Festivalul NexT, scurtmetraje

[StefanDo]

29 de scurt si mediu metraje din 15 tari in competitie, patru sectiuni paralele si doua seminarii tinute de nume prestigioase din industria filmului de la noi si din strainatate: acestea sunt coordonatele primei editii a festivalului NexT, care va avea loc intre 29 si 31 martie. Filmele din competitie vor oferi spectatorilor "un set baban de imagini memorabile", a declarat directorul artistic al festivalului, criticul Andrei Gorzo. Festivalul este organizat de Societatea Culturala NexT, in memoria regizorului Cristian Nemescu si a sound-designerului Andrei Toncu, ucisi anul trecut intr-un accident de masina.

"Sunt filme realizate în perioada 2005-2007, multe dintre ele primind premii la festivaluri intenationale faimoase: Sundance, Clermont-Ferrand sau Rotterdam. Toate filmele din competitie sunt filme despre care, in calitatea mea de cronicar, as scrie in termeni cel putin prietenosi. O buna parte dintre ele le-aa arata tuturor prietenilor mei, de unele m-am indragostit, iar pentru unul am facut chiar o fixatie", a comentat Andrei Gorzo in timpul conferintei de presa NexT. Patru dintre filmele din competitie sunt romanesti. Ele sunt regizate de Paul Negoescu, Miruna Boruzescu, Iulia Rugina si Andreea Paduraru, care se vor lupta pentru cele trei premii ale festivalului (cel mai bun film, cea mai buna regie si cea mai buna coloana sonora) decernate pe 31 martie.

Juriul festivalului va fi format din Bernard Payen, membru al comitetului de selectie de scurtmetraje pentru Semaine Internationale de la Critique a festivalului de film de la Cannes, Dimitris Kerkinos, unul dintre organizatorii festivalului de la Salonic, Rik Vermeulen, coordonatorul departamentului Film Office al festivalului de la Rotterdam, si doi dintre cei mai apreciati si premiati regizori romani, Nae Caranfil si Corneliu Porumboiu.

Trei dintre cele patru sectiuni paralele sunt “Si ei au fost NexT Generation”, in care vor putea fi urmarite scurtmetraje realizate in studentie de Nae Caranfil, Adrian Sarbu, Radu Nicoara, Ovidiu Bose Pastina si Laurentiu Damian, "Filme oferite de Semaine de la Critique", in care vom vedea scurtmetraje prezentate la Cannes), si "Festival Friends", unde sunt incluse filme ale prietenilor cineasti ai lui Cristian Nemescu si Andrei Toncu. Cea de-a patra sectiune va cuprinde scurtmetraje regizate de Cristian Nemescu si scurtmetraje al caror sound-design a fost realizat de Andrei Toncu.

In ceea ce priveste seminariile, acestea se vor bucura de prezenta unor invitati speciali. Unul dintre ei este Walter Murch, detinatorul unor rezultate impresionante atat ca inginer de sunet, cat si ca monteur al unor filme realizate de Francis Ford Coppola sau Anthony Minghella. Walter Murch are reusit performanta de a obtine doua premii Oscar in acelasi an: unul pentru montaj si unul pentru cel mai bun sunet, in 1997, pentru filmul "Cold Mountain". El este si scenarist si regizor, ceea ce l-a facut pe Minghella sa-l declare "cineastul complet". Mai mult, Walter Murch, alaturi de alti colegi de breasla, este initiatorul sistemului audio 5.1, din ce in ce mai popular si raspandit in toata lumea in prezent.

Prezentam mai jos programul complet al festivalului NexT:

JOI – 29 Martie CINEMA EFORIE (Str. Eforie nr. 2)

11.00 - 12.00 - Festivitatea de deschidere
12.00 - 13.30 - "Si ei au fost NexT generation" - filme oferite de UNATC

1.Invitatii trebuie onorati - Romania, 1978, 20'
2.Arta apararii individuale - Romania, 1980, 20'
3.Cine-verite - Romania, 1980, 20'
4.Solo pentru sax - Romania, 1983, 18'
5.Frumos e in septembrie la Venetia - Romania, 1986, 20'

14.00 - 15.15 - "Murch", documentar, prezentat de realizatorul David Bleiman Ichioka - SUA, 2006
16.00 - 18.30 - Filme in Competitie (program 1)

1.Daydream - Marea Britanie, 2007, 29' (invitata Christine Molloy - regizor)
2.Exam/Examen - Romania, 2006, 12' (invitati Paul Negoescu - regizor si Valeriu Caliman - sound designer)
3.A Warm Bed/Dormir au chaud - Belgium, 2006, 27'
4.Carne - Romania, 2006, 9' (invitati Miruna Boruzescu - regizor si Mircea Kiraly - sound designer)
5.Along Came the Rain/Lo que trae la lluvia - Chile, 2006, 14' (invitat Pablo Pinochet - sound designer)
6.Euthanasia - SUA, 2006, 17'

19.00 - 21.15 - Filme in Competitie (program 2)

1.Security - Germania, 2006, 14'
2.Milan - Serbia/Germania, 2007, 23' (invitata Stine Sonne Much - editor)
3.Bitch - SUA, 2006, 15' (invitata Lilah Vandenburgh - regizor)
4.Border/Grenze - Germania, 2005, 10' (invitati Christiane Schmidt - regizor si Didier Guillain - actor)
5.Good Luck Nedim/Sretan Put Nedime - Slovenia, 2006, 13'
6.A Drop of Water/Bir Damla Su - Franta/Turcia, 2006, 19' (invitata Deniz Gamze Erguven - regizor)
7.Peace Talk/I Fred - Suedia, 2006, 14' (invitata Jenifer Malmqvist - regizor)
8.Just Like the Movies - Austria, 2006, 21'

21.30 - 22.15 - SEMAINE DE LA CRITIQUE (program 1), filme prezentate de Bernard Payen

1.Respire/Hu Xi - Taiwan, 2005, 15'
2.Get the Rabbit Back - Bulgaria, 2005, 7'
3.Woman and Gramophone/Kvinna vid grammafon - Suedia, 2006, 4'
4.L’ecluse - Franta, 2006, 19'

VINERI – 30 Martie
ORANGE CONCEPT STORE (Calea Victoriei 41)

10.00 - 14.00 - Workshop de regie de film. Tranzitia de la scurt la lungmetraj si implicatiile succesului in debutul cu scurtmetraj. Participa Catalin Mitulescu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Hanno Hoefer, Radu Jude.

CINEMA EFORIE (Str. Eforie nr. 2)

10.00 - 12.00 - Filme in Competitie (program 1)
12.00 - 14.00 - Filme in Competitie (program 2)
14.00 - 15.30 - "Murch", documentar, prezentat de realizatorul David Bleiman Ichioka
16.00 - 18.30 - Filme in Competitie (program 3)

1.Tanghi Argentini - Belgia, 2006, 14' (invitati Frederik Van de Moortel si Pedro Van der Eecken - sound designeri)
2.Death to the Tinman - SUA, 2006, 12' (invitat Ray Tintori - regizor)
3.Happiness - SUA, 2006, 11' (invitati Sophie Barthes - regizor si Tom Efinger - sound designer)
4.Family Reunion/Godir Gestir - Islanda, 2006, 21' (invitata Isold Uggadottir - regizor)
5.The Substitute/Il Supplente - Italia, 2006, 15'
6.Friday around 11/Vineri in jur de 11 - Romania, 2006, 18' (invitate Iulia Rugina - regizor si Laura Lazarescu - sound designer)
7.Moment of Glory/Moment de gloire - Belgia, 2006, 8' (invitati Hendrik Moonen - regizor si Frederik Van de Moortel si Pedro Van der Eecken - sound designer)
8.The Saddest Boy in the World - Canada, 2006, 14' (invitat Kevin Hamilton - sound designer)
9.One Rat Short - USA, 2006, 10'

18.45 - 21.15 - Filme in Competitie (program 4)

1.Tower Block/Hochhaus - Germania, 2006, 38'
2.Der Ostwind - SUA, 2006, 11' (invitat Rob Au - animatie)
3.Bricostory - Romania, 2007, 21' (invitati Andreea Paduraru - regizor si Cristi Stefanescu - sound designer)
4.The Tragic Story of Nling - Canada, 2006, 15' (invitat Jeffrey St. Jules - regizor)
5.The Patterns Trilogy - Canada, 2006, 41' (9'/13'/19')

21.30 - 22.15 - SEMAINE DE LA CRITIQUE (program 2), filme prezentate de Bernard Payen

1.Iron - Japonia, 2005, 15'
2.Printed rainbow - India, 2006, 15'
3.Something like that/Alguma coisa assim - Brazilia, 2006, 15'

SAMBATA - 31 Martie
ORANGE CONCEPT STORE (Calea Victoriei 41)

10.00 - 14.00 - Seminar de sound design. Invitat Walter Murch.

CINEMATECA EFORIE (Str. Eforie nr. 2)

10.00 -12.00 -Filme in Competitie (program 3)
12.00 -14.00 -Filme in Competitie (program 4)
17.00 -19.00 -Festival Friends

1.Apa -Romania, 2007, 21'
2.Acasa -Romania, 2007, 14'
3.Are you feeling lonely? -SUA/Peru, 2003, 14'
4.Dimineata - Romania, 2007, 28'
5.Wasp - Marea Britanie, 2003, 26'

19.00 - 21.00 - Filme realizate de Cristian Nemescu si Andrei Toncu

1.La bloc oamenii mor dupa muzica - Romania, 1999, 12'
2.Kitschitoarele.2 FM - Romania, 2000, 17'
3.Mihai si Cristina - Romania, 2001, 15'
4.Poveste la scara C - Romania, 2002, 15'
5.Marilena de la P7 - Romania, 2006, 45'
6.Lampa cu caciula - Romania, 2006, 23'
7.Alinuta - Romania, 2006, 1'

21.00 - 22.15 - Festivitatea de premiere si proiectia filmelor premiate

[amtgreen]

am cautat mai multe informatii despre acest festival dar nu am avut mare succes. stii cumva cum se pot face inscrierile pentru work-shop si pana cand? multumesc

[StefanDo]

Site-ul festivalului este www.nextproject.ro
Ai acolo mult mai multe detalii decat am dat eu mai sus, plus cateva numere de contact ;)

[Leonard]

nici eu nu gãsesc pe sait informaþii despre înscrierea la workshops. probabil poate intra oricine în limita locurilor disponibile?

[amtgreen]

multumesc de raspuns, eu nici macar nu gasisem site-ul. :D

[StefanDo]

Leonard, vad ca niciodata nu te chinui sa citesti materialele. In articolul despre Next de pe homepage se precizeaza ca intrarea este libera si la scurtmetraje, si la seminarii. :)

[StefanDo]

Prima surpriza a festivalului: cinci scurtmetraje de absolvire semnate de Adrian Sarbu, Ovidiu Bose Pastina, Laurentiu Damian, Radu Nicoara si Nae Caranfil. Realizate intre 1978 si 1986, toate cele cinci filme se aseamana intr-un punct esential, care m-a facut sa ma intreb cine le-a ales. Ei bine, au fost alese tocmai datorita spiritului lor rebel, care ridica semnale de alarma intr-un mod extrem de subtil, numai bun ca sa pacaleasca atentia cenzorilor vremii. Cu toate acestea, nu in toate razvratirea duce la lucruri bune, ci in mai toate razvratitul trebuie sa-si inghita visul si sa se intoarca la o viata banala. Daca nu le-ati vazut, aveti grija: urmeaza spoiler-e :).

Invitatii trebuie onorati (Adrian Sarbu). Petrecere intr-o familie instarita. Ocazia? Intrarea la facultatea de medicina a fetei gazdelor. Oaspetii se strang, converseaza, felicita familia, asculta plictisitoarele povesti despre stramosii tatalui, barfesc, asteapta. Fata este in camera ei, nepasatoare la toata agitatia. Ceea ce nu stie nimeni este ca ea n-a intrat la facultate. Cand ii spune mamei, grija acesteia nu este viitorul fetei, ci succesul serii. Prin urmare fata se aseaza la masa musafirilor, acestia o felicita, conversatia continua. Conventiile sunt respectate, invitatii sunt onorati.

Arta apararii individuale (Ovidiu Bose Pastina). Un tanar, Romeo (Florin Calinescu, foarte... tanar) este oprit pe strada de un regizor, care-i spune ca este perfect pentru un rol in filmul pe care-l realizeaza. Este de ajuns ca Romeo sa inceapa sa viseze cu ochii deschisi, imaginandu-se mare vedeta de cinema, desi sotia lui (Magda Catone, la fel de foarte tanara) incearca, foarte practica, sa-i bage mintile in cap. Romeo se prezinta la filmare si afla ca rolul lui e minuscul: trebuie sa-i arda un pumn lui Florin Piersic. Strivit de noua situatie si de admiratia pe care o simte pentru celebrul actor, Romeo strica dubla dupa dubla pana cand isi ia inima in dinti si-l loveste pe Piersic de-i da sangele. Tanarul isi petrece urmatoarele minute cerandu-si scuze, aproape nebagat in seama de Piersic. Romeo se intoarce deziluzionat la banala sa existenta.

Cine-verite (Laurentiu Damian). O reportera de stiri vrea sa afle daca lumea este fericita. Se duce in internate, in sere, in piete si pune aceasta intrebare, alaturi de alte intrebari incomode, unor persoane mai degraba banale. Reintoarsa in redactie, reportera trebuie sa primeasca verdictul editoarei: invariabil, acesteia nu-i place nimic. Alte intrebari, alte raspunsuri, numere muzicale intercalate (genial „Patricia” cu aceeasi Magda Catone), intr-o incercare de a exprima inexprimabilul si de a fi neconformist intr-o lume atat de conforma.

Solo pentru sax (Radu Nicoara). Un tanar saxofonist (Claudiu Bleont) intra intr-un studio de inregistrari. Tehnicienii se joaca: inca n-a venit ora. Saxofonistul se asigura ca totule este in regula cu saxofonul, canta cateva note. Se strang instumentistii, apare si vedeta, o interpreta neexperimentata si deci extrem de emotionata. Orchestra o acompaniaza, ea greseste, se ia totul de la capat. Saxofonistul trebuie sa cante cate o nota, ici-colo. La un moment dat, se razvrateste si executa un solo, alaturi de pianist. In cadrul urmator, cei doi se indreapta spre iesirea scaldata in soare.

Frumos e in septembrie la Venetia (Nae Caranfil). O doamn` (Dorina Lazar) intre doua varste sta intr-un bar la Venetia. In paharul din fata, plin cu un lichid translucid, ii picura apa din tavan. In jur, oamenii vorbesc, se cearta, flirteaza. Doamna e trista, nu a gasit nimic de cumparat ca suvenir. Cand ii spune asta unui domn (despre care stim deja ca e pasionat de jocurile de noroc), el ii promite o solutie. Cei doi converseaza despre aici si acum, despre fericirea care e intotdeauna in alta parte. Filmul e evident cel mai subversiv dintre toate.

Dupa vizionare, au vorbit Radu Nicoara, Laurentiu Damian si Nae Caranfil si am aflat, de exemplu, cum Caranfil a trimis filmul la un festival fara sa stie nimeni din facultate, iar cele doua premii castigate au provocat scandal. La urmatorul festival, patzit deja, a trimis acelasi film, dar in cutia altuia, unul "aprobat" de conducerea scolii. Un amanunt uimitor, din seria "ce mica e lumea": Nae Caranfil a studiat muzica cu tatal lui Cristian Nemescu. Si, dupa ceva vreme, cu mama lui Andrei Toncu... :)

[SMC]

NexT 2011: Surprize




Intocmai ca in anii trecuti, Festivalul International de Film NexT a juxtapus in diversitatea-i caracteristica exercitii de stil, mixturi de genuri, experimente video si audio, colaje, povesti reformulate in totalitate de montaj (sau de lipsa lui), concepte puternic personalizate dar si creatii zamislite parca de cineasti profesionisti, reusind sa selecteze, in al 5-lea an, cele mai bune scurtmetraje aflate in competitie – din trei editii, cate am vazut. Varietatea filmelor selectionate (in competitie dar nu numai) au reusit sa multumeasca atat publicul cat si criticii, insa nu alternand bramburesc genuri si viziuni de la o proiectie la alta intr-un disperat demers de a-si tine spectatorii lipiti de scaune, ci surprinzand (sau socand) tematic si regizoral, dovedind si o riguroasa oranduire a filmelor alese spre rulaj. De fapt, din ceea ce am vazut, cred ca NexT-ul din acest an s-a desfasurat sub egida surprizei – acesta fiindu-i ,de altfel, si semnul distinctiv.

Asadar…

Inceput de secol 19. O cursa de cai umple o arena dintr-o metropola spaniola. Caii tasnesc spre pista fara calareti, care in mod inexplicabil raman – literalmente – spanzurati in suporturi, cu mainile legate la spate. La gran carrera, soc(ant)- colaj de 7 minute, imbina un minut de materiale reale de arhiva cu animatia si adaugarile propriu-zise. Scurtmetrajul care a necesitat o munca de un an, capteaza intr-un montaj dens umor negru si chipuri evocatoare de stupefactie si isterie. Figuri de oameni filmate aleator – in gros-plan – ,euforia generata de un eveniment major, local, autenticitatea plastica a recrearii inceputului de secol, te face sa te intrebi daca modelul regizorului Kote Camacho nu l-au constituit cumva celebrele colaje de materiale de actualitati filmate de Dziga Vertov, inainte de anii ’20. Exemplara mostra de Nou Cinema Romanesc, Adulterul (regia Peter Kerek), este o bijuterie de 30 de minute, ce pare doar zamislirea mintii lui Razvan Radulescu. Cadrele lungi, aparenta banalitate a unor activitati casnice, conversatiile de durate considerabile la telefon ce “pun carne” pe niste oameni nevazuti, precum si directiile lente dar sigure pe care scenariul le urmeaza spre o incontestabila transcendere, fac din Adulterul o reflectie in scurtmetraj al filmului Felicia, inainte de toate, ba chiar aducand un plus de simbolistica, tensiune si empatie. Din pacate, “satul de aceasta formula” – asa cum isi exprima regretul selectionerul filmelor, dupa ce-i marturisisem cat de mult imi placuse frantura radulesciana – marea majoritate a publicului s-a foit incontinuu, a cascat, a fosnit programe, a mestecat pufuleti. In orice caz, Peter Kerek este un regizor de care vom mai auzi. Si inca foarte curand. Sunset from a Rooftop marcheaza dezinvolt prietenia a doua tinere si a drumului pe care il parcurg in cealalta parte a orasului, spre o petrecere. Doar ca nu apusul de soare le va invada chipurile de lumina, ci efectul bombardarii orasului in care locuiesc. Suntem in 1999, iar Belgradul este asaltat de Nato. Un emotionant poem despre distrugere si complacere! Elena patrunde incisiv in neinteleasa lume a adolescentilor si a simtamintelor lor: a celor populari si a celor “invizibili”. O fata batuta si batjocorita de propria-i familie atrage atentia unui baiat din vecinatate, aparent preocupat doar de el insusi. Ambiguu, cu excelente interpretari, acest semnal de alarma alege, la un moment dat, sa manifeste o forma de voyeurism preluata din Rear Window. Al doilea scurtmetraj regizat de Yannik Muller dezvolta in 20 de minute o realitate crunta, prea des ignorata. Descrierea oficiala a plotului din Le Tiroir et le corbeau suna exact asa: “O tanara se insinueaza in bratele unui tanar care incearca sa uite de o alta tanara…”. Insa din acest scurtmatraj de animatie non-dialogat (in care o fata ghemuita intr-un dulap de catre un baiat ce doarme majoritatea timpului pe o saltea din coltul unei camera vopsita in alb, revopsita apoi dupa placul unei alte fete ce pare sa-i fi luat locul celei prizoniere – totul pe fundalul croncanelilor unui corb ce face ca obiectele din camera sa se miste zgomotos) n-am simtit decat o simbolistica tampa, receptata tarziu si aia, dupa ce “trenant” am crezut ca-i cuvantul cel mai potrivit de a descrie aceste foarte lungi 14 minute.
O poveste despre pastrarea echilibrului mental si moral intr-un spatiu claustrofob (un submarin), ce musteste de violente si testosteron, Deeper than Yesterday (castigator al unui binemeritat premiu Cristian Nemescu pentru regie), unifica inubliabil un titlu aparent pur literar cu starile de spirit ale oamenilor aflati la bord, pregatiti, acum, de un ultim act, menit sa le spulbere si ultima farama de umanitate ramasa: necrofilia. Un anticipat feedback favorabil, rasunator, l-a avut documentarul-farsa The Chronoscope (primul din doua filme castigatoare ale premiului publicului). Legenda autodidactei Charlotte Keppel si a inventiei sale (un aparat ce reda in imagini trecutul “glorios” al rasei ariene) a atras, prin prisma descoperirii nabadaiosului mecanism si a dezinvolturii cu care tanara savanta rasturna teoriile stiintifice ale decadei trei, invidie, controverse si, in cele din urma, blamare. “Istoria este scrisa de om. Istoria omenirii este gravata in lumina”, este, para-se, singurul cuget lasat de tanara Charlotte, analizat astazi, cu umor si nostalgie, de trei istorici si teoreticieni. Narat de Jeremy Irons, din saltaretul colaj vor trebui sa treaca minute bune pana cand totul nu se va dovedi decat o minutioasa si elaborata gluma – a adevaratului magician din intreaga ecuatie: regizorul-scenarist Andrew Legge.
Spectaculos puzzle (parte narat, parte muzical), La huida (marele castigator al trofeului NexT), asociaza intr-o uimitoare viteza narativa si regizorala o bacnota de 50 de euro de pe trotuar cu goana unui individ ce pare sa fi jefuit o banca. O guma de mestecat, o lesa, o pata de forma Australiei pe un perete, o cutie de bere, un semafor indoit, un complice ce se inchipuie Lee Marvin, o ceasca de cafea varsata pe mana unui consumator dintr-un bar si un hipiot uimit, solutioneaza succesiv motivele pentru care bacnota se afla pe caldaram. Minutios gandit, in buna credinta a filmelor-puzzle ( intr-un tur de forta de doar 11 minute), dar totusi supraevaluat! Strung Love l-am vazut pentru a doua oara (dupa premiera de la CineMAiubit). Dincolo de omagiul adus – in accente parodice – genului western si comediilor romantice americane (clasice), filmul lui Mircea Dragomir este un regal al executiilor meticuloase servite compartimentelor plastice si al unei recognoscibile – si impecabile - reconstituiri a desfasurarii activitatilor extrascolare dintr-un liceu pre-decembrist (Campina, 1984). Ramanand in spatiul scurtmetrajului romanesc recent, filmul aduce in prim-plan o tema care s-a mai vazut si in Outrageously Disco (popular de asemenea, disco-filmul lui Nicolae Constantin Tanase, aflat in competitia de anul trecut, vorbea si el despre dragoste, solidaritate, baiat bun versus baiat rau, insa intr-o Romanie inchipuita din anii ’80). Din pacate, scurtmetrajul lui Mircea Dragomir prezinta o majora problema la nivel de scenariu: doua dintre personajele secundare (cei doi profesori ce-si sustin necontenit, fiecare, favoritii – intr-un concurs de batut nituri - ,altminteri personaje de reala importanta in subplotul filmului) detin, paradoxal, un indoielnic folos in naratiune, prin simplul fapt ca interesele lor (obtinute de pe urma castigarii “duelului” de catre oricare dintre cei doi elevi) sint prea vag insinuate, daca nu inexistente. Totusi, Strung Love este mai mult decat un inceput foarte promitator. Este dovada versatilitatii unui tanar regizor aflat la inceput de drum (vezi si Fotografia). Poate cel mai nelinistitor (si mai bantuitor) film din concurs a fost Helpless. Filmat exclusiv cu camera de pe umar, filmul anunta un thriller consistent inca din primul cadru. Tonul grav al dialogurilor, inserturile specifice filmului mut ce vor anticipa actiunile eroului si intalnirea sa cu un om necunoscut, o vrajitoare moderna intr-un costum de scolarita si instructiunile misterioase pe care le primeste de la aceasta pentru a scapa de un blestem vechi, conduc, prin modalitatea spunerii povestii din doua perspective diferite, la crima. Mixand mitologia chinezeasca cu propria-i inventivitate (altminteri,neverosimilul cu verosimilul), regizorul Li Yang nu s-a remarcat, din pacate, si ca un bun tehnician: imagini burate, nefocalizate suficient, neclaritatea planului-doi, decadrari, sint recurente in prima jumatate a filmului. Evitand melodrama, printr-un final cu happy-end, Clandestine Workshop (premiul Andrei Toncu pentru cea mai buna coloana sonora) patrunde empatic in lumea cusatorilor clandestini. Nevoiasi, oportunisti, iluzia unui trai mai bun, creioneaza cu un plus de originalitate (caci ramane greu de precizat daca cineva este cu adevarat personaj negativ in aceasta poveste) spectrul relatiilor dintre exploatati si exploatanti. Un singur plan-secventa survoleaza in jurul a opt persoane (acum, la sfarsitul cinei) in French Courvoisier. Se “citesc” reciproc, glumesc si discuta despre viata doar pentru a-si aminti sporadic moartea recenta a unui prieten drag lor. Spontaneitatea, improvizatia si puterea de a contura un portret chiar si prin dialoguri trunchiate si suprapuse, definesc cel mai bine scurtmetrajul regizoarei Valerie Mrejen – extrem de personal si pasional. Scurtmetrajul de animatie 2D, The Lighthouse, inspirat dintr-un poem intitulat “Paznicul farului iubeste pasarile prea mult”, melodrama intr-un singur act, traducere cosmareasca a absurditatii vietii, tragediei si catastrofei, filmul spulbera intr-o clipa linistea de pe malul marii. O furtuna naprasnica face ca sute de pescarusi sa se izbeasca nebuneste de far, scaldandu-l in sange, iar o nava aflata in larg sa se scufunde brusc. Iar singuraticul paznic nu poate face nimic. Superb, frenetic, crud, poemul vizual de numai 5 minute, reprezinta debutul renumitei desenatoare de origine bulgara, Velislava Gospodinova.
Surprinzatoare aparitie a minunatei actrite Arta Dobroshi in rolul unei femei ce reactioneaza, intr-o statie de autobuz, la furtul unui telefon! Regizorul britanic Daniel Mulloy, propune in Baby, cu prilejul interventiei femeii in mijlocul conflictului, o viziune ingenua dar inedita asupra aparentelor inselatoare si complicatiile vietii. Intr-un oras pestrit (Londra), intimitatea eroinei este invadata in scop nobil, usor necredibil, dar hrana pentru suflet: o complexa cronica a unei povesti de dragoste. Evocand teama, priviri, atingeri, gesturi, carne, Baby se configureaza insa necrutator ca o drama sociala. Executare fireasca, realista, intr-un scurtmetraj modest dar la obiect: First Aid. Un barbat isi viziteaza amanta pentru o intalnire pasionala chiar inainte de a se casatori. Prin spectre umoristice (al asa-numitului “prim ajutor” dat) si subiective, filmul zaboveste in ultimile momente pe chipul barbatului ce pare a lasa definitiv in urma ganduri, amintiri, o viata de burlac. “Deranjanta” tema (vorbim doar de un film iranian!) scurtmetrajul Ask the Wind exemplifica adevaratele fapte ce au cauzat pierderea pretiosului val al unei studente la arte si moartea unui satean. Autoritatile obtuze o invinuiesc pe tanara de moartea taranului, ce nu intentionase decat sa-i recupereze valul smuls de o furtuna aparuta din senin. Un film foarte puternic despre caile incredibile pe care le apuca cateodata destinul, dar si despre cum adevarul, in cele mai bizare circumstante, nu poate fi dovedit. Mai ales in Iran. Intertitlurile constituie baza naratiunii in Diane Wellington (mentiune speciala a juriului). Povestea fetei disparute, in varsta de 15 ani (in Dakota de Sud), in 1938, nu prea are legatura cu file-footage-ul ales, al carui scop ramane doar evocarea unor franturi de viata din societatea perioadei respective. Catapultand un experiment audio, ce pare a simboliza strigatul disperat al tinerei catre lumea lasata in urma, filmul genereaza, intr-o ultima scena, un zgomot asurzitor. Splendoare si spectaculozitate vizuala, intr-o poezie cinematografica, La neige cache l’ombre des figures, filmul personal aduce in prim plan viata de zi cu zi a unor imigranti inghesuiti intr-o dubita, ce-si castiga traiul impartind flaiere publicitare. Oameni, profiluri, credinte si culturi diferite, amintiri, dezvolta ideea ca si cele mai nevinovate intentii pot avea efecte devastatoare – asupra mintii, sufletului si vietii. Scurtmetrajul lui Samer Najari ar fi meritat cel putin un premiu. Andi Vasluianu si Toma Cuzin (doi dintre cei mai solicitati actori in scurtmetrajul romanesc) ii interpreteaza, in filmul Ancai Miruna Lazarescu ,Apele Tac, pe Vali si Gregor. Incercarea strapungerii “cortinei de fier” prin traversarea Dunarii inot intr-o Romanie a anului 1985, ambitia lui Vali de a-si lua cu el si sotia (periclitand astfel intreaga initiativa - indelung gandita - de a trece fraudulos in Iugoslavia) acumuleaza prin jocurile remarcabile, mizanscena detaliata, executia inteligenta a sugerarilor de biografii, imagini de o admirabila limpezime si cadre indraznete, crescande tensiuni. Filmul a castigat ce-l de-al doilea premiu al publicului si premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc.
La sectiunea Prietenii Festivalului (II), din cinci scurtmetraje romanesti, trei au fost proiectate in premiera. Am vazut patru.
Marian Crisan incearca in Camelia acelasi limbaj regizoral pe care il utilizase si in lungmetrajul Morgen (explorarea naratiunii si umorului prin adancimi de camp), cu diferenta ca de asta data abordeaza provocatoarea portretizare ambigua a unui personaj nevazut (Camelia). Din pacate, orice ambiguitate este eradicata datorita directiilor multiple si simpliste ale dialogurilor si actiunile celor doua cupluri, in asteptarea unei persoane care nu mai vine. Asadar, o totala lipsa de continut esueaza conturarea portretului unui personaj ales sa nu apara in imagini. Satira dulce-acrisoara, despre “utilitatea” meseriei unor oameni ce implica numaratul masinilor care trec pe soselele patriei in vederea unor statistici solicitate de U.E.,Numaratoarea Manuala, in regia lui Daniel Sandu, vorbeste in cele din urma, prin evidentierea clara a punctelor dramaturgice, despre conflictul dintre generatii. Cea de-a doua jumatate a socantului film (de 60 de minute) scris si regizat de Radu Jude, Film pentru Prieteni, a scos publicul din sala pentru a-l intoarca inapoi, i-a facut pe cei mai sensibili sa-si acopere ochii cu mainile, a creat disconfort, repulsie, admiratie, iar pe mine m-a convins ca inca n-am vazut totul in cinema. Un barbat nevrotic (interpretat de Gabriel Spahiu, iarasi un actor des solicitat in scurtmetrajul romanesc), in pragul sinuciderii, inregistreaza un mesaj video pentru apropiati si familie. Cu o voce gatuita, emotionata, intr-o vizibila stare proasta si nelinistita in care se poate anticipa lesne urmarea, deprimantul si frustratul fost profesor de geografie, ajuns, acum, la capatul puterilor, reproseaza, acuza, cere indurare si intelegere, isi deplange mizerabila-i soarta (“…sunt un nimeni”, “…un cacat”, “…un vierme” – se confeseaza el familiei si prietenilor inainte de necugetatul act). Ceea ce va urma mesajului de 30 de minute, face ca filmul lui Jude sa fie aproape imposibil de privit. Pentru cei ce vor intentiona sa vada acest film nu pot spera decat ca au o inima tare, eventual o sensibilitate ce nu poate fi usor lezata. Personal, in momentul scrierii acestor randuri, mediumetrajului regizorului-scenarist n-as sti cum sa-i zic: o groteasca varianta cinematografica a oribilelor filmulete cu sinucigasi de pe youtube sau o adevarata capodopera. Foarte inspirata s-a dovedit regizoarea Luiza Parvu cand a hotarat ca povestea din Draft 7 sa fie spusa diferit fata de varianta gandita initial, chiar in dimineata in care “soarta” materialulului filmat avea sa fie hotarata definitiv la masa de montaj. Razgandindu-se in ultimul moment asupra modalitatii de spunere a povestii despre doi tineri actori ( ce se intalnesc intr-una dintre locatiile in care urmeaza sa filmeze o poveste romantica si, repetand scene din film, in asteptarea regizorului, descopera si construiesc personajele pe care le vor interpreta), autoarea alterneaza perpetuu ceea ce exerseaza actorii cu interpretarea personajelor carora deja le vor fi dat viata.