Luis Bunuel

[creiermacinat]

Luis Bunuel, nascut in 1900, chiar la inceputul unui nou secol, a fost unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor, primul lui contact cu cinematografia a avut loc in 1928 cand a participat ca scenarist la realizarea filmului La Chute De La Maison Usher dupa povestea lui Edgar Allan Poe.
Primul sau film l-a realizat in 1928, impreuna cu Salvador Dali, acest film poarta numele Cainele Andaluz si a luat nastere din contopirea a doua vise, cel a lui Bunuel: un ochi retezat de o lama, si cel a lui Dali: o mana gaurita din care ies furnici.
Pana la moartea sa in 1983 a regizat 32 de filme din care o mare parte au fost premiate la diferite festivalui.

Filmele mele preferate:
Cainele Andaluz (1928)
L'age D'or

recomand cu caldura tuturor celor interesati de filme bune sa fizioneze orice film a lui Bunuel, chiar merita.

ps. David Lynch a fost influentat de Bunuel.

[cherryblossom]

cine ti-a macinat creierul? :alien: :P

[creiermacinat]

a, asta mi-am facut-o cu mana mea, din pacate nu mai este nici o cale de intoarcere, asa tarar si rapus de propiria nevoie de cunoastere.

Sa nu faceti ca mine! pastrati-va creierii intregi. :D

[Liou]

Belle de jour - 1967. Catherine Deneuve, Jean Sorel, Michel Piccoli.

Un film despre o tanara sotie de doctor, frumoasa, eleganta si rafinata careia, aparent, nu-i lipseste nimic pentru a fi fericita. Si totusi, tanara Severine (interpretata de Catherine Deneuve), nefiind capabila sa-i acorde prea multa atentie sotului in viata reala, isi proiecteaza inconstient dragostea in vise ciudate, de un erotism violent. In vise, faptul ca sotul ei (Jean Sorel) ii reproseaza ca este rece fata de el, nu este decat un "pretext" la indemana pentru ca ea sa se inchipuie legata de copaci, batuta, improscata cu noroi, umilita, oricum, victima unui erotism extrem.

Visele vor primi si o concretizare in realitate, in momentul in care Severine afla intamplator de la o prietena ca exista o casa de toleranta, unde, iti poti imagina, merg si fete la fel ca ea...si, mai mult, cand un prieten de familie (Michel Piccoli) ii zgandare curiozitatea si-i spune adresa acestei case.

Dupa o munca grea de auto-convingere (se duce, se razgandeste, se duce iar), Severine accepta provocarea acestui rol, dar numai intre orele 2 si 5 dupa-masa; numele ei de prostituata va fi…Belle de jour. Experientele prin care va trece vor fi, bineinteles, mult mai excentrice, perverse, umilitoare si traumatizante decat acelea din visele ei, dar vor avea darul sa o vindece pana la urma de ele si sa o schimbe.

Filmul merita vazut, desi este lipsit de efectele vizuale socante si impresionante din Cainele andaluz sau Varsta de aur.

[Bulumulu]

iefectele socante reies din continut - socially-well-situated woman (!) are si ea dorinte etc si intra voluntar in milieuri dubioase ale paturii de jos... pacat ca l-am vazut cu subtitrari nashpa (adica cursiv cand e vis, normal cand e u know... normal :P ) - i-a furat mult

[dacapoalfine]

Ma poate ajuta cineeva cu o subtitrare pentru L'age D'or de Luis Bunuel ?

[gugushtiuc]

cred ca mi-a placut foarte mult cet obscur objet du desir si nu pt ca e ultimul film al lui bunuel pe care l-am vizionat ci pentru ca mi s-a parut chiar sensibil prezentat, mi-a trezit o groaza de reactii (asta nu inseamna ca am stat cu batista langa mine!) dar chiar mi-am pus intrebari, am incercat sa urnesc un pic creierul asta ruginit shi sa-l fac sa gandeasca pt a intelege ce se intampla pe ecran, motivatiile personajelor shi toata actiunea destul de bizara de altfel...
ma deranjat insa ca la un moment dat toate coincidentele care ii fac pe conchita shi mathieu sa se intalneasca shi reintalneasca devin chiar fortate iar asta strica un pic farmecul filmului, terminat un pic cam in coada de peste desi parca e mai bine asa din unele puncte de vedere...

[Nightwane]

pssst..s-a nascut in 1899 nu 1900.

[Alex Leo Serban]

nu, nu, totusi anul nasterii e 1900!

pt cei care-l descopera acum, incercati sa nu ratati 'farmecul discret al burgheziei': it's my favorite bunuel, after 'un ciine andaluz'...

[Leonard]

Farmecul e ºi favoritul meu, alãturi de Objet du Desir.
încã n-am vãzut Los Olvidados (care am auzit cã ar fi cel mai tare), Tristana ºi Angel Exterminador.

[MinRep]

"Farmecul discret..." zic si eu. Apoi restul, cu emfaza pe "Ingerul exterminator", "Cet obscur objet du desir", "Viridiana", "Fantoma libertatii" si "Jurnalul unei cameriste" (sau cum l-au tradus pe asta din urma)

[crissis]

TRISTANA e ok, conventional la inceput dar tocmai cind incepeam sa ma plictisesc intervine un twist foarte bunuelesc.

sunt vreo 6-7 filme care imi plac la fel de mult, nu stiu pe care sa-l prefer. inca n-am vazut 'la voie lactee' si nici citeva filme din perioada mexicana.

[Nightwane]

1. Belle de Jour
2. L'age d'or
3. Tristana
4. Charme discret...
5. Fantasma de la libertad
6. Ángel Exterminador
7. Él
8. Cet obscur objet du désir
9. Simón del desierto
10. Ensayo de un cr�*men
11. La Voie Lactée
12. Viridiana
13. Nazar�*n
14. Las Hurdes,
15. Los Olvidados
16. Chien Andalou
17. Susana

astea-s singurele pe care le-am vazut de Buñuel. Restul, inca sunt in cautare.

Sunt puse in ordinea preferintei.

I just love Buñuel.

[Serghei]

Los Olvidados-ceva din early De Sica,ceva din 400 de lovituri si putin voodoo marca Bunuel.Preferabil El Angel... din perioada mexicana.

[aayana]

Niste impresii despre Nazarin?

[slayerb]

Dintre toate filmele de Bunuel pe care le-am vazut pot spune ca atacul la catolicism a fost pe departe unul destul de original. Dar asa e Bunuel , niciodata nu iti ofera ceva la care sa te astepti . Per ansamblu nu pot spune ca mia placut in mod deosebit dar pe de alta parte e singurul film Bunuel din perioada 50-60 pe care l-am vazut .
O caracteristica generala despre stlilul Luis Bunuel este umorul negru cu care analizeza diverse situatii . In Nazarin de exemplu exista o scena in satul cu bolnavi in care dupa ce preotul acopera o femeie moarta deodata camera se abate asupra unei imagini sexy a unuia dintre picioarele femeii. Critica asupra catolicilor a fost realizata surprinzator prin modul exceptiei ce confirma regula : un preot cinstit si umil inconjurat de "alti preoti mai catolici decat el si mai aproape de cel de sus". Ca si statura , mod de viata , parintele Nazario apare ca Iisus (comparatie sugerata si in film) dar numai in ochii celorlalti . El nu crede in superstitii sau miracole ci doar in mantuirea pacatelor. Muierile din preajma lui cred ca a savarsit doua fapte suparanaturale dar trebuie precizat ca nici nu una dintre ele nu e intreaga la cap (curva si pudica).In maj filmelor sale L. Bunuel se foloseste de contraste umane(inalt scund, tanar batran , frumos urat ) pt a accentua ironia . Exempu in Nazarin ar fi iubirea dintre curva si piticanie urata care e dea dreptul hilara . Cat despre scenele soc (Iisus razand in icoana , punerea statuetei pe foc , rasul isteric , clipitul isteric) sunt slava domnului si nu am incercat niciodata sa le dau o explicatie in detaliu . Cea mai a dracului scena a filmului ramane pt mine sfarsitul : Un ananas in mexic . Cum naiba mananci un ananas in mijlocul desertului ? Eu nu cred ca e intamplator pus acolo impreuna cu sunetul de tobe.

[Piotr Buendia]

la Bunuel ananasul e semnul sexualitatii. nenea Bunuel a vrut sa ne arate ca Nazario a renuntat la convingerile trecute, imbratisand o noua viata. deci nu, nu e deloc intamplator.

[slayerb]

la Bunuel ananasul e semnul sexualitatii. nenea Bunuel a vrut sa ne arate ca Nazario a renuntat la convingerile trecute, imbratisand o noua viata. deci nu, nu e deloc intamplator.

Interesant raspunsul . Ce ati zice despre un debate referitor la filmul "Belle de jour". Ma intereseaza in special finalul , probabil partea cea mai interesanta .

[illotempore2002]

"Las Hurdes" sau "Tierra sin pan"

Unii autori mai fraieri de felul lor il includ la suprarealism, dar zau daca are vreo legatura. Filmul e un documentar straniu despre un mic colt de lume nenorocita. Vocea "naratorului" (un fel de Pittis de la tele-enciclopedia) prezinta foarte obiectiv, implacabil, realitatile acelor meleaguri, ca si cum doar le-ar citi dintr-o carte, fara sa le vada, ca sa poata simti compasiune. Asta parca aduce un echilibru filmului pt ca lumea aceea e plina de nenoroc. Imaginile lasate sa graiasca singure ar putea sa te sfasie, insa vocea naratorului te mentine lucid iar indiferenta ei te ajuta sa fii si tu un pic indiferent, sau mai mult, constient. E o lume plina de nenoroc, precum un loc in care totul a incetat sa existe, daca a existat vreodata: apa nu exista, pamantul e perfect inutil de steril, molimele bantuie in libertate, iar umanitatea localnicilor are cu totul alte dimensiuni si repere. Ceea ce pt noi e inuman si imposibil de acceptat, acolo e cotidian, banal si firesc.

[illotempore2002]

Azi-noapte m-am apucat de citit "Ultimul meu suspin" a lui Bunuel....
A avut vreo 6-7 frati si surori. Cand i-a zis maica-sii ca vrea sa se apuce sa faca film, aceasta s-a ingalbenit instant. "Era ca si cum i-as fi spus ca vreau sa ma fac clovn". Pentru ca pe vremea aia, recte 1920 si ceva, filmul stim cu totii ca era distractie pt plebe, la balci. Ma-sa i-a finantat primele filme dar nu s-a uitat niciodata la ele...
Una din surorile lui Bunuel, Conchita a scris un mare si frumos articol despre ea si familia ei, si in special despre Luis, publicat in revista frantzuzeasca de film, Positif....Conchita isi incepe articolul asa: "M-am nascut intr-o familie numeroasa cu multi frati si surori. Eu eram cea mai proasta". M-a umflat rasul in metrou :D

[illotempore2002]

Am vazut aseara Viridiana.
Cu toata amabilitatea mea fata de filme si cu tot fanatismul pe care i-l port lui Bunuel si grupului suprarealist cu care a convietuit ceva vreme (atat in Madrid cat si la Paris), nu mi-a placut chiar asa de mult. La nivel de subiect chiar m-a dezamagit, insa a compensat masiv prin redare, prin imagine, prin travelling-ul foarte muzical al camerei de filmat, ale carui miscari ferme dar echilibrate mi-au creat senzatia de plimbare (doh, travelling!) in interioarele superbe ale casei, in viata Viridianei si in viata cersetorilor.....
Mi-a placut rolul fiicei celei mici a servitoarei din casa - am numit-o eu mica profetzica :) ea vede mereu un taur negru strabatand casa, adica prevesteste moartea, care are sa se si intample de altfel....

Ma uimeste mereu in filmele lui Bunuel modul in care gaseste sa ii directioneze pe actori in interpretarile lor: acestea sunt oarecum mecanice, cumva golite afectiv, ai senzatia ca citesc de pe prompter replicile si lipseste complet elemntul drama....asta e o kestie care ma atrage si ma respinge in acelasi timp....pe de o parte sunt sictirita complet de eforturile cu care joaca actorii in ziua de azi, mai ales la Hollywood si de incarcatura emotionala cu care se ornamenteaza azi filmele dar pe de alta parte, avand in vedere tema acestui film, care e tragica in sine, ma uimeste raceala cu care actorii isi poarta rolurile.....de altfel, sunt sigura ca e vorba strict de optiunea lui Bunuel, de a crea aceste lacune afective....

Un lucru m-a deranjat foarte tare: filmul incepe extraordinar de repede, momentele actiunii curg unele dupa altele cu o rapiditate uimitoare, se intampla foarte multe lucruri/minut, pana la un punct in care totul moare....si se transforma intr-o lalaiala enervanta (dupa moartea unchiului Viridianei, cand aceasta se apuca sa adune pe toti cersetorii intr-un adapost si sa le faca pomeni, ohhh!)....foarte foarte dezechilibrat, trece brusc de la o extrema epica la una lirica, adica de la culmea naratiunii la culmea poeziei

[illotempore2002]

la Bunuel ananasul e semnul sexualitatii. nenea Bunuel a vrut sa ne arate ca Nazario a renuntat la convingerile trecute, imbratisand o noua viata. deci nu, nu e deloc intamplator.

Nu cred ca Bunuel a folosit ananasul ca simbol al sexualitatii....de altfel, el nu s-a folosit foarte mult de simboluri, asa cum am fi tentati sa credem....suprarealistii nu sunt simbolisti at all....spun asta bazandu-ma pe recent citita "Ultimul meu suspin", autobiografia scrisa de Bunuel cu sprijinul producatorului si prietenului lui, Carriere....in cartea asta el spune franc: imaginile din Cainele Andaluz nu trebuie interpretate. A stat 2 zile cu Dali undeva in niste munti la o cabana si acolo au debitat tot ce le-a trecut prin minte....au cautat voit imaginile socante si le-au ales strict pe principiul placerii...la fel, in alte filme ale lui, Bunuel marturiseste ca orice imagine mai socanta (de ex vaca in casa in Angel Exterminador) nu are nici o justificare, este pusa acolo sub presiunea impulsului inconstient...

O alta imagine pe care a vrut sa o foloseasca a ar fi fost o orchestra cantand in ruinele unui bloc dupa un razboi....isi imagina el cum camera filma dezastrul produs, prin travelling si deodata, aproape subliminal, o orchestra se vede cantand la etajul 3 al unei cladiri bombardate....asa, fara noima, asa ii venea omului sa faca filme....

de alfel, Bunuel s-a amuzat mai tot timpul pe seama psihologilor si psihanalistilor care au incercat sa interpreteze filmele lui....there is nothing to see above :)

[rvn]

bun.iarasi dezgrop topicurile demult uitate,dar ma gandesc uneori ca e mai bine asa,mai citim si arhiva forumului.cu ocazia asta am descoperit ca ALS prefera "cet obscur object des desiree" si nu ma mira.o ciudatenie de film..
de ceva vreme aveam in gand sa vad "Tristana", dar am tot amanat-o,am vazut intre timp "Viridiana" si ceva-ceva ma tot tragea inapoi spre ea,probabil eram curioasa sa compar cele doua femei-personaje,asa ca, noaptea trecuta, am degustat imaginea Deneuvei in plina tinerete si pot sa spun ca nu mi-a parut deloc rau...
Tristana m-a fascinat. am vazut doua femei diferite,o transformare uluitoare a actritei dintr-o tanara miloasa,credincioasa,ingenua si fara aparare intr-una razbunatoare,puternica si dornica de a fi stapana propriei vieti.
povestea incepe sa se contureze de la inceput destul de limpede:un batran aristrocrat,devine tutorele fetei tinere,dar autoritatea lui morala este doar un pretext pentru intentiile de a o transforma in concubina lui.si reuseste,numai ca,Tristana, aparent fragila,are o forta interioara extraodinara de a-si depasi conditia,alimentata si de ura care-i zace in suflet pentru barbatul care a profitat de pozitia lui.nevoia ei de independenta e nevoia de emancipare a femeii si modul cum ea actioneaza este protestul fata de modul cum societatea aristocrata din vremea aceea,trateaza relatiile dintre barbatii care detin putere si pozitie sociala si femeile care devin concubinele lor,fiind obligate de cutumele vremii sa aiba in acelasi timp si tata si sot in acelasi barbat.
Tristana are puterea sa lupte cu destinul .se indragosteste de un tanar pictor si reuseste sa-si continue drumul in viata dar chiar si dupa amputarea unui picior dupa o boala grava,ea ne impresioneaza prin taria cu care se impotriveste acestui destin al ei.
ca de obicei,Fernando Rey e "tartorul" in filmele lui Bunuel si nici ca se putea gasi altul mai bun.
prestatie superba a frantuzoaicei,Catherine Deneuve este in prima parte dulce si seducatoare ca apoi sa fie si rece si necrutatoare.in ambele ipostaze este ireal de frumoasa,chiar si in scaunul cu rotile.pana si piciorul ei de lemn e senzual.
Oricum,personajul Tristanei asa cum e vazut de Bunuel are o aura speciala. Regizorul este recunoscut pentru abilitatile sale de impletire a visului cu realitatea.si in Tristana nu-si dezminte stilul.chiar ma intrebam ce-i cu cosmarul acela care bantuia mintea tinerei femei,se tot repeta obsedant in vis,capul lui don Lope atarnand de clopotul bisericii in care ei ii era interzis sa mearga. la final m-am dumirit: era deja razbunarea.femeia visa dinainte tragicul sfarsit.fara cea mai mica remuscare l-a lasat pe batranul aristocrat sa moara fara sa ridice un deget sa-l ajute.interesanta intorsatura povestii si toata atmosfera din film specifica epocii.totul este minutios redat,cu atentie mare la decoruri.mi-a placut indeosebi sa ma plimb odata cu protagonistii printre stradutele inguste pavate cu piatra si printre casele inalte cu ferestre mici.uluitoare si panorama de pe generic,o vedere ampla asupra orasului in care se petrece drama,semn ca noi nu vom urmari doar simpla poveste a unei fete ca atate altele din vremea aceea, ci vom cunoaste viata,mentalitatile, obiceiurile si viciile societatii, vazute de autor prin destinul tragic al Tristanei.

[Chambord]

cet obscur object des desiree


Cet obscur objet du désir
wink

[zeno.marin]

Film de arta sau nu?... Aceasta ar fi cam prima intrebare pe care poti incerca sa ti-o pui dupa ce traversezi rapid acest scurt metraj sa spunem intens si plin de continut "de avangarda". Su sa-i spunem pe nume, fara menajamente stilistice - dezechilibrat, pentru ca insiruirea anarhica a secventelor care se doresc a fi suprearealiste mi se par doar "mildly disturbing" (usor deranjante). Putem cauta oricate simboluri, interpretari si sensuri ascunse dar ar fi o risipa de timp si chiar ridicol, intrucat Dali si Bunuel nu au intentionat decat sa redea un fel de dicteu cinematografic automat, o pura manifestare a unui potential subconstient eliberat de guvernarea ratiunii.

Si au reusit spectaculos speculand intr-un fel morbid fobiile noastre comune! Sa luam sper exemplu pasajul din debut cu umoarea apoasa scurgandu-se dintr-un ochi taiat cu briciul exploateaza nivelul normal de aihmofobie care se afla in instinctul de conservare al fiecaruia dintre noi. Paralela cu luna pe langa care trece un nor e doar o diversiune pregatitoare pentru impactul psihic de soc si repulsie. Orice incercare de a face alte legaturi la nivelul acestei alegorii e o dovada de snobism critic. O mana taiata in mijlocul strazii - apotemnophobia. Apoi tanatofobia amestecata cu mirmecofobia si entomophobia (furnicile iesind din palma, fluturele cap-de-mort si desigur omniprezenta moarte)... Aproape ca tot filmul miroase a cadaverina. Si pentru ca tot veni vorba, ca fapt divers, ambii actori Pierre Batcheff si Simone Mareuil sau sinucis (actrita dandu-si foc intr-o piata publica)...

Filmul are consistenta celor petrecute intr-un vis, unde orice absurditate are sens, dar cand revii la realitate - slava Domnului - constati ca universul tau lucid e cel "corect". Daca privim filmul doar ca pe un cosmar cu multiple episoade, atunci e suficient caci legaturile sau tranzitiile intre acte vor capta o logica destul de coerenta. O logica-patologica, venita drept din Iad.

[1MicuCelUmilSiViril]

Are o pleiada de filme valoroase. Numai despre Viridiana daca vorbesti este o intreaga bibliografie.