"Codul lui Da Vinci"

[Pitbull]

Poate era mai bine sä includ acest comentariu în "Cartea preferatä" - dar cred cä ar fi fost dublu-off-topic, pentru cä:
- Nu e carte
- Nu e preferatä
Oricum, nu m-astept sä aibä o viatä prea lungä - cum nici subiectul incriminat nu va avea. La fel cum lumea o sä uite curând fenomenul comercial si a-cultural "The Da Vinci Code", si acest topic va muri definitiv, nu peste mult. Deocamdatä, dati-vä cu presupusul, care aveti ceva de zis. Când o sä se verse, läsati-l în plata Domnului.

[Pitbull]

Indiana Jones si Madam Christos


Motto:
"V-am päcälit? V-am luat banii!"
("Filantropica")


(NOTÄ: Existenta în acest text a unor termeni proprii literaturii - "stil", "naratiune", "structurä", "personaje", "autor", "continut", etc. - se explicä doar prin nevoia de a simplifica exprimarea.)

Împrejurärile au fäcut ca printre traducerile "alimentare" cu care m-a blagoslovit soarta în ultimii cincisprezece ani sä se numere si vreo sapte-opt romane de Sandra Brown. Am avut surpriza sä constat cä aceastä autoare a ajuns, cel putin în România, pe acelasi palier cu "bancurile cu blonde". Toatä lumea o-njurä ca pe o întruchipare a nulitätii literare, dar nici unul dintre acei vajnici cruciati nu i-a citit mäcar o paginä. Evident, genul "romance" face parte dintr-o literaturä de minimä rezistentä - comercialä, superficialä, si foarte muritoare. Aceste cärtulii destinate lecturii matinale si post-meridiane a cuconetului muncitor, prin trenuri de navetä, se produc cu toptanul, si sfârsesc cu duiumul în cosurile de gunoi ale gärilor. Uriasa lor majoritate sunt scrise de niste toväräsele neavenite, într-un stil stereotip, urmând cu sfintenie aceleasi clisee structurale si narative. Ei bine, în acest peisaj. Sandra Brown rämâne o scriitoare AUTENTICÄ. Romanele ei, färä pretentii de a-si depäsi conditia, au totusi umor, personaje de o complexitate modicä, situatii destul de inedite si interesante. Evident, mor în prima clipä dupä lectura ultimului paragraf - dar pânä atunci, se citesc (si, în cazul meu, se traduc) mäcar cu pläcere.

Nu acelasi lucru se poate spune despre cvasi-tizul ei, acest Dan Brown sau cum l-o fi chemând (sau cum I-O fi chemând, pentru cä deocamdatä nici nu stiu dacä neica existä, cu acest nume sau vreun ilizibil Epaminondius MacPuliskopoulos, ori o fi vreun grup de tovaräsi aka negrisori, sau poate proverbialii cimpanzei care, de-atâta dat cu destele-n taste, au îmbârligat pânä la urmä "The Da Vinci Code" - cä pânä la operele luni Shakespeare mai avem! Totusi, la fel cum am spus si în nota introductivä, pentru a nu mä complica voi trata autoratul acestei productii ca aparitându-i unui singur individ, purtätor al numelui de pe copertä.
Rämân pe veci îndatorat editurii Meteor care, comandându-mi traducerea unui roman din "siajul" notoriului "Cod...", mi-a împrumutat editia de la R.A.O., pentru referintä. Asa, am economisit banii pe care mä simteam tentat sä-i arunc pe respectivul cärämidoi, incitat de toatä orgia publicitarä dedicatä-i - si am câstigat si vreme pretioasä, putându-l citi în metrou, nu în varianta downloadatä de pe net, care mi-ar fi räpit din timpul de computer.
Asadar, am purces cu un oarecare interes sceptic. Mä asteptam la... dar n-are rost sä vä plictisesc cu asta. Putem säri peste vreo sutä de pagini, când mä convinsesem deja cä obiectul e un stift, si premeditam un comentariu ironic. Numai cä dupä acea primä sutä de file au mai urmat vreo trei sute saptezeci, maculaturä berechet ca sä mä ducä la exasperare si sä-mi spulbere orice intentii de rafinament.
Asa cä pot trece direct la concluzii, scurt si färä menajamente:

"Codul lui Da Vinci" este una dintre cele mai nerusinate imbecilitäti care mi-au cäzut vreodatä sub ochi. Aceastä VOMÄ, aceastä CLISMÄ, aceastä LABÄ TRISTÄ, aceastä DIAREE PESTILENTIALÄ, care a sedus o sumedenie de cititori cu aroma ei de mâtä moartä unsä cu glazurä de tort, nu este altceva decât o nerusinatä escrocherie comercialä, o nulitate scripticä devenitä pretext de umflare cu pompa publicitarä pentru a suge paralele cât mai multor naivi din turma acestei lumi. Nici mäcar nu meritä onoarea unei "recenzii", asa cä mä voi märgini sä punctez - fiecare paragraf echivalând cu o smetie trasä drept în muianu' inculpatului Brown D.

Douä calitäti (relative):

- Bogätia de informatii.
Dar, cum spuneam, e RELATIVÄ, pentru cä de-o vreme-ncoace mai existä si Google pe lumea asta, dragi feti logofeti! Nu-i nevoie sä ne däm scriitori (sau editori, sau distribuitori), ca sä însiräm cäcäläu de fapte mai putin cunoscute despre Biblie, Bisericä, Renastere, Luvru, Isaac Newton, Alexander Pope si alti ilustri domni si doamne. Cu atât mai mult cu cât Brownu' amestecä printre ele si propriile lui inventii inepte, asa cä pas de mai întelege ceva. Cine s-a documentat la viata lui, stia de mult respectivele ciudätenii. Cine nu, inträ-n ceatä definitiv.

- Ideea cu reabilitarea "Sacrului feminin"
Generoasä, legitimä si ofertantä. DAR e veeeche! Nu aduce NIMIC nou, reitereazä aceleasi si aceleasi argumente arhicunoscute, schitând jonctiunea cu filosofia si morala crestinä STRICT la nivel expozitiv. Vorbe, vorbe, vorbe si citate. NIMIC din acest strat ideatic fundamental nu transpare în trama, dramaturgia si substanta literarä a textului. Si - culmea! - are un personaj feminin central, si nu face nimic cu el! Putea fi si bärbat, si androgin - tot un drac. (Mai mult îl dezvoltä dramatic pe albinosul äla de Silas, care are doar tangente vagi si colaterale cu continutul.) In locul unor implicatii de fond privitoare la rolul sacrului feminin în crestinism (propus prin artificiul cu Maria Magdalena), singurul rezultat al demonstratiei rämâne: "Bäää, da' ce naspa a fost Biserica!"
Acelasi lucru e valabil si pentru toate celelalte sugestii "revolutionare" privind viata lui Iisus: abordeazä probleme de o gravitate supremä pentru civilizatia, cultura, societatea, morala si spiritualitatea omeneascä din ultimii douä mii de ani... si nu le duce nicäieri! Nix concluzii, nici mäcar sugerate, nici mäcar ca o invitatie la reflexie... Doar cä "ar rästurna lumea" si "douä milenii s-au tot chinuit sä le ascundä". Penibilä impotentä intelectualä!

Iar acum, hälelante:

- Stilul
Superficial, confuz, stângaci pânä la enervant. (Precizez: asa era si-n original, dar editia româneascä îi face pustiul de bine de a-l tâmpi si mai räu, în traducerea unei vaci agramate pe nume Adriana Bädescu - si în editarea tâfnoasei scroafe publicistice urcate-n copac R.A.O., cea care nu-si pläteste colaboratorii cu lunile, da-n schimb se dä "editurä de prestigiu". Siktir!)

- Naratiunea
Rudimentarä, platä, trenantä, presäratä cu felurite gugumänii povestitoricesti.
Contine o singurä capcanä, care pe multi i-a fäcut sä nu lase cartea din mânä: în superficialitatea sa, autorul spune povestea cu acceleratorul, zbenguindu-se de la un episod la altul ca un maimutoi beat printr-un aprozar plin de legume si fructe. Un asemenea spectacol poate fi captivant de urmärit, pânä la un punct - dupä care, cade rapid si definitiv în plicticos. Personal, pe ultimele douä sute de pagini mä chinuiam sä nu adorm, si citeam mai departe doar ca sä scap mai repede de calvar.
Nu are NIMIC din mäiestria unor autori de thriller ca David Morrell, Tom Clancy, Tami Hoag, Philip Cornford, Colin Falconer si altii ca ei. Acesti buni profesionisti, desi cantonati tot în canoanele unui gen, STIU, nene, sä te tinä! Sunt mari pisicheri, strecoarä clenciuri, dau brânciuri, uite-asa te joacä pe degete! Brown D. zburdä zglobiu fix ca mâna pe mätärângä în minutele dinaintea orgasmului - da' necazu-i cä-i un orgasm d-äla care vine... vine... vine... si nu mai vine! PE BUNE cä nu vine - pânä-la sfârsitul povestii, si nici atunci!

- Structura
N-avem. O însiruire de fapte înghesuite într-un interval de vreo douäsprezece ore - de ce? Sau din gresealä, sau cä "dä bine": ia sä zicem noi o poveste epocalä care-ncepe seara la Luvru si se terminä în zori la Londra, si sä umplem cu ea aproape cin's'te de pagini, de sä moarä lumea. Ajurea-n tramvai!
Pe de atlä parte, e unul dintre cele mai înfiorätoare cazuri de "anticlimactic" pe care le-am întâlnit vreodatä (vezi faza de mai sus, cu orgasmul lipsä). "Marele mister" cu Maria Madgalena se divulgä pe la jumatea cärtii. In continuare, doar urmäriri, crime si asa-zise "lovituri de teatru" - previzibile ale naibii, da-n schimb înmultite si însirate pânä la disperare. In sfârsit, se rezolvä si conflictul, äla räul e päcälit si arestat (laaameee!!! Pânä si-un pusti de doispe ani ar fi construit punctul culminant cu mai multä imaginatie!), si dupä aia încä vreo saptej de pagini de vorbärie, vorbärie, vorbärie, si hai încä un "coup de théâtre" (cä adicä Sophie e urmasa directä lui Christos - mersi, ghicisem încä din sfertu' äl dintâiu'!), si la urmä di tät, un epilog în care Langdon äla, ce sä vezi, GHICESTE cä mormântul Mariei Magdalena (recte "Sfântul Graal") e sub piramida lui Mitterand de la Luvru - chestie evidentä pentru orice cetitor cu juma' de creiere, încä din primul capitol, când apare piramida aia si se insistä pe ea mai-mai sä-ti bage destele-n ochi si mai multe nu!)

- Povestirea
Penalä (si la propriu, si la figurat). Nerusinat de neverosimilä. Cele mai trase de pär situatii, într-un mariaj perfect cu äle mai präfuite clisee. Bineînteles, pe parcursul älor doispce ceasuri, personajele trec prin jdemii de peripetii elucubrante, se pupä cu moartea de enspe mii de ori, si de fiecare datä cad în picioare ca Hopa-Miticä. Mäcar la David Morrell o luau în barbä pânä li se-apleca, frätie! Ca sä nu mai vorbim de maiourile lui Bruce Willis!
Pe de altä parte, tot la acelasi nivel al ridicolului, în acelasi interval înghesuit ca un vagon de metrou în drum spre locul de muncä, vajnicii nostri eroi întâlnesc cam tot atâtea coduri ezoterice (care de la Da Vinci, care de la nu-s-ce templieri, francmasoni, roza+crucieni si bunelu' fetii), si ce sä vezi, pe TOATE mi le rezolvä cât ai clipi - da' stii, CHIAR pe toate! Prin foc, prin spängi, prin glonti, prin fum, ei bunghesc rebusuri!
Si încä una: gäini moarte în materie de creare a "misterului". Cum vine vorba de câte-o chestie "adâncä", mä-ntelegi, cum nenea Brown ne taie macaroana cu nerusinare - gen: "si refuza sä-si aminteascä ce väzuse acolo!" (Da' peste cinzeci de pagini, nu mai refuzä, si ne povesteste si nouä.)
Plus o grämadä de trânteli �* la autorele omniscient, potrivite egzaktamente ca nuca-n perete.

- Personajele
Zero barat. Niste ETICHETE umblätoare, färä personalitate, färä dimensiuni, färä profunzime, färä NIMIC. Poncife de "conflict interior" (mai ales la fätucä), lipsä patentatä de veridicitate psihologicä, replici stereotipe, dialoguri supte din deget.
A, si un lucru de care mi-era fricä, da' tot n-am scäpat: dupre ce iel si iea se joacä de Indiana Jones si Mita Baston tot romanul, färä pic de urmä de atractie sau sentiment între ei, pe ULTIMUL SFERT DE PAGINA, hodoronc-Marito, gagica îl invitä la o vacantä-n doi - adicä: "Hai sä ne fu.tem". Ca-n bancul äla cu "Cine-a vopsit picioarele calului meu în verde?!"
Mäcar bancul era banc. Aici e pe bune!
Mäcar Indy Jones, James Bond si altii ca ei, se luau singuri în bäscälie, tot timpul - ASA se construieste o poveste neverosimilä! Da' ästia, nu - cä noi suntem oameni seriosi!

- Subiectul
Hiper-räsuflat. Frectie la un picior de lemn în moda "demitizärilor biblice" - ce sä-ti povestesc! Mare scofalä, dac-a avut Iisus viatä sexualä sau nu! Controversa asta e activä de vreo treizeci de ani. Anthony Burgess, comentându-si romanul "Jesus, A Life", sustinea cä Iisus a fost un om prea normal, sänätos si echilibrat, ca sä nu fi avut si viatä sexualä. Dimpotrivä, Zefirelli, vorbind despre propria lui viziune din "Jesus of Nazareth", afirma cä-l considera pe Iisus mult prea spiritualizat pentru a se mai preocupa de carnalitate. Ambele optiuni au meritele lor - iar controversa e pur si simplu irelevantä. Nu rupem nici o gurä a târgului fabulând acum cä Maria Magdalena a fost sotia lui Iisus si au mai avut si copii, si urmasi. Or fi avut - ei, si?
În schimb, ideea (de la "idiotenie") cä de-aici purcede mitologia Sfântului Graal... hai sä fim seriosi! Toatä argumentatia cu anagramele si cu omonimiile, cu "Sangreal", "San Greal", "Sang Real", etc., e doar o joacä de-a rebusistica. S-a încercat de mult, si s-a räsuflat - n-are nici cea mai micä relevantä, nici teologicä, nici eschatologicä, nici de politicä religioasä, nici de nimic.
Si-apoi, povestea lasä în coadä de peste o problemä fundamentalä de atitudine, dupä ce a cäzut în capcana de a o fi abordat: NATURA LUI IISUS. Divin, sau uman? Muritor, sau nu? Pe ici, pe colo, apar câteva referiri la "mortalitatea" lui, si la faptul cä realitatea istoricä e insignifiantä pe lângä adevärul de naturä spiritualä, moralä, filosoficä si teologicä (vechea problemä a "teologemelor"). Dar, o datä ce a ajuns în acest punct, autorele trebuia FIE sä-si clarifice optiunea, fie sä enunte clar dilema - pe când, el o lasä-n plata Domnului, si-i trimite pe äia doi sä mai deturneze o dubä, sä mai treacä fraudulos o granitä, sä mai dezlege un artimogrif sau logogrif sau nu-s ce mä-sa.

- Vâlva
Fenomen tras de pär, pe de o parte alimentat cu dibäcie, pe de altä parte sustinut de istericalele naive ale fundamentalistilor cre(s)tini. Toate protestele Bisericii fatä de acest text sunt apä de ploaie. Asa cum spuneam, nu are nici cea mai micä importantä dacä Iisus a avut o viatä sexualä sau nu, o sotie, copii, etc. În plus, povestea propusä aici o prezintä pe Maria Magdelena ca SOTIE LEGITIMÄ ÎN LEGEA MOZAICÄ. Si-atunci, unde puii mei e "erezia"?
Categoric, subiectul nu contine NICI O BLASFEMIE. Trateazä cu scepticism strict relatia între canonic si apocrif - o problemä UMANÄ, în fond - nu atacä prin nimic persoana, natura sau misiunea Mântuitorului. (În treacät fie zis, filmul lui Scorsese - mentionat, întâmplätor, în roman - justifica într-adevär asemenea controverse; iar excelentul roman al lui Michael Moorcock "Behold the Man" friza realmente sacrilegiul - dar nici n-a stârnit aceeasi tevaturä, nici n-a declansat aceeasi dementä comercialä.
Bäi, popime de la Vatican! Bägati-vä mintile-n cap - una la mânä, "Codul lui Da Vinci" NU E O BLASFEMIE; a doua la mânä, chiar dacä era, e prea prost ca sä conteze. Läsati-i p-äia sä-si ia banii, nu le mai faceti si voi publicitate negativä (sau, poate, v-ati înteles sä vä pice si vouä o fleicä, o dudä, ceva...?)

Una peste alta - ce e "The Da Vinci Code"? O cacealma jalnicä si nerusinatä, un adevärat delict moral la adresa literaturii în special si a culturii în general. Un tâmpit (sau un grup de dobitoci), se-apucä sä compileze o grämadä de senzationalisme istorice cu iz de teoria conspiratiei, în mare parte cunoscute (cel putin de cei interesati - dar nicidecum "confidentiale"), însäileazä din ele un soi de argumentatie puerilä, mai näscocesc vreo câteva ca sä umple inevitabilele goluri si sä se dea inventatori, aranjeazä primitiv totul într-un fel de poveste färä cap si färä coadä, spusä îngrozitor de prost, si pe urmä, dä-i cu campania publicitarä! Si, evident, mälaiu' curge gârlä!
Auzi, bäi Dan Brown sau cum te-o fi chemând? Stii ce zice-un vechi proverb malgas?
Suge-o!
Nu rimeazä, da-i adevärat!

[Airlight]

sa-ntelegem ca esti suparat :)

[Pitbull]

Nooo, sunt fericit!
Sunt fericit, si mä simt bine,
Sensul vietii l-am descoperit...
...când väd cum impostura si non-valoarea fac valuri, ditamai afisele pân statii de metrou, tot vulgu' (si nu numai!!!) bujbé de admiratie (bäi, pânä unde poate merge TEMBELISMUL, sä te lasi päcälit chiar în halu' ästa?), si curge dolarii gârlä - pen' ce? Pentru un cäcat cu trei moturi!
Si-am väzut pe semnu' de carte de la R.A.O. cä oligofrenu' trage tare, i-au mai apärut încä vreo patru!
S-a-nturnatärä lumea cu curu-n sus!

[Airlight]

monser,

cultura pop a fost intotdeauna superficiala. ba chiar e o contradictie in termeni, daca e sa ma intrebi pe mine.

ceea ce e notabil e ca asistam la spectacolul unei masini de vanzari cu adevarat profesionale. sa privim, sa ne intristam si sa invatam.

patim aceleasi si cu filmul si cu muzica si cu orice resursa poate fi Daily FMCG. e de mirare ca un batran intelept ca matale mai are resurse de indignare pe tema bucuriilor :) vulgului.

teoria mea e alta: daca furam de la astia tehnicile de vanzare si p-orma distribuim good old meaning in astfel de ambalaje, nu se cheama ca am invatat sa folosim sistemul ?

[herbert]

wow, impresionanta epopeea critica la Codul lui Da Vinci semnata de Pitbull, dar, din pacate, cade alaturi. "Codul..." a fost una din cele mai fascinante carti pe care le-am citit in ultimii ani. Excelent scrisa, cam superficial-amatorist-negligent tradusa, dar asta conteaza mai putin... pe mine incepe sa ma amuze reactiile de tipul celei pe care a infatisat-o cu meticulozitate Pitbull... le inteleg...
poate revin, da' poate nu...

[Pitbull]

Vezi sä nu!
Mämicule, ce mumos ar fi sä se poatä cum spui tu! Da' uite cä-i nitelus mai kompliziert! Pentru cä aici nu-i vorba doar de (copro)culturä pop, borâtura asta a lu' Brown e ditamai intoxicarea! Imi putzea räu de tot, încä de la început, si între timp am mai investigat problema. (Intâmplätor, astä searä am avut o conversatie si cu Urania - râdeti voi, râdeti, Harapi Albi, dar cucoana nu-i tocmai venitä cu pluta.)
In fine, deocamdatä atât, cä abia am început sä scormonesc. Vä mai povestesc eu, mai încolo.

[Pitbull]

wow, impresionanta epopeea critica la Codul lui Da Vinci semnata de Pitbull, dar, din pacate, cade alaturi. "Codul..." a fost una din cele mai fascinante carti pe care le-am citit in ultimii ani. Excelent scrisa, cam superficial-amatorist-negligent tradusa, dar asta conteaza mai putin... pe mine incepe sa ma amuze reactiile de tipul celei pe care a infatisat-o cu meticulozitate Pitbull... le inteleg...
poate revin, da' poate nu...
Na-ti-o frântä, Herbie, ai postat în timp ce scriam eu. Ii räspundeam lui Airlight.
Acuma, ia sä vedem: DE CE "cade aläturi" critica mea - numai pentru cä pe tine te-a fascinat "Codul..."? Hai, DEMONTEAZA-MI-O - si stii cä n-o spun sfidätor! Chiar mä intereseazä controversele fecunde, si SPER sä mä contrazici cu argumente serioase, punctuale - mä ajutä si pe mine! De pildä, privitor la aspectul semnalat de tine: "excelent scrisä"; eu zic "mizerabil scrisä" - si, sumar, am explicitat de ce. Hai, te-ncumeti la un duel pe teme de profesionalism literar?
De asemenea, recunosc sinceritatea ta în a "întelege" reactiile de acest tip, dar din nou, as dori ceva mai concret.
Asa cä, REVINO, please!

[Airlight]

Chiar mä intereseazä controversele fecunde, si SPER sä mä contrazici cu argumente serioase, punctuale


si iata cum inca o valoroasa polemica se va involbura from pure shit -daca pot sa-i zic asa :) - precum acele colonii de spongi care cresc pe dejectii.

ce ne deosebeste cultural de alte popoare e pasiunea inutila cu care ne aparam convingerile :)

[st3fan]

ce ne deosebeste cultural de alte popoare e pasiunea inutila cu care ne aparam convingerile
Aceasta pasiune prin care ne aparam convingerile rezulta din principii, cei care nu isi apara cu convingere ideile,venind cu argumente, inseamna ca nu au coloana vertrebala...Si din pacate, patosul despre care tu spui ca e inutil,lipseste...este inlocuit de rautati, infumurari s.a.m.d.
Nu am citit "Codul lui Da Vinci", in primul rand ca nu mi-a picat in mana, si in al doilea rand am auzit de o anumita nocivitate a acestei carti.Am citit "Ingeri si demoni", o carte usurica, ceva nuante de filosofie ieftina(gen daca Dumnezeu este atotputernic si milostiv, de ce nu face in asa fel incat sa opreasca razboiele, suferinta etc.Raspunsul a constat intre o paralele intre civilizatie si un copil, sugerand faptul ca este mai benefic pentru copil sa cada o data si apoi sa se ridice singur, astfel invatand din greselile sale), dar o carte OK.
Voi analiza in cateva randuri imensul impact avut de "Codul lui Da Vinci".De ce acest efect absolut atomic al cartii?Raspunsul pe care il vad eu este destul de simplu...este vorba despre o "boala" a societatiilor, boala care consta intr-o indepartare de spiritualitate, divinitate,de lumea metafizica(referindu-am la traducerea mot a mot a cuvantului) si o accentuare a importantei materialismului.De cate ori pe saptamana/luna/an merg tinerii la biserica?De foarte putine ori, in special in zonele urbane, puternic tehnologizate, in care se cultiva un asa zis drept la propria alegere, independenta, in care tanarul din turma invata ca traind in democratie poate sa faca ce vrea, poate sa spuna singur daca duminica dimineata sta pe messenger sau merge la biserica.Foarte bine, are acest drept, toti avem acest drept, ceea ce este un lucru foarte bun.Ceea ce este rau consta in faptul ca prin aceste alegeri, constient sau nu, se produce o indepartare de divinitate, de viata spirituala, de aceea eliberari din lanturile platoniene se produc tot mai rar(ma refer la "Mitul pesterii", Platon).Revenind acum la carte..."Codul lui Da Vinci" este un pretext pentru cei care s-au indepartat de Dumnezeu.Un mare pretext pentru constiinta lor in primul rand, spunandu-si ca "Iata, lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta Biblia".
Acum,doar de dragul polemicii, aduc in discutie un citat al lui Voltaire."Daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat".Pot sa privesc lucrurile si din acest punct de vedere...Omul(in general) este o fiinta slaba, caruia ii face bine sa stie ca exista ceva sau cineva care ii ofera suport in tot ceea ce face, de aici si atat de utilizatele expresii "Da Doamne","Doamne ajuta" etc.Este simplu pentru fiinta umana sa gaseasca o justificare pentru propriul esec in vorbe gen "nu a vrut D-zeu", sau "nu a fost sa fie"(crezand ca soarta este de vina, destinul fiind un alt stalp al omenirii).
In concluzie, ca deja m-am lungit...din punctul meu de vedere, succesul acestei carti este explicabil si trage cateva semnale de alarma, semnale de alarma care vor fi auzite de mult prea putini.

[Pitbull]

St3fan, ceea ce spui tu e foarte adevärat si reprezintä o bunä parte (nu chiar integralä, dar substantialä) din motivatia impactului acestui fenomen.
N-am citit "Ingeri si demoni" încä, desi s-ar putea sä-i sacrific cele câteva ore de rigoare, mä face curios. Asearä discutam cu un editor care sustinea cä e destul de lizibilä. Descrierea pe care o faci continutului säu de idei nu mä surprinde. E un alt loc comun teosofic - un nou "hai sä mai descoperim si pentru a enspea mia oarä America" - dar ideea finalä pare si mai infantilä decât cele din "Codul...".
In treacät fie zis, cartea la Meteor pe care o voi traduce zilele astea (si care mi-a prilejuit lectura "Codului...") e mult mai incitantä si elevatä pe plan intelectual (mä refer la "Conspiratia Da Vinci", de Marc Sinclair). Tot un thriller politist, în care eroul investigheazä motivatiile ascunse ale creärii fenomenului "Codul lui Da Vinci" (metaliteraturä, ce sä-i faci!), dar scris cu bun-simt, si bazat pe o argumentatie inteligentä. Personal, revelatiile de acolo nu m-au surprins ca atare (stiam ideile, din Stanislaw Grof), dar pentru publicul larg sunt într-adevär inedite - nu ca truismul ästa cu "copiläria omenirii".

[raptor]

.ce mi-e brown, ce mi-e hassel (as fi zis coelho, dar pa ala nu l-am citit-desi sunt sigur ca e in aceeasi liga de extraordinari gentlemeni). caca.

[Pitbull]

Ei, vezi - nu-i chiar asa! Un autor ca Hassel e mäcar CINSTIT (scrie romane dure de räzboi si nimic mai mult, nu se dä rotund cä rästoarnä lumea cu ele). Si, în plus, stie meserie! Nu e un artist al beletristicii, dar e un iscusit mestesugar - spre deosebire de Brown, care-i un diletant retardat si analfabet într-ale prozei, si n-ar putea fi bun decât de brosuri cu criptograme si cuvinte încrucisate, de rezolvat la mare-n camerä când plouä (da' fac pariu c-ar aranja ca si alea sä se vândä mai ceva ca "Lord of the Rings"!)

[alex2]

@ pitbull

nenea brown exista, are nevasta si casa, preda nu stiu ce materie pe la o faculta, bla bla.
am citit codul in in cateva seri, iniante sa cad moarta de somn...din nefericire nu am avut decat varianta in english, si am cam stat cu dictionar la cap.plus ca a trebuit sa ma dau jos din pat si sa ma duc in biblioteca sa iau un album cu opera lui da vinci, ca nu stiam ds ce vorbeste in carte.

fenomen mai mult sau mai putin cultural, in mod cert ceva de urmarit pt un semniar de marketing:)
am incercat sa mai citesc si o a doua carte, angels & demons si in mi-a luat 3 luni aproape sa o termin. aidoma codului. whatever.

am putea zice si incheia discutia cu "de gustibus".

[Pitbull]

@ pitbull
nenea brown exista, are nevasta si casa, preda nu stiu ce materie pe la o faculta, bla bla.

Aha. Posibil. Mä rog, asta nu schimbä fundamental datele problemei - reiese cä e mercenarul care s-a potrivit sä facä treaba. Probabil l-au ales nu pentru (inexistentele) calitäti de scriitor, ci pentru cä le are p-astea cu criptografia si criptologia, un nivel de informare oarecum enciclopedic, si stia sä le-mbârlige.

[raptor]

Ei, vezi - nu-i chiar asa! Un autor ca Hassel e mäcar CINSTIT (scrie romane dure de räzboi si nimic mai mult, nu se dä rotund cä rästoarnä lumea cu ele). Si, în plus, stie meserie! Nu e un artist al beletristicii, dar e un iscusit mestesugar - spre deosebire de Brown, care-i un diletant retardat si analfabet într-ale prozei, si n-ar putea fi bun decât de brosuri cu criptograme si cuvinte încrucisate, de rezolvat la mare-n camerä când plouä (da' fac pariu c-ar aranja ca si alea sä se vândä mai ceva ca "Lord of the Rings"!)

.hassel saracu' :) o fi el cinstit, da' tot prost. imi amintesc ca atunci cand il citeam combinam in mod placut lectura :D cu o actiune digestiva-fie ea...hmmm..."polara" sau "australa"-citeste mancare, respectiv cacare).
.nu cred ca brown e intr-atat de prost incat sa aiba iluzia ca poate rasturna lumea cu fituicile lui-tot ce a vrut(si a si primit!) a fost cashul, malaiul, betele, dolareii si euroii si ronii nostri, storsi de pe spinarea catorva sute de milioane de curiosi. o fi el scriitor PROST, dar e MARE economist.

[Pitbull]

Nu stiu cât de "MARE economist" o fi nentu Brown, dar mari BISNITARI sunt alde editorii lui, si äia tupilati în spatele lor. Oricum, persoana nenicului mä intereseazä mai putin - important e FENOMENUL acestui buc (cä book nu pot sä-i zic).

[Tudor.b]

Depinde de gusturi. Mie mi s-a parut interesanta...

[Pitbull]

"Interesantä" mi s-a pärut si mie, sub aspectul combinärii abile a realitätilor istorice cu speculatiile si fictiunile. Dar conceptul de "interesant", prin însäsi natura lui ("a trezi interesul"), reprezintä doar o POTENTIALITATE. Ce ne facem când finalizarea acelui potential e ratatä (sau, mai pe sleau spus, când interesul trezit la început sä bäseste totalmente pânä la sfârsit)?

[bellhop]

o japoneza in lift saptamana trecuta cu Codul in mana (in japoneza cartea, da' mi-am dat seama dupa coperti), am zambit, uneori it's so refreshing sa descoperi cat se poate intinde prostia, te uiti la om, vezi cat e de diferit bine imbracat apoi te gandesti cat il poate duce capul si te simti ..bine :) ;

[Tudor.b]

Pitbull> the truth is out there somewhere, mai tii minte de unde vine asta? Te agitzi degeaba, nici tu, nici nimeni altcineva, nu poate demostra irefutabil ca ce scrie in Codul lui DaVinci e fals. Daca existau dovezi clare, erau facute publice de mult de bosorogii de la Vatican.

[Pitbull]

Unde-am zis eu, dom'le, cä-s false afirmatiile? Am zis doar cä romanul e TAMPIT - mai parcurge si tu o datä cronica de sus: l-am criticat exclusiv sub aspect literar. Altfel, unele afirmatii "senzationaliste" din el sunt adevärate (si cunoscute de mult, cel putin de cei preocupati), altele sunt fictive, si n-as avea nici o problemä cu ele, dacä aceastä îmbinare de realitate si fictiune ducea undeva (ca în prozele speculative bune). Da' nu duce nicäieri.

[raptor]

Te agitzi degeaba, nici tu, nici nimeni altcineva, nu poate demostra irefutabil ca ce scrie in Codul lui DaVinci e fals. .

.si viceversa.

[GhitzaCartitza]

Te agitzi degeaba, nici tu, nici nimeni altcineva, nu poate demostra irefutabil ca ce scrie in Codul lui DaVinci e fals. Daca existau dovezi clare, erau facute publice de mult de bosorogii de la Vatican.
Exista un documentar facut de cei de la Discovery. L-am vazut, dar nu am citit cartea. Oricum demonstrau clar ca 90% din ce scrie in Codul lui Da Vinci e apa de ploaie pentru ca pleaca de la niste ipoteze false. In roman aceste ipoteze sunt prezentate ca fapte.

[cherryblossom]

baaaa, da' multe posturi la codul lui da vinci asta.. :shock:

[Pitbull]

demonstrau clar ca 90% din ce scrie in Codul lui Da Vinci e apa de ploaie pentru ca pleaca de la niste ipoteze false. In roman aceste ipoteze sunt prezentate ca fapte.
Iar asta înseamnä o documentatie ECLECTICA, de proportii enciclopedice si profunzime de-un deget.
Apropo de profunzime (sau... adâncime): va sä zicä, ideea "creatoare" a lui Dan Brown: cä mormântul Mariei Magdalena (recte Sfântul Graal - adicä tot clou-ul romanului) ar fi sub piramida rästurnatä de la Luvru. Dacä bäiatu' se ostenea sä mai sape putin (la propriu si/sau la figurat), ar fi descoperit cä sub piramida aia e un parking subteran cu trei etaje. Acolo-si lasä masinile äia de la muzeu! :lol:

@Cherry
It seems you have a problem with the long trends lately... "Mr. Lazarescu's Death", now "Da Vinci Code"... How many replies for one topic are allowed, ô, Blossom of the Cherry Tree? :D

[Pitbull]

Author Dan Brown "astounded" at copying claim


By Mike Collett-White

LONDON (Reuters) - Author Dan Brown said on Monday he was "astounded" at allegations by two historians that he copied their work wholesale when he wrote the best-selling religious thriller "The Da Vinci Code.

In a statement released to reporters after he took the witness stand for the first time, the 41-year-old also pointed out that he credited the work of Michael Baigent and Richard Leigh in the body of his novel.

"I would like to restate that I remain astounded by the claimants' choice to file this plagiarism suit," he said.

"For them to suggest, as I understand they do, that I have hijacked and exploited their work is simply untrue.

The two historians, who have already given evidence, are suing Brown's British publisher Random House, which also publishes their own 1982 historical work "The Holy Blood, and the Holy Grail".

Both books deal with the theme of Jesus marrying and having a child by Mary Magdalene and their bloodline being protected by the mysterious Priory of Sion, a theory that has been greeted with outrage by some Catholic leaders.

But Random House's lawyers say the ideas are too general to protect by copyright, there are many differences between the two books and that Brown drew on a number of sources.

The U.S. author was asked during cross-examination about his working practices and those of his wife Blythe, who helped research books including The Da Vinci Code. She emerges as a key source both of his research and his ideas.

"If I did actually read all she asked me to read, I probably would never have written the book," he said.

Wearing a yellow tie, blue shirt and blue jacket, and watched by the world's media in a packed courtroom, the millionaire author appeared relaxed as the case entered its third, and possibly final week.

ATTRIBUTION

Referring to the allegations of copyright infringement made against him, Brown added in the statement: "(They) contain numerous sweeping statements which seem to me to be completely fanciful.

"Messieurs Baigent and Leigh are only two of a number of authors who have written about the bloodline story and yet I went out of my way to mention them for being the ones who brought the theory to mainstream attention.

In the novel, one of Brown's main characters is Leigh Teabing -- whose name is an anagram of "Leigh" and "Baigent" -- and he refers directly to The Holy Blood in the narrative.

Brown's 69-page witness statement describes how he and Blythe struggled to make ends meet during his early days as a writer, and how he composed the main synopsis of The Da Vinci Code in a cramped laundry room in his parents' house.

He also says he wakes up at 4 a.m. every morning.

"In addition to starting early, I keep an antique hour glass on my desk and every hour break briefly to do push-ups, sit-ups, and some quick stretches," he adds. "I find this helps keep the blood (and ideas) flowing.

With an estimated 40 million copies of The Da Vinci Code sold world-wide, and the potential for an important copyright precedent to be set, the stakes are high at London's High Court.

But the proceedings are not expected to affect a major Hollywood adaptation of the book starring Tom Hanks, which is due for release in May.

Last August, Brown won a court ruling against another writer, Lewis Perdue, who claimed The Da Vinci Code copied elements of two of his novels, "Daughter of God" and "The Da Vinci Legacy.

link (http://newsbox.msn.co.uk/article.aspx?as=adimarticle&ae=windows-1252&f=uk_-_olgbtopnews&t=4023&id=2522983&d=20060313&do=http://newsbox.msn.co.uk&i=http://newsbox.msn.co.uk/mediaexportlive&ks=0&mc=5&ml=ma&lc=en)

[qwerty]

Codul lui Da Vinci-O modalitate foarte buna de a face niste bani.Si pentru mine subiectul este destul de jenant si nu pot sa inteleg cum a putut lua atata amploare in intreaga lume.Toate probele din carte sunt irelevante.Am vazut si documentarul The Real Da Vinci Code si aici aceaiasi poveste toate dovezile pornesc de la tablouri,ca ala tinea mana asa si ala tinea capul pe spate si ca ala din spate se basea pentru ca se vede panza mai adurita in dreptul curului.Daca asta e capodopera mai apucativa fratilor de citit pentru mine nu e decat o telenovela penala sau o laba de manea.

[Pitbull]

... ala din spate se basea pentru ca se vede panza mai aburita in dreptul curului.
:lol: :lol: :lol: Cea mai la fix concluzie, despre maneaua asta cu staif!

[GINEL2K]

Te agitzi degeaba, nici tu, nici nimeni altcineva, nu poate demostra irefutabil ca ce scrie in Codul lui DaVinci e fals. Daca existau dovezi clare, erau facute publice de mult de bosorogii de la Vatican.
Exista un documentar facut de cei de la Discovery. L-am vazut, dar nu am citit cartea. Oricum demonstrau clar ca 90% din ce scrie in Codul lui Da Vinci e apa de ploaie pentru ca pleaca de la niste ipoteze false. In roman aceste ipoteze sunt prezentate ca fapte.


iti garantez ca la sfarsitul documentar-ului trebuia sa apara si ceva de genul "thank you Vatican for colaboration"...hai sa fim seriosi, acel documentar e foarte ambiguu nu demonstraza nici ca e adevarata dar nici ca e falsa ipoteza lui dan brown

[herbert]

bine, fratilor ortodocsi & catolici! :)
"Codul lui Da Vinci" e o fictiune antrenant-captivanta and, of course, blasfematorie in care nu credeti (am tot respectul pt necredinciosi! :), dar, de ce credeti voi (si ne refuzati noua - daca pluralul deranjeaza, va rog sa cititi aici: "imi refuzati mie..." - dreptul de a ne indoi) ca Biblia e adevarul curat, aproape sublim?
nu e. e doar o alta - mai veche - fictiune cu care ne-am obisnuit...
timpul trece si "adevarul" fictiunilor credincios-necredincioase iese la suprafata. uite ca aparu - credibila! - si "Evanghelia lui Iuda" (excelent personaj!).
astept (sper sa apuc!) si "Evanghelia Mariei Magdalena" (m-as multumi si c-un jurnal, asa fragmente de... blog...)

[Pitbull]

Auleooo, Herbie, iar începi! ;)
Las-cä-ti iau eu Ipeu', si adresa, si vin si te pândesc, si-atuncea, la discutzion face to face, sä te väd eu pe unde mai scoti chimesha!
(Argumentele le-aduc în ruxac, iar berea, în culär.)

[herbert]

ehehehei! :)
cum stai tu de paza la Portile Credintei! :D
nu m-as mira sa aud ca pleci cu jiji bekakali la Muntele Athos...
eu propun - daca ne vedem in viatza asta - sa bem un vin bun. stiu eu de care. toti care au baut au ramas incantati. iti dau sa citesti fragmente din "Jurnalul Mariei Magdalena" (pe bune!)
asa sa ne ajute Dumnezeu :D

[Bulumulu]

:lol: 8)

Iuda (excelent personaj!)
yup, de vazut aici (http://www.imdb.com/title/tt0058715/) si aici (http://www.imdb.com/title/tt0219653/) (varianta 2000 a nu se confunda cu varianta 3000 ;) )

[Pitbull]

eu propun - daca ne vedem in viatza asta - sa bem un vin bun.
Bold and Italic are the words! ;)

[joana_18]

am citit cartea dupa ce am vazut documentaru si mi sa parut interesanta si am citit-o , insa am citit si alte cartii de dan brown si mi sa parut interesanta , unele chestii din carte sunt adevarate , insa unele sunt doar fictiune asa ca degeaba spun unii ca ii naspha , inseamna ca aia nu au citit-o sau nu a inteles ce vrea autorul sa spuna despre ea. eu mi-am spus parerea si doar asta conteaza :D
P.S. scrie in carte ca ii doar fictiune , ptr ce-i care cred ca aceasta carte ii o prostie[/u][/b]

[Pitbull]

am citit cartea dupa ce am vazut documentaru si mi sa parut interesanta si am citit-o , insa am citit si alte cartii de dan brown si mi sa parut interesanta ,
am citit cartea fara sa vad documentaru si mi sa parut neinteresanta si am citit-o , insa nu am citit si alte cartii de dan brown si tot nu mi sa parut interesanta ,
degeaba spun unii ca ii naspha , inseamna ca aia nu au citit-o sau nu a inteles ce vrea autorul sa spuna despre ea.
eu spun ca ii naspha , inseamna ca eu nu am citit-o sau nu am inteles ce vrea autorul sa spuna despre ea?
unele chestii din carte sunt adevarate ,
Da? :?
insa unele sunt doar fictiune
Da. :hmm: :sleep:
eu mi-am spus parerea si doar asta conteaza :D
Daaa!!! :w00t: :lol: :D
P.S. scrie in carte ca ii doar fictiune , ptr ce-i care cred ca aceasta carte ii o prostie[/u][/b]

eu is dtr ce-i care cred ca aceasta care ii o prostie de fictiune . [/u][/b]

[Terror_IST]

Bart D. Ehrman - "Adevar si fictiune in Codul lui DaVinci" Editura Humanitas.

Un studiu mai mult decat pertinent asupra adevarului istoric in ceea ce priveste o parte din evenimentele la care se face referire in bestsellerul lui Dan Brown. Autorul stabileste inca de la inceput ca nu contesta valoarea artistica a romanului dar subliniaza ca Brown nu si-a facut foarte bine temele speculand niste notiuni care pot fi considerate adevarate de publicul neavizat. Fiind un istoric al religiilor cu un CV impresionant, Ehrman demonteaza cateva din ipotezele care alcatuiesc intriga codului, folosindu-se de dovezi si adevaruri istorice clare. In speta este vorba despre afirmatiile facute de Leigh Tabbling in legatura cu scrierea Bibliei, Manuscrisele de la Marea Moarta, Documentul Q, influenta imparatului Constantin in formarea cultului crestin, persoana lui Iisus Hristos si relatia acestuia cu Maria Magdalena. Repet, Ehrman nu face interpretari personale ci prezinta adevarul istoric obiectiv cunoscut de specialistii in domeniu din ziua de azi. Cartea este scrisa pentru public larg (ceva in genul "The Complete Idiot's Guide" ceea ce poate fi putin cam iritant) dar e de foarte mult bun-simt si poate deschide mintea celor care au luat de bun romanul lui Dan Brown.

Omul este un istoric al religiilor iar comentariile sale asupra cartii se opresc la domeniul lui de specialitate. Ehrman nu se leaga de societatile secrete, de operele de arta codificate de Leonardo Davinci sau de conexiunile realizate de Brown intre divesre personalitati istorice si Sfantul Graal. Domeniul lui de analiza priveste viziunea eronata pe care o ofera autorul "Codului lui DaVinci" in legatura cu formarea si legalizarea cultului crestin precum si in legatura cu personajul ISTORIC Iisus Hristos. El nu ia doar afirmatiile lui Brown si le comenteaza, ci pornind de la el realizeaza o ampla analiza a proto-crestinismului. De exemplu, cartea ofera raspunsul corect la o intrebare la care multi raspund gresit din ignoranta: "Cine a scris cele patru Evanghelii?"

[Alex Leo Serban]

daca e atit de clar o 'fictiune', de ce sint atit de nervoshi drept-credincioshii atunci cind se refera la ea?? ;)
eu am citit-o (n-am vazut documentaru) si, desi stiam k e fictiune, mi-as fi dorit sa fie pe bune... what a good story!

dar ce parere aveti dspr 'evanghelia dupa iuda'?...

[Terror_IST]

E interesant de observat cine sunt "drept-credinciosii". Stalpii bisericii au repins din start ipotezele lui Brown dar ,din pacate pentru ei, stalpii bisericii si-au cam pierdut credibilitatea. Chiar in "Dilema Veche" de saptamana asta, Robert Turcescu semneaza un articol despre "Codul lui DaVinci" in care subliniaza ca unii dintre cei mai ferventi aparatori ai romanului nu au intors in viata lor o fila a Evangheliei.

Din pacate nu am prins documentarul de pe National Geographic si sper sa-l vad cand va fi reluat. In cartea recomandata in postul meu anterior, Ehrman are o discutie foarte interesanta in legatura cu Evanghelia dupa Iuda, amintind si de "The Last Temptation of Christ", controversatul film al lui Scorsese.

[Pitbull]

Cä sunt 100%, totalmente si definitiv credincios, stiti. Cât oi fi de "drept-credincios"... depinde de dreptul cui! ;)
"C.D.V." m-a enervat cä-i TAMPITA, nu pe partea religioasä.
Dupä cum "Behold the Man" a lui Moorcock e una din marile mele iubiri :love: , cä-i DESTEAPTA - da-n materie de Christos, e de-o sutä de ori mai "blasfemicä". (Si, întâmplätor, speculeazä printre altele si exact ipoteza din "Evanghelia dupä Iuda" - cu vreo nu stiu câti ani înainte sä se fi gäsit aia.)
A, si apropo: nu cred în blasfemii, nici sä mä-mpusti. Ce-i aia blasfemii? Päi dacä te pisi în sus, esti bou, cä tot pe tine cade - unu-zero pentru Doamne-Doamne, prin autogol!

"Evanghelia dupä Iuda" mä incitä teribil. Abia astept nu numai s-o citesc, ci si sä studiez în profunzime fenomenul. Am eu motivele mele personale. ;)
Pânä una alta, tind sä cred cä-i autenticä. Ba chiar as vrea. (Din aceleasi motive.)

[Supastar]

hmmm... mental note: "Behold the Man" Moorcock
judecand dupa ce am auzit despre Evanghelia dupa Iuda, imi aduce aminte de "Evanghelia dupa Isus Cristos" de Jose Saramago .... si aceasta e foarte inteligenta si bine scrisa (spre deosebire de cod)

[Pitbull]

hmmm... mental note: "Behold the Man" Moorcock

Varianta scurtä (nuvela - premiatä cu Nebula) a apärut în Almanahul "Anticipatia", primul numär dupä Revolutie, în traducerea lui Dan Pavelescu.
Varianta lungä (romanul) n-a apärut la noi, da' o am în original.
Dacä te tzâpi prin Bucale, se rezolvä.

judecand dupa ce am auzit despre Evanghelia dupa Iuda, imi aduce aminte de "Evanghelia dupa Isus Cristos" de Jose Saramago .... si aceasta e foarte inteligenta si bine scrisa (spre deosebire de cod)

Da, da' despre dupä Iuda asta zice-se cä-i docoment olograf, nu fictiune.

[Supastar]

Dacä te tzâpi prin Bucale, se rezolvä.

Voi tine minte! ;)
si voi veni prin buc, dar nu mai devreme de "la vara".

Asemanarea invocata de mine dintre cele 2 evanghelii (una clar fictiune, celalalta posibil document istoric) se referea strict la ideea comuna ca iuda a fost singurul care l-a inteles cu adevarat pe Iisus.
Din nou, daca evanghelia dupa iuda se dovedeste a fi adevarata, atunci chiar va fi un eveniment major! Ceea ce probabil si este, fiind cunoscut faptul ca in urma conciliului de la niceea au fost practic "incropite" evangheliile prezente in biblie (and this is not, though it sounds like, a conspiracy theory)

[Supastar]

bine k m-ai lamurit ca fix de 1sapt stau k pe ace nestiind la ce te referi, adesea simtind impulsul sa-ti raspund : "BA DA!!!"

referitor la intrebarea ta, nu cred, pe imdb nu apare decat in cadrul unui documentar...

[Terror_IST]

Articolul despre care vorbeam ceva mai sus:

Nimic mai potrivit decît un moment de sinceritate în Sãptãmîna Mare. Cel mai greu dintre toate: noi înºine faþã-n faþã cu noi înºine. O spovedanie fãcutã în oglindã, în care sã avem, cu adevãrat, tãria de a recunoaºte. Cã minþim. Un exemplu: aud din ce în ce mai mulþi indivizi în jurul meu comentînd Codul lui da Vinci. Oamenii îºi dau cu pãrerea, subiectul a devenit pasionant ca o telenovelã. De la Hollywood, cum altfel?, înþeleg cã ne paºte un film. Cu Tom Hanks. Succes garantat. Vor fi, aºadar, ºi alte discuþii. Inclusiv cronici. Eu zic cã ar trebui sã ne bucure forma aceasta primitivã, fie ºi vulgarã, în care se redeschide apetitul unora pentru Mîntuitor, Evanghelii, Apostoli ºi Bisericã. Mãcar îi intereseazã. Pe unii, faptul cã alþii ajung sã citeascã despre Christos, ca ºi cînd ar parcurge paginile unui roman poliþist, îi îngrozeºte teribil. De mine, e departe gîndul cã ar comite o blasfemie. Altceva nu-mi dã pace. Tristeþea cã, preocupaþi fiind sã-l caute pe Iisus în detalii cronologice sau biografice, pierd esenþa mesajului christic. Nu-i poate opri nimeni, decît, cu siguranþã, tot Christos însuºi. Pînã atunci însã, mint. Oameni care n-au atins în viaþa lor paginile Evangheliilor comenteazã romanul lui Dan Brown. Îi dau dreptate ºi se zbat în mod bizar, straniu chiar, sã demonstreze cã ºi Christos a fost om. Cã a iubit, cã a avut copii sau cã n-a înviat. Repet, cei mai mulþi dintre ei o fac ºi o spun fãrã sã fi parcurs vreo paginã a Noului Testament. Au vãzut însã filme: al lui Zeffirelli, al lui Mel Gibson, documentarul de pe National Geographic despre Evanghelia lui Iuda... Cunosc, aºadar, în mare, cu ce se mãnîncã creºtinismul.
În plus, þin post o datã pe an, în Sãptãmîna Mare, ºi merg la bisericã de Paºti. Suficient. Sînt, cum s-ar zice, în trend.În lumea celor plictisiþi de aceleaºi veºnice discuþii despre modã, maºini, DJ ºi chefuri a apãrut un nou subiect: Christos ºi Maria-Magdalena. Dragostea dintre ei. Fericirea unora de a descoperi, cum spuneam, cã, poate, s-au iubit chiar trupeºte. ªmecherii îºi fac cu ochiul ºi rîd zgomotos. Pentru orice desfrînat, e un moment de maximã relaxare sã constate cã nu e singur în pãcatul lui. Iar dacã ºi Christos intrã sub bãnuialã, cu atît mai bine. E împãcat, se dãrîmã mituri, iar el se îndepãrteazã de vinã. Necredinciosul doarme liniºtit. Am auzit, mai puternice ca oricînd, îngrijorãri pentru ce va sã fie. Oameni ºi preoþi plîngînd dispariþia încrederii în Christos. De-ar cãuta însã dincolo de aparenþe, ºi romanul lui Dan Brown ºi discuþiile despre Christos-omul ar trebui sã-i bucure. În cele din urmã, chiar ºi cei care azi inventeazã bancuri despre amanþii Iisus ºi Maria vor fi bucuroºi sã descopere în Christos Calea, Adevãrul ºi Viaþa. ªi nici n-avem de unde sã ºtim dacã nu cumva tocmai aceste discuþii - aparent vulgare ºi, pe alocuri, chiar obscene - sînt un alt fel de lucrare dumnezeiascã prin care El ne aduce pe calea cea bunã. Acum, mai mult ca oricînd, vorbim din nou despre credinþã ºi faptele lui Christos. Pe alocuri, hulim. ªi inventãm cãrþi sau filme. Dar, dincolo de toate, despre El vorbim. ªi, cum nebãnuite sînt cãile Domnului, în cele din urmã, tot la El vom ajunge.

Robert TURCESCU

[Pitbull]

Interesant si obiectiv - dar foarte confuz ideatic... Si logoreic. Isi epuizeazä ideea în primul paragraf - si nu numai atât: îi e clar de unde pleacä, nu prea stie unde vrea s-ajungä.
Dar, mä rog, pentru un articol de gazetä, sä zicem cä merge.

[herbert]

hai, mai credinciosilor, il citati aici si pe robertino turcescu. e un agitat fara orizont, un sufletist sumar, simplutz..., excedat de ideea ca publica intr-o revista cu Plesu... nu-l mai citesc. trec in galop peste compunerile sale... - un coltz de pagina irosit in Dilema Veche.

[Supastar]

Dar, mä rog, pentru un articol de gazetä, sä zicem cä merge.

nu e orice gazeta...e dilema veche... ergo, nu prea merge...nu k i-as da dreptate lui herbert in totalitate (in sensul ca n-as fi atat de categoric), dar cam asa e situatia.... si mie mi-a atras atentia articolul cand l-am citit in dilema, dar in sens cat se poate de negativ... :sleep:

[Pitbull]

hai, mai credinciosilor, il citati aici si pe robertino turcescu. e un agitat fara orizont, un sufletist sumar, simplutz...
Gura päcätosului adevär gräieste... Mda, ai spus mult mai clar cam impresia pe care mi-o fäcuse si mie articolasul de mai sus.

[herbert]

Gura päcätosului adevär gräieste... Mda, ai spus mult mai clar cam impresia pe care mi-o fäcuse si mie articolasul de mai sus.
de ce "pacatos"? ca sunt (ca afirm ca sunt) necredincios?
pacatuiesti, Pitbulle?

[Pitbull]

Initial, am vrut sä scriu "necredinciosului" - da' pe urmä m-am gândit sä dau citatul exact, contând pe puterile d-voasträ de extrapolare.
Apäi de päcätuit, sigur c-o päcätui si eu, cä nu e om sä nu greseascä... Iar necredinta e si ea unul dintre päcate, dar nu dintre cele pornite din räutate, ci mai degrabä din neputintä. Nu e un päcat în sensul de "a face räu" cuiva, ci doar de a gresi.

[herbert]

Apäi de päcätuit, sigur c-o päcätui si eu, cä nu e om sä nu greseascä... Iar necredinta e si ea unul dintre päcate, dar nu dintre cele pornite din räutate, ci mai degrabä din neputintä. Nu e un päcat în sensul de "a face räu" cuiva, ci doar de a gresi.
no, pacat "tipic" (apud Korben) pentru un credincios. "necredinta" e astazi (a fost intotdeauna) o forma de curaj, un omagiu adus omului - fiinta ganditoare, rationala... si toate celelalte calificative care o CALIFICA. altfel suntem cu totii animale imbracate... unele credincioase.

[Pitbull]

Sorry, Herbie. No hard feelings, dar aiurelile astea sunt passées de vreun secol... Auzi, "omagiu", "curaj"! Asa credeam si eu pânä pe la vreo 12-13 ani, da' mi-a trecut.
Un om care nu pricepe nimic din matematicä sau chimie (ca mine, de pildä), nu aduce un omagiu nimänui. De ce "curaj" am eu nevoie sä märturisesc cä la derivate mi s-a rupt filmul, si niciodatä n-am înteles ce-i aia integralä? Sunt pur si simplu neputincios pe directia respectivä - ce, mi-e jenä sä recunosc? Atât ar mai lipsi, sä m-ascund dupä deget si sä-ncep: "Dom'le, matematicile astea superioare sunt mofturi, eu n-am väzut niciodatä cu ochii mei o matrice, n-am pus mâna pe un clopot gaussian - gogorite pe hârtie, imaginatia unora si nimic mai mult!" Päi n-as ajunge de râsu' curcilor?
A avea puterea de a renunta la refugiul iluzoriu al arogantei, de a spune "nu stiu" sau "nu pot" - ästa da, CURAJ! Si... guess what? DE REGULA, este primul pas spre "a sti" si "a putea". Pentru cä, de fapt... POTI, Herbie, POTI! Numa' di-o tzârä die efort îi nevoie. Trust me on this! ;)

[Alex Leo Serban]

credinta este pt cei care simt prea mult (fortunately, i'm no part of that bunch!). nu poate fi un 'numitor comun' al relatiilor interumane (interetnice, interreligioase etc) pt k sentimentele nu pot fi acel ciment, fara riscul k or sa se skimbe the next minute... (dupa cum se si observa)
de ac. nu poti baza o natiune pe credinta in (oricare) dzeu, un stat teocratic e o contradictie in termeni, iar bisericile nu ar trebui sa se ocupe decit de sfera privata a.s.o.
singurul liant universal valabil este ratiunea. (cum ar zice pitbull, 'matematica' ;) ). acolo, 1 = 1 = 2, there's no reasoning (!) with that. cu alte cuvinte, numai laicitatea poate functiona k un ciment, in vreme ce credintele - prin natura lor, multiple & cu tendinta (fireasca) de a se impune in dauna altora, prin prozelitism sau cruciade... - sint a disruptive element.
iar faptul k si ratiunea a dat gresh, mai ales dupa 1789, nu arata decit un lucru: k natura umana e imperfecta, fiind dominata de sentimente si nu de ratiune. toate devierile & deformarile & dezastrele atribuite 'ratiunii' - in sec. 20 - sint opera pulsiunilor irationale, justificate - ulterior - 'rational'... dar nu e decit un alibi: pornirea tuturor ac. deraieri are originea in sentimente & in credinte oarbe!

[Pitbull]

Ia uite, mä! :huh: N-aveti somn, sau ce?
Imi fäceam si eu ca omu' un Spider Solitaire, si mä cugetam (alea-s momentele mele de chibzuintä), si tocmai îmi veniserä oarece idei sä completez mai sus (asa, discret, cât nu-si bäga nimeni coada, sä nu scrie jos "Mesaj modificat ultima oarä...", cä nu-i frumos), si tocmai îmi iesise pasenta si mä aburcam încoace - când, ce väd! Fäcu ALSu' ochi! :w00t:
Päi, ia:


credinta este pt cei care simt prea mult (fortunately, i'm no part of that bunch!). nu poate fi un 'numitor comun' al relatiilor interumane (interetnice, interreligioase etc) pt k sentimentele nu pot fi acel ciment, fara riscul k or sa se skimbe the next minute... (dupa cum se si observa)
N-as zice. Inteleg ideea, dar mi se pare oversimplifying. Sunt adevärate toate astea, dar NU NUMAI ELE. (Of, forumurile mä-sii, cä nu putem sä le luäm la bani märunti...)


de ac. nu poti baza o natiune pe credinta in (oricare) dzeu, un stat teocratic e o contradictie in termeni, iar bisericile nu ar trebui sa se ocupe decit de sfera privata a.s.o.
Cu asta sunt întru totul de acord - cu o precizare: poate exista COINCIDENTA între natiune si credintä (cum de multe ori si existä), dar e legitimä numai când apare în mod firesc, nu impusä. Teocratia a avut cândva, cu multe secole în urmä, si mai-nainte, cu oarece milenii-n urmä, perioadele ei de legitimitate istoricä - da' gata! Dusu-s-au!
(De fapt, tu aici te referi mai mult la INSTITUTIA RELIGIOASA decât la functia individualä a credintei. In perioada mea de ateism, le-am despärtit - si de-atunci, slavä Domnului, niciodatä nu le-am mai suprapus. Tangente, partial incidente, dar atât.)


singurul liant universal valabil este ratiunea.
Din nou, te contrazic: e crucial, dar nu singurul.


(cum ar zice pitbull, 'matematica' ;) ).
Nahhh... Matematica am dat-o ca exemplu doar fiindcä-s eu tufä în materie (plus fizica si chimia - da' mä rog, tot rationale). La fel de bine puteam sä dau si fotbalul, si baletul, si multe altele ai cäror lobi cerebrali mi-s atrofiati iremediabil.


acolo, 1 = 1 = 2,
E, e, e, e, e! :oops: GRIJ'!


there's no reasoning (!) with that. cu alte cuvinte, numai laicitatea poate functiona k un ciment,
...Da, dar NUMAI pe plan politico-social.


in vreme ce credintele - prin natura lor, multiple & cu tendinta (fireasca) de a se impune in dauna altora, prin prozelitism sau cruciade... - sint a disruptive element.
Hipersimplifici din nou. Te referi mai mult la fenomene RELIGIOASE - si tocmai de sorgine LAICA: da, RELIGIILE au uneori tendinta de a se impune, când prozelitii lor devin, în fond, dominati de "cele lumesti". Sigur, cruciadele sunt un exemplu clasic si elocvent. Pe altä paradigmä, vezi si Inchizitia - si mai sunt... Dar toate astea sunt DEGENERARI ale credintei, de obicei pornite din crize - de supra-putere sau de släbiciune...


iar faptul k si ratiunea a dat gresh, mai ales dupa 1789, nu arata decit un lucru: k natura umana e imperfecta,
Evident!


fiind dominata de sentimente si nu de ratiune.
As zice mai degrabä: NEGASINDU-SI ECHILIBRUL INTRE SENTIMENTE SI RATIUNE. Oricare dintre ele, cäzând în exces, sau perturbându-si relatia cu polul celälalt, poate genera asemenea excese.
Ca sä nu mä-ntind iar, mentionez doar: în psihologie, atât la nivel individual, cât si de grup social, relatia între thalamic (emotiv, sentimental) si cortical (emotiv), oferä räspunsuri foarte clare la problema asta.


toate devierile & deformarile & dezastrele atribuite 'ratiunii' - in sec. 20 - sint opera pulsiunilor irationale, justificate - ulterior - 'rational'... dar nu e decit un alibi: pornirea tuturor ac. deraieri are originea in sentimente & in credinte oarbe!
Aici sunt întru totul de acord.
Si închei cu o precizare:
Aceste sentimente si credinte oarbe sunt, la rândul lor, altä denaturare a sentimentelor si credintelor legitime.

[Airlight]

Suntem absolut comici si simpatici, cu pretentiile noastre de "cunoscatori" care "au inteles", in fata lui Dumnezeu :lol:

[Pitbull]

Monser, dacä "întelegerea în fata lui Dumnezeu" e un ocean, eu îl încerc cu degetu' mic de la picioru' stâng, iar A.L.S. si Herbert stau pe mal, se uitä la mine si-mi zic cä poate-am sä räcesc. ;)

[Alex Leo Serban]

deci:
1. da (evident!), 1 + 1 = 2... era prea de dimineata :lol:
2. da (din nou), e preferabil un ekilibru ratiune-sentimente; dar...
3. mda... probl. cu oceanele stii care e? k risti sa te ineci, fara a mai ajunge la vreun mal! ;) e - cum se spune - 'un ocean de cunoastere', dar ma-ndoiesc k il poti cuprinde... de aia, mi se par comice exhortatiile dlui Airlight, care pare f sigur pe ce e dzeu & ce vrea el. how can he know?? eu nu exclud (cum facea lavoisier) 'ipoteza dzeu' - asta ar fi semn de ignoranta; spun doar: poate k e acolo, poate k nu... si poate k nu intelegem, de fapt, cum functioneaza ac. dumnezeire. (deus incognitus, cum ar veni 8) ) si atunci, why not settle for the here & now? daca nu esti animat de sentimente evlavioase, ac. ipoteza - necunoscuta X din ecuatie - mai mult te incurca... k si kestia cu 'viata de apoi'; eu am o vorba: cei care nu cred (k mine) s-ar putea sa aiba surpriza (placuta) de a afla k exista; cei care cred - ar putea sa aiba surpriza (neplacuta!) k nu e nimic. e precum kestia cu jumatatea paharului ;)
4. da, eu ma refeream la felul cum se articuleaza credinta in zona politic-sociala.
4. unlike u, eu cred ( :P ) k aceste 'degenerari' ale credintelor religioase sint - de fapt - revelatoare ale naturii intrinsec exclusiviste ale ac. credinte... cu alte cuvinte, fanatismele (vezi terorismul islamic etc) nu sint exceptii, ci extensiile firesti ale oricarei credinte! daca nu intervine ratiunea (si, iata, nu prea intervine - k, in trecut, cu inkizitia a.s.o.), orice credinta creste exponential pina la a anihila o alta - sau pe cei fara credinta. credintele se desavirsesc doar in excesele lor (vezi - la un nivel personal - misticii!).

[Pitbull]

3. mda... probl. cu oceanele stii care e? k risti sa te ineci, fara a mai ajunge la vreun mal! ;) e - cum se spune - 'un ocean de cunoastere', dar ma-ndoiesc k il poti cuprinde...
Corect! Vorba aia: "Nu cerceta aceste legi / Cäci esti nebun de le-ntelegi." (Am mai citat-o recent, la "False adeväruri".) Nici nu mä gândesc sä-l pot cuprinde. Dacä reusesc sä intru pân-la glezne, tot e ceva. Hai, pân-la genunchi. Sau - ca Bulä: "Foaie verde barabulä / Stau în apä pân-la brâu." (Urmarea se cunoaste... ;) )

eu nu exclud (cum facea lavoisier) 'ipoteza dzeu' - asta ar fi semn de ignoranta; spun doar: poate k e acolo, poate k nu... si poate k nu intelegem, de fapt, cum functioneaza ac. dumnezeire. (deus incognitus, cum ar veni 8) )
Tot respectul pentru agnosticism, desi, personal, îl consider o (onestä) recunoastere a unor limite (la fel de onest) autoimpuse.

si atunci, why not settle for the here & now? daca nu esti animat de sentimente evlavioase, ac. ipoteza - necunoscuta X din ecuatie - mai mult te incurca...
Am oarece sentimente evlavioase, dar foarte moderate... Doamne-Doamne si cu mine ne facem unu' altuia niste bancuri, de sä nu-ti vinä sä crezi. Ca-n aia cu: "Iartä-mi Doamne micile glume pe care le fac zilnic pe seama Ta, si voi ierta si eu marea glumä pe care-ai fäcut-o pe seama mea." Fapt e cä... uite cä desi evlavia mea e asa cum e, ipoteza X nu mä încurcä - da' deloc! Ba dimpotrivä: îmi pune o ordine - da' stii cum? - si-n gândire, si-n simtire, si-n viatä... pânä si-n pachetele de tigäri si plicurile cu ceai!
Pe scurt: I DO settle for the here & now - and it feels great! Da' ridic capul, mä uit, si-mi zic: "Stai, nene, cä mai e ceva.... and it looks great!"

k si kestia cu 'viata de apoi'; eu am o vorba: cei care nu cred (k mine) s-ar putea sa aiba surpriza (placuta) de a afla k exista; cei care cred - ar putea sa aiba surpriza (neplacuta!) k nu e nimic. e precum kestia cu jumatatea paharului ;)

De ce nu si asa?
Cei care nu cred, s-ar putea sä aibä surpriza (foarte nepläcutä) de a afla cä existä; cei care cred, vor avea FIE o surprizä (pläcutä), fie... nici un fel de surprizä!
(Am spus asta doar ca pe o îmbârligare logicä. Nu mi-o asum. Am convingerea cä existä, din motive... mai greu de detaliat aici.)
credintele se desavirsesc doar in excesele lor (vezi - la un nivel personal - misticii!).

Koestler - "The Yogy and the Commissioner", ceva...? Eventual si "The Roots of Coincidence"?

[Alex Leo Serban]

re: deci:
1. si mie agnosticismul mi se pare - cum spui tu - o f onesta admitere a limitelor (umane); DAR: o data ce-ti pui probl. ac. limite - si, daca nu esti idiot, nu se poate sa nu ti le pui, mai exact: CE ar fi dincolo de ele... -, teoria mea este: ar putea fi orice! vorbind dspr necunoscut, ce mi se pare induiosator este sa crezi k este ce spune sf. scriptura, sau popa din biserica, sau whatever. what if it's smth totally different?? ce ma poate face pe mine sa cred k e cum spune popa? (vorba vine) evident, credinta :) ; dar, daca nu crezi, si-ti pui totusi astfel de probl. (din motivele de mai sus), cred k zona conjecturilor este - practic - nelimitata. un agnostic, deci, este cel care nu exclude 'ipoteza dzeu', dar care e de parere k, rational vorbind, ea nu poate fi cunoscuta; nu poate fi 'cunoscuta' decit i-rational, k sa zic asa: afectiv, emotional etc. intrebarea este: poti parcurge - emotional - diastanta (infinita) pina la dzeu? misticii cred(eau) k da. eu, care nu sint mistic, cred k nu. si, kiar daca s-ar putea, nu as fi sigur k ma apropii de dzeu - si nu cad victima unei inkipuiri pioase, cauzate de post prelungit (dieta precara), penitente corporale samd ;)
2. de ce 'surprize neplacute' (pt bietii necredinciosi)? ar fi - dimpotriva! - cit se poate de placut sa constati k exista 'after life', nu? iar surpriza neplacuta ar fi pt credinciosii care constata k... nu e nimic! nu?
3. da, koestler rulz! desi eu, recunosc, n-am citit decit 'darkness at noon' ('le zero et l'infini' pt francofoni...) care o o carte geniala & obligatorie (mai ales pt niste post-comunisti k noi)!

[Supastar]

Ca sä nu mä-ntind iar, mentionez doar: în psihologie, atât la nivel individual, cât si de grup social, relatia între thalamic (emotiv, sentimental) si cortical (emotiv), oferä räspunsuri foarte clare la problema asta.

E, e, e, e, e! :oops: GRIJ'!

k si kestia cu 'viata de apoi'; eu am o vorba: cei care nu cred (k mine) s-ar putea sa aiba surpriza (placuta) de a afla k exista; cei care cred - ar putea sa aiba surpriza (neplacuta!) k nu e nimic. e precum kestia cu jumatatea paharului ;)


de ce 'surprize neplacute' (pt bietii necredinciosi)? ar fi - dimpotriva! - cit se poate de placut sa constati k exista 'after life', nu? iar surpriza neplacuta ar fi pt credinciosii care constata k... nu e nimic! nu?

Asta e un fel de inversul pariului lui Pascal? :happy:

[Alex Leo Serban]

exactly that, dear!
imi plac lecturile tale 8)

[Terror_IST]

Chiar in "Dilema Veche" de saptamana asta, Robert Turcescu semneaza un articol despre "Codul lui DaVinci" in care subliniaza ca unii dintre cei mai ferventi aparatori ai romanului nu au intors in viata lor o fila a Evangheliei.

Just for the record, nu sunt fan RT. Nu-mi place stilul lui si sunt de acord cu caracterizarea care i s-a facut mai sus dar uneori este destul de cerebral (cateva partituri din "Dans de Bragadiru" m-au surprins placut) motiv pentru care continui sa-l citesc.
Prin faptul ca am postat articolul lui, nu inseamna ca il aprob sau ca vad in el un salvator al credintei mele. Pur si simplu ideea potentata in articol (citata mai sus) mi s-a parut de bun simt.

Problema credintei e spinoasa si discutiile in contradictoriu pot continua pe termen lung pentru ca argumente viabile exista pentru ambele tabere. Imi permit si eu sa fac o mica precizare: "Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan", 4,8-16. Poate ca acesta este contrafortul ratiunii.

[Pitbull]

Imi permit si eu sa fac o mica precizare: "Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan", 4,8-16. Poate ca acesta este contrafortul ratiunii.

Pentru cine n-o are la îndemânä:

8. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru cä Dumnezeu este dragoste.

9. Dragostea lui Dumnezeu fatä de noi s-a arätat prin faptul cä Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Säu Fiu, ca noi sä träim prin El.

10. Si dragostea stä nu în faptul cä noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Säu ca jertfa de ispäsire pentru päcatele noastre.

11. Preaiubitilor, dacä astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sä ne iubim si noi unii pe altii.

12. Nimeni n-a väzut vreodata pe Dumnezeu; dacä ne iubim unii pe altii, Dumnezeu rämâne în noi, si dragostea Lui a ajuns desävârsita în noi.

13. Cunoastem ca rämânem în El si cä El ramâne în noi, prin faptul cä ne-a dat din Duhul Säu.

14. Si noi am väzut si märturisim cä Tatäl a trimis pe Fiul ca sä fie Mântuitorul lumii.

15. Cine va märturisi cä Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rämâne în el, si el în Dumnezeu.

16. Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fatä de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine rämâne în dragoste, rämâne în Dumnezeu, si Dumnezeu rämâne în el.

[Alex Leo Serban]

as i was saying (see above): too much luv, man! that's way too much luv... :sleep:

[Pitbull]

re: deci:
Re, re: deci, deci:
(Mamä, ce misto devine discutia asta! :) )

o data ce-ti pui probl. ac. limite - si, daca nu esti idiot, nu se poate sa nu ti le pui, mai exact: CE ar fi dincolo de ele... -, teoria mea este: ar putea fi orice! vorbind dspr necunoscut, ce mi se pare induiosator este sa crezi k este ce spune sf. scriptura, sau popa din biserica, sau whatever. what if it's smth totally different?? ce ma poate face pe mine sa cred k e cum spune popa? (vorba vine) evident, credinta :) ;
Päi tocmai asta e: it IS smth totally different, si în acelasi timp, it IS exactly what he says! Tocmai asta-i frumusetea, ästa-i marele paradox! Pentru cä (precum ai spus), ar putea fi orice - si, (cum spui mai jos) zona conjecturilor este - practic - nelimitatä. Ca atare, între "different" si "the same" nu mai e o contradictie, ci identitatea pe care o permite infinitul. Totul e sä ajungi la capacitatea intelectualä de a percepe în mod rational si lucid (nu naiv, nu automat, nu inconstient, nu ca pe un biet joculet al mintii) acest paradox. Cum spuneai mai sus, credinta e cea care te ajutä sä crezi "cä e cum spune popa" - la modul necesar, dar nu absolut. Pentru "cei säraci cu duhul", credinta e "scurtätura". Pentru cei putin mai bogati cu duhul, e un catalizator si un fortifiant al procesului de gândire, simtire si cunoastere.

dar, daca nu crezi, si-ti pui totusi astfel de probl. (din motivele de mai sus), cred k zona conjecturilor este - practic - nelimitata. un agnostic, deci, este cel care nu exclude 'ipoteza dzeu', dar care e de parere k, rational vorbind, ea nu poate fi cunoscuta; nu poate fi 'cunoscuta' decit i-rational, k sa zic asa: afectiv, emotional etc. intrebarea este: poti parcurge - emotional - diastanta (infinita) pina la dzeu? misticii cred(eau) k da. eu, care nu sint mistic, cred k nu.
Iar eu, care nu sunt mistic, dar cred si în misticism, cred la rândul meu cä da; adicä, în primul rând pe calea misticä - dar si pe calea cognitiv-emotionalä (sau rational-afectivä, sau lucid-sentimentalä) laicä.

si, kiar daca s-ar putea, nu as fi sigur k ma apropii de dzeu - si nu cad victima unei inkipuiri pioase, cauzate de post prelungit (dieta precara), penitente corporale samd ;)
Cred cä pot spune cu destulä sigurantä: o combinatie echilibratä de inteligentä, culturä, informare, experientä de viatä si exercitiu de gândire, poate asigura puterea de discernämânt necesarä pentru a deosebi subiectivul de obiectiv.
Nu cred în excesele penitentelor corporale; în post, da.

2. de ce 'surprize neplacute' (pt bietii necredinciosi)? ar fi - dimpotriva! - cit se poate de placut sa constati k exista 'after life', nu? iar surpriza neplacuta ar fi pt credinciosii care constata k... nu e nimic! nu?
Päi tocmai asta e: acceptând ipoteza cä existä, o datä ce ajunge acolo, necredinciosul se confruntä cu o formä foarte nepläcutä a au del�*-ului - spre care el singur si-a ales calea, anterior, prin necredinta lui. Se pomeneste fatä-n fatä cu un întreg pachet de probleme cognitive grele - si-si spune cam asa: "Bäi, da' STIAM TOATE ASTEA încä dinainte! Uite, acum as fi putut sta cu vreo cinci niveluri mai sus, si mä ocupam de altele, mai interesante - si când colo, uite-mä retrogradat la clasa întâi, unde iar desenez pe caiet bastonase si cârlige! Am fost un fraier!"

3. da, koestler rulz! desi eu, recunosc, n-am citit decit 'darkness at noon' ('le zero et l'infini' pt francofoni...) care o o carte geniala & obligatorie (mai ales pt niste post-comunisti k noi)!

"Darkness..." (pe care, da, initial am citit-o ca «Le zéro...») = una din marile mele iubiri, dupä care încä mai visez sä fac un spectacol de teatru. La douäsunu de ani, un unchi bätrân si misto mi-a dat cu ea-n cap: "Citeste-o, cä te bat!". Eu i-am pus-o pe masä lu' fi-miu când avea paispe ani, si el, peste câteva zile: "Bäää...! :? " (Adicä un fel de "wow" mai sobru.)
Päi, moncher, dacä si noi si voi stim cä Arthuricä rulz, ce-ar fi un tzup la "The Roots of Coincidence", la "The Yogi and the Commissioner", si la altele? Mmm...?

Apropo de toate cele de mai sus, prima parte, cu cunoasterea infinitä si cât si cum. Personal, am urmätoarea senzatie:
Cât mai mult, pe una dintre cäile drepte (care sunt nenumärate - printre si mai nenumäratele cäi rätäcite). Totul e s-o gäsesti pe una dintre alea drepte, si s-o urmezi consecvent. Mi se pare un exercitiu fascinant - si chiar obligatoriu, pentru cine e constient de propria lui putere de cunoastere. Dupä care, tot mergi si mergi înainte, tot descoperi, si nu se mai terminä, si stii cä niciodatä nu vei ajunge la absolut, si te bucuri, pentru cä asta-nseamnä cä niciodatä nu se va termina nici fascinanta aventurä.
Cum ar fi sä-ti placä frisca, sau ciocolata, sau nectarul (sau, de ce nu, femeile, bärbatii, sexul în general, ori banii, ori vinul, ori... orice), si sä gäsesti un sac din care de ce te-nfrupti, de-aia se face tot mai mare si mai adânc? Si - bonus! - nu te mai saturi, nu te-mbeti, nu ti se-apleacä, ba chiar îti pace tot mai mult, si-ti face tot mai mult bine!
Eu zic cä meritä.;)

[Supastar]

as i was saying (see above): too much luv, man! that's way too much luv... :sleep:

nu prea stiu ce sa zic/cred despre luv-ul asta (cel religios). Am citit relativ recent "Despre Dumnezeu si Om din jurnalul ultimilor ani" de lev tolstoi, carte aparuta la humanitas. Am fost profund impresionat. Cartea pulseaza de energie. m-am simtit ciudat spiritualizat citind-o. Tolstoi ajunsese la un fel de spritual tranquility (mama ei de mama (limba) noastra care nu suporta extrem de expresivul cuvant "tranchilitate"!!!) propovaduind in mare parte iubirea pentru toti oameni.
Ati citit cartea? pe alocuri se gasesc idei pe care le exprima si pitbull pe aici.
pentru mine e una din cartile care m-a indreptat spre credinta. nu pot s spun ca am ajuns acolo, dar oricum intr-acolo tind...

[Alex Leo Serban]

da. foarte frumos. apreciez intentia & argumentele (unele, f solide & de bun simt), thnx si pt toate gindurile bune, dar...
cred k intre mine si credinta (oricare ar fi ea) exista o incompatibilitate temperamentala :D toata evlavia asta (ortodoxa, in speta), tot 'tolstoismul' asta, cu 'sa iubim saracii' (nebunu de tolstoi si-a dat mosia saracilor!!), narodnicismul samd / adica, ortodoxia in varianta extrema, pravoslavnica / ma exaspereaza, ma irita, nu-mi place domnule!
e o alergie, cumva, 'estetica', sort of; adica, pe rushi, ii prefer in varianta pushkin, gogol, lermontov, goncearov, cehov & nabokov (& diaghilev 8) ) - nu in aceea dostoievski... (e precum muzica lor: fac bube la ea!)

mie-mi place viata asta, am reusit sa ajung la un ekilibru - placut - in care sa ma simt bine; sint confortabil instalat in ea si - paradoxal -a ma convinge, acum, k 'mai exista ceva' nu m-ar linisti, ci mi-ar distruge ac. confort. ah, daca e sa fie ceva dupa - ok; i look forward to it. but let's not rush up things. ce am aici, deocamdata, imi este suficient. cu limite cu tot! iar proiectia lui 'ce-ar fi daca...?' e ok k exercitiu logic.

hence, my problem cu 'too much luv'. cred k omenirea este (a devenit) mult prea condusa de afecte (love/hate), iar ratiunea, logica, ironia daca vreti - sau constatarea flegmatica - sint din ce in ce mai rare... incerc, de unul singur, sa 'restabilesc' ekilibrul; am evacuat iubirea - care e un balast -, adica am pastrat-o strict pt 'emotia estetica'; uri 'fundamentale' nu am, asa k vegetez temperat-continental, k o planta de sera, in microclimatul meu securizat... 8) 'iesirile' mele sint strict controlate - enervari 'de laborator' (vezi si ac. forum!)... si cred k the world would be a better place if more people did just that: este tema cartii mele, 'dietetica lui robinson'. propun un model mutant. dar fara fanatism, pt k nu ma adresez masselor! un fel de elitism/individualism/hedonism de interior, bazat pe cocooning & rasfatz, cu emotii mici & placeri mari.
the bottomline: in arta, nu-mi place (deloc) 'caldutzul'; in viata (in a mea, in orice caz!), i welcome it :P

[Pitbull]

Dom'le, stii... mä faci de-a dreptul fericit! :)
Eu salvez discutia asta într-un fisier, cä meritä!
Cum de la douä pozitii aparent opuse si ireconciliabile, am ajuns pe un PALIER - nu definitiv, Doamne ferestre, dar ECHILIBRAT. (Ce mai maieuticä, nene!)

De-aici încolo, dialogul de idei poate merge mult mai armonios. S-au stabilit niste numitori comuni - si, implicit, un limbaj coerent pentru amândoi.
Dar am sentimentul cä urmätoarele niveluri apartin unor profunzimi personale prea intime pentru o dezbatere publicä - mai proprii dialogului face to face (când o avea loc si äla, cä de mult îl tot astept...)

[Terror_IST]

Cum ar fi sä-ti placä frisca, sau ciocolata, sau nectarul (sau, de ce nu, femeile, bärbatii, sexul în general, ori banii, ori vinul, ori... orice), si sä gäsesti un sac din care de ce te-nfrupti, de-aia se face tot mai mare si mai adânc? Si - bonus! - nu te mai saturi, nu te-mbeti, nu ti se-apleacä, ba chiar îti pace tot mai mult, si-ti face tot mai mult bine!
Eu zic cä meritä.;)

In economie, lege lui Gossen spune ca utilitatea marginala a unei placeri satisfacute continuu si neintrerupt, scade pana la saturatie. Altfel spus ce e prea mult strica. :)

Nu pot fi 100% de acord cu atitudinea Dlui. ALS deoarece mi se pare foarte greu sa fi un nihilist rafinat care mentine un echilibru intre apolinic si dionisiac. Iubirea intuneca ratiunea dar intregeste fiinta, si este absolut necesara chiar si numai ca traire vitalista.

[Goddess]

toate devierile & deformarile & dezastrele atribuite 'ratiunii' - in sec. 20 - sint opera pulsiunilor irationale, justificate - ulterior - 'rational'... dar nu e decit un alibi: pornirea tuturor ac. deraieri are originea in sentimente & in credinte oarbe!


Equilibrium ... anyone ? :)

[Pitbull]

Yup!
Ni:


iar faptul k si ratiunea a dat gresh, mai ales dupa 1789, nu arata decit un lucru: k natura umana e imperfecta,
Evident!


fiind dominata de sentimente si nu de ratiune.
As zice mai degrabä: NEGASINDU-SI ECHILIBRUL INTRE SENTIMENTE SI RATIUNE. Oricare dintre ele, cäzând în exces, sau perturbându-si relatia cu polul celälalt, poate genera asemenea excese.
Ca sä nu mä-ntind iar, mentionez doar: în psihologie, atât la nivel individual, cât si de grup social, relatia între thalamic (emotiv, sentimental) si cortical (emotiv), oferä räspunsuri foarte clare la problema asta.

[Airlight]

the wonderful knights who say Ni :)

[Pitbull]

Ni aka Io. :P

[Terror_IST]

Pentru cei care au pierdut documentarul, numarul din mai al revistei "National Geographic" ofera un articol despre "Evanghelia dupa Iuda". Enjoy!

[Pitbull]

Legendele "Codului"
13 Mai 2006
Alexandru Bala

Bestsellerul lui Dan Brown a creat o industrie de romane care-i semnaleaza greselile.

"Codul lui Da Vinci", bestsellerul international al lui Dan Brown, se doreste a fi o "ancheta" despre o presupusa legatura intre Iisus Hristos si Maria Magdalena. Autorul se prezinta drept un crestin obisnuit, care vrea doar o dezbatere asupra religiilor. Erorile care impanzesc romanul sunt insa reperate in cantitati din ce in ce mai mari, expunand lucrarea lui Brown ca un roman facut dupa o reteta infailibila de marketing.


"Un furnicar de greseli"

Primul capitol al "Codului lui Da Vinci" pomeneste doua societati secrete, "Abatia Sionului", fondata in 1099, si controversata "Opus Dei". Un studiu al dominicanului Jean-Michel Maldame, profesor la Institutul Catolic din Toulouse, demonteaza insa structura subreda a romanului. "Cartea este un asemenea furnicar de greseli incat cititorul avizat poate trage concluzia ca autorul a creat intentionat o opera polemica, urmarind sa distruga traditia crestina", crede Maldame.

De fapt "Abatia Sionului" a fost fondata in 1956 de niste amatori de ezoterism, care au fabricat si depus la Biblioteca Nationala papirusuri numite "Dosarele secrete", exact ca in carte. O alta controversa iscata de Dan Brown se refera la "Opus Dei", societate reprezentata in roman de calugarul Silas, un asasin platit. Dar institutul secular al "Opus Dei" nu a avut niciodata in randurile sale un calugar.

"Orice reticenta care ar putea exista in privinta "Opus Dei" nu justifica fabulatiile si chiar calomnia pura ce apare in roman", scrie teologul iezuit Bernard Sesboue in lucrarea sa "Codul lui Da Vinci explicat cititorilor".


Locuri, opere si documente fictive

Studiile care desfiinteaza reteaua de fabulatii din "Codul lui Da Vinci" se refera invariabil si la gustul lui Brown pentru deturnarea intelesului unor nume de locuri sau documente.

Un exemplu este biserica pariziana Saint-Sulpice, al carei obelisc este, ca si in roman, un gnomon (instrument astronomic din secolul 18). Insa initialele de pe constructie, P si S, nu fac trimitere la "Staretia Sionului", cum scrie Brown ("Prieure de Sion", in franceza), ci la sfintii Pierre si Sulpice. "Cina cea de taina", faimoasa fresca a lui Da Vinci, il arata pe Iisus printre apostoli. In dreapta lui Iisus, conform traditiei picturale, se afla Ioan, insa Dan Brown inlocuieste apostolul cu Maria Magdalena, pentru a-si oferi un pretext in rezolvarea "puzzle"-ului din roman.

Un moment cheie in istoria crestinismului, probabil singurul punct asupra caruia Brown cade la intelegere cu criticii sai, este Consiliul din Nicea, din anul 325. Insa scriitorul vede intalnirea dintre Imparatul Constantin si liderii clerului vremii drept o manevra menita sa il impuna pe Iisus ca pe o prezenta divina, si nu umana. Revista "Christianity Today" dovedeste contrariul bazandu-se pe Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca si Ioan, scrise intre primul si al doilea secol dupa Hristos, inainte de Consiliul din Nicea.

--------------------------------------------------------------------------------

Hanks, fata-n fata cu Iisus

Tom Hanks a acceptat sa-l interpreteze pe Robert Langdon, personaj central din ecranizarea romanului lui Dan Brown, "Codul lui Da Vinci". Cariera actorului nominalizat de cinci ori la Oscar, scutita pana acum de prea multe controverse, s-a transformat insa intr-un meci continuu cu reprezentantii Bisericii.

Proteste-le au culminat cu o intamplare inedita la show-ul "Saturday Night Live", de sambata trecuta. Acolo, Hanks a fost infruntat de un comic deghizat in Iisus, care l-a informat, crestineste, ca il iarta pentru implicarea in pelicula "Codul lui Da Vinci". Hanks era deja angajat intr-o discutie cu reprezentanti ai clerului, contrariati de asocierea dintre numele actorului si un film care contesta Scriptura.

--------------------------------------------------------------------------------

Miturile Mariei Magdalena

Introdusa in "Codul lui Da Vinci" ca iubita a lui Iisus Hristos, Maria Magdalena l-a inspirat pe Dan Brown in romanul sau. Acesta a speculat asupra excluderii Mariei Magdalena din Evanghelii pe motiv ca aceasta era femeie. Iubirea dintre Maria Magdalena si Iisus a facut deja subiectul unor carti, ca "Ultima tentatie a lui Iisus Hristos", scrisa de grecul Nikos Kazantzakis. Mult timp Maria Magdalena a fost privita ca un personaj de compozitie in Biblie, reunind trei femei citate in Evanghelii: Maria din Magdala, Maria din Betania si o pescarita necunoscuta.

[Coshava]

Fie-mi permise si mie citeva observatii, deoarece pe undeva am impresia ca e un aspect important din "tehnica manipularii subliminale" :P care nu e atins de comentariile precedente.

Ca parere personala - cartea e nu prost, ci extrem de prost scrisa. Dezamagitor chiar as zice.
Actiunea, dincolo de alte implicatii despre care o sa spun mai tirziu, e penibil de stravezie : da-o-n pisici, ditamai conspiratia mondiala cu implicatii cosmice si totul se reduce la o urmarire si trei dialoguri rasuflate intre 6, 7 personaje ? :shock:
Ma asteptam ca "la un semn" deschisa sa fie calea la legiuni de catolici/crestini fanatici, care sa puna in functie prin doua-trei cuvinte cheie si o bitiiala din picior ditamai reteaua oculta care sa-i vineze pe cei doi etc, etc - si cind colo ... fis, un singur asasin ( cam neprofesionist in fond - cine dracu' ucide pe toti cei patru pastratori ai unui secret fara sa se asigure ca ce zic ei e adevarat si nu doar ... "o legenda de acoperire", cum orice film american de duzina ne invata ca au gata pregatita spionii si alti conspiratei d-astia ? :sick: ) si si ala cu probleme de personalitate ?
Las-o naiba, la aproape 3 miliarde de coco cit e evaluata averea ( oficial si pe bune - ca din carte oricum razbate mult mai mult ) membrilor Opus Dei tocmeau aia trei duzini de racketi ucraineni de ii luau astia la tocat pe cei patru batrinei de aflau cam tot de la ei. Si eventual le remineau si de inchiriat pentru o saptamina doi sateliti de urmarire ... asa, sa aduca mai a "Inamicul public nr. 1" - daca tot e sa vorbim de consipratii si filme binisor facute despre ele. ;)

S.a.m.d., s.a.m.d. - oricum dupa primele 50 de pagini cartea incepe sa semene a parodie de thrilar mai degraba ... :lol:


Si-apoi, povestea lasä în coadä de peste o problemä fundamentalä de atitudine, dupä ce a cäzut în capcana de a o fi abordat: NATURA LUI IISUS. Divin, sau uman? Muritor, sau nu ?


Interesant comentariul - dar aici se vede ca D. Brown nu prea are singe-n ... ( si eventual nici cunostintele necesare ) sa pluseze la greu pe ceea ce sugereaza la inceput ( atunci cind el tine conferinta cu simbolurile care induc in eroare ) : este crestinismul si simbolistica aferenta/impusa de el doar o compilatie/deturnare a unor simboluri mai vechi sau nu ?

[Pitbull]

oricum dupa primele 50 de pagini cartea incepe sa semene a parodie de thrilar mai degraba ... :lol:

Exact! :D

[Bubu]

Wow, ce topic agitat! Acum l-am vazut. Interesant. :w00t: Observ ca Pitbull e total impotriva.

[Pitbull]

Nu tocmai total.
Subiectul în sine e excelent, si merita un ROMAN si un FILM (nu o labä tristä si ecranizarea ei).
Las-cä termin eu "Wol's Shine", si-atunci sä vedeti! :P

[Bubu]

Filmul nu l-am vazut, nu pot sa ma pronunt. Cat despre roman nu mi se pare o prostie - in fine, pe literar e zero barat - ci o farsa de proportii. Motivul e simplu: banul. Brown a insailat o poveste care sa-i aduca bani. Si i-a adus.

Ceea ce mi se pare ciudata e pozitia imbecila a unui post ca National Geographic, cu a sa Biblie secreta, ori cu documentarul nou venitei Evanghelii dupa Iuda. Informatii trunchiate, insuficiente. Inteleg ca Brown nu are ce pierde. Nu e o institutie. Insa NG este. Asistam la un fel de moda Dan Brown. Ce jocuri face NG? Oare nu puteau obtine audienta maxima si cu informatii corecte? Foarte, foarte ciudat!

[Bubu]

Nu tocmai total.

Detaliem?

[Pitbull]

Da-n patru pagini de topic ce-am fäcut, am jucat sârba popilor? N-am tot detaliat?

[Bubu]

Eu intrebam si de documentarele semnate National Geographic, care sunt o productie la fel de imbecila.


Si-apoi, povestea lasä în coadä de peste o problemä fundamentalä de atitudine, dupä ce a cäzut în capcana de a o fi abordat: NATURA LUI IISUS. Divin, sau uman? Muritor, sau nu ?


Brown nu incearca o abordare dogmatica - imposibil de probat - ci doar se limiteaza sa afirme ca pana la episodul Niceea crestinii nu il considerau pe Iisus de origine divina. Atat si nimic mai mult. Nu patrunde pe terenul minat al dogmei; ramane in aria stiintei, in zona datelor concrete (vezi avertismentul de inceput). Atat de concrete incat in celebrul capitol 55 cei de la RAO simt nevoia sa insereze o nota de subsol, in care spun delicat ca autorul bate campii.

[lestatika_29]

si te-ai gandit sa-i tii si tu companie, Bubule?

[Bubu]

De ce nu? Ce e rau in discuta? Daca nu ma insel cam asta e si rostul forumului...

[lestatika_29]

a discuta- pt forum
a bate campii-pt azil.. .drum bun, bubule!

[Bubu]

Am batut cumva campii pe tema Codului? Gee! Dar n-am decat o postare. Sau poate Pittbul...

Unde s-au batut campii mai exact?

[lestatika_29]

Filmul nu l-am vazut, nu pot sa ma pronunt. Cat despre roman nu mi se pare o prostie - in fine, pe literar e zero barat - ci o farsa de proportii. Motivul e simplu: banul. Brown a insailat o poveste care sa-i aduca bani. Si i-a adus.

Ceea ce mi se pare ciudata e pozitia imbecila a unui post ca National Geographic, cu a sa Biblie secreta, ori cu documentarul nou venitei Evanghelii dupa Iuda. Informatii trunchiate, insuficiente. Inteleg ca Brown nu are ce pierde. Nu e o institutie. Insa NG este. Asistam la un fel de moda Dan Brown. Ce jocuri face NG? Oare nu puteau obtine audienta maxima si cu informatii corecte? Foarte, foarte ciudat!

aici

informatii putine PENTRU CA ATATEA SE STIU.
crede-ma iti spune o persoana care respira istorie. si dak nu stii, nu t mai baga

[Bubu]

informatii putine PENTRU CA ATATEA SE STIU.
crede-ma iti spune o persoana care respira istorie.

Cred ca in afara de istorie mai trebuie si oleaca de dogmatica, simbolica, arheologie biblica, exegeza biblica si eventual un pic de latina, greaca, copta, ebraica si aramaica.

Nu e vorba de informatii putine, ci de confuzii voite. Cum ar fi amestecul dintre scrierile canonice, cele apocrife si cele gnostice. Cum ar fi insuficienta tratare a fenomenului gnostic. Mai mult, un fel de aducere in prim plan, un eroism al gnosticismului. Toate astea facute nu doar de Brown, ci de un post ca NG.

[Bubu]

Hmm... :w00t:

[lestatika_29]

atunci vizionare placuta la cartoon network in continuare...
(sau la spice :PP)

in fine, nu te face mai crestin dekt Papa k nu tine... acelea erau documentare facute cu aportul unor istorici de marca, nu stiu de ce noi "muritorii de rand" trebuie s-aruncam cu noroi doar pentru ca ni se pune pe mustatza...

[Bubu]

Aici nu e vorba de credinta, ci de stiinta. Am vazut o singura reactie, pe un post romanesc. Incredibil, chiar pe TVR, la o emisiunea in limba maghiara. Am prins emisiunea cam pe la sfarsit, dar ma bucur ca au desfiintat cum se cuvine Evanghelia lui Iuda. Si ei au fost de parere ca NG a selectat si manipulat opiniile specialistilor.

[lestatika_29]

o iei p urma lui peejay
de ce sa t bucuri k asu desf evanghelia lui iuda? nu mi se apre k e necesar sa tavalim niste documente complet adevarate doar pt k nu concorda cu o Biblie scrisa- pana la urma- de oameni.... don't get me wrong, dar adevarul e p la mijloc

[Bubu]

Repet: aici nu e vorba de credinta, ci de stiinta. NG reprezinta segmentul stiintei, nu al credintei.

Hai sa lamurim un pic problema. Dan Brown sustine ca la origini crestinismul arata altfel - pana la Niceea Hristos nu ar fi fost considerat de origine divina - , si ca acest crestinism de tip primar a fost furat si modificat de catre Biserica. Ca argument sunt scosi de la naftalina gnosticii, cu ale lor scrieri perfect originale de altfel. Ei sunt transformati in super eroi, si lucurile sunt foarte abil amestecate.

Problema e ca teza lui Brown si cea sustinuta de NG nu este reala. Evanghelia dupa Iuda este o scriere originala, insa nu este in nici un caz o Evanghelie, cu toate ca se vrea una.

[lestatika_29]

in arianism se afirma ca Iisus nu era decat om. arianismul a fost motivul pentru care Constantin a cerut sa aiba loc dezbaterile de la niceea.
iar evanghelia lui Iuda nu e Evanghelie pentru ca niste capete luminate bisericesti nu am numit-o ca atare. mai p romaneste, ei AU ALES care dintre scrierile apostolice aveau sa fie Evanghelii si care nu. simple as hell...


deci, dragule, te-mbubu

[Bubu]

Ei, wellcome Arie! Un personaj vitregit dupa opinia mea, vitregit de catre Brown - care il ignora - si de catre NG. Totusi gnosticii merg cu mult mai departe. Nu e chiar acelasi lucru.

Ok, au exista trei tipuri de Evanghelii, si anume: a)canonicele, b)apocrifele si c)gnosticele. Primele sunt clare - si merita o discutie separata - in timp ce cu ultimele doua situatia e putin diferita. Atat canonicele cat si apocrifele sunt scrieri care au circulat in spatiul crestin, in timp ce gnostiele (dupa cum le indica si termenul) au apartinut exclusiv spatiului gnostic. Asta inseamna ca primele doua au avut aceeasi doctrina, in timp ce scrierile gnostice sunt total diferite.

Evangheliile apocrife nu au fost pastrate datorita continutului fragil. E vorba de descrierea lui Hristos, care, mic copil fiind, isi ucidea tovarasii de joaca atunci cand il suparau. E clar ca acestre scrieri prezentau multe hibe, insa nu prezentau un sistem dogmatic diferit. Erau naive, dar nu si nocive. De altfel Evangheliile apocrife si-au gasit refugiul in liturgica. Sunt scrieri naive, totusi extraordinar de frumoase. Biserica nu le-a suprimat - ele au fost citite in continuare - insa nu le-a acceptat ca normative. De indata ce litugica s-a inchegat aceste scrieri au fost abandonate de la sine.

Situatia e total diferita cu Evangheliile gnostice. Spre deosebire de cele apocrife si cele canonice gnosticele sunt scrierile unor secte de tip dualist, apocaliptic. Sistemul lor e radical diferit, si aceste scrieri nu au circulat in mediul crestin. Erau scrieri initiatice, ferite de ochii profanilor, 'secretele' erau dezvaluite in ceremonii speciale. E o deosebire esentiala fata de scrierile crestine, care circulau fara restrictii.

Evanghelia dupa Iuda face parte din mediul gnostic, nu crestin. Ea nu este o Evanghelie pentru ca structura ei nu se aseamana cu nimic Evangheliilor stiute, atat canonice cat si apocrife. Nu e vorba de o istorie mai mult sau mai putin completa a lui Iisus, ci de un dialog intre Maestru (Iisus) si Ucenic (Filip, Maria Magdalena, Iuda etc.) Orice anecdotica e pusa la colt, e doar schitata. Fara culoare locala, fara precizari. Dupa o scurta introducrere incepe dialogul, un adevarat manual teologic. Cine le citeste recunoaste imediat influenta constructiilor lui Platon. De altfel o copie din Republica a fost gasita deja in celebra biblioteca de la Nag Hammadi.

La Niceea Biserica nu a hotarat, ci doar a recapitulat. Scrierile cu care s-a operat rulau deja. Erau aflate in uz, si capatasera prestigiu. S-a ales ce s--a considerat rezonalbil. Apocrifele n-au capatat girul, dar nici n-au fost ELIMINATE, asa cum sustin Brown si cei de la NG. Gnosticele nici n-au fost puse in discutie, din moment ce nu apartineau crestinismului. Gnosticele nici macar n-au participat. Cam asta ar fi ideea, in mare.

Daca doresti mai aprofundam.

[lestatika_29]

da...sigur ai afla multe lucruri noi si interesante...
nu spun k nu ai o cultura dezvoltata (tot respectul meu pt oamenii kre stiu ce vorbesc...)
chestia e ca tinzi sa pui la perete tot ce nu e in Biblie...
adevarul e ca in Biblie s-a scris doar c a convenit. si de ce ma rog nu ar exista si o Evanghelie a lui Iuda? documentul e autentic. sa nu-mi spui ca se apuca unul sa-l falsifice in vremea lui Iisus, doar de dragul trecerii timpului.... nu. ceva-ceva tot e si in asta. NU sunt anticrestina sau atee. ma pasioneaza religia, si chiar as vrea sa urmez ca specializare Istoria Religiilor. numai ca orice om care poate sa judece trebuie s-o faca obiectiv, si nu prin prisma unei singure carti. fie ea chiar si Biblia.

[Bubu]

Evangheliile gnostice sunt publice, s-au publicat, se afla pe internet. Le cunosc, iar Evanghelia dupa Iuda e una din categoria scrierilor gnostice. In timp ce se derulau primele minute din documentarul de pe NG ma framantam si imi ziceam: bai, astia nu-si dau seama ca e o scriere gnostica?

Si-au dat seama in final.

Nu e vorba aici de Biblie, L, si nici de a crede doar ce e in Biblie. Scrierile crestine au aparut in mediu crestin si s-au selectat pe parcurs. Ele sunt o consecinta, o concluzie a crestinismului. Nu sunt o dictatura. Nu Noul Testament a nascut crestinismul, ci crestinismul a nascut Noul Testament. Ceea ce nu se intelege e ca intre aria crestina si aria gnostica diferenta e RADICALA. Si in aria crestina exista scrieri care au fost abandonate, dar ele raman totusi in limitele crestine. Aria gnostica e cu totul altceva, sunt diferente notabile (exista doi Dumnezei - Dumnezeul negativ, Ialdabaoth si Dumenzeul pozitiv, Sabaoth), elementele cosmogonice sunt diferite, modul de mantuire e diferit etc. E normal ca mediul crestin sa le respinga, pentru ca sunt ALTCEVA.

Evanghelia dupa Iuda este autentica, dar nu este crestina. Si nu ma refer aici doar la Biserica, ci vorbesc pur si simplu de credinta crestina in general.


adevarul e ca in Biblie s-a scris doar c a convenit. si de ce ma rog nu ar exista si o Evanghelie a lui Iuda?

In nici un caz nu cred doar in Biblie. Cred si in Patristica. Referitor la Evanghelia lui Iuda iti pot raspunde din doua puncte de vedere: logic si teologic. Logic pentru ca Iuda s-a sinucis, nu a avut timp sa o scrie si nici nu a facut ucenici care sa-l urmeze si sa o scrie. Teologic pentru ca aceasta scriere este una GNOSTICA, nu una CRESTINA. E vorba de doua arii diferite.

[Alex Leo Serban]

gnosticii sint mai cool, ashea
(... desi eu sint agnostic :o )

[Bubu]

gnosticii sint mai cool, ashea
(... desi eu sint agnostic :o )

Realmente sunt cool, dar sunt gnostici. Sunt altceva. Brown ii face crestini. Jesus!!!

[Alex Leo Serban]

'jesus' is the right word :lol:

[irene marlyne monroe]

baaaa, da' multe posturi la codul lui da vinci asta.. :shock:

mai eu am trminat acum cateva zile cu intarziere fata de voi de citit codul lui davinci.eh am cit-o savurand-o mi-a captat atentia si interesul am subliniata-o chiar.,este interesanta si prin simplu fapt de a o citi ca o simpla carte beletristica,fara a tine seama daca are si vreo semnificatie,are vre un mesaj,sau aduce in evidenta lucruri interesante ,istorice arta..etc.dat poate fi considerata si adevarata si fictiune.cat la suta predomina fiecare din acest lucru nu se stie.DAR sunt convinsa ca e o carte buna dar si are semnificatii.de ex.triunghiul,ochiul ,si toata partea pana la cea religioasa legata de isus e interesanta,partea cu isus nu stiu ce pot crede,sunt posibile ambele variante expuse.
adica eu consider asa ori este ceva in care predomina adevarul realitatea,un mesaj
ori se incearca sa promoveze ideea sacralizarii feminimului si inlaturarea a ceea ce a fost pt ceea ce urmeaza,
sau intradevar asa si a fost cu isus.poate stiti voi sa raspundeti parerea voastra
dar eu mai consider ca ori
-este un mesaj drept pt care s-a si lasat si facut asa cunoscuta cartea sa o poata citi toate persoanele,caci daca nu cei puternici o anihilau de mult si nu dadeau o astfel de posibilitateo
-ori se urmareste acest lucru prin obisnuirea omului cu astfel de ideii sustinute de cei puternici-oricum incerc sa cred ca intradevar max webel avea dreptate cand zicea ca cei puternici sunt alesi de dumnezeu.-poate si acesti puternici au rolul lor in viata deci veriga si poayte dumnezeu le-a dat acest har cu un scop.ori sunt puternici in mod negativ sau asa pozitiv.m-am gandit ca poate sunt si cei rauvoitorii care care prin orice mijoc vror sa se imbogateasca deci facand chiar si rau,dar numai intra in zicala lui max.w.nu stiu ce sa cred.dar poate intr-adevar toti ou un rol


mie mi-a placut dar si coelo l-am citit tot

[Dominic]

Boring....