ca un fel de ditamai norul de fum din cosmos, mai mare de câteva ori decât Pãmântul, venind sã-i sugã pirosfera (haida de!), mãcar are un look drãguþ, dacã nu ºi vreun dram de credibilitate.
Acelaºi Chris Evans e cam cel mai expresiv dintre eroi, zbuciumându-se printre frustrãrile ºi stângãciile lui ce asigurã doza de comedie a filmului. Michael Chiklis stã mai tot timpul ascuns sub platoºa "Creaturii" Ben Grimm, aºa cã actorie nu prea are când sã facã. Jessica Alba, când e vizibilã, e bunã (în sens rãu). Ioan Gruffudd, adicã Mr. Fantastic însuºi, se distinge printr-o insipiditate deprimantã (ºi nu ºtiu cum naiba, dar alungirile ºi încolãcirile lui nu conving nici de fricã).
Culmea, antagoniºtii sunt rezolvaþi mult mai bine: Julian McMahon (Victor Von Doom) reuºeºte sã compunã un ticãlos plin de farmec pervers - din pãcate, eliminat mult prea expeditiv în preambulul luptei finale. Interesant este ºi însuºi titularul Silver Surfer, construit digital pe mulajul lui Doug Jones, cu vocea lui Laurence Fishburne. Deºi rigid, încremenit, semi-inuman, cu o gamã extrem de redusã a atitudinilor, expresiilor ºi acþiunilor, personajul reuºeºte sã schiþeze din câteva linii un portret al damnatului care pregãteºte planetele pentru distrugerea de cãtre Galactus, ca în schimb sã-ºi salveze propria lume. Pãcat numai cã finala lui dare pe brazdã, când (mania moralizatoare a celor de la Marvel!) "alege binele", e schematicã ºi rãsuflatã. Aratã bine vizual, dar nimic mai mult.
Din fericire, publicul-þintã al Celor 4 Fantastici nu-ºi pierde vremea cu astfel de subtilitãþi. Uneori, mai cã-mi vine sã-i invidiez - chiar ºi din perspectiva copilului din anii '60-70, care devenise opac la trãsnãile supte din deget ale comicsurilor de peste ocean, dupã ce se înþãrcase cu «Robin des Bois», «Fanfan la Tulipe», «Dr. Justice», «Le Grêlé 7-13», «Nasdine Hodja», «Les Pionniers de l'Ésperance», sau «Rahan» (ãla de la-nceput, nu didacticismul scârbos de mai acaná). Alteori, însã, socot totuºi cã noi, ãºtia de-atunci (ºi de-aici) am fost mai câºtigaþi.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 iunie, 2007, h. 06:45-07:32
Bucureºti, România
Latino-rigelianã sau betelgeuso-finicã?
Aveam paisprezece ani, când niºte americani (pentru cui îi rings a bell, familia cunoscutului etnolog ºi folclorist Jan H. Brunwand) m-au cadorisit cu câteva fascicule de bandã desenatã: un "Fantastic 4", un "Spiderman", un "Batman" ºi un "Superman". Era primul contact al unui copil din România comunistã cu acest tip de super-eroi. Dar, dincolo de fascinaþia iniþialã, s-a instalat curând apatia. Nu mi se pãrea deloc interesantã ideea unor asemenea personaje dotate cu super-puteri la nivel biologic. Poate tocmai de aceea, de-a lungul anilor, favoritul meu a rãmas "Batman", unul dintre cei mai realiºti super-eroi, protagonist al unor scenarii cu elemente psihologice programatice, în decorul schizoid-melancolic al veºnic întunecatului Gotham.
Evident, "Cei patru fantastici" se situeazã la antipozi. Au proprietãþi de-a dreptul ridicole (cu excepþia cucoanei invizibile, fiica lui Jacques Flash ºi nepoata lui Griffin). Mai sunt ºi patru la un loc, ceea ce supraliciteazã exponenþial convenþia cu verosimilul proprie oricãrui comics. Iar aventurile lor se desfãºoarã, îndeobºte, într-un context vesel - chiar ºi când e vorba de un nene care vine din autãr-speis s-o pape pe maica Gaia, lua-l-ar gaia! Un nene pe care-l cheamã, nici mai mult, nici mai puþin decât Galactus! (Mã-ntreb în ce limbã! Latino-rigelianã sau betelgeuso-finicã?)
ªi-atunci, ce sã facem cu cei patru nãzdrãvani? Una din douã: sau îi ignorãm cu desãvârºire ºi mergem numai la von Trier, Innaritu, Tarantino, del Toro ºi Cristi Puiu, sau acceptãm licenþa ºi discutãm despre ei ca despre un Prâslea cel Voinic ºi Merele de Aur mai upgradat. Numai aºa am avea cât de cât ºanse sã ne înþelegem.
Desigur, jumãtate din bãtãile de cap ni le rezolvã statutul de ecranizare a unei francize celebre, aºa cã am scãpat de toate "De ce"-urile ºi "Cui prodest"-ele. ªtim cui îi foloseºte: fanilor (trecuþi, actuali, ºi cu voia lui Dumnezeu, viitori, cã na, avem ºi noi copii, ºi doar n-o sã-i creºtem numai cu Tarkovski - persoanele de faþã se exclud). "Fantastic 4: The Rise of the Silver Surfer" e produs de aceeaºi casã Marvel (plus Fox ºi alþi acoliþi) care, de-o vreme-ncoace, tot reºapeazã pe ecran Spidermani, Ghost Rideri ºi alþi feþi-frumoºi ai BD-ului american, ºi cu acelaºi target: fandomul aferent. În oala lor nu se cade sã ne vârâm nasul, aºa cã rãmâne de vãzut ce facem cu ciorba noastrã - adicã a cineaºtilor ºi cinefililor non-cinefani?
Ciorba noastrã nu e chiar atât de rea cum ar fi fost de aºteptat - categoric, mult peste amintitele "Spiderman 3" sau "Ghost Rider". Povestirea se articuleazã cinstit, în jurul ideolectului propriu vârstei de doisprezece ani, aplicând cuminte regulile basmului transpus în cheie contemporanã. Foarte puþine elemente din scenariu par sã se adreseze ºi unor spectatori adolescenþi (cã de majori, nici vorbã). Aºa cã secvenþele de acþiune curg curãþel, te þin destul de bine, sunt filmate de Tim Story (bãi, nici sã vrea, nu le-ar putea alege unora nume mai pleonastice!) cu profesionalism ºi nerv, dinamic ºi antrenant. Momentele catastrofice, obligatorii când în joc e însãºi planeta, sunt stãpânite corect, cu grijã sã nu sperie prea mult prin sânge, cruzimi ºi alte naturalisme (craterul din mijlocul Londrei, de seacã toatã Tamisa, aratã chiar f. cool). Zborurile vertiginoase - Human Torch (Chris Evans) pe urmele lui Silver Surfer (doi actori ºi-un computer) - te poartã frumos printre zgârie-nori ºi prin juru-le, prin autobuze ºi printre TIR-uri, ºi pe unde-i mai duce dorul de ducã. Pânã ºi Galactus, vizibil ca un fel de ditamai norul de fum din cosmos, mai mare de câteva ori decât Pãmântul, venind sã-i sugã pirosfera (haida de!), mãcar are un look drãguþ, dacã nu ºi vreun dram de credibilitate.
Acelaºi Chris Evans e cam cel mai expresiv dintre eroi, zbuciumându-se printre frustrãrile ºi stângãciile lui ce asigurã doza de comedie a filmului. Michael Chiklis stã mai tot timpul ascuns sub platoºa "Creaturii" Ben Grimm, aºa cã actorie nu prea are când sã facã. Jessica Alba, când e vizibilã, e bunã (în sens rãu). Ioan Gruffudd, adicã Mr. Fantastic însuºi, se distinge printr-o insipiditate deprimantã (ºi nu ºtiu cum naiba, dar alungirile ºi încolãcirile lui nu conving nici de fricã).
Culmea, antagoniºtii sunt rezolvaþi mult mai bine: Julian McMahon (Victor Von Doom) reuºeºte sã compunã un ticãlos plin de farmec pervers - din pãcate, eliminat mult prea expeditiv în preambulul luptei finale. Interesant este ºi însuºi titularul Silver Surfer, construit digital pe mulajul lui Doug Jones, cu vocea lui Laurence Fishburne. Deºi rigid, încremenit, semi-inuman, cu o gamã extrem de redusã a atitudinilor, expresiilor ºi acþiunilor, personajul reuºeºte sã schiþeze din câteva linii un portret al damnatului care pregãteºte planetele pentru distrugerea de cãtre Galactus, ca în schimb sã-ºi salveze propria lume. Pãcat numai cã finala lui dare pe brazdã, când (mania moralizatoare a celor de la Marvel!) "alege binele", e schematicã ºi rãsuflatã. Aratã bine vizual, dar nimic mai mult.
Din fericire, publicul-þintã al Celor 4 Fantastici nu-ºi pierde vremea cu astfel de subtilitãþi. Uneori, mai cã-mi vine sã-i invidiez - chiar ºi din perspectiva copilului din anii '60-70, care devenise opac la trãsnãile supte din deget ale comicsurilor de peste ocean, dupã ce se înþãrcase cu «Robin des Bois», «Fanfan la Tulipe», «Dr. Justice», «Le Grêlé 7-13», «Nasdine Hodja», «Les Pionniers de l'Ésperance», sau «Rahan» (ãla de la-nceput, nu didacticismul scârbos de mai acaná). Alteori, însã, socot totuºi cã noi, ãºtia de-atunci (ºi de-aici) am fost mai câºtigaþi.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 iunie, 2007, h. 06:45-07:32
Bucureºti, România