The Prestige

[PoliFanAthic]

Nu m-am decis cat de mult imi place de Nolan ca regizor, de Nolan ca scenarist sau de Nolan ca artist. De Nolan in ansamblu si de Nolan in detalii.

Tuturor le-a placut Memento, nu? Insomnia n-a fost rau deloc, extrem de laudat de critici, dar cumva m-a lasat simtindu-ma cam...nedormit. Mi-a placut in schimb foarte mult Batman, desi ca poveste nu debordeaza; cred ca a fost unul din singurele filme ale anului trecut la care imi doream sa nu se mai termine. Este probabil ca aceasta satisfactie sa se traga dintr-o slabiciune pe care o am pentru Batman (pe departe cel mai interesant dintre supereroii creati, in ochii mei), dar si filmul a avut o consistenta foarte multumitoare. O unitate.

La fel ca The Prestige, care dobandeste aceasi "uniformitate" artistica (integritate, mai degraba) si care imprumuta o cronologie atipica, oarecum a la Memento. Revine Christian Bale, care pare mai matur ca actor, cel putin fata de impresia pe care o aveam inainte despre el. Hugh Jackman se dovedeste a fi un partener abil pentru cuplul antagonist al filmului, ceea ce insa era de asteptat.

Tema este rivalitatea intre doi magicieni (putea fi orice, cred eu, doar ca magia ofera o metafora mai larga pentru secretele succesului) care are tot felul de fete, in care fiecare incearca sa il intuiasca/inteleaga pe celalalt. Daca ar trebui sa remarc un singur lucru, atunci ar fi felul in care Nolan a regizat "duelul" intre cei doi protagonisti, care de abia daca impartasesc zece minute impreuna pe ecran - anume, ma refer la "dialogurile" de la distanta, prin intermediul unor jurnale. Trucurile si revansele sunt la anumite momente delicioase, doar finalul, fiind ancorat intr-un oarecare fantastic, lasandu-mi un gust amar.

Pana la urma, s-ar putea spune ca The Prestige este un film despre doi artisti cu viziune diferite, care inteleg "arta", ca atare, in moduri diametral opuse; pentru ce creezi ceea ce creezi...?

Imi aduc aminte ca am citit o recenzie in care autorul era nemultumit de efortul lui Scarlett Johansson de a imita accentul englezesc. Indraznesc sa spun ca acesta nu a inteles cu adevarat rolul domnitei Johansson in film; la o adica, precum o spune si Michael Caine, trebuie sa stii sa iti prezinti produsul cum se cuvine :D

Daca e de tras linie, The Prestige este inca un film bun al lui Nolan, desi nu straluceste decat uneori...

[Pitbull]

A se citi DUPA, contine SPOILERS la greu :) (StefanDo)
ASA E! :oops: (Pitbull)


"Când afarä-i vopsit gardu'... sä nu te duci cu sacu'!" - "The Prestige"

Lume-lume! Ce-i afarä în potigrafie, înäuntru-i viu si naturel! Veniti, veniti sä vedeti un film cum n-ati mai väzut - un film despre viata prestidigitatorilor si a scamatorilor de acum un veac si mai bine! Pentru prima oarä în istoria cinematografului, veti fi plimbati prin culisele spectacolelor de magie, pentru a descoperi trucurile ingenioase si atât de simple ale celor mai incredibile numere de iluzionism! Si mai mult decât atât - veti pätrunde în viata intimä a magicienilor, veti afla cât de dramaticä e existenta unui scamator, si cât de cumplitä-i e singurätatea! Cât de mult trebuie sä sacrifice si sä se sacrifice el, säracul, numai pentru a face fericit publicul! Veti lua la cunostintä adeväruri unice si nebänuite, de o profunzime rarä, ca acela care spune cä "Numai cel ce se däruieste cu toatä fiinta artei lui poate fi un magician cu adevärat mare!" Si mai ales, mai ales, veti vedea ce se întâmplä atunci când prestigitatorul se lasä mäcinat de obsesiile lui - când, icarian, se präbuseste pentru cä a avut nesäbuinta de a zbura prea aproape de soare! Topite-i vor fi iluzoriile aripi de cearä, iar el, särmanul, din înaltul gloriei ropotitoare de aplauze, se va präbusi drept în tenebrele abisale ale desertäciunii, în cel mai negru häu al iadului - uite-asa: fleosc!
Fleosc! face frumoasa blondä când cade-n acvariu, legatä fedeles, pentru a iesi triumfäreatä peste un minut. Da' nu va mai iesi, cäci unul dintre "spectatorii invitati pe scenä" s-o lege a gresit nodul, si fata moare nitel.
Buba e cä respectivii nu erau tocmai spectatori, ci asistentii iluzionistului - si, în plus, unul era sotul proaspetei defuncte. Ros de remuscäturi, fäcätorul nodului buclucas (Christian Bale) va pleca în lume, urmärit de räzbunarea väduviorului (Hugh Jackman).
Fleosc! face si canarul miseleste strivit cu colivie cu tot, într-o biatä scamatorie de disparitie, peste ani si ani, când cei doi au ajuns, fiecare pe cont propriu, mari si celebri prestigitatori - evident, opusi într-o concurentä de moarte. Un detaliu: n-au îmbätrânit nici c-un an (desi de peruci si alte truse de machiaj nu duceau lipsä.)
Fleosc, äla bunu' (adicä ucigasul färä vinä - Bale) face un numär cum vedeam la Mosi, în Obor, prin anii saizeci, cu zecile: inträ-ntr-o ladä si iese din altä ladä. Din motive care ne scapä, äla räu' (adicä, väduvul räzbunäcios din fire - Jackman), se obsedeazä sä-i afle secretul. Si dä-i, si luptä, si secretul nu se lasä aflat, si patze!
Fleosc, o trimite pe nevastä-sa de-a doua sä-i devinä amantä äluia bunu' si sä-i fure caietelul cu secretul. Aia i-l furä, da' - fleosc! era codificat - asa cä el fleosc! îl ia la bubuialä pe-äla bunu', si fleosc! aflä cäci cuvântul-cheie al codului e "Tesla".
(Cam prin partea asta a filmului, îmi venea deja sä-mi dau cu tesla-n... nu spun ce; oricum, dacä le-as fi nimerit, fäceau fleosc.)
Fleosc, Tesla e nimeni altul decât Nicu Tesla, marele fizician, care acum mestereste instalatii electrice în muntii din Colorado. Asa cä äla räu' trece oceanul, urcä pe munte (asa începe filmul - de la mijloc, pentru cä story-ul e fleosc foarte dislocat cronologic, da' färä nici un skepsis) si-i cere lui Tesla sä-i facä un teleportor. Tesla nu vrea, da' fleosc i-l face, cä e si el cam nebun, ca orice savant (sau magician) care se respectä. Numai cä nu iese un teleportor, ci fleosc un clonator - adicä niste guguloaie metalice mari din care sar fulgere care orice-ating, fleosc, îi trag un duplicat aidoma identic si la fel. Asa cloneazä un joben de vreo sutä de ori, si un motan de vreo câteva ori, pânä se prind cum stä treaba. Atunci, Tesla fleosc îsi dä foc la valizä... ästa, la laborator, si se pierde-n peisaj. Cutia cu mägäoaia fäcätoare de dubluri i-o lasä scamatorului räu plocon în hotel, cu un set de instructiuni complete care încep cu: "Distruge-o fleosc imediat!"
Fleosc, n-o distruge.
Deci, Fleosc. Cu Fî mare, de data asta, pentru cä tipul are un succes räsunätor fäcând scamatorii prin care se autocopiazä - numai ca sä disparä de pe scenä si sä aparä fleosc sus la galerie peste una bucatä secundä. Propriile clone si le împuscä dupä spectacol. (Nu fleosc, ci poc!)
Äla bunu' nu mai suportä, si zor-nevoie sä afle care-i trucul! Asa cä se strecoarä-n culise - da', ce sä vezi? Äla räu', fleosc! îi întinsese o capcanä, clona lui cade iar în acvariu (fleosc - evident!) unde moare 100%, iar mägäreata cade (fleosc - bien entendu!) pe capul äluia bunu', care-i condamnat la moarte pentru crimä.
Fleosc, vine la el la vorbitor si i se divulgä: uite, nu m-ai omorât, sâc sâc!
Fleosc, bietul äla bunu' tipä putin cä-i nevinovat, cä uite dovada, si bineînteles nimeni nu-l ia-n seamä, si-l spânzurä.
Allah akbar! îmi venea sä strig, cä Saddam e încä proaspät.
Fleosc, dupä ce-l spânzurä, si el apare iar viu si nevätämat ca sä-i facä sâc-sâc äluia räu' (puteam pentru ca sä jur! Esafodul äla prea aräta ca instalatiile de pe scenä). Îi face nu numai sâc-sâc, ci si pac-pac - adicä-l împuscä.
Fleosc, ei (äia bunii) era doi frati gemeni, si nimeni nu stia. Asa intra el într-o ladä si iesea din altä ladä. Asa cä acum un frate a murit, dar celälalt încä mai viazä, si-a venit sä-i dea miselului lovitura de gratie - nu aia de Ellery Queen, cä acolo erau trei gemeni în loc de doi; deci, nu se poate spune cä filmul ästa seamänä cu cartea aia.
Fleosc, se terminä.

* * *

Prin urmare, asa, deci:
Personaje supte din deget, schematice, cliseatice, complet previzibile, motivatii lulu.
Povestire îmbârligatä si spusä confuz cum nici chiar Cristina Nichitus n-ar fi fost în stare, timpii narativi îngrämäditi de-a valma si färä rost, si färä cârlige, structurä dramaturgicä ciuciu.
Haos conceptual total, între iluzionism si S.F., färä s-o rezolve nici pe una, nici pe alta. (Apropo, ar merita sä caut si romanul initial; Christopher Priest e un scriitor bun de S.F., care stie meserie, asa cä am oarece bänuieli cu privire la diferenta dintre ce si cum a scris el acolo, si ce-a pus Nolan în scenariu.)
Partea cu clonele, mai mult decât ridicolä. Va sä zicä, Tesla a inventat ditamai gheseftu', care-i folosit numai pentru câteva scamatorii cu public, la un ambîtz. În plus, amicul nostru se pomeneste duplicat pe sine însusi si o rezolvä scurt - îsi puscä fiecare dublurä, n-are greturi. Târziu, când trage sä moarä la rându-i, cu glontu-n el, se confeseazä: "Niciodatä nu stiam care din doi voi fi...!" Alo, domnu' Nolan, roata asta au inventat-o nu stiu câti scriitori de S.F., si mai buni, si mai räi, înaintea lu' mata! De "Solaris", de Lem, de Tarkovski ai auzit?
Nu pot sä nu mä gândesc la “The Sting”, al lui George Roy Hill – ce genial ne päcäleste pânä la sfârsit, färä clone, teleportäri si alte startrekuri! Aia e: unde-i cap, n-ai nevoie de cârje epice – si nici de picioare rupte; acolo toate “scamatoriile” celor doi escroci functionau ceas, si nu te plictiseai o clipä!
Dialogurile sunt pline de replici adânci - mai bine zis, numai de replici adânci: toate personajele, da' toate, dacä nu fac filosofie de douä parale ori de câte ori deschid gura, n-au liniste. Nu respirä. Nu träiesc...!
Si ce se-aude-n timpul äla de pe sound-track...? Ia sä vedem, stiti...?
Ati ghicit. Muzicä d-aia de unt pe unt.
Excelente decorurile, costumele si montajul - la fel de superbe si de impecabile ca-n alte câteva zeci de filme trase-n serie în ultimii ani.
Ar fi excelentä si imaginea, cu ale sale penumbre si modeläri portocalii-victoriene, dacä-n sälile de teatru luminate cu gaz nu s-ar trânti peste personaje câte-un spot de cinci mii de wati alb-magneziu de mai mare dragu'.
Mai voiam sä spun ceva...? Da, cä ori de câte ori începe câte un numär de iluzionism, poti fi sigur c-o sä iasä prost: morti, sau mäcar oase rupte, degete strivite, porumbei fäcuti ciulama, ori publicul pe jos de râs.
Concluzia - alta decât fleosc? Un film foarte bun de väzut cu familia, ca garniturä la popcorn si cola.

P.S.: Alo, distribuitori! Fata aia care l-a tradus - cum o chema? Raluca Cîrciu, sau cam asa ceva...? Cred cä putem pune de-un aranjament reciproc avantajos - eu am nevoie de bani, ea de meditatii la limba românä. Sä mä caute.
P.S. 2 (apropo de "O noapte la muzeu", pe care tot ea l-a tradus - precum Mita pe Cräcänel): Tzutzu mic si p'ost, "Insula Easter" pe româneste vine "Insula Pastelui"! Äla cu Iepurasu'!

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
11 ianuarie, 2007, h. 14:30-15:39
Bucuresti, România

[KORBEN]

generalmente vorbind
1. nu imi plac nici nolan nici aronofsky
dar aronofsky macar stie cum sa filmeze, are un stil al lui
asta nu inseamna ca the fountain e altceva decat o voma cu MARI PRETENTII din partea unui kubrick wanna-be
nolan a comis un post-noir cu multe pretentii si reusit (memento that is) dupa care a aruncat pe ecrane numai imbecilitati
culmea mizeriei fiind buttman begins, jignitor de ratat
nolan nu stie cum draq sa filmeze non-anost.
asta e
2. christian bale nu isi poate schimba expresia faciala
si confunda regimul alimentar tip auschvitz cu "interpretarea" (the machinist)
3. hugh jackman e cool ( vulverin )
dar joca numa in vome (xmen) sau mediocritati (scoop)
totusi poate sa joace
4. scarletta starletta e superba
si din cand in cand poate sa si joace (match point)
5. nu stiu de ce am zis si de aronofsky aici, la punctul 1, poate pt ca a lucrat cu jackman (the voma the fountain), poate pt ca e la fel de over hyped ca nolan....

the prestige
1. este un 4/5, totally worth a look
2. nolan a comis un scenariu excelent si la regizat decent (adica da, exista tensiune, exista fascinatie dar filmul asta n-are deloc stralucire si magie, elemente cerute de subiect )
3. scaletta si jackman chiar joaca bine, bale reusete sa mimeze cateva schimbari de mimica faciala, michael caine is michael caine
4. pretiju spala cam 30% din oroarea anala buttman begins. poate a invatat si nolan ca prin gagica buna nimeni nu intelege kuntie holmes, poate s-a prins ca singurul lucru bun din voma cu liliac a fost michael caine, excelent comme d'habitude)
5. deci prestiju se merita (din plin, macvar pentr scraletta in corsete si budigai, bowie ca tesla si toate fazele cu electricitatea)

hors concurs
electric city is your friend
si puneti okiu pe the illusionist (ed norton, jesssica biel, paul giamatti, extra uber ordinar, fascinant si cam lasciv)

[Pitbull]

Ce-mi place mie la cronicile lui Korben e cä-s atât de metodice, exacte, precis argumentate, meticulos coerentionate, migälos exprimate si pedant tastate. Un regal.

[KORBEN]

:w00t:
pedant tastate
that made my day

si mie imi place la pitbull perierrr ca reusete sa scrie in 250 de cuvinte ce altii pot rezuma in 250 de semne
si ca a tradus, demult tare demult una din cartile pre adolescentei mei, mancatorii de ziduri that is

[gionloc]

cu o traducere improprie, Prestigiul, ultimul film al lui Chirs Nolan a sosit pe ecranele noaste. asa e cind incurci scamatoria cu singele-albastru.

Nolan este un exemplu perfect al distributiei unui regizor in spatiul filmic, daca pot spune astfel: dupa doua filme realizate in zona cinematografica independenta, Following - un bun thriller, film de suspans, cu accente clasice - si Memento, o presque geniala aventura in mintea unui domn care nu-are-memorie, un film care, astfel, jongleaza temporalitatea intra-filmica precum un arlechin de circ popicele, dupa aceste filme, Nolan este chemat la Hollywood sa faca treaba - adica bani! Insomnia, Batman Begins, The Prestige, Batman The Dark Knight (acesta doar in lucru).

The Prestige - exemplul perfect de film realizat la hollywood de un regizor care a lucrat in spatiul independent: film cu vina si cu imagini-spectacol, un scenariu aiuritor, pus in imagine excelent de regizor (co-scenarist, in acealsi timp), purtat cu un echilibru cautind dezechilibrul spectatorului pina la final.. cind.. cum e si normal, hollywood-ul il obliga (un ne-echivalent al lui ''la noblesse oblige'') sa intinda pe masa toate indicatiile care sa ofere oricui in mod deslusit datele filmului! i-haa!

uitati-va la Hitchcock, la Psycho, sa zicem, cum in ultimele 10 minute toate firele (povestii) is descilcite in asa fel incit nimeni sa nu aiba vreun dubiu legat de cea ce a vazut! asa si aci, in The Prestige... ca in mainstream!

Nolan isi etaleaza tehnica spargerii temporale (asa o numesc eu, fiindca la un memont dat, destul de devreme, nu mai stii care plan e in prezent, care in trecut, care in viitor, care e prezent simultan, care-i continuu, asa ca resimti temporalitatea ca pe o sticla sparta si astepti cheile - sau lipiciul - care sa te ajute sa o re-legi, sau re-axezi): aparenta crima din debut, relatiile Angier-Borden-Cutter, Angier-Julia, Angier-Tesla, Borden-Angier, Borden-la-inchisoare, fiecare citind jurnalul celuilalt :shock: :w00t: ... toate nu sint decit puncte de dezechilibru narativ (voit).. metin suspansul, stirnesc curiozitatea, mentin starea de perplexitate (sau te obosesc si adorm, depinde din ce unghi privesti!)... descilcirea incepe in momentul in care Angier descopera pisica-dublu... indiciile sint din ce in ce mai clare pina cing... hollywoodul adauga cireasa specifica - discutiile moralizatoare din final: Borden vs. Angier-deghizat-in-lord, Cutter vs Angier-deghizat, restabilirea echilibrului - omorirea lui Angier si... solutia simpla la problema care l-a dus pe Angier in cumplita paranoia ce il dertermina sa....................... realizeze numarul cu masinaria Tesla si toate cele legate de ea. Solutia filmului... Borden nu fae afaeri cu Tesla, ci cu frate-su geaman :(( .

un film viu in care magia omoara, un film disputat.. ultradisputat...
un film bun venind dinspre spatiul hollywoodian!

numai ca mie imi plac rebelii (Gallo, Lynch, Bunuel, Haneke, Wong Kar Way)...

...magia cere sacrificii!! (ar fi concluzia spectatorului de clasa a treia)

printre consultantii acestui proiect: David Copperfield - looool


joc bun de picioare - Jackman si Bale, Michael Caine +
una bucata David Bowie in rolul lui Tesla (looool - dupa aparitia disparitie din Twin Peaks - FIre Walk WIth me, numai bun rolul asta.. electric!)
plus bucati muzicale semnate de Tom Yorke - 8)