filme TIFF 2007

[gionloc]

pentru o mai simpla urmarire a programului festivalului.. am ales sa fa cun topic nou.

4 3 2

doar Der siebente Kontinent m-a strins de git precum Mungiu a facut-o.
doar Breaking the waves m-a chinuit precum Mungiu o face.
doar la Lars von Trier am mai vazut sadismul prezent in deschiderea tiff de anu trecut si de anu asta: una fata de actori - Fiscuteanu fiind cu sadism ''exploatat'' de Puiu, cum numa LvT mai procedeaza cu Emily Watson (sau cu Nicole); una fata de spectatori: cind clopotele bat in cer, la finlul lui BTWaves, simteam cum miinile lui LvT imi rascolesc stomacul... Acolo a lucrat si Mungiu, in stomacul meu!

un singur moment am simtit ca autorul a plusat nemotivat: cind domnul Bebe pretinde o plata in plus! ;)

in rest curat, firesc, tulburator!

daca limba romana e una teatrala si daca atunci cind vorbesc pe marele ecran despre Viata si Moarte personajele -de cele mai multe ori- alunga spectatorul din preajma lor (vezi Kiki&Alex, in Legaturi), aci Mungiu stie sa stearga orice rostire care ar zgindari auzul.

daca pina acum orice soapta sau telefon sunind in sala ma scotea din sarite, la filmul asta is binevenite, fara ele ar fi fost infernal, prea infernal...

secventele trase intr-o singura priza dau un puternic iz de realitate si impreuna cu transformarea romanii intr-o limba cinematografica sint elementele capitale ale reusitei proiectului!

prea plecat!

[StefanDo]

m-am chinuit sa intru la film cu asteptari rezonabile, dar nu am reusit. Stralucirea acelui Palme d'Or capata nuante malefice, prevestitoare de rau, si ridicau asteptarile la niste cote ametitoare. Nu am fost nici macar o secunda dezamagit. Nimic n-a reusit sa-mi distraga atentia de la film, desi cristian mungiu statea exact in fata mea si a tot iesit in timpul proiectiei, ca si anamaria marinca sau dan burlac, producatorul, care statea chiar langa mine. eu n-as fi simtit nevoia sa sune telefoanele, ca gionloc :D, dar sunt absolut sigur ca nici macar o caramida din cele vechi, cu un tarait dezgustator, pus chiar langa urechea mea, nu m-ar fi facut sa-mi mut atentia de pe ecran. Nici macar cand s-a iscat zarva provocata de lesinul unei doamne din fata noastra ("opriti filmul", a strigat cineva), ochii mei nu s-au dezlipit de pe ecran si toate zgomotele nu depaseau intensitatea bazaitului unei muste in fata pacientului hipnotizat al unui psiholog...

e bun filmul, tare bun, e excelent. La sfarsit, nu mai conteaza ca a luat Palme d'Or, ci doar sensibilitatea si tragismul acestei povesti, care, sunt sigur, s-a petrecut in varii forme prea multora dintre cunoscutii nostri mai in varsta. In 432 vezi mult din fratii Dardenne, dar este mult mai mult decat "L'enfant", un film care mi-a placut, dar care nu m-a impresionat aproape deloc. Toate acele cadre lungi, conversatiile de o naturalete surprinzatoare pentru filmele romanesti, actorii hipercredibili, totul denota o fantastica sinceritate, iar diferenta dintre el si alte filme este aceea dintre a ti se povesti cum este un urs koala si a-l lua in brate, a-l rasuci pe toate partile, a auzi ce sunete scoate etc. Un film greu de uitat, cu siguranta, si greu de revazut...

La coctailul de dupa toata lumea vorbea despre doua lucruri: gratuitatea/necesitatea cadrului cu fatul si intensitatea vizibil mai mare cu care femeile vor recepta filmul. eu nu as fi bagat cadrul respectiv, cred cu convingere ca nu era nevoie de el. Oricum, s-a discutat atat despre mogaldeatza aceea insangerata, incat atunci cand il vezi nu te mai surprinde, nu te mai socheaza. Mai impresionanta este imaginea Anamariei Marinca dinainte. Mungiu a fost intrebat la conferinta despre acest cadru si a zis ca s-a intrebat mult timp daca sa-l introduca sau nu si chiar a filmat doua variante diferite ale scenei. Numai ca la montaj si-a dat seama ca totul se potriveste prea bine, ca acel fat era o imagine a umanitatii ce distrugea abstractiunea povestii si-o facea si mai puternica. Argumentul este bun, dar, repet, era la fel de bine fara. Bineinteles, aceasta dezbatere este irelevanta: 432 este un film mare si n-o spun pentru ca este facut de un regizor roman, despre o intamplare petrecuta in Romania, ci pentru ca m-a captivat de la inceput la sfarsit asa cum putine filme au reusit pana acum.

[StefanDo]

Cu siguranta unul dintre cele mai amuzante filme din competitie, Azul oscuro casi nero a provocat entuziasmul publicului, care nu s-a putut stapani sa aplaude in repetate randuri in timpul proiectiei. Un film despre tot ceea ce facem macinati de indoiala in fata perspectivelor si cu toate acestea indeplinit aproape fara ezitare, din inconstienta sau totala daruire (e destul de greu de facut diferenta) :). Azuloscurocasinero, dupa cum este scris titlul pe afisul filmului original, de parca ar trebui pronuntat intr-un singur cuvant, e de o candoare si un umor nemaipomenite. Ca si titlul, evenimentele filmului aluneca extrem de usor, fara hopuri, dar cu surprize, iar povestea tanarului Jorge, obligat de atacul cerebral al tatalui sau sa-i preia acestuia insipida slujba de portar de bloc, se dezvaluie sprinten, punctata de momente de-un comic nebun, pentru ca totul se petrece intr-un mediu lipsit de rezerve si de inhibitii smuls parca din filmele lui Almodovar. :D

Fratele lui Jorge este la inchisoare, unde o intalneste (la un cerc de teatru) pe Paula, care vede in el mai mult un automat de spermatozoizi ce-ar putea s-o lase insarcinata. Ca asta ii permite sa intre intr-o zona de minima securitate a inchisorii este foarte important, asa ca Antonio apeleaza la “serviciile” fratelui sau atunci cand afla ca el nu poate avea copii. Ajutat de bizara relatie cu Paula si de exemplul prietenului sau cel mai bun, Israel, ce-si exploreaza sexualitatea secondat intr-un mod bizar de propriul tata, Jorge ajunge sa-si dea seama ca si dorintele lui sunt importante si ca trebuie sa lupte pentru propriile visuri. Bineinteles, si decizia finala a lui Jorge o sa surprinda, ca doar suntem intr-un film care nu respecta regulile. Foarte amuzant si induiosator, dar nu poate fi vorba de un adversar de temut al lui 432... :love:

[tailgunner]

Erm, nu chiar. Publicul NU a aplaudat in repetate rinduri, ci o singura data, la sfirsit . E drept, lumea a izbucnit in ris de multe ori, si pe buna dreptate.
Filmul flirteaza indelung cu melodrama semitelenovelisticasemialmodovariana, dar o face cu umor (uneori cautat), de cele mai multe ori cu bonomie si fara stridente. Bun.

[hellsteed]

intr-adevar a starnit rasul in numeroase momente...
filmul a placut publicului datorita accentelor comice, creand o relaxare in jur.... majoritatea au iesit de la film cu zambetul pe buze...
subiectul a fost consistent, personajele credibile......

si a dat romania gol si eu nu am vazut :))).... revin dupa

[gionloc]

pina nu adorm, citeva impresii de azi.

am vazut numa lungmetraje asa si asa - In the Company of Men si Children (asta e in competitie).

primul e cu rasturnari de situatie intr-o demonstratie de forta pusa la cale de un playboy pentru a-i arata amicului sau (mai putin harazit fizic) cit de profunde pot fi cararile durerii amoraose.

al doilea are urme de Tarantino (discutia initiala despre ciine), Larry Clark (reactia finala a copilului), ceva social melodrama, urme de violenta a la Guy Ritchie, o dira autoreferentiala parodica (o replica la inceput cu ''film alb-negru de arta'').. toate virite in blender si cernute pe pelicula alternat! cu un final scos din desene animate... mda...

Lampa cu caciula - spiritual scurtmetraj, m-a purtat prin copilarie cind, tata fiind electronist, umblam si eu cu lampi de teve si asteptam cu inima cit un purice sa se incalzeasca piesele din aparat ca sa am imagine, sa vad desene animate pe canalele sirbesti :)

alt scurt metraj - Nu te supara, dar... are un titlu in engleza precum o piesa Pretenders... citate aiurea din Augustin... si un mare semn de intrebare moral, pe care il iau cu copy paste din articol ca is prea obosit:
Din punct de vedere moral cred cã e dificil de motivat decizia de a face un film în care sã fie focalizatã viaþa unor persoane care nu au capacitatea de a înþelege cã vor fi parte a unui anumit proiect, astfel încît sã poate refuza implicarea în cazul în care ar considera nepotrivite postrurile în care s-ar regãsi acolo. Iar acest film asta face, pãtrunde în întimitatea unei colectivitãþi suferinde neuropsihic ºi aflate sub tratament într-un spital de profil din Cãlugãreni......

[Mala Portugal]

Daca inainte vedeam in Cristi Mungiu mai mult un povestitor decat un regizor 432 mi-a spalat toate prejudecatile. Inteleg de ce si-a primit Palme d’Orul si marile lui atuuri sunt abilitatea cu care l-a crosetat sa-i iasa simplu (nu schitat) si faptul ca n-a scpa o clipa subiectul din fraie. 9/10

Albastru inchis aproape negru e filmuletul simpatic al competitiei, evident n-are nicio sansa. Doar inchideti ochii la gaselnita cu “noul Almodovar” din prezentarea filmului, cat timp vechiul Almodovar n-a plecat inca nicaieri (si bine face) iar ca runner-up l’am votat de anu’ trecut pe Ramon Salazar. 7/10


Ex Drummer e un film spart care intra intr-o mocirla unde Trainspotting, de exemplu, nu s-a bagat decat cu degetul mare de la picior. Are pacatele lui – un voice-over iritant si cateva secvente prea demonstrative, compenseaza insa cu soundtakul 8/10


I Really Hate My Job & I really hate this movie. Ce pateticosenie ! 2/10


In the Company of Men pare mai degraba pilotul unui sitcom . Ca sitcom ar fi fost simpatic, dar ca film par lui-meme e o pierdere de timp 5/10

[Shemaia]

Ca sa le iau in ordinea vizionarii:

"Avida" - mult mai ciudat decit Aaltra... de fapt nu prea seamana. Amuzant pe alocuri, dar daca nu ai rabdare sa-l vezi pina la sfirsit ai cam pierdut timpul. Finalul e revelator, desi, daca stau sa ma gindesc acum, de la inceput apar indicii... 7/10

"Antena" - daca n-ai sti ca e facut anul trecut ai zice ca are deja 60 de ani. Insa, pare mai verosimila optiunea pentru film mut avind in vedere povestea, iar folosirea vocilior (!) este si ea, nu doar necesara, ci oarecum si stranie (pentru baiat): parca o simteam pe sira spinarii... 8/10

"Albastru inchis aproape negru" - foarte frumos! nu doar amuzant, dar si atasant. 9/10

[preda porter]

pe mine ma distreaza copios dan burlac "producatorul" lui mungiu...

om de casa al lui sirbu si janine la paris...

el are talentul de a se trezi unde e mai multa focalizare media si a se da ceea ce nu prea e...a fost executiv he he he, si la filmul lui porumboiu...adica a fost administrator al banilor lui porumboiu tatal...

un fel de sef de productie ...sigur ca pe urma s-a dat producator etc etc

acuma eu as fi curios sa aflu cit a bagat el in filmul lui mungiu de se da el co-producator (sic ! )...

e bine sa ai un om din asta...mai raspunde la telefoane, mai da un mail...mai face o cafea la cadru...

[Airlight]

ca sa-ti raspund la intrebare, am sa te intreb asa: plecand de la postulatul de mai sus :) , de ce crezi ca aparitia live si speechul tv au avut loc pe realitatea si nu pe pro? could it be?.. hint hint, yes. Les amis savent pourquoi.

[herbert]

lume prezenta la tiff (Mala in mod special!!!), nu care cumva sa ratati "Euphoria" lui Viripaiev - e o bijuterie...

[gionloc]

nu care cumva sa ratati "Euphoria" lui Viripaiev - e o bijuterie...

l-am vazut.. am scris despre el printre altele:

Euphoria e un film care îºi epuizeazã resursele (estetice, doar estetice) imediat ce depãºeºte lungimea unui videoclip. Astfel am perceput Euphoria, ca fiind un videoclip care se lungeºte inexplicabil. Aþi vãzut vreodatã valea Haþegului cocoþaþi fiind pe stînca aia mare strãjuind partea sudicã a lacului Galeº din Retezat? Dacã aþi prins un cer senin prin înãlþimile Retezatului ºtiþi la ce mã refer; dacã nu, meritã sã încercaþi... Retezatul, nu filmul. Vã amintiþi zborul efectuat de Bardem în Mar Adentro? Cam acelaºi lucru face necontenit camera de filmat a lui Viripaiev. Filmul sãu, pînã la urmã, s-a dovedit a fi o colecþie de imagini frumoase care nu sînt decît repetãri ale unor elemente vãzute prin alte locuri, mai inspirate din punct de vedere cultural, imagini apreciabile în mãsura în care îþi trezesc nostalgia unui Tarkovski, Sokurov sau Gus Van Sant (cel din Gerry).

daca e o bijuterie, e una gen Meli Melo. la orele diminetii, cind l-am vazut, m-am simtit bine, dupa micul dejun trece repede, are o muzica buna, are umor, insa nu prea poate fi luat in serios la orele serii: intr-una dintre cele mai distractive scene, personajul principal, Pavel am impresia ca il chema, alearga pe cimpuri cu masina... e filmat din elicopter, camera brazdind cadrul natural longitudinal, latitudinal, transversal, de la nord la sud, dela vest la est... asta dupa ce zburasem deja o juma de ora peste dealuri, peste vai... pai cu scheme d-astea vrea Viripaiev sa ne convinga?

o poveste tembela e filmul lui Boe.. autoreferential pina in maduva oaselor, o combinatie de Big Brother cu Cheaters intr-un experimentalism a la Irreversible&A Hole in my Heart. bun!

Don't Look Now, Nicolas Roeg, sta cu cinste alaturi de Rosemary's Baby si Picnic at Hanging Rock. DUpa ce am vazut Puffbal m-am tot intrebat ce cauta omul asta in festival. Puffball pare alcatuit de un bucatar care tocmai a primit un robot de bucatarie si nu realizeaza ca, desi stie aparatul sa faca orice, nu le face pe toate odata... Roeg a vrut sa aiba di tãte in Puffball, insa ciupercuta i-a otravit definitiv proiectul!

Paprika, o abureala animata japoneza reciclind idei din Matrix, Iona lui Marin Sorescu (hihi), mixate toate in stilul playstaion 2 - the third place! cind cauta sa faca biza de James Bond eu eram deja super plictisit, asa ca nu mai aveam de ce sa rid... de mine, eventual. Paprika e corespondentul lui Science of Sleep, un corespondent desenat, mai estic si mult mai sarac.
ideea lui e ca un savant a realizat un aparat care poate inregistra visele sub forma unor filme...

Red Road, un film britanic bun, un fel de Blowup sau Conversatia in raspar, fara valoarea lor, un film care sta in intimitatea personajelor, din ea iesind in realitatea povestii printr-un sistem de supraveghere video care monitorizeaza orasul Glasgow.

[Proletar]

Cine e prin Sibiu si vrea sa intre azi, marti, 5 iunie, in racoarea salii Arta, de la 14.30, sa vada si scurtmetrajul Amatorul... :)

[Mala Portugal]

lume prezenta la tiff (Mala in mod special!!!), nu care cumva sa ratati "Euphoria" lui Viripaiev - e o bijuterie...
Vazut , mai putin prima jumatate de ora. Feeric, nimic de zis, dar sper ca in jumatatea aia de ora ratata de mine sa fi fost si cevaul ala care sa-i dea consistenta ca mie numai feeria nu-mi ajunge .

[Mala Portugal]

Puffball e o senilitate de film cu babe voodoo , grase in cautarea fertilitatii , pietre vagino-magice si, ca sa va scutesc de doua ore de plictiseala, va servesc si concluzia: se moara mama, magia alba invinge si de data asta. 4/10


Antena e un basm experimental la limita cealalta a hipnozei alb-negrului fata de Europa lui LVT. de neratat!


Red Road jongleaza cu un rafinament al marginalului care lui Ken Loach de exemplu nu i-a iesit niciodata . e un film cladit pe tensiune, cu doua personaje centrale extrem de plastice , si n-o s-o ascund , e singurul film care m-a curentat tifful asta .
din pacate are parte de un final nemeritat de mediocru. 9/10

[gionloc]

gata, filmul competitiei - in afar' de 432 - sirbescul Capcana (to: Klopka).

o poveste despre dileme morale si razbunari, care mi-a adus in minte Samaria si Sympathy for Mr. Vengeance... daca povestea morala a personajului principal, Mladen, are rezonante si in lumea asiatica a Samariei, razbunarea din Klopka e purtata intr-un firesc fara corespondent in abordarile violente specifice lui Park-wook: coreeanul e rece, masinal, tehnico-mecanic, exaltat, estetic, in timp ce sirbul Golubovic e uman, precis, crud si grav.

no, un prea plecat 9,5!

[Alex Leo Serban]

offf - si l-am ratat aseara... :(
mie mi-au mai placut (mult) 'la sagrada familia' (chilian: un fel d 'hamlet' dogma-like, cu ofelia/gertruda all in one :o !) si - mai ales - 'adio dragostea mea' (elvetian cik, desi e facut in germania si cei 2 regizori sint idem: hilebrand & paulus, autorii acelui irezistibil 'wenn der richtige kommt' d acu citiva ani): SI MAI BUN (mai matur, mai implinit, mai emotionant...) decit precedentu - il recomand fara ezitari!

ps n-a vazut nimeni 'irina palm', recomandat d mine in apertitiff?! :((
pps tiffoshi, nu ratati 'la tarea' al lui hermosillo, d astazi! eu plec la sibiu - cu 'caravana' d invitati...

[MinRep]

Aþi vãzut vreodatã valea Haþegului cocoþaþi fiind pe stînca aia mare strãjuind partea sudicã a lacului Galeº din Retezat?
Da. Urmatorul meu obiectiv este sa vad Dunarea de pe Peleaga (dar asta s-ar putea sa fie doar un mit)... :D Dar despre "Euforia":


Filmul sãu, pînã la urmã, s-a dovedit a fi o colecþie de imagini frumoase care nu sînt decît repetãri ale unor elemente vãzute prin alte locuri, mai inspirate din punct de vedere cultural, imagini apreciabile în mãsura în care îþi trezesc nostalgia unui Tarkovski, Sokurov sau Gus Van Sant (cel din Gerry).
Sincer, eu am gasit si personaje complexe in "Euforia" si o organizare estetica foarte reusita si originala (succesiunea cadrelor filmate din elicopter, a fade-out-urilor si fade-in-urilor, aparatul de filmat in continua miscare, ocazionalele prim-plan-uri si secventa nocturna, cu stelele reflectate in apa, care este superba). Pe de alta parte, nu cred ca Viripaiev poate fi acuzat ca a imprumutat de la altii... Everybody does it! Iar daca trimiterile lui nu sunt la fel de inspirate ca si "originalele", nu cred ca dauneaza filmului intr-atat de mult...

Totusi, exista un moment in "Euforia" care mi s-a parut desavarsit... Splendidul citat din "The Searchers" (unde tipa in rosu repeta chiar si gestul lui John Wayne din finalul filmului - singura trimitere care mi s-a parut evidenta) si "viziunea" personajului feminin. Fascinant dincolo de imagini!

[gionloc]

Aþi vãzut vreodatã valea Haþegului cocoþaþi fiind pe stînca aia mare strãjuind partea sudicã a lacului Galeº din Retezat?
Da. Urmatorul meu obiectiv este sa vad Dunarea de pe Peleaga (dar asta s-ar putea sa fie doar un mit)... :D

Dunarea de pe Peleaga?... hmm... suna interesant! eu nu auzisem deloc de povestea asta :?, dar cu atit mai mult o sa caut sa o testez in vara asta! probabil la sfirsitu lui iulie, imediat dupa Turul Frantei...

buuun. un duº, apoi La Antena, la o pizza, la Scurtmetraje maghiare, Aer curat si-un Cocos Decapitat :D

[Mala Portugal]

ne vedem la aer curat atunci:)

[Twinsen]

Paprika, o abureala animata japoneza reciclind idei din Matrix, Iona lui Marin Sorescu (hihi), mixate toate in stilul playstaion 2
(...)
ideea lui e ca un savant a realizat un aparat care poate inregistra visele sub forma unor filme...
Paprika nu recicleaza decat cel mult elemente din filmele anterioare a lui Satoshi Kon, unul din foarte putinii creatori cu o viziune originala din anime. Obsesia sa e deconstructia aparentei de obiectivitate pe care o lasa lumea, ceea ce duce la o reversare halucinanta a perceptiilor asupra realitatii, stil ce il apropie mai degraba de Philip K. Dick daca trebuie neaparat facuta vreo referinta. In fond insa Paprika e entertaiment vizual si din punctul asta de vedere mi se pare excelent.

[herbert]

Da. Urmatorul meu obiectiv este sa vad Dunarea de pe Peleaga (dar asta s-ar putea sa fie doar un mit)... :D Dar despre "Euforia":


Filmul sãu, pînã la urmã, s-a dovedit a fi o colecþie de imagini frumoase care nu sînt decît repetãri ale unor elemente vãzute prin alte locuri, mai inspirate din punct de vedere cultural, imagini apreciabile în mãsura în care îþi trezesc nostalgia unui Tarkovski, Sokurov sau Gus Van Sant (cel din Gerry).
Sincer, eu am gasit si personaje complexe in "Euforia" si o organizare estetica foarte reusita si originala (succesiunea cadrelor filmate din elicopter, a fade-out-urilor si fade-in-urilor, aparatul de filmat in continua miscare, ocazionalele prim-plan-uri si secventa nocturna, cu stelele reflectate in apa, care este superba). Pe de alta parte, nu cred ca Viripaiev poate fi acuzat ca a imprumutat de la altii... Everybody does it! Iar daca trimiterile lui nu sunt la fel de inspirate ca si "originalele", nu cred ca dauneaza filmului intr-atat de mult...

Totusi, exista un moment in "Euforia" care mi s-a parut desavarsit... Splendidul citat din "The Searchers" (unde tipa in rosu repeta chiar si gestul lui John Wayne din finalul filmului - singura trimitere care mi s-a parut evidenta) si "viziunea" personajului feminin. Fascinant dincolo de imagini!
nu m-am indoit nici o clipa ca MinRep va gasi valoare si frumusete in "Euphoria"...
@gionloc, te citesc pe unde te gasesc. uneori sacrifici cele vazute de dragul unei expresii memorabil-simplificatoare, cum probabil iti place sa crezi. pari ca te afli intr-o cursa contra cronometru. ingurgitezi imagini, altele si altele, fara sa mai ai timp pentru reflexie... asa e la un festival, inteleg, dar nu simti asa o parere de rau ca trebuie sa cladesti altceva peste un film care ti-a placut mult in ajun?
decat cronicile acestea grabite, as prefera sa citesc un jurnal de atmosfera a festivalului.

[gionloc]

@gionloc. uneori sacrifici cele vazute de dragul unei expresii memorabil-simplificatoare, cum probabil iti place sa crezi.
pari ca te afli intr-o cursa contra cronometru. ingurgitezi imagini, altele si altele, fara sa mai ai timp pentru reflexie... asa e la un festival, inteleg, dar nu simti asa o parere de rau ca trebuie sa cladesti altceva peste un film care ti-a placut mult in ajun?
decat cronicile acestea grabite, as prefera sa citesc un jurnal de atmosfera a festivalului.

:)
o sa ma gindesc la ceea ce mi-ai spus!... mi-am dorit sa scriu un jurnal TIFF, un jurnal filmic... mai repede pasional decit reflexiv, e posibil!

legat de Euforia - stii, de obicei pun in balanta elementele placute si cele pe care le gasesc indoielnice: in filmul asta totul s-a legat de estetica - atunci cind l-am vazut, in primele 10 minute pielea mi-a fost de gaina... in urmatoarele 60 m-a cam plictisit. sa recurgi la acelasi truc la nesfirsit... fara a dezvalui prin asta noi detalii ale afacerii gindite, gasesc a fi cam nesarat - mai ales cind stilul ala de a pune imagini pe pelicula il stii, l-ai mai vazut undeva... un zbor spre mare intr-un film de Amenabar...

sa mai dau un exemplu:

de ce nu is plictisitoare relantiurile din In the Mood for Love? chiar daca sint sustinute de acelasi fond muzical! fiindca wkw in acele momente atrage atentia asupra gesturilor intr-o incercare de a diseca un joc al seductiei, o neimplinire, o cautare, o lipsa... si fiecare dilatare temporala din ITMFL aduce in prim plan o alta reactie...

demersul lui Viripaiev devine destul de hazliu cind, in juma de minut, aceeasi trecere cu masina prin peisaj o filmeaza in patru cadre succesive din inaltime, brazdind in toate directiile posibile vazduhul - de la est la vest, de la sud la nord, de la nord la sud, de la nv la ne, longitudinal, transversal, etc... pai asupra a ce atrage atentia o suita de cadre precum asta? mie mi s-a parut ca doar asupra faptului ca regizoru' a avut la dispozitie un elicopter si a filmat cu el toate cadrele posibile, fara sa stie exact ce vrea, gindindu-se ca o fi si ceva bun acolo. eu l-am simtit a fi ca atunci cind la teza de romana in clasa a V-a trebuia sa faca o prezentare a punctului culminant din ceva povestire, nu prea stia ce e ala, asa ca a rezumat intreaga opera literara, gindindu-se ca acolo o sa fie si ceea ce avea de facut!

azi mi-a placut Antena... dar si in ceea ce-l priveste am unele dubii, legate de rostul infuziei religioase in poveste - un copil crucificat pe steaua lui David, el strigindu-si intotdeauna mama... filmul e naucitor ca realizare, are delicatetea fratilor Quay, are un bun nivel critic al societatii de consum, are forta lui Widrich din Fast FIlm, realizind legaturi cu Metropolis, cu M, cu Europa lui Trier, cu Eraserhead chiar...

[Mala Portugal]

Lately:
Cronica de una fuga - film nascut si facut pt plimbat prin festivaluri , cu calitati & pretiozitati . decent
Aer curat e despre o adolescenta care incepe sa simta mirosul de rahat al vietii (la propriu). Se vrea undeva in zona coolului minimalist-amar dar esueaza in subtilitati de gradi'
N-am vazut decat capul Cocosului fara cap . In drumul spre iesirea din sala o tanti mi-a soptit "rau faceti ca plecati" . Eu simteam ca daca as fi ramas mi-ar fi crescut penele cocosului aluia pe spate.

[devil_doll]

Recomand cu mare caldura In Pat..un film mexican despre o relatie ce incepe si se termina in pat. Filmat intr-un singur decor, fimul nu isi pierde din ritm, sau mai bine zis creaza un ritm al sau propriu emotionant.Scenariul de asemenea suplineste ce ar fi putut fi un minus prin empatia care o provoaca cele doua personaje, bine construite si excelent jucate.
Mare dezamgire a fost pt mine La Sagrada Familia, care nu genereaza decat o oboseala in urmarii dramei care pare evidenta dar se ascunde in detalii care nu iti trezesc interesul. Ofelia (in vorbele domnului serban), e o fiinta care nu iti genereaza nici un fel d sentiment, nici de detestare autimata nici de simpatie..cea ce cred k era scopul pana la urma, si faptul ca lancezeste in nepasare inseamna marele rateu al filmului.

[gionloc]

mda, din pacate Ingerul Necesar... slab spre foarte slab... in cronica am detaliat... autorul povestii incearca... dar uneori nu e suficient sa iti doresti, trebuie sa si stii!

atmosfera lynchiana ii reuseste doar lui Lynch. Haneke nu poate fi imitat, omagiat.. decit de el insusi.. iar David Fincher (The Game) nu e chiar atit de bun incit sa merite imprumutat.

niste idei nescrise in cronica: Anca Florea e foarte fumoasa in realitate, dar in film nu prea ii sade bine rolul... iar masturbarea de acolo e destul de penibila. Gheorghe Preda a cam insultat publicul la final, spunind ca e bucuros ca toata lumea a inteles ce a vrut sa spuna.. de parca e tare maret si abscons proiectu' lui... prietena Anei Coman e f enervanta: englezo-romana ei mi-a amintit de Sergiu N. si Point Zero :sick:...

muzica suna binisor, efectele sonore is bune... dar un film inseamna mult mai mult decit atit!

[Alex Leo Serban]

Recomand cu mare caldura In Pat..un film mexican despre o relatie ce incepe si se termina in pat. Filmat intr-un singur decor, fimul nu isi pierde din ritm, sau mai bine zis creaza un ritm al sau propriu emotionant.Scenariul de asemenea suplineste ce ar fi putut fi un minus prin empatia care o provoaca cele doua personaje, bine construite si excelent jucate.
Mare dezamgire a fost pt mine La Sagrada Familia, care nu genereaza decat o oboseala in urmarii dramei care pare evidenta dar se ascunde in detalii care nu iti trezesc interesul. Ofelia (in vorbele domnului serban), e o fiinta care nu iti genereaza nici un fel d sentiment, nici de detestare autimata nici de simpatie..cea ce cred k era scopul pana la urma, si faptul ca lancezeste in nepasare inseamna marele rateu al filmului.

i beg to differ: mie tocmai 'in pat' mi s-a parut d nesuportat (genu d plicticoshenie 'frantzuzeask' - ok, stiu k filmu e chilian (atentie: chilian si nu mexican!) cu citeva poante ok - vezi aia dspr godard - dar si multa vorbarie kre mi-a alunekt p dupa ureke...)! :o
'la sagrada', in skimb, celalalt film chilian (din competitie) mi s-a parut excelent - un fel d take on 'hamlet' 100% improvizat (am aflat d la regizoru lui k 'scenariu' a avut 2 pagini), excelent filmat dogma-like (dar mai bine k multe filme dogma!), cu personaje puternice & tensiune all throughout! bravo :happy:

[gionloc]

O noapte magicã!

La noi, cinematografia a început sã vorbeascã prin Independenþa României. Un The Birth of a Nation autohton. Pe atunci camera de filmat pãrea o flaºnetã a cãrei manivelã întoarsã inspira oameni vii, în miºcare, apoi proiectorul, într-o salã specialã, expira ale lor umbre animate, pe un perete. A fost odatã ca niciodatã cã dacã nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. Aºa încep basmele. Restul e tãcere !


...

[Shemaia]

Filmul cu cel mai mare impact asupra mea vazut pina acum la TIFF - "Omul problema". E o incercare, reusita zic eu, de esentializare a vietii (post)moderne. De fapt, este vorba despre viata, scopul ei, asteptarile noastre, dezamagirile si nereusitele inerente din viata fiecaruia, o metafora superba si o poveste aparent simpla, dar plina de miez.

Actorul se incadreza perfect in atmosfera, iar dialogurile sint delicioase, precum niste bucati de zahar ars, pe care nu trebuie sa le rozi, ci doar sa le sugi... Scena cu apucarea checului/prajiturii prin gaura din zid e memorabila! Totusi, pe cind se apropia de sfirsit, deja anticipam un final, insa nu a fost cel imaginat de mine. Dar asta e doar o problema de viziune asupra vietii: una optimista sau una pesimista... 10/10

[gionloc]

exista tot felul de formatii, dar cind vine vorba de ascultat muzica exista Pink Floyd. cu o usoara exagerare, Pink Floydu meu cinematografic e David Lynch. astept filmele lui precum visez la un concert cu mosuletii britanici! pe Roger l-am vazt la Budapesta in aprilie... anyway,

am vazut INLAND EMPIRE... asa si asa, in calificative TIFF...

[Mala Portugal]

Azi (adica ieri deja), dupa proiectia de la La Sagrada Familia, i-am zis regizorului ca filmul lui a fost cel mai frumos vazut de mine in festivalul asta :oops:

[StefanDo]

omg, cred ca eram chiar langa voi :lol:

[Carmine Galante]

Care e faza cu filmul lui Mungiu, cine l-a scos din concurs si de ce ?

[Proletar]

Care e faza cu filmul lui Mungiu, cine l-a scos din concurs si de ce ?

Din cate am inteles, cei de la Cannes au hotarat ca un film premiat cu Palme d'Or sa nu mai poata participa la alte competitii.

[Leonard]

mi se pare haios cã a luat trofeul un film care mi s-a pãrut cel mai slab (dintre lungmetraje) din toate cele 36 de filme vãzute de mine la TIFF, La Sagrada familia. I-am dat 'dudã'. Am ieºit de la el dupã 50-60 minute. De obicei fac toate eforturile sã rãmîn pînã la capãt la orice film, dar la ãsta n-am rezistat, atît de sec ºi nul mi s-a pãrut. m-am sãturat de filme de astea filmate 'homemade' care nu spun nimic. îmi plac low-budget-urile dar nu e cazul aici.


'la sagrada', in skimb, celalalt film chilian (din competitie) mi s-a parut excelent - un fel d take on 'hamlet' 100% improvizat (am aflat d la regizoru lui k 'scenariu' a avut 2 pagini), excelent filmat dogma-like (dar mai bine k multe filme dogma!), cu personaje puternice & tensiune all throughout! bravo :happy:
chiar te rog sã-mi dai exemplu de film dogma mai slab decît ãsta. am vãzut 10 filme dogme95 (#1,2,3,4,6,12,18,21,28,37) ºi toate mi se par la ani luminã distanþã faþã de La Sagrada.

[Airlight]

Deci io cred ca dogma e o inventie de piar facuta special pentru festivaluri & shit.

[Pitbull]

Lol bäi Cätä ce misto sunä! :lol:

[Airlight]

Pai da bre. E ca si cum, pe o piata saturata de combinatii senzoriale, vii si spui: "eu nu mai produc inghetata ca are e-uri". I dare you not to..

[Proletar]

Am stat doar doua zile la TIFF.
Recunosc ca am vazut un singur film de lungmetraj, "Ingerul necesar" al lui Gica Preda. Mai multe nu pot vedea, pur si simplu n-am rabdare sa stau o ora jumate la un film.
Eu cred ca Preda e un tehnician desavarsit. Cred ca isi lucreaza fiecare secventa cu o maxima minutiozitate. Stie "meserie" si imi dau seama ca si-o face cu pasiune.
Cu toate astea, a tras de timp in filmul asta ceva de groaza...Exasperante si flashbackurile din copilaria si adolescentza chinuite ale Anei...
M-au deranjat si reclamele alea mascate la ING si Hugo Boss..(leul ING prezent pe microbuzul care o ia pe Ana Coman de pe sosea si hugo boss scris mare pe un tricou al detectivului)...Iar replica finala, a "baietasului" din limuzina, "mda, cheama o ambulanta..", a sunat ca dracu', vorba lu petre roman.
Una peste alta, am bifat la "merita vazut".
Si chiar merita, macar pentru efortul lui Preda de a face un film "altfel".

[Alex Leo Serban]

mi se pare haios cã a luat trofeul un film care mi s-a pãrut cel mai slab (dintre lungmetraje) din toate cele 36 de filme vãzute de mine la TIFF, La Sagrada familia. I-am dat 'dudã'. Am ieºit de la el dupã 50-60 minute. De obicei fac toate eforturile sã rãmîn pînã la capãt la orice film, dar la ãsta n-am rezistat, atît de sec ºi nul mi s-a pãrut. m-am sãturat de filme de astea filmate 'homemade' care nu spun nimic. îmi plac low-budget-urile dar nu e cazul aici.


'la sagrada', in skimb, celalalt film chilian (din competitie) mi s-a parut excelent - un fel d take on 'hamlet' 100% improvizat (am aflat d la regizoru lui k 'scenariu' a avut 2 pagini), excelent filmat dogma-like (dar mai bine k multe filme dogma!), cu personaje puternice & tensiune all throughout! bravo :happy:
chiar te rog sã-mi dai exemplu de film dogma mai slab decît ãsta. am vãzut 10 filme dogme95 (#1,2,3,4,6,12,18,21,28,37) ºi toate mi se par la ani luminã distanþã faþã de La Sagrada.

treaba ta
noua ne-a placut
si juriului d asemenea (dupa cum s-a vazut :P )
dar s pare k e la moda sa zici k nu-ti plac filmele kre primesc trofeele supreme...

[Twinsen]

Cu mult noroc, am prins azi la Sibiu "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", la o difuzare surpriza din partea organizatorilor.

Atmosfera sumbra a filmului te invaluie de la inceput si prima mea reactie a fost una destul de negativa. Aveam vreo 10 ani in '89 si evident nu intelegeam multe, dar nu cred ca viata era chiar atat de urata cum o arata Mungiu. Pe de alta parte se poate argumenta ca totul e filtrat prin perspectiva celor doua protagoniste, care trec prin multe momente oribile. Pana la urma insa aceasta persistenta in a le nega macar o clipa daca nu de fericire macar de relaxare ajunge sa oboseasca, sa creeze o senzatie de respingere.

Nimic nu lasa sa se intrevada de ce fetele sunt prietene asa bune. Trecutul relatiei lor ramane o necunoscuta. Ce vedem in schimb e ca una din ele nu stie decat sa faca prostie dupa prostie (mereu!) iar cealalta face niste sacrificii care datorita atmosferei de gloom perpetuu ajung sa-si piarda o buna parte din semnificatie, devenind oarecum lipsite de importanta. Daca in universul filmului bucuria, viata si optimismul nu exista deloc, atunci ce se poate sacrifica?

Cu toate acestea, dupa inceput si chiar o parte din mijloc care m-au dezamagit in buna masura, filmul a inceput sa ma prinda in principal datorita actiunii, a curiozitatii de a afla ce se va petrece in continuare. Pe de alta parte mi-au atras atentia si unele elemente de stil. Exista o scena care prezinta o conversatie intre 6-7 personaje aflate la o onomastica, cu o lungime de vreo 10 minute, filmata fara vreun cut. Personal cel mai mult mi-a placut o secventa spre final in care continutul sordid a unei sacose isi gaseste o destinatie la finalul un drum nocturn incarcat de tensiune si dezgust prin strazile sumbre ale Bucurestiului comunist. Un alt punct pozitiv pentru film e finalul care cade pe neasteptate, exact la momentul potrivit.

La final am aplaudat, desi mai putin decat majoritatea spectatorilor. E fara indoiala unul din cele mai bune filme romanesti, dar n-a reusit sa ma conecteze cu adevarat la soarta protagonistilor. "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" nu creeaza o perspectiva corecta a vietii in Romania comuniste si probabil ca Mungiu nici nu a urmarit asta, dar atunci care a fost scopul? Sa spuna pur si simplu o poveste de viata? Cu siguranta exista in strainatate filme care reusesc sa spuna povesti de viata intr-un mod mai reusit si unele dintre ele reusesc chiar sa si distreze. Poate ca prin "minimalism" se intelege o singura nota sumbra si iar prin "subtilitate" imagini cu vagine si scene de abator uman, dar personal nu pot sa subscriu la asta. Pe de alta parte succesul filmului dovedeste ca alegerile facute de Mungiu s-au dovedit a fi cele potrivite. Felicitari sincere pentru premiu si sper ca intr-o zi sa vad un film facut de el care sa-mi placa cu adevarat.

[Leonard]

treaba ta
noua ne-a placut
si juriului d asemenea (dupa cum s-a vazut :P )
dar s pare k e la moda sa zici k nu-ti plac filmele kre primesc trofeele supreme...
eu l-am vãzut (cît am vãzut din el) pe 7 iunie, cînd nu ºtiam, nu auzisem nimic de el (ºi atunci i-am dat dudã). adevãru e cã am plecat la mijlocul unei faze cu gay, fiindcã eram suprasaturat de cîte vãzusem la festivalul ãsta pînã în acel moment. înþeleg cã e la modã sã fie favorizate minoritãþile, dar de ce nu am vãzut vreun film cu lesbiene? cred cã doar o fazã timidã, nu mai ºtiu în ce film, un sãrut între 2 fete am vãzut în tot festivalul, în schimb cu gay, cel puþin referinþe am întîlnit în vreo 10-15. singurul care mi-a ºi plãcut (dar nu în mod special pentru fazele de sex oral gay ºi pedofilie, ci pentru dialogurile geniale) a fost japonezul ªoaptele Zeilor.

aºtept exemple de filme dogma mai proaste ca la sagrada.
filmele dogma (sã zicem în primul rînd favoritele mele #21 Kira's Reason, #4 The King is Alive, #28 Open Hearts, dar nu la f mare distanþã de celelalte) îmi plac tocmai fiindcã deºi urmeazã niºte reguli tîmpite (cînd am citit prima datã jurãmîntul de castitate, mi s-au pãrut o aberaþie fãrã sens, mi-am zis cã nu poate ieºi vreun film miºto din chestia aia), o fac astfel încît sã nu-þi dai seama cã te uiþi la un film dogmatic, mã fascineazã pur ºi simplu prin story, scenariu, joc actoricesc, atmosferã ºi fãrã sã arate în mod ostentatic cã sunt low-budget. în schimb multe alte filme amintesc de regulile (idioate) dogma fãrã a face parte din aceastã categorie.

[gionloc]

432

Personal cel mai mult mi-a placut o secventa spre final in care continutul sordid a unei sacose isi gaseste o destinatie la finalul un drum nocturn incarcat de tensiune si dezgust prin strazile sumbre ale Bucurestiului comunist. Un alt punct pozitiv pentru film e finalul care cade pe neasteptate, exact la momentul potrivit.

pai tocmai gestul Otiliei e graitor in ceea ce priveste prietenia celor doua fete :)

filmul vorbeste despre o imensa valoare umana, solidaritatea. ideea ar fi ca atunci, libertatea fiind ingradita, umanismul si alteritatea puteau deveni termenii incare cineva ar judeca viata... iar anumite sacrificii nu erau atunci absurde macar fiindca altceva nu se putea: toate lipsurile din viata de zi cu zi, lipsuri materiale si oprelisti intelectuale, explodau benefic in alta zona, aplecarea spre celalalt. un foarte interesant punct de legatura - in a intelege si mai exact cea ce am vrut sa spun despre diferentele dintre o societate totalitara si o democratie liberala - ar putea fi sfirsitul filmului Das Leben der Anderen. acolo se intilnesc doua personaje antagonice inainte de caderea zidului.. si au o discutie exemplara!

eu aveam 8-9 ani la revolutie, dar imi amintesc scene cumplite din acea vreme.. nu neaparat traite de ai mei, dar povestite de ei.. si locuiam intr-un oras de rahat din judetul HD.. nu vreau sa imi imaginez ce era in Cj, Tm, Is, B...

minimalism nu inseamna ''sumbru'', se refera la mijloacele de realizare.
iar ceea ce spui despre subtilitate - !!?... ce vagin ai vazut in 432?! abator uman... hmm.. sa fim seriosi. exagerezi multl! uita-te prin filmul lui Stan Brakhage cu nasterea! vezi ceva documentare de Glawogger, vezi colajul intitulat Body Song... despre ele ce ai spune?

am lasat un citat din mesajul tau: pai la inceput spui ca te-au dezgustat elementele pe care le apreciezi in ceea ce am lasat mai sus! sau cele din final nu mai tin de sumbrul epocii?

discutia om mai relua-o cind se va lansa filmul pe ecrane, dincolo de TIFF.

[Proletar]

Una peste alta, Vibeke Windelov (producatoarea lui Lars von Trier) a fost cea mai "valabila" prezenta feminina de la TIFF... :love:

[Mala Portugal]

Tocmai m-am uitat in oglinda si am remarcat ca jumatate din ochiul meu stang e rosu. Cred ca mi se trage din noaptea in care am stat trei ore cu ochii pe Les amants reguliers numai sa-l vad pe Louis Garrel facand gropitze :oops:
Pa tiff :((

[Leonard]

Tocmai m-am uitat in oglinda si am remarcat ca jumatate din ochiul meu stang e rosu. Cred ca mi se trage din noaptea in care am stat trei ore cu ochii pe Les amants reguliers numai sa-l vad pe Louis Garrel facand gropitze :oops:

ºi pe mine m-a terminat la ochi filmul ãla (motiv pt care am evitat a doua zi dimineaþã alt film alb-negru pe care aveam de gînd sã-l vãd, Copiii), un film ok, exceptînd durata ºi/sau imaginea monocromã. m-am mirat cum de ai rezistat 3 ore fãrã sã fumezi (nu te cunosc bine, dar am înþeles cã eºti fumãtoare înrãitã din topicul ãla cu cfr-ul). acum înþeleg.

[Alex Leo Serban]

treaba ta
noua ne-a placut
si juriului d asemenea (dupa cum s-a vazut :P )
dar s pare k e la moda sa zici k nu-ti plac filmele kre primesc trofeele supreme...
eu l-am vãzut (cît am vãzut din el) pe 7 iunie, cînd nu ºtiam, nu auzisem nimic de el (ºi atunci i-am dat dudã). adevãru e cã am plecat la mijlocul unei faze cu gay, fiindcã eram suprasaturat de cîte vãzusem la festivalul ãsta pînã în acel moment. înþeleg cã e la modã sã fie favorizate minoritãþile, dar de ce nu am vãzut vreun film cu lesbiene? cred cã doar o fazã timidã, nu mai ºtiu în ce film, un sãrut între 2 fete am vãzut în tot festivalul, în schimb cu gay, cel puþin referinþe am întîlnit în vreo 10-15. singurul care mi-a ºi plãcut (dar nu în mod special pentru fazele de sex oral gay ºi pedofilie, ci pentru dialogurile geniale) a fost japonezul ªoaptele Zeilor.

aºtept exemple de filme dogma mai proaste ca la sagrada.
filmele dogma (sã zicem în primul rînd favoritele mele #21 Kira's Reason, #4 The King is Alive, #28 Open Hearts, dar nu la f mare distanþã de celelalte) îmi plac tocmai fiindcã deºi urmeazã niºte reguli tîmpite (cînd am citit prima datã jurãmîntul de castitate, mi s-au pãrut o aberaþie fãrã sens, mi-am zis cã nu poate ieºi vreun film miºto din chestia aia), o fac astfel încît sã nu-þi dai seama cã te uiþi la un film dogmatic, mã fascineazã pur ºi simplu prin story, scenariu, joc actoricesc, atmosferã ºi fãrã sã arate în mod ostentatic cã sunt low-budget. în schimb multe alte filme amintesc de regulile (idioate) dogma fãrã a face parte din aceastã categorie.

1 pai inseamna k kiar n-ai inteles nimic din filmu ala, pt k 'faza gay' este absolut accesorie (si cumva parazitara) in filmu ala, d max 3 min, personajele alea fiind secundare; povestea CENTRALA este aceea d familie - focusata p relatia tata/fiu + aparitia iubitei/actrite (kre interpreteaza la un mom dat monologu ofeliei) kre s transforma in gertrud, substituindu-se mamei reale...
mie (SI malei) ne-a placut filmu, din fericire si juriului - dar, as a general rule, mi s pare aiurea sa critici un film dk n-ai stat pina la sf k sa vezi dspr c este vba, pina la urma. nu poti spune: 'e cel mai prost film din festival' cita vreme tu nu ai vazut decit jumate, sau un sfert din el... asta imi aduce aminte d opinia la fel d transhanta a unei colege kre a plecat dupa 1/2 ora d la 'match point', decretind k e f 'prost' :lol:
2 un f prost film dogma (primu kre-mi vine in minte acuma) este 'julien donkey-boy' al lui harmony korine
3 intelege un lucru: a vedea multe filme NU e sinonim cu a l vedea BINE; p linga bulimie cinematografik e bine sa ai si discernamint... (ba, la drept vbind, bulimia nici nu este buna - remember 'the painted veil', in kre-ai vazut marea capodopera?? ;))
ps ma bucur k ne-am intilnit la cj

pt keepwalking

vibeke e absolut superba - din toate pdv! -, pakt k n-ai venit la mastertalk-ul ei moderat d mine.
am ramas f buni prieteni si (asta e pt neamu prost ala stie el kre e!) m-a invitat la copenhaga sa stau in casa ei cit vreau... producatoarea lui lars von trier! i mean, c'mon - copenhaga, in timp c altii stau la buftea :w00t:

[Leonard]

1 pai inseamna k kiar n-ai inteles nimic din filmu ala, pt k 'faza gay' este absolut accesorie (si cumva parazitara) in filmu ala, d max 3 min, personajele alea fiind secundare; povestea CENTRALA este aceea d familie - focusata p relatia tata/fiu + aparitia iubitei/actrite (kre interpreteaza la un mom dat monologu ofeliei) kre s transforma in gertrud, substituindu-se mamei reale...
mie (SI malei) ne-a placut filmu, din fericire si juriului - dar, as a general rule, mi s pare aiurea sa critici un film dk n-ai stat pina la sf k sa vezi dspr c este vba, pina la urma. nu poti spune: 'e cel mai prost film din festival' cita vreme tu nu ai vazut decit jumate, sau un sfert din el...

o sã-l iau de pe net sã-l vãd complet. oricum sunt de pãrere cã un film bun trebuie sã fie interesant pe tot parcursul. îmi plac ºi unele excepþii, dar în general nu cred cã un final de film ºocant sau o ultimã jumãtate de orã fascinantã poate scuza restul de plictisealã de pînã atunci, decît rareori. îmi plac filmele care reuºesc de la primul cadru sã te scoatã din realitate ºi sã te transpunã instantaneu în mijlocul filmului, sã devii participant activ. nordicii, în special danezii au talentul ãsta.
oricum la La Sagrada m-a deranjat în primul rînd imaginea absolut amatoriceascã (faza cu gay a fost doar picãtura care a umplut paharul). filmele dogma doar par filmate de amatori, pentru asta fiind nevoie de o mãiestrie artisticã deosebitã, în spatele camerei stau de obicei DOP-i cu nume grele gen Anthony Dod Mantle (care face imaginea la 3 dogme, inclusiv Julien Donkey-Boy, dar ºi la filme de cu totul alt gen dpdv al imaginii, It's All About Love, Dogville). ori nu cred cã operatorul de la La Sagrada ar fi în stare de mai mult decît ce-am vãzut (probabil ºi eu dacã mã apuc mîine sã filmez ceva cu un digital, tot în halul ãla va arãta).
Apropo de Shakespeare ºi monologul Ofeliei (pe care nu l-am prins), ce pãrere ai de Dogma #4 de care ziceam, cu referinþe ºi citate din King Lear?


3 intelege un lucru: a vedea multe filme NU e sinonim cu a l vedea BINE; p linga bulimie cinematografik e bine sa ai si discernamint... (ba, la drept vbind, bulimia nici nu este buna - remember 'the painted veil', in kre-ai vazut marea capodopera?? ;))
ps ma bucur k ne-am intilnit la cj

ºi Allegro (se aflã în categoria de filme nordice de care ziceam mai sus) la care mai adaug ºi Offscreen de Boe (unul din cele mai bune filme vãzute de mine la TIFF, alãturi de Interview, Îngerul Necesar, Restul e tãcere, Noaptea Florii Soarelui, Irina Palm...). În opinia mea, am discernãmînt ºi obiectivitate. dar ºi obiectivitatea se pare cã e subiectivã :)
ºi eu mã bucur cã ne-am vãzut.

[Leonard]

poate sã-mi spunã cineva ce a fost la film-surprizã? cã n-am mai rãmas în ultima zi de festival ºi sunt foarte curios.

[lhada]

Septembrie din 78 din cat mi-a zis cineva care a fost.

[Carmine Galante]

Septembrie din 78 din cat mi-a zis cineva care a fost.
Sa nu spui ca e Septembrie ala la care ma gandesc eu, al lui Timotei Ursu?

[Proletar]

Septembrie din 78 din cat mi-a zis cineva care a fost.
Sa nu spui ca e Septembrie ala la care ma gandesc eu, al lui Timotei Ursu?

Probabil ca da, avand in vedere ca Anda Onesa, interpreta din Septembrie, a fost o invitata de onoare la TIFF.

[lhada]

Septembrie din 78 din cat mi-a zis cineva care a fost.
Sa nu spui ca e Septembrie ala la care ma gandesc eu, al lui Timotei Ursu?

dupa cum ziceam eu n-am fost. mi-a spus cine a fost ca era din 70 si ceva, numai ala poate fi...

[Twinsen]

filmul vorbeste despre o imensa valoare umana, solidaritatea. ideea ar fi ca atunci, libertatea fiind ingradita, umanismul si alteritatea puteau deveni termenii incare cineva ar judeca viata... iar anumite sacrificii nu erau atunci absurde macar fiindca altceva nu se putea: toate lipsurile din viata de zi cu zi, lipsuri materiale si oprelisti intelectuale, explodau benefic in alta zona, aplecarea spre celalalt.
Unde ai vazut asta in film? Toate personajele sunt egoiste, sictirite sau agresive, cu exceptia Otiliei care, fara vreo motivatie oferita de film, pare dispusa la orice sacrificiu pentru prietena ei (si doar pentru ea, de iubitul ei nu pare sa-i pese prea mult).

am lasat un citat din mesajul tau: pai la inceput spui ca te-au dezgustat elementele pe care le apreciezi in ceea ce am lasat mai sus! sau cele din final nu mai tin de sumbrul epocii?
Am spus ca mi-a placut in mod deosebit una din multele scene deprimante, atata tot. Mai sunt si alte fragmente reusite, la fel de triste, dar problema e ca Mungiu picteaza totul in negru, pana nu se mai distinge nimic (metaforic vorbind).

[Carmine Galante]

Probabil ca da, avand in vedere ca Anda Onesa, interpreta din Septembrie, a fost o invitata de onoare la TIFF.
Am inteles, da' nu prea vad "surpriza". Ne-a tot surprins Calinescu cu filmu' asta cand era la tele7abc, ca sa nu mai vorbesc de falitul b1, aka Interzis cu Laura Andresan :lol: .

[StefanDo]

vad ca absolut nimeni nu vorbeste despre Restul e tacere...
inca ma mir cat de plina de elan il lauda lumea dupa proiectie
pentru mine filmul a fost o dezamagire profunda, dar trebuie sa precizez ca asteptarile erau foarte, foarte mari

arata excelent, este jucat bine, chiar foarte bine, dar finalul iti strepezeste dintii (si ma refer la ultimul sfert de ora si nu la ultima scena), iar anumite replici sunt atat de sententioase, incat te intrebi unde a disparut amuzantul, entuziastul, ironicul Nae Caranfil din scenariile anterioare. Concluzia: mi se pare un film care trebuia facut demult, un subiect prea clocit si rasclocit, astfel incat si-a pierdut prospetimea. Inegal, incoerent si demonstrativ, Restul e tacere e genul de film care castiga premiile tehnice, dar este trecut cu vederea la premiile importante. Mare pacat! :(

[StefanDo]

topic despre Restul e tacere la
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?p=176223#176223

[devil_doll]

:D am inteles, vrei s vorbim despre Restul e tacere, dar cred ca sa nu ne scufundam doar in premierele romanesti care au avut loc la TIFF, fiindca oricum pe acestea le vom prinde in cinematografe..sa discutam totusi despre cele straine, pe care nu prea cred ca vom avea ocazia sa le vedem in lata parte..
Spre exemplu, anul asta am urmarit foarte atent selectia de scurtmetraje, atat din competitie, cat si din OFF si din cea Jameson..am descoperit chiar cateva care mi-au ramas intiparite in memorie, cum ar fi Dreamtime sau the Grab..
Din atatea selectii cred ca se poate gasi ceva interesant de dezbatut. De un par example eu in ultima zi la TIFF am revizionat the Shape of Things (sectiunea 3x3, LaBute), pe care din nou nu il gasesc la fel de acid si muscator ca In the company of men, cumva dialogul imi da o senzatie de static pe care o resimt si la alte filme ale lui LaBute, dar parca in asta e dus la paroxism. Iar the point made mi se pare triviala, in fond cu totii ne schimbam in timpul sau in urma unei relatii, e doar natural, critica imi scapa..ar trebui sa nu o facem?
Pe final mi-am inghesuit iar picioarele in scaunele de la Republica (ori am eu gambe de Kournicova, ori a calculat cineva gresit dimensiunile) pentru Carnagiul (yeah, I know, dar facusem o promisiune ca urma sa il vad). Reminded me a tad bit de Shining, plotul avea aceleasi trasaturi doar ca nu ingloba trasatura supranaturala, evident nu se ridica la aceleasi standarde dar mi s-a parut bun de o seara cu popcorn cu iubita... :)

[Mala Portugal]

adevãru e cã am plecat la mijlocul unei faze cu gay, fiindcã eram suprasaturat de cîte vãzusem la festivalul ãsta pînã în acel moment.
Cadrul cu pricina e chiar genial. Vezi fetele celor doi, incruntate si chinuite pe perna aia haioasa cu pestisori desenati. Adica nu e nimic gay (in vechiul sens al cuvantului) in scena aia decat pestisorii aceia de pe perna

[StefanDo]

sincer sa fiu, nu stiu de ce a bagat Campos scenele acelea. Nu ajuta cu nimic povestea, nu sunt un motor pentru evenimentele viitoare, ai impresia ca le-a folosit doar ca sa umple, sau ca sa distraga putin atentia de la plotul principal. Din nefericire nu m-am gandit sa-l intreb asta in interviul pe care i l-am luat :(

[Mala Portugal]

E un puzzle al aparentelor pe care scenele acelea il completeaza

[Leonard]

sincer sa fiu, nu stiu de ce a bagat Campos scenele acelea. Nu ajuta cu nimic povestea, nu sunt un motor pentru evenimentele viitoare, ai impresia ca le-a folosit doar ca sa umple, sau ca sa distraga putin atentia de la plotul principal. Din nefericire nu m-am gandit sa-l intreb asta in interviul pe care i l-am luat :(
interviul nu i l-ai luat înainte sã vezi filmul?

[StefanDo]

nu

[Alex Leo Serban]

l-am intrebat noi (dana e si cu mine) cind l-am cunoscut la sibiu si ne-a raspuns k a vrut sa fak un statement 'politic' apropo d cum sint priviti gay-ii in chile... blabla.
probl cu statement-urile (y compris acesta) e k sint exactly that: statementuri! lipituri. meaningful messages - kre nu s pupa intotdeauna cu filmu respectiv.