StefanDo
11 Jan 2007, 16:30
A treia colaborare dintre studiourile Dreamworks si britanicii de la Aardman (dupa Chicken Run si oscarizatul de anul trecut Wallace & Gromit: Blestemul iepurelui rau), Flushed Away are toate sansele sa-l intreaca pe mult-asteptatul Happy Feet la incasari. Cu un scenariu mult mai bine scris, dar cu o animatie mai simpla, Flushed Away/Aruncat la canal compenseaza cantecele si dansurile din copilarosul Happy Feet cu un umor demential si personaje foarte pitoresti.
Roddy (Hugh Jackman) e un soarece de casa buna. Este rasfatatul animal de companie al unei familii bogate, prin urmare e de la sine inteles groaza pe care o resimte cand un mojic soarece de canalizare, Sid (Shane Richie), ii invadeaza teritoriul si refuza sa mai plece. Pentru a scapa de el, Roddy il ademeneste in vasul de toaleta, cu gandul sa-l arunce inapoi in canal. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din... toaleta, asa ca Roddy este cel luat de suvoiul de apa si aruncat intr-un loc de care ii e groaza: murdarul, slinosul, jegosul sistem de canalizare in care soarecii de canal au construit o versiune rozatoare a Londrei, Ratopolis (da, suna mai bine decat Mousopolis...).
Dupa aceasta experienta traumatizanta, Roddy nu are decat un vis: acela de a se intoarce in stralucitoarea sa cusca din Kensington. Adica "on top", dupa cum zic plini de admiratie soarecii din Ratopolis, sau "deasupra", dupa cum ar spune ei la fel de plini de admiratie daca ar vorbi romaneste. Dar conform vorbei "gunoiul unuia este comoara altuia" (si invers), Roddy descopera ca, in comparatie cu viata sa lipsita de griji de "deasupra", traiul haotic de "dedesubt" nu este lipsit de atractie.
Mai ales cand aceasta este exercitata de roscata Rita (Kate Winslet), o soricuta sexy si infipta, singura care cunoaste drumul spre toaleta de unde si-a inceput Roddy epopeea. Dar, pentru ca ea sa-l ajute, Roddy trebuie s-o sustina si el in lupta impotriva maleficului The Toad, adica Broscoiul (Ian McKellen), care uraste soarecii ("Good bye, vermin!" este replica lui favorita in ceea ce-i priveste pe acestia) si vrea sa-i omoare pe toti, pentru a face loc nenumaratelor lui progenituri.
Ce e minunat la Flushed Away? Umorul! Replici istete, rasturnari de situatie total imprevizibile, o multime de referinte la alte filme (deci un regal pentru cinefili!), exuberanta americana altoita pe inteligenta si morga britanica. Prin urmare avem de-a face cu o combinatie trasnet care va provoca hohote de ras de neoprit. Iar efectele de sunet si muzica au si ele un rol foarte important, deci sa nu va mirati daca o sa fredonati Don't Worry, Be Happy in rand cu personajele filmului.
Pana la urma personajele sunt bogatia cea mai de seama in Flushed Away: convingatoare, amuzante si atasante, ti-e imposibil sa nu traiesti din toata inima aventurile lui Roddy si-ale Ritei, mai ales cand acestia trebuie sa-l infrunte si pe varul lui The Toad, sarmantul si stilatul Le Frog (Jean Reno), un “rau” hatru, in care scenaristii au turnat o multime din caracteristicile francezilor (vezi reactia in ceea ce priveste mancarea si femeile).
Desi Wallace & Gromit: Blestemul iepurelui rau este cel mai celebru (si, nu se stie de ce, cel mai apreciat de catre critici), Flushed Away il intrece de departe. Parerea mea...
Roddy (Hugh Jackman) e un soarece de casa buna. Este rasfatatul animal de companie al unei familii bogate, prin urmare e de la sine inteles groaza pe care o resimte cand un mojic soarece de canalizare, Sid (Shane Richie), ii invadeaza teritoriul si refuza sa mai plece. Pentru a scapa de el, Roddy il ademeneste in vasul de toaleta, cu gandul sa-l arunce inapoi in canal. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din... toaleta, asa ca Roddy este cel luat de suvoiul de apa si aruncat intr-un loc de care ii e groaza: murdarul, slinosul, jegosul sistem de canalizare in care soarecii de canal au construit o versiune rozatoare a Londrei, Ratopolis (da, suna mai bine decat Mousopolis...).
Dupa aceasta experienta traumatizanta, Roddy nu are decat un vis: acela de a se intoarce in stralucitoarea sa cusca din Kensington. Adica "on top", dupa cum zic plini de admiratie soarecii din Ratopolis, sau "deasupra", dupa cum ar spune ei la fel de plini de admiratie daca ar vorbi romaneste. Dar conform vorbei "gunoiul unuia este comoara altuia" (si invers), Roddy descopera ca, in comparatie cu viata sa lipsita de griji de "deasupra", traiul haotic de "dedesubt" nu este lipsit de atractie.
Mai ales cand aceasta este exercitata de roscata Rita (Kate Winslet), o soricuta sexy si infipta, singura care cunoaste drumul spre toaleta de unde si-a inceput Roddy epopeea. Dar, pentru ca ea sa-l ajute, Roddy trebuie s-o sustina si el in lupta impotriva maleficului The Toad, adica Broscoiul (Ian McKellen), care uraste soarecii ("Good bye, vermin!" este replica lui favorita in ceea ce-i priveste pe acestia) si vrea sa-i omoare pe toti, pentru a face loc nenumaratelor lui progenituri.
Ce e minunat la Flushed Away? Umorul! Replici istete, rasturnari de situatie total imprevizibile, o multime de referinte la alte filme (deci un regal pentru cinefili!), exuberanta americana altoita pe inteligenta si morga britanica. Prin urmare avem de-a face cu o combinatie trasnet care va provoca hohote de ras de neoprit. Iar efectele de sunet si muzica au si ele un rol foarte important, deci sa nu va mirati daca o sa fredonati Don't Worry, Be Happy in rand cu personajele filmului.
Pana la urma personajele sunt bogatia cea mai de seama in Flushed Away: convingatoare, amuzante si atasante, ti-e imposibil sa nu traiesti din toata inima aventurile lui Roddy si-ale Ritei, mai ales cand acestia trebuie sa-l infrunte si pe varul lui The Toad, sarmantul si stilatul Le Frog (Jean Reno), un “rau” hatru, in care scenaristii au turnat o multime din caracteristicile francezilor (vezi reactia in ceea ce priveste mancarea si femeile).
Desi Wallace & Gromit: Blestemul iepurelui rau este cel mai celebru (si, nu se stie de ce, cel mai apreciat de catre critici), Flushed Away il intrece de departe. Parerea mea...