Pitbull
31 Jan 2007, 21:11
Horrorut micut drägut - "Oase fragile"
O portie de teroare decentä, lucratä civilizat.
Când era el mic, Jaume Balagueró a fost internat sase luni într-un spital si s-a speriat. Se susotea cä-n spitalul äla era ceva în neregulä - un secret îngrozitor, care...
Jaume a crescut mare si s-a hotärât sä filmeze o poveste asemänätoare cu terorile aventurii lui din copilärie. Si trebuie sä recunoastem cä, strict la acest nivel, a reusit.
Se ia, asadar, un spital - si se amenajeazä într-un vechi castel, ca sä fie mai... spooky, vorba personajelor. Se interneazä în el copii, pentru cä spaimele lor sunt mai proaspete, mai pure, mai nepervertite, vorba lui Stephen King. Se bagä în combinatie un "cineva" sau "ceva" care face cam ca un poltergeist: susoteste, bubuie, sparge pahare - iar de la un moment dat, trece la treburi serioase: rupe oasele la copii, face liftul sä cadä cu ei în cabinä, ba chiar începe sä crape si sä därâme si peretii.
Alte ingrediente? Cuburile cu litere, folosite pentru a comunica, Ã* la sedintä de spiritism: "AI MEI", "NU ATINGE", etc. Etajul baricadat (si interzis, fiindcä-i misterios). Ceva räu cu zeci de ani în trecut, ascuns sub obroc. O sorä medicalä care ajunge sä stie prea multe, si moare prematur. O înlocuitoare mai curajoasä decât ea, hotärâtä sä dea cärtile pe fatä - adicä eroina filmului: Calista Flockhart, care-si face datoria onorabil si multumitor pentru toatä lumea.
Si, pour finir: osteoporozä si alte osteopatii, pentru cä-s creepy (ce poate fi mai angoasant decât sä ti se sfärâme oasele în tine - ca si cum ai fi de sticlä)? Douä surori bätrâne experte în ocultism, bizare si simpatice. Un negru bun, omorât si el prin aruncare pe geam. O fetitä stranie foc, aproape autistä, devenitä catalizator al reactiei si foarte atasatä de eroinä. O sorä medicalä de treabä si tâmpitä, o sorä sefä severä si obtuzä, un medic care se dä pe brazdä la momentul oportun.
Avem cam tot ce se cere, deci ne putem apuca de povestit.
Iar Balagueró, în cea mai mare parte, povesteste destul de frumos, nimic de zis. Are flerul si stiinta construirii suspense-ului, si le foloseste cu mäiestrie, desi färä cine stie ce creativitate. Genericul are stil, curge vâscos si insinuant, te cucereste pe nesimtite. În continuare, tensiunea creste aproape constant - desi cu unele scurtäturi cam inabile, as zice, sub aspectul ritmului. În orice caz, te trec fiorii, te înspäimântä meserias, te tine-n prizä...
...Pânä când uitä cä era totul o simplä poveste de speriat copiii (si adultii), începe sä se ia pe sine prea în serios, si rasoleste tot ce fäcuse pânä atunci.
Ultima parte a filmului, când all hell breaks loose, conform bunei traditii a oricärui horror ce se respectä, (mai ales cu stafii si fenomene poltergeist), sucks. Explicatiile pe care le dau bäbutele tunse bäieteste despre au délÃ* sunt de o banalitate de-a dreptul rusinoasä ("Nu conteazä nici unde-au träit, nici unde-au murit - ei rämân pe lângä cine sau ce au iubit..."), dar spuse de parc-ar fi secretele Marii Piramide. Lovitura de teatru care rästoarnä expectativele privitoare la cine, ce si cum, e abilä si miezoasä - dar imediat dupä aceea, filmul cade în oala cu ghiveci expozitiv-demonstrativ-melodramatic-tezist. Fantoma - carte bine filatä pe parcurs, mai într-un contre-jour, mai cu un detaliu de picior în proteze - se dezväluie si se fâsâie. Un personaj prea principal moare prea superficial, alt personaj la fel de principal moare mai substantial si reînvie de râsu' curcilor - poc-ul pustii cehoviene cu "Frumoasa din pädurea adormitä": desenul animat de la mijlocul filmului e mai convingätor decât the real thing-ul din final. Iar la sfârsitul sfârsitului, ni se mai spune si a treia oarä, explicit, morala fabulei, mai ceva ca-n La Fontaine.
Totusi, sä fim onesti - cäci si "Oase fragile" e un horror la fel de onest. Orice amator de senzatii tari are dreptul sä gäseascä la-ndemânä, când vrea sä se simtä bine, un produs pe mäsurä, iar filmul lui Jaume Balagueró îi va servi o portie de teroare decentä, lucratä civilizat. Nici n-ar fi bine ca genul cä constea numai în piese antologice ca ale lui Tod Browning, Hitchcock, Friedkin sau De Palma.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
31 ianuarie, 2007, h. 19:15-19:53
Bucuresti, România
O portie de teroare decentä, lucratä civilizat.
Când era el mic, Jaume Balagueró a fost internat sase luni într-un spital si s-a speriat. Se susotea cä-n spitalul äla era ceva în neregulä - un secret îngrozitor, care...
Jaume a crescut mare si s-a hotärât sä filmeze o poveste asemänätoare cu terorile aventurii lui din copilärie. Si trebuie sä recunoastem cä, strict la acest nivel, a reusit.
Se ia, asadar, un spital - si se amenajeazä într-un vechi castel, ca sä fie mai... spooky, vorba personajelor. Se interneazä în el copii, pentru cä spaimele lor sunt mai proaspete, mai pure, mai nepervertite, vorba lui Stephen King. Se bagä în combinatie un "cineva" sau "ceva" care face cam ca un poltergeist: susoteste, bubuie, sparge pahare - iar de la un moment dat, trece la treburi serioase: rupe oasele la copii, face liftul sä cadä cu ei în cabinä, ba chiar începe sä crape si sä därâme si peretii.
Alte ingrediente? Cuburile cu litere, folosite pentru a comunica, Ã* la sedintä de spiritism: "AI MEI", "NU ATINGE", etc. Etajul baricadat (si interzis, fiindcä-i misterios). Ceva räu cu zeci de ani în trecut, ascuns sub obroc. O sorä medicalä care ajunge sä stie prea multe, si moare prematur. O înlocuitoare mai curajoasä decât ea, hotärâtä sä dea cärtile pe fatä - adicä eroina filmului: Calista Flockhart, care-si face datoria onorabil si multumitor pentru toatä lumea.
Si, pour finir: osteoporozä si alte osteopatii, pentru cä-s creepy (ce poate fi mai angoasant decât sä ti se sfärâme oasele în tine - ca si cum ai fi de sticlä)? Douä surori bätrâne experte în ocultism, bizare si simpatice. Un negru bun, omorât si el prin aruncare pe geam. O fetitä stranie foc, aproape autistä, devenitä catalizator al reactiei si foarte atasatä de eroinä. O sorä medicalä de treabä si tâmpitä, o sorä sefä severä si obtuzä, un medic care se dä pe brazdä la momentul oportun.
Avem cam tot ce se cere, deci ne putem apuca de povestit.
Iar Balagueró, în cea mai mare parte, povesteste destul de frumos, nimic de zis. Are flerul si stiinta construirii suspense-ului, si le foloseste cu mäiestrie, desi färä cine stie ce creativitate. Genericul are stil, curge vâscos si insinuant, te cucereste pe nesimtite. În continuare, tensiunea creste aproape constant - desi cu unele scurtäturi cam inabile, as zice, sub aspectul ritmului. În orice caz, te trec fiorii, te înspäimântä meserias, te tine-n prizä...
...Pânä când uitä cä era totul o simplä poveste de speriat copiii (si adultii), începe sä se ia pe sine prea în serios, si rasoleste tot ce fäcuse pânä atunci.
Ultima parte a filmului, când all hell breaks loose, conform bunei traditii a oricärui horror ce se respectä, (mai ales cu stafii si fenomene poltergeist), sucks. Explicatiile pe care le dau bäbutele tunse bäieteste despre au délÃ* sunt de o banalitate de-a dreptul rusinoasä ("Nu conteazä nici unde-au träit, nici unde-au murit - ei rämân pe lângä cine sau ce au iubit..."), dar spuse de parc-ar fi secretele Marii Piramide. Lovitura de teatru care rästoarnä expectativele privitoare la cine, ce si cum, e abilä si miezoasä - dar imediat dupä aceea, filmul cade în oala cu ghiveci expozitiv-demonstrativ-melodramatic-tezist. Fantoma - carte bine filatä pe parcurs, mai într-un contre-jour, mai cu un detaliu de picior în proteze - se dezväluie si se fâsâie. Un personaj prea principal moare prea superficial, alt personaj la fel de principal moare mai substantial si reînvie de râsu' curcilor - poc-ul pustii cehoviene cu "Frumoasa din pädurea adormitä": desenul animat de la mijlocul filmului e mai convingätor decât the real thing-ul din final. Iar la sfârsitul sfârsitului, ni se mai spune si a treia oarä, explicit, morala fabulei, mai ceva ca-n La Fontaine.
Totusi, sä fim onesti - cäci si "Oase fragile" e un horror la fel de onest. Orice amator de senzatii tari are dreptul sä gäseascä la-ndemânä, când vrea sä se simtä bine, un produs pe mäsurä, iar filmul lui Jaume Balagueró îi va servi o portie de teroare decentä, lucratä civilizat. Nici n-ar fi bine ca genul cä constea numai în piese antologice ca ale lui Tod Browning, Hitchcock, Friedkin sau De Palma.
Pitbull (Mihnea Columbeanu)
31 ianuarie, 2007, h. 19:15-19:53
Bucuresti, România