Textele lui Bufnilä

[ovidiu bufnila]

In spatele dominatiei
story
de
AT TEZEU

Mai jos aveti un text care, in ciuda greselilor, promite... Autorul promite si el si, din aceasta cauza ... Enjoy!

„Orice armatã dezorganizatã se transforma într-o gloatã”
Napoleon Bonaparte
„Dar oare gloatele nu pot lupta ?”
Eul Întrebãtor


Molm era distrat de luminitele verzi ce se jucau prin fata-i cu o dinamicitate unicã. Se lãsã pe spate, în scaunul lui destul de murbid, format din scheletele celor omoarâþi de el, ºi privi în continuare sclipirile, mângâindu-ºi oasele înfiorãtoare ale bãrbiei pe care le considera nu fiorose, ci mãiestoase, pãtate cu sangele a sute de vietati, a cãrora nemesis fuseserã. Cealaltã mâna rigidã ºi solzoasã, ce avea la suprafaþã platoºe metalice, atingea cu calmitate pielea catifelatã a tinerei virgine ce îi fusese adusã ca jertfã de cãtre un trib, privind înveselit la vrãjitorul blajin care se uita cu gura aproape cãscatã la corpul frumos al tinerei.
- Vrajitorule - spuse Molm, îndreptând spre el mâna cu care o mângâia pe tânãrã - îþi dau fata asta, ºi tribul din care ea face parte, pentru acest praf de luminiþe, ºi vei ramane ºef de trib atâta vreme cât îmi vei adduce din acest praf. Vrãjitorul, un fel de monstrouozitate, cu o faþã verde, cu bucãþi de piele ce I se bãlãngãneau pe lângã gât probabil desprinse datoritã radiaþiilor, ºi cu un corp chircit ºi costeliv, se apropie de Molm, îi luã mâna cu care fusese arãtat, o sarutã ºi apoi puse în ea o pungã de panzã plinã cu acel praf.
-Stapane, voinþa ta face plãcere urechilor mele - sãrutându-I la fel de perfidy mâna.
Vrajitorul o apucã pe tânãra, ce statea chircitã de frica lângã tronul murbid, de lantul ce-i era legat la gât, si o sili sã meargã dupã el, trãgând-o cu violenþã. Corpul ei dezbrãcat, se miºca greoi, copleºit, de frigul care era în peºtera ce forma sala tronului.
-Vrajtorule, sã nu mã dezamãgeºti, ºi mai ales sã nu o dezamãgeºti pe fatã… - râse pervers - e virginã, sau cel puþin aºa ziceau bãtrânii satului… ºi mai e ºi prinþesã.
Vrajitorul ieºi din pesterã cu o faþã ce râdea murbid, dar odatã ieºit, privirea i se schimbã intr-una mohorâtã, plinã de obosealã, iar ridurile ce se vedeau printre pielea ce se revãrsa, se aprofundaserã, acum, pana la oase. O trase cu nepãsare în continuare pe tânãra ce þipa oribilatã de monstruozitatea ce-I devenise stãpân, pânã la intrarea în Pãdurea Vieþii. Acolo se opri, se uitã în spate cu un fel de milã îndoitã, apoi se dezbrãcã de mantia lui neagrã, dar manjitã cu noroi pe care o purta. Fata încercã sã se tragã în spate, ºtiind ce urma sã I se întâmple. Acesta continua sã se uite la ea, cu faþa ce începuse a râde, ºi îi aruncã mantia aproape indiferent.
-Ia… ! înfãºoarã-te în ea, e totuºi frig ºi tu eºti goalã.
Ia se uitã la el, se uitã la mantia ce cãzuse pe jos, ºi încercã sã se tragã mai înapoi, târându-se pe jos, dorind sã scape de ace fiinþã, dar nu reuºea... era legatã cu lanþul de gat. Dupa alte câteva secunde de cugetare profundã ºi de zvâcniri, îºi înfrânse frica ºi luã mantia, se ridicã în picioare, în toatã frumuseþea ei de fecioara, suplã, cu corpul musculos, dar nu in exces, si cu sânii, rotunzi cu ºolduri migdãlate ºi picioare plãpânde, îºi legã încet, grijuliu, mantia în jurul gâtului, ºi o lãsã sã cadã pe lângã corpul ei frumos, înfãºurându-o complect. Vrãjitorul vru sã se apropie de ea, dar aceasta se trase in spate, cât îi îngãdui lanþul. El se încruntã ºi trase cu putere de legãturã, astfel încât ea cãzu în genunchi, scãncind cu înfircoºare, neºtiind ce urma sã I se întâmple. El se apropie de gâtul ei, puse mâna pe zgarda de fier ce-I strângea pielea plãpândã, ºi ce o lega de el iar aceasta se topi, transformându-se în abur, dispãrâd, dupã câteva secunde.
-Esti liberã - spuse el cu o mahnire inimaginabilã - dar eu cred ca ai prefera sã rãmâi alãturi de mine dacã nu vrei ca oamenii lui Molm sã te prindã ºi sã te ducã înapoi. Trebuie sã recunosc cã eºti un exemplar chiar atrãgãtor, ºi nu cred cã sunt singurul care crede asta…
Ea puse mâna pe o cracã putredã o ridicã cu putere ºi încercã sã îl loveascã, dar parcã aerul nu ar fi lãsat-o. El se încruntã ºi fãcu o scurtã miºcare din mânã. În spatele ei copacul ce stãtea linºiti, în adierea vântului, prinse viaþã ºi îºi împletici una din ramuri în jurul fetei, asimilând-ui picioarele ºi parte din corp în trunchiul lui, odatã cu ramura ce se strânse în el. Ea începu sã þipe asurzitor speriatã ºi pãtrunsã de o durere inimaginabilã.
-Acum - spuse, Vrajitorul cu o urã unicã în ochi - o sã îmi fi respecutoasã ºi o sã mã asculþi, sau poþi pleca de langã mine. Nu mã doare. Da sã nu mai îndrãzneºti sã încerci mã loveºti cã am sã te trimit printer râmele pãmântului. Nu am fost nci o secunda nerespecutos cu tine. Ascultã-mã fetita. Nu ºti ce putere am… ºi nu ai vrea sã o vezi.
Se enervã si mai tare din cauza zbierãtelor fetei iar din ochi începurã sã-i rãsarã mici flãcãri roºii, iar copacul care o þinea pe fatã se contracta încet, constant, îndeajuns ca pe ea sã o strângã cu aºa o putere încât ea ºã îºi piardã rãsuflarea
-Bine… stapane - spuse ea cu o ultimã gurã de aer - voi face precum comanzi.
-Nu sunt stãpânul tãu, dar am un nume Criceãr. Se linºti ºi faþa îi zîmbi, fãcând ca flãcãrile ce-I scânteiarã din ochi sã disparã.
Copacul îi dãdu drumul fetei, care cãzu pe jos sleitã. Pãrul ei negru, lung, ºtergea pãmântul moale. Îsi îndreptã ochii galbeni spre el ºi din poziþia aceea, stânjenitoare, în care stãtea, cu mantia pe deasupra corpului îndrugã:
-Pe mine mã chiamã Sintia ºi sunt fata ºefului de trib… sau eram. Dacã vrei te voi duce acolo...
-Bine Sintia…- spuse îngândurat Criceãr dupã câteva secunde de analizã - sã ajungem la prima poartã magicã ºi iþi voi cumpãra niºte haine mai bune, care sã prindã unei prinþese. Pânã acolo însã va trebui sã te dai drepte sluga mea, pentru cã nu am chef sã lupt pentru onoarea ta, aºa cã nu obiecta la nici una din deciziile mele pentru cã va trebui sã te lovesc.
Ea se ridica de jos, indiferentã parcã la planul înjositor al lui, dar cu mantia, ce era mai lungã decât ea, acoperindu-I, totuºi, doar parte a corpului. Criceãr se uitã la ea, ºi la cât de dezbrãcatã era, ºi fãcu un semn din mânã, iar din copacul ce prinsese viata nu cu mult timp în urmã, ieºi un fel de funie.
-Ia funia ai de copac, si pride-þi mantia cã altfel nu te pot duce în civilizaþie - îndrugã el înveselit.
Ea se înroºi toatã, neavând un motiv real, odatã ce pânã atunci fusese cu totul goalã dar se aplecã dupã funie, ºi strânse cu ea mantia în jurul coapselor, lãsând parte a sânilor ºi buricul dezveliþi.
-Bine acu hai sã mergem. spuse el în timp ce îºi punea gluga, murdarã, a bluzei peste cap, acoperidu-si fata hidoasa. Fata îl urmã, mãsurând din priviri corpul lui slut. Ea era plapândã ºi totuºi viguroasã, ºi avea cam trei picioare, dar el era subþirel, costeliv cu un cap mai mare ca al ei, deºi mai mic de înãlþime. Dacã nu ar fi fost aºa pocit, probabil l-ar fi acceptat ca amant, ºi chiar poate ca tatã pentru copii ei, dar aºa ar fi preferat sã moarã, sau chiar l-ar fi preferat pe Molm, sau pe vreunul din generalii lui fiorosi... deºi ºtia cã dacã dorea, odatã întoarsã în trib, sã rãmânã o persoanã importantã era nevoitã sã îl ia pe Criceãr ca soþ.
O luarã din loc, navigând calmi, fãrã a-ºi vorbi, printre trunchii mãiestoºi ai copacilor, Sintia, devenind din ce în ce mai miratã de convingerea cu care Criceãr se afunda tot mai mult spre inima pãdurii, ºerpuindu-se parcã pe lângã copaci, precum un ºarpe ce-ºi cautã prada. Îl privea din ce în ce mai insistent ºi la un moment dat, enervate de stãruinþele virtuale ale ei, se opri în loc ºi o privi cu ochii lui în care se citeau flãcãrile stinse.
-Ce azazelu mãsii e ? - o privi enervate, stãruitor.
-Doar cã… - se încruntã, la auzul acelei înjurãturi - mergem în adâncul pãdurii… unde sunt creaturile întunericului… ºi noaptea eternã - spuse lãsând asupra lui o privire stãruitoare, de femei supãratã.
-E pe dracu în adâncul pãdurii… la o aruncãturã de bãþ de aici este Vechimiul, ºi de acolo ne aprovizionãm, luãm niºte cai ºi o luãm spre tribul tãu.
Sintia nu mai comentã, ºi îºi continuã drumul în spatele lui, iar doar la vreo cinci minute mai târziu ajunserã la o margine neaºteptatã a pãduri, dincolo de care se întindea platoul pe care se aºezase semeþ târgul Vechimiu. Timpul însã stangnã neaºteptat chiar ºi pentru Criceãr, Sintia se opri într-o poziþie ce sfida legile naturii, iar vântul încetã a bate, lãsând totuºi copacii în poziþie înclinatã. Un sunet puternic de goarnã, combinat cu unul de clopot se auzea agonic printer norii rãsfiraþi.
-La dracu ºi cu consiliul Magilor - spuse ca pentru el.
-Parcã nu mai înjurai Criceãr - se auzi o voce veselã din vãzduh, urmatã de un râs lin - hai cã e o problemã importantã.
-Sã te ia ªiva ºi pe tine Vorgel - þipã enervat, ridicându-ºi ochii spre nori - acum lasã-mã sã-mi invoc transportul, cã altfel nu pot ajunge la timp. Si de aº vrea - spuse ca pentru el.
-Iar ai uitat formula ? Bine, te las, vorbim la consiliu - iar murmurul încetã sã mai sâcâie urechile vrajitorului.
Criceãr gânguri niºte cuvinte antice, iar din þãrâna moale ieºi un cal din pãmânt, cu trei rânduri de aripi mãiestoase, prinse de corpul sãu masiv.
-Prietene, Pãmântiu, mi-ai simþit lipsa ? - dar vorbea iar pentru el, cãci nu avea cine sã îi rãspundã.
Încãlecã grãbit ºi aºezându-se comod pe spatele destul de fin al calului, în ciuda materialului din care fusese ridicat.
-Spre Marele Cerc - ordonã el - ºi pe drum mai calcã-i din nori lui Vorgel, sã se simtã mai bine - zâmbi cu un sadism pueril, Criceãr, ºi se lãsã purtat peste nori, cu o vitezã ce-i aducea fiori pe ºirea spinãri. κi aminti cu tristeþe de ultima întrunire a Magilor, la Cercul, ce era de fapt un fel de teatru de fier, antic, urcat undeva, pe crestele lumii, de vechile civilizaþi, decãzute în animalism. O scenã în mijloc, încercuitã de trepte, compunea locul de întâlnire a celor mai puternice ºi mai înþelepte fiinþe de pe pãmânt.
Ajunse la Cerc, cu ceva timp înainte de începutul Adunãrii ºi gãsi acolo pe Vorgel, cu a sa prezenþã în mare parte fumurie, care permitea sã i se vadã doar o faþã frumoasã, cu o privire jucãuºã, încununatã de un pãr lins, alb, ce îi curge pânã în propria fiinþã; precum ºi pe mare parte din bãtrânii ce încetaserã a mai colinda pãmântul cel putred, ºi ce gãsirã de cuviinþã sã-ºi petreacã viaþa infinitã, unul în preajma celuilalt, contemplând spre cei mai tineri ºi spre trepidaþiile raselor inferioare, ce foloseau natura.
-Vorgel… la fel de rãspândit ca în tot deauan ? - glumi Criceãr, dupã ce îºi îngropã prin niºte cuvinte magice animalul de povarã.
-Tu ºi glumele tale nãpârlite… - i-o întoarse cu un surâs maliþios vrãjitorul din fum - am auzit cã þi-ai achiziþionat o fetiºcanã. Bine lucrat, bãtrâne - iar o bucatã din fumul ce compunea corpul lui Vorgel se desprinse atingând pãrinteºte umãrul lui Criceãr - ai fãcut o impresie bunã ?
-La dracu Vorgel, nu vezi cã nãpârlesc - spunând acestea Criceãr, puse mâna pe o bucatã de piele ce îi atârna pe faþã, o trase cu sadism, lãsând sã i se vadã venele de pe faþã, pline cu o substanþã de un roºu verzuliu.
-Beah… dezgustãtor prietene, nu mai face aºa ceva în faþa mea, mã faci sã mã dezintegrez. - Vorgel îºi scoase limba în semn de dispreþ - Da tu ai puterea schimbãrii înfãþiºãrii tu mai mult ca oricare dintre vrãjitorii vi, ai fi putut fi prinþul în armurã albã.
-Adicã ãsta - Criceãr se transformã, încet, cu niºte zvâcnituri tumultuoase, într-un om puternic, semeþ, chipeº, cu main vânjoase ºi piept musculos, cu privirea impozantã ºi bãrbie despicatã, îmbrãcat într-o armurã albã - dar nu mã reprezintã - ºi începu sã râdã cu amar în pocniturile oaselor ce se punea la loc.
-Dar oare nu ceea ce arãþi te reprezintã ? - întrebã retoric amicul sãu - Tu eºti prost Cri, omule - ºi Vorgel se sãltã în vãzduh, cu faþa-i seninã - dacã eu nu aº fi avut privirea asta, ce cucereºte domniþe, ºi firea asta… zburdalnicã, probabil cã mi-aº creao. Vezi tu Cri… noi suntem dincolo de om, pentru cã ceea ce ne este imposibil sã avem, ne creem cu propriile gânduri.
-Dar vor exista în tot deauna lucruri pe care nu le vom putea avea… - rãspunse Criceãr îngândurat.
-Cum ar fi ?- întrebã Vorgel ironic.
-Eu frumuseþea ºi tu… pãi tu prezenþa… asta e - se hlizi vrãjitorul.
-Eºti un prost, tu ai frumuseþea… dar nu o vrei - ºi Vorgel se coborâ pe pãmânt vizibil ofensat de gluma lui Circeãr - aºa sunt unii… ºi în suferinþa lor, pe care chiar ei ºi-o cauzeazã, fac ca ºi alþii sã sufere alãturi de ei - vorbi ca pentru el iar cu ultimul cuvânt îºi închise faþa în fum.
-Ce ai pãþit omule, ce þi se întâmplã ? -Circeãr puse mâna pe corpul aburind al amicului sãu, observând cum gluma lui aprent inofensivã l-a amãrât.
-La dracu Cri… nu vezi - Vorgel îºi scoase faþa din propria plapumã de nori, pentru a-i arãta lui Criceãr o imagine a frumosului decãzut moral - mã dezintegrez - suspinã - ºi nu e nimic pe lumea asta care sã ma facã sã ma opresc.
-Glume proaste mai ai ºi tu - respinse Criceãr vestea proastã - tu tot timpul te dezintegrezi.
-Nu… acum e definitive. - îºi desprinse parte din aburi, ºi lãsã sã se vadã niºte imagini ale unor vechi scrieri - O veche profeþie a veghetorilor, este cã dupã o vreme ei devin lucrul prin care vegheazã. Eu veghez prin nori ºi aer… prin praf ºi pulbere… prin nimic.
-Pãi eºti vegetor doar de vreo… - Criceãr se încruntã - au trecut deja vreo 30 de ani. Da eu de ce nu am auzit de profeþia asta… - întrebã mirat - curios !
-Crezi cã dacã s-ar ºti de profeþie ar mai vrea cineva sã vegheze asupra magilor ? E doar logic Cri. ªti cã fostu veghetor privea magii prin pãsãri - îºi întinse mâna spre un uliu ce survola neîncetat împrejurimile Cercului - uite-l acolo sus, aºteaptã… ziua ce va aduce pace tuturor veghetorilor, atunci când nu vor mai fi necesari, se spune cã toþi cei transformaþi vor redeveni…
-Dar… - Criceãr rãmase îngândurat - nu va mai fi nevoie de veghetori când nu vor mai exista magi… deci moartea ordinului magic va duce mântuirea vostrã… !? Asta mã face sã nu pre mai am încredere în planurile tale Vor - încercã sã glumeascã, fãrã rost.
-Da… - îndrugã pierdut în propriile cugete Vorgel.
-Hai mã cã glumeam - îºi puse mâna peste umerii aburinnzi, care cu adevãrat pãreau mai moi - Începe Adunarea… hai sã mergem, bãtrânul meu veghetor.

Sute de fiinþe ale magiei începuserã sã se adune de peste întreg pãmântul, venind fiecare cu propriile metode ingenioase de locomoþie, unul avea un covor drept pasãre, ce îl purta peste nori precum calul înaripat al lui Criceãr, altul ieºea din pãmânt purtat în pântece de marile vietãþi ce râmau pãmântul, unul chiar îºi crecscuse aripi din propriul spate, planând peste întreaga aºezare, mãiestos ºi semeþ, dornic de a-ºi arãta puterile mistice.
Când toþi sosirã, un gong puternic se auzi, chiar din centrul clãdiri de fier, iar toþi magii se adunarã înãuntru, fiecare dupã rang, cei mai tineri, sus, pentru a observa bine pe magii bãtrâni, pentru a le analiza puterile, mãiestria, iar cei mai experimentaþi în ale vrãjitoriei, stãteau cât mai spre centrul teatrului, participând active la discuþiile, ce se refereau, de altfel, la soarta lumii. Pe rândul cel mai apropiat scenei, se aflau magii balanþei, cei patru mari maeºtri ai naturii, care, prin vrjile lor, þineau pãmântul în starea lui, protejându-l de la dezintegrare. Astfel, ei se aºezau primii, iar în funcþie de ei restul magilor fiecare dupã elemental pe care îl slujeau.

[Ilila]

Daca s-ar face un filmulet dupa 'short short story SF' "Bango saradai"
in Romania s-ar putea asigura urmatoarea recuzita: sapca soioasa, carabina, inchisoarea si pumnul.

[marx]

"In 1994, TVR a produs primul film SF, Bariera, dupa proza cu acelasi nume de Ovidiu Bufnila, regizor Liviu Pojoni."

Domnu' scriitor, cum ai colaborat cu OPERATORUL Liviu Pojoni la ecranizarea asta?

PS: Bufnila, cred ca n-ai de gand sa aduci si campiile tale magnetice aici ca sigur creezi un efect de contradictie din partea mea.Si tu stii bine ce bland sunt eu. :wink:

[Ambra Blu]

tataie, sefeu' e sefe, dar aici se vorbeste d efilme; nu ne mai da copy & paste din tine; daca il reinvii si pe lazarescu, am belit-o, ca e naoaptea iatromantilor si necromantilor; parca mai bine va statea in antologii, batind cimpii stelare.

[Leonard Pyron]

bango saradai...

[marcu]

Mai Ambra shi Pyroane, luatzi omu' mai delicat. Are o anume croiala SF shi ne poate pulveriza forumul. De asta mai avea nevoie Cinemagia, de invazia SF-ishtilor!!! Daca mai vine shi Cristian Tudor Popescu (numit printre cunoscutzi "Crazy") shi ne propune sa citim shi sa scenarizam opera sa "Vremea Minzului Sec" - am sfeclit-o.
Domnule Bufnila, scrietzi va rog proza realista. Ce mandretze de tzara avem! Shi ce oameni!!!

[ovidiu bufnila]

Costi Gurgu vestind
sau despre un scriitor plin de talent, stapan pe uneltele sale

Sã mori de râs întorcând cartea lui Costi Gurgu pe-o parte ºi pe alta ºi citind prefaþa. Sigur, toatã lumea se înghesuie sã zicã despre el adevãruri monstruoase de genul urmãtor: ar fi, zice un vorbitor, „un foarte interesant ºi promiþãtor tânãr scriitor“. Costi Gurgu este însã scriitor ºi nu trebuie sã ne dãm ochii peste cap sã-l þintuim în asemenea propoziþiuni leºinate ºi fãrã de miez. Gurgu e în plinãtatea fiinþãrii sale ºi scrie despre aceastã plinãtate cu nerv ºi gravitate. Tot ce nu-i ca ieri s-ar zice cã e postmodernism. Dar Gurgu nu e postmodern. E pur ºi simplu un bun scriitor. El are a spune câteva lucruri esenþiale despre Marea Plictisealã a Fiinþei Umane în Istorie. Cãci miracolul este bagatelizat de vulg. Cãci minunea sau inexplicabilul cad în derizoriu sub lupa cotidianului ucigãtor. O lume întreagã palpitã cãutând sã fugã de plictis. E un Gurgu impresionant în CIUMA DE STICLÃ, volum apãrut în colecþia Morfeus a editurii ProLogos fix în anul 2000. Când o mulþime de grafomani îºi încearcã puterile scribãlind despre proximul sfârºit al lumii, Gurgu încearcã sã tempereze elanul escatologic punând degetul pe ranã. De ce trebuie însã considerat „promiþãtor“ un bãrbat în toatã firea pentru care literatura nu este o operaþiune duminicalã?! De ce trebuie sã-l împingem pe Gurgu cu orice preþ la linia de start a aºa-ziºilor debutanþi cãrora li se întrevede un viitor glorios?! Am luptat ºi voi lupta pânã la capãt împotriva idioatelor luãri de poziþii în chestiunea literarã. Gurgu e un bãrbat adevãrat care are de cuvântat asupra plictisului lumesc ºi asupra evadãrii. El jaloneazã fiinþarea cu gravitate ºi cu oarecare maliþie. Aºa cred eu de cuviinþã sã zic, aºa, fãrã de sistem, fãrã de aroganþã. Cã omul acesta, scriitorul Costi Gurgu, îºi mânuieºte personajul cu har e o problemã a lui de dinamicã. În toate problema e a lui Costi Gurgu. Eu cred cã el vesteºte Mândra Lume Nouã. În viziunea lui, viitorul nu sunã bine. El lasã Lectorul Ideal sã se autoconstruiascã din textul sãu nervos, fãrã de liniºte. Gurgu are ºi o Metafizicã. Îi las pe internauþi s-o descopere sau s-o construiascã. În asta va fi mizeria sau superbia lor lecturând un Costi Gurgu surprinzãtor ºi grav.

[ovidiu bufnila]

ALMANAHUL ANTICIPATIA
Almanahul Anticipatia a avut, de la bun inceput, intentia nemarturisita de a umple locul lasat gol de fosta Colectie de Povestiri Stiintifico-Fantastice. Prima editie (1983) apare in vara anului 1982, urmand apoi cu periodicitate de un an, pana in vara lui 1989 (editia 1990).

continuare in:
http://www.nemira.ro/dictionare/sf.asp

8)

[ovidiu bufnila]

Creºterea sau
descreºterea biografiei
ºi Jean-Lorin Sterian descriind

Ar putea fi actul scrierii o golire a biografiei, ne îndeamnã Jean-Lorin Sterian sã credem, ne striveºte sub talpã, gata, gata sã ucidã criticul tradiþional ieºit la plimbare pe bulevard în cãutare de un subiecþel. Ce postmodernisme? Ismele ucid literatul român, îl fac sã se masturbeze, el literatul cenaclier crescut în umbra unor aºa-ziºi monºtrii sacrii de care Internetul nu a auzit vreodatã. Dar sunt ai noºtri monºtri, ha, ha, ha!
Jean-Lorin Sterian nu are monstru sacru, nu e arondat, nu secondeazã, nu are suzetã de la Uniunea Scriitorilor din România. Bravo lui, Sterianului!
Jean-Lorin are însã o problemã cu lumea, cu biografia pe care o gonfleazã, cãreia îi adaugã decibeli. El crede cã-l pãcãleºte pe Bufnilã când zice cã se apãrã aruncnd nori de cernealã în agresorii ãºtia plini de muci ºi de bani care miºunã prin dulcea noastrã patrie! Nu, Jean-Lorin îi ia la refec pe malagambiºti. Le spune, soldãþeºte, pupaþi-mã în cur ºi bine le face la ticãloºi. Îi goleºte de biografie aºa cum ai goli o stridie. El scrie despre public. Are curajul ãsta nebun sã scrie despre marele public înamorat de propriile sale probleme. Un guturai, micile interese. Sterian gonfleazã mediocritatea. Îi dã dimensiuni. O pipãi. O strângi în braþe. O penetrezi cu duioºie. Dar Sterian construieºte, în culise, eºafodul pentru marele public. O sã-i lase fãrã cap pe malagambiºti. ªi bine le face omul ãsta, Sterianul, îl aplaudã pe Bufnilã care nici nu existã, pãrelnic fiind prin ficþiunea lui Jean Lorin. Sigur cã-s un pic bulversat dar Sterian mã învaþã sã nu fac priteºug cu mediocritatea, dã-te la o parte Lector Ideal, te vei umple de sânge. Crescând ºi descrescând biografia, Sterianul duce la importante pierderi de ritm, pierderi de elan, pierderi de sânge. Cãci ce oare vâneazã el înarmat cu ficþiunea lui?! E chiar timpul internauþilor sã vã apucaþi vârtos de Sterian, sã-l împachetaþi în viaþa-viaþã, vânându-l. Cãci el e vânatul o zice cu maliþie. În acelaºi timp capcanã pentru malagambistul tembel de care geme patria, de care se dau în vânt patrioþii.
Jean-Lorin Sterian nu are a face cu absurdul nici un compromis ºi nici cu bizareria cum cuvânteazã niºte critici. Sterianul e al Sterianului, biograf insolent ºi turbulent. E ca ºi cum ar veni ca scriitor din vârful operei sale încercând sã disting care anume pigmeu a îndrãznit sã-i frunzãreascã ficþiunea. Aceasta sã fie spusa despre „Scriitorul a ieºit la vânãtoare“ apãrut la editura ProLogos în 2000, acel an mirific ºi mizerabil cu trei zerouri din care se naºte pe negândite numãrul Fiarei.

8)

[ovidiu bufnila]

Michael Haulicã deconstruind-o pe Mordelia


Corpul femeii este Istorie, conchide Michael Haulicã în textele sale SF dupã ce în „Madia Mangalena“, volum de povestiri publicat de editura Institutul European din Iaºi, în 1999, construise fundamentala realitãþii virtuale.
Madia era chipul care ocupa întreg ecranul monitorului fiind ea însãºi ecranul ºi întreaga realitate virtualã. Cealaltã femeie, Mordelia, este însã Istoria. Textul apare în antologia SF publicatã de editura ProLogos în acest an ºi îngrijitã de Dan-Silviu Boerescu ºi poartã numele femeii pe care Michael Haulicã o deconstruieºte cotrobãind prin regimul imaginar al orgasmului general.

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtopic.php?t=765&start=30

[ovidiu bufnila]

Senzualitatea hazardului

Ameþitoarele lumi ale lui Cãtãlin lonescu sunt ale fiinþãrii tragice, lumile fiind fiinþele. Ele se prefac a fi ale formelor în miºcare dar în adevãr îºi revendicã ºi îºi disputã dreptul de a fiinþa libere compunându-se ºii recompunându-se dupã scenarii subtile. Nu personajele sunt în miºcare ci lumile însãºi ascunzându-se pervers unele de altele, construind interioare în care te atrag înºelându-te ºi aruncându-te în braþele incertitudinii pregãtind întâlnirea cu senzualitatea hazardului.
În întregul lui, în superba lui fiinþare, Mãºtile Norocului, (editura Pygmalion) e un roman al senzualitãþii hazardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenþã, îºi este suficientã neavând nevoie de martor; în mod iluzoriu martorul se revendicã a fi Lector; prin lecturã el nefiind decât prelungirea stãrii senzuale, fiind atras în þesãturã.

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtopic.php?t=765&start=30

8)

[ovidiu bufnila]

Liviu Radu, cruciatul

Spre Ierusalim! ne strigã Liviu Radu de pe meterezele editurii ALL, în plin an 2000.Sigur, cruciatul e imbatabil, e plin de sârg vorbind asupra luptei noastre. Sigur cã lumea e luatã în stãpânire, ne este furatã.ªi ar trebui sã pornim s-o recucerim deºarte fiind cazinourile, jocurile de bingo, grevele ºi multe alte mãrunþiºuri, politicale, genitale ºi altele asemenea.
Liviu Radu are însã a-l recupera pe Liviu Radu. Cruciada asta nu este a noastrã, spre Ierusalim fiind de fapt cruciada cruciatului Liviu Radu. El trebuie sã se recâºtige. Din acest punct de vedere Spre Ierusalim nu este o ficþiune lecturabilã în chip obiºnuit. Este o zbatere chinuitoare în care personajele sunt pentru cã sunt iar situaþiile se desfãºoarã pentru cã se desfãºoarã. Asupra stilului ºi genialitãþii nu am a spune decât cuvinte de laudã adicã suntem geniali, adicã avem geniu, rãmâne el sã fie luat în seamã. Cãci problema geniului care ia act de sine e problema lui Liviu Radu. ªi de ce n-ar fi Liviu Radu genial în scrierea sa?! Pentru cã i.ar fi ruºine? Pentru cã s-ar înroºi, timid? Pentru cã ar fi prea modest? Cã n-aº fi eu chiar obiectiv sau îndreptãþit în a judeca astfel lucrurile? Cã nu-s o voce importantã pe ecran, la o orã de vârf, sã comunic lumii tembelizate încã un adevãr de pe prima paginã a jurnalelor noastre dragi?! E genialitate sã-þi recunoºti spiritul pentru cã ãsta e adevãrul ficþiunilor îngemãnate sub cupola acestui imperativ ºi autoritar, Spre Ierusalim! Cãci ce-l animã oare pe Liviu Radu, ce-l împinge sã scrie într-o lume sucitã ºi atât de încântãtoare, nebunã ºi tristã ºi nãvalnicã? Genialitatea pe care el o recupereazã, o recucereºte, o reclãdeºte. O repune în drepturi. Nu academic, nu prin instituþionalizare. Ci prin durere. Prin sfâºiere. Prin sânge. Prin nimic. Cãci Liviu Radu ne vorbeºte, plin de perversiune ºi de cãldurã despre nimic. Nimicul conþinãtor de lumi. Sã recucereºti nimicul din care se nasc istorii, cetãþi, ficþiuni, fapte cotidiene, fapte eroice. Rãmâne Liviului Radului sã se producã în genialitatea lui, sã rupã barierele, sã fie precum este, sã stea la masã cu regii ºi cu ambasadorii, sã ne facã semne vesele de pe pachevbotul marilor oameni de afaceri semn cã-i pornit febril în cruciadã. Acolo e locul lui, în plinãtatea succesului. Altfel ce ne-ar anima?!

[Leonard Pyron]

Ho, tataie ca ne-ai ametit cu atata vorbaraie. Lasa-i si pe altii sa raspunda si dupa aia mai ostezi si mata. Asa se face. Bango !

[Nightwane]

Titanic
short short story SF de
Ovidiu BUFNILA

Sclavulopulus.




Dirty talk! :oops:

[Ambra Blu]

tataie, daca vrei sa scrii, fa-o la "atelierul de scenaristica". aici ar trebui sa ne scutesti cu oboselile matale.

[marcu]

Bai "replicari inocentzi", Bufnila e mai tanar decat voi totzi luatzi la un loc. Ce-i cu tzafna asta? Cititzi copii, ca poate se prinde shi de voi ceva, ca avetzi o cultura adunata din prospectele de cinema...
Shi apoi, nu shtiatzi ca scriitorii romani sunt exhibitzionishti, ca itzi citesc la telefon randurile pe care "le-au creat". De ce sa nu plaseze omu' o "lucrare" la Cinemagia (e atata loc pustiu aici!), ca poate pica de-o colaborare pe linie cinematografica. Da-tzi o replica in planul creatziei. Eu abia ashtept sa citesc o piesa in cateva acte shi "N" episoade...

[Ambra Blu]

Bai "replicari inocentzi", Bufnila e mai tanar decat voi totzi luatzi la un loc. . Da-tzi o replica in planul creatziei.

Eu am 23 de ani, asa ca Bufnila e categoric mai mos ca mine, stiu ce vorbesc. In rest, vorbeste gura fara tine. Eu nu numai ca sint un baiat cultivat prin reviste ca 'Penthouse' si 'Hustler', da' te si fac din vorbe, ce pula mea. Apop, vezi ca persoana a doua plural, vocativ, se scrie fara cratima, ce pula mea, nici atit lucru nu stii? Da-mi o replica in planul gramaticii.

[Serghei]

Pai nu asa se face Domnu' Bufnila.

A va posta creatiile in plin forum e sinucidere curata, ca si cum v-ati citi opera in mijlocului unei piete in pielea goala.
Mergeti frumos in partea de jos a fiecarui mesaj pe casuta pm,da-ti un Copy in opera dv va intoarceti in fereastra cinemagia si da-ti Paste,apoi mergeti la butonul trimite.

Asa trebuie sa va popularizati creatiile,prin posta.Ca martorii lui Iehova.

[marcu]

Ambra a scris:
Eu am 23 de ani, asa ca Bufnila e categoric mai mos ca mine, stiu ce vorbesc. In rest, vorbeste gura fara tine. Eu nu numai ca sint un baiat cultivat prin reviste ca 'Penthouse' si 'Hustler', da' te si fac din vorbe, ce p*** mea. Apop, vezi ca persoana a doua plural, vocativ, se scrie fara cratima, ce p*** mea, nici atit lucru nu stii? Da-mi o replica in planul gramaticii.

Mai Ambra, shtiam ca stai cu p**a in gura, dar chair asha, sa nu schimbi deloc registrul?! Uite, eu itzi doresc sincer o schimbare. Itzi spun pofta mare, dar sa nu clefai, ca rasuna Cinemagia!
Sper sa te invatz mai multe cand, te asigur, ne vom intalni... E shansa vietzii tale, piciule :)

[Ambra Blu]

Mai Ambra, shtiam ca stai cu p**a in gura, dar chair asha, sa nu schimbi deloc registrul?! Itzi spun pofta mare, dar sa nu clefai, ca rasuna Cinemagia!
Sper sa te invatz mai multe cand, te asigur, ne vom intalni...

Sa-mi faci nod la ata pulii, asta sa ma inveti cind o sa ne intilnim, ca asta e lucrul pe care nu il stiu, bre. In rest, ce pasiuni culinare ai tu? Copiii cruzi te-ar coafa?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 9

Fiinþe tragice ale colectivitãþii par a se deosebi prin maniere ºi exerciþiu monden de bobolinele comunitãþilor aflate întreþesute în structurile narative de profunzime ale enciclopediei.
Dar nu mondenitatea le diferenþiazã ci insurgenþa.
Bãnuim cã reþelele noastre au fost deja virusate ºi cã spionii încearcã sã pulverizeze orizontalitatea noastrã prin centre ºi periferii virtuale.
Interceptãm mesaje. Zgomotul de fond al universului plin de universuri e încãrcat de amprente. Interpretarea mesajelor dintre serviciile secrete inamice ne duce la concluzii stranii.
În rândurile inamicilor noºtri se cuibãreºte confuzia. Sunt tot mai fascinaþi de acurateþea secretizãrii universului plin de universuri.
Sunt cuprinºi de perplexitate.
Tind sã devinã inversul nostru informaþional. Ca ºi cum ar vrea sã ne legãm prin conducte secrete. Ca ºi cum ar vrea sã fim pereche în miºcarea noastrã aparentã, sã ne confundãm, sã fim unul ºi acelaºi obiect cosmic aflat în funcþiune sau fiinþând.
Unele servicii secrete inamice au pornit în cãutarea propriei lor identitãþi, se cheamã unele pe altele, se tatoneazã, încheie câte un armistiþiu.
Altele încearcã sã descopere gramatici operaþionale ºi grile de lecturã hoinãrind prin instrucþiunile enciclopediei vrând sã dea de urma noastrã.
Dar grilele de lecturã sunt secrete. Aidoma nopþilor. În faldurile lor se ascund felurite întâmplãri al cãror înþeles scapã muritorilor.
Asta s-a întâmplat cu puþin timp înainte ca domeniul real sã explodeze aplatizându-ne ºi transformându-ne creierele în conducte de gradul unu.
ªi chiar tu, cititorule, nu ai habar cã eºti de fapt o aparenþã. Nu te-ai gândit cã nu exiºti în domeniul real ºi cã eºti doar o instrucþiune din domeniul virtual. Un produs al artelor privirii, o combinaþie de coduri câºtigãtoare.
Cãci ce altceva ar putea fi arta? O urmã de melc, o aparenþã ºi ea, un reziduu al programului. Cine sã înþeleagã oare programul? Poate magicienii secretului. Ei sunt fiinþe fabuloase. Uneori se întrupeazã în subdomenii care pot pãrea reale unor fiinþe bidimensionale aºa cum am fost odinioarã.
Sub presiunea câmpurilor magnetice, universul plin de universuri se umflã sau se dezumflã. Conductele informaþionale sunt elastice. ªi ele se miºcã. În nodurile lor se gãsesc urme de luminã veche, materie stelarã de la începuturi, matrice informaþionale care au fost aruncate de program ºi aºa mai departe. Se petrec apoi tot felul de fenomene.
Viaþa nu este decât o reflecþie. O aparenþã. Materialitatea ºi solidaritatea se deduc din viteza particulelor. Viteza este foarte importantã. Mai apoi, materia invizibilã. Acolo unde conductele informaþionale se fac ghem reþinând lumina.
Lumina însã scapã de foarte multe ori din cauza câmpurilor magnetice. ªi atunci apare noaptea nopþilor în care tot felul de fenomene sunt posibile. Acestea fiind spuse, textul acesta este o aparenþã care se adreseazã þie, o altã aparenþã construitã dupã o tainicã grilã de lecturã.
Nemãrturisirea grilei e primul act al iniþiatului. Descoperirea grilei e actul subtil al celui trecut de utopice. Doar savantul desuet considerã grila un moft, o construcþie iluzorie. Iniþiatul lectureazã enciclopedia cu ajutorul grilei dar nu o face pentru a proslãvi predicþia sau profeþia.

[crydead]

2. De ce nu se naste o Generatie Furioasa care sa dea cu kracii-n sus filmu' romanesc si sa faca o revolutie filmoidala care sa zguduiaska totul din temelii!?

Bah, Bufnila, toti scriitorasii astia din degeneratia zero zero sunteti agramati? Sa zguduiasca?! De ce dreaqu nu zguduiti voi gramatica pentru tontzi ca poate va cade ortografia in cap si ramane acolo ca doar e loc in prostie?
Perversilor, vreti sa dati filmu' cu cracii in sus ca sa-l felatzi mai cu spor?


------------------------------
Viitorul suna ocupat.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
unn film de
Ovidiu Bufnila


bobina 10

Simultaneitatea face inutilã raportarea la viitor dând posibilitatea de a-l interpreta prin lipsire de timp.
Timpul e un construct cãutat de serviciile secrete inamice. Regimul lor imaginar e bântuit de fantasme.
Din când în când, gãsim în ochii bobolinelor vârtejuri virtuale generate de centralele de informaþii de dincolo de orizontul vizibil.
Vârtejurile se cupleazã la matricele informaþionale ale formelor conþinute în enciclopedie, intrã în rezonanþã anunþând nesfârºitele rãzboaie matriceale.
Dar vârtejul nu e grilã.
Spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil par sã nu urmãreascã ocuparea unor poziþii avantajoase în raport cu sistemul nostru de referinþã. Ar fi prematur însã sã ne pronunþãm asupra intenþiilor lor. Refuzã sistematic sã intre în contact cu noi ºi nu dau semne cã ar dori sã negociem.
Nu par interesaþi de tehnologiile noastre ci se concentreazã asupra unei metafizici a tehnologiei.
Structurile imaginare libere ºi matricele virtuale ale artefactelor par a le fi de trebuinþã pentru un plan ascuns.
Organizarea superioarã prin catastrofe dezvãluie fiinþarea-funcþionarea artefactului în structuri imaginare libere, morfologia lui aparþinând simultaneitãþii ºi fiindului.
Numai din punctul nostru de vedere existã efectul de orizont al continuumului ºi de aici iluzia evoluþiei tehnologice. Fiind simultaneitate ºi nu adãugare, fiind desfãºurare deodatã ºi nu construcþie, artefactul este o preexistenþã aparþinând unui plan ascuns pe care îl cerceteazã absorbiþi desueþii astronomi din Quantila.
În mod fals artefactul aparþine istoriei ºi contextului. Tehnologia este o stare a lumilor fiind a structurilor imaginare libere care nu au a-ºi cãuta vreun suport, ele nefiind în funcþiune.
Artefactul ºi tehnologia nu sunt importante prin funcþiile lor care ar fi spre buna funcþionare a enciclopediei, crede Elal Belal din Ehren.
Artefactul ºi tehnologia aparþin structurilor ascunse ale universului plin de universuri, enciclopedia revendicând artefactul spre folosinþa lui.
Nu facem o delimitare între fiinþã ºi artefact, ele fiind unul ºi acelaºi obiect al viului ºi, în ultima instanþã, a ultimului sens, fiind al profunzimii fundamentale.
Arestarea artefactului, proasta lui folosire ºi greºita interpretare a funcþiilor sale, reduc fiinþa la acte vulgare, la un pragmatism minor ºi la sfârºitul istoriei ca desfãºurare iluzorie.
Un motor uriaº va fi strivit de gravitaþie în timp ce un nanomotor va scãpa controlului el manifestându-se nu atât liber cât condus de forþe subtile cãtre executarea unor sarcini enciclopedice.
Toate acestea nu pot împiedicã revoluþia tehnologicã sã se desfãºoare în mod aparent cãtre un ultim sens în Bulbona, Nulome ºi Adamville, fiind acesta sfârºitul enciclopediei sau desecretizarea universului plin de universuri.
Problema ar fi destul de simplã în lipsa unor structuri imaginare libere, a unui act de reflecþie susþinut într-un univers lipsit de fiind.
Evenimentul nu ar putea fi însã eveniment nefiind construit dupã instrucþiunile unor structuri imaginare libere astfel cã însuºi evenimentul este dovada funcþionãrii unor astfel de structuri care reclamã, în bifurcaþii, dezvoltarea tehnologiei ºi tehnicii.
Artefactul ca obiect cosmic nu s-ar putea produce fãrã o matrice virtualã care sã-l organizeze ºi care sã se afle înaintea lui în existenþa-funcþionare.
Intuiþia, descoperirea, proiectarea ºi experimentul nu sunt decât exerciþii minore care pun în luminã matricea virtualã desecretizând-o fãrã a cunoaºte sarcina de profunzime ºi sãgeata catastrofei prime, sugereazã Iagomanian din Tulule.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 11

Scepticii sau academicianul desuet din Nulome, din Takla Makan ºi din Guaribo ar întreba cu maliþie la ce i-ar trebui universului plin de universuri o umbrelã sau un manometru sau un telescop iar filozoful arogant ar spune cã universul plin de universuri ar încerca sã se cunoascã privindu-se prin uriaºa lentilã acþionatã de un motoraº pus în miºcare de puterea vântului.
Nici una nici alta.
Trebuinþa nu este o funcþie a universului ºi nu este o fundamentalã unui artefact. Viitorul, conþinut în simultaneitate, ar putea dezvãlui martorului ultim adevãrata naturã a artefactului ºi tehnologiei.
Problema dacã acest martor va fi un artefact aflat în funcþiune sau nu este fundamentalã.
Dacã s-ar afla în funcþiune, structurile imaginare ar fi nesfârºite ºi ar pregãti o nouã stare de intenþionalitate, intenþionalitatea fiind starea supremã a universului plin de universuri.
Dacã nu s-ar afla în funcþiune, artefactul-martor ar fi un pasiv al inventarului pe care matricea virtualã îl va fi pãrãsit întorcându-se în instrucþiunile enciclopedice.
Aceasta fiind o lipsã exemplarã, serviciile secrete inamice pun la cale un atac pe un front de adâncime. Ar putea fi doar o simulare.
Suntem pregãtiþi pentru atac ºi contraatac.
Potrivit unor responsabili de ordin superior, viruºii produºi de serviciile secrete inamice ar putea induce centre ºi periferii în profunzimile omogenitãþii noastre. Dar noi suntem esenþa structurilor narative ºi descriptive.
Noi suntem picurii de ceaþã din Tonga Tongao, noi suntem vântul de searã din Kauna Kunaó, noi suntem vârtejul ameþitor al dansatorilor din Ponema Katai.
O uriaºã balenã albastrã se arãtã în docurile din Puerto Pico ºi flecãri despre câte-n lunã ºi-n stele cu pricoliciul de la arsenalul din Galeea.
Generalul Monteores îºi trimise scafandrii sã afle ce ºi cum iar Obin Oba porni un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte cu vicepreºedintele Weinberger.
Domniºoara Margareta îi trimise begonului de Bagoda un mesaj secret prin care îl avertizã asupra unui posibil atentat, împãratul Ogawa ceru vânãtorilor sãi pielea balenei albastre iar Abu Kadâr îºi duse submarinul galben în apropiere de Bulbona pentru un bombardament de searã.

[raptor]

Apai vezi, noi suntem mici si prosti,jupane....de unde sa stim noi atata lucru?De ce ne mai chinui cu jeniul matale?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 12


Generalul Baºkaev vru sã încheie o alianþã secretã cu augusta oficialã din Guaribo. Femeile din Mandhala îºi fãcurã apariþia pentru prima oarã pe muntele Haman iar electricii din Susa Mabusa se pregãtirã sã invadeze Tulule.
Bobolina se întâlni cu un alchimist din Marsila Molé într-o cafenea de pe bulevardul trandafirilor din Cutumbe. Alchimistul încerca sã producã un atractor straniu ºi se dãdea în vânt dupã artele privirii.
Argobai Gogobenos, preafericitul din Kodaon, decretã anotimpul fluturilor iar guvernatorul din Togai încercã sã se transforme într-o libelulã cu ajutorul unor învãþaþi din Gozeh.
Învãþaþii ºtiau tot ce se poate ºti despre naºterea universului plin de universuri ºi reuºiserã s-o facã sã vorbeascã pe balena albastrã din Puerto Pico ºi descifraserã înþelesurile unor mesaje gãsite în nisipurile din Galobra.
Mesajele erau adresate unui magician din Susa Mabusa care avea legãturi oculte cu inspiraþii din Kalabrar.
Eremiþii reformaþi se strânserã în Kauna Kunaó. Pregãtirã conferinþele aprilice ºi trimiserã invitaþii în întreaga enciclopedie. Agobembe Kabila îi anunþã cã va þine un discurs memorabil despre sfârºitul minunatei arte a spionajului iar colonelul Sharun îi sfãtui sã-ºi ia unele mãsuri de precauþie.
Nodurile informaþionale din Azego Bazego, Adamville ºi Bankusai se fãcurã nevãzute într-o noapte fãrã lunã iar pneumaticii din Ghile Ga se arãtarã gata sã înfrunte diavolul într-o bãtãlie pe viaþã ºi pe moarte în valea Bogga.
Vicepreºedintele Weinberger ceru amiralului sãu sã trimitã un portavion în zonã iar generalii Guan Ho ºi Guan Hoa se grãbirã sã pãtrundã în trecãtoarea Qe pentru a forþa iniþierea unor negocieri.
Dansatoarele din Beauburg povestirã cã magicienii secretului animau uriaºa balenã albastrã ºi cã forþe tainice puneau la cale schimbarea lumii, aroganþa, lipsa de program, iluzoria glorie, nemoartea prin act cenaclier sau insular, falsa retoricã despre moartea genului, subretele sau malagambiºtii literari care trec drept critici cu ºtaif fiind doar câteva dintre elementele unui carnaval al imaginarului.
Plãcerea gurmandului, nãrãvit ºi insuficient, maestru declarat al referinþei, pare sã fie doar execuþia în piaþa publicã a scriitorului care, chipurile, ar trebui sã îndeplineascã un ritual al scrisului.
Scriitorul trebuie sã facã orice numai sã încapã în meschinele canoane ºi regulamente instituite de augusta oficialã, oricare ar fi ea, sau în molatecele sau vulgarele texte, chipurile critice, vânzolite prin Puerto Pico, Lamona, Cutumbe ºi Mauna Lao.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 13


Scriitorul este o trompetã inspiratã a vremurilor ce vin, este salvatorul ºi învãþãtorul. Malagambiºtii literari din Kawala considerã chiar cã scriitorul e conductor de tren gata, gata sã tragã semnalul de alarmã spre vestirea apocalipticilor evenimente.
Gurmandul arogant se hrãneºte din vechile canoane critice împãrþind cu mânie sau dispreþ bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literarã.
Spiritul critic e mort ºi îngropat în timp ce mulþimile din Azego Bazego, Qiatotocoatl ºi Kumure sunt guvernate de mituri desuete ºi nefuncþionale.
Mulþimile trãiesc moartea propriului lor imaginar dãnþuind fantomatic, îngurgitând evenimentul, neºtiind cã sistemele liniare sunt defuncte ºi cã secretul este de fapt o complexitate.
Fandomul din Adamville, din Beauburg, din Cretona, Mastrokas ºi Marsila Molé este vãduvit de ani de zile de un spirit critic viguros ºi eficace. În schimb, noul val de scriitori este etichetat, încondeiat sau tratat paternalist de criticii desueþi pentru care istoria s-a oprit de mult din mersul ei maiestuos ºi tragic.
Spiritul critic e mort ºi îngropat dar criticii desueþi se întrec în catalogãri gomoase ºi sentinþe arogante. Fandomul are nevoie de nerv. Fandomul are nevoie de forþele de creºtere care se aflã sub semnul disoluþiei nu prin lipsã de asociere vremelnicã ci prin lipsa unui discurs viril ºi devastator.
De ani de zile penibilele bârfoteci insulare sau cenacliere din Galeea, din Tulule ºi din Kyo Sao, în marginea infantilismului, þin loc, anecdotic, spiritului polemic cuceritor, sãnãtos.
Niºte nimenea se bat cu palma pe burdihan pleznind cu metafore ºi acrealã nodurile informaþionale.
E libertate dar nu e spirit critic revoluþionar.
E libertate dar nu e curaj.
E momentul istoric al individualitãþilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist.
Neaveniþii ºi impostorii s-au aciuat la sânul fandomului gâdilându-l ºi tembelizându-l prin act aºa-zis critic paternalist, prin construcþii hilare, prin structuri narative vulgare. Sã te umfli de râs cum mai chinuie niºte nimenea referenþialitatea de parcã adevãraþii rãzboinici ai imaginarului ar fi niºte sugari.
Dar aceºti critici prãfuiþi pun, chipurile, talpa-n gât, vrând sã-i înveþe pe noii veniþi cam ce va sã zicã scriitura. Forþele de creºtere au poate o ultimã ºansã de a revoluþiona spiritul critic. Forþele de creºtere au o ultimã ºansã de a porni noua cruciadã a imaginarului spre deruta serviciilor secrete inamice.
Stã în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în superbia fiinþãrii lor sã înceapã revoluþia imaginarului. Altfel, toþi aceºti minunaþi tineri, se vor bucura de o scurtã notã în pagina istoriei fandomiale.
Fervoarea lor, prospeþimea ºi curajul de a sparge falºii idoli ºi de a arde falsul spirit critic care-i guverneazã penibil sau gomos, în prefaþa cãrþilor sau în nodurile informaþionale, sunt atât de preþioase în aceastã minunatã cruciadã.
Li se vor opune unii, prin diverse mijloace, prin spirit de gaºcã sau prin act arogant, paternalist ºi leºinat în pieþele publice din Guaribo, Adamville ºi Takla Makan ºi Mauna Lao.
Ei ºi?

[Ambra Blu]

Bai, cinemagia, wake up! Ce pula mea au a face scrierile insipizde ale domnului Bufnila cu filmul? Daca erau scenarii, mergeau -sa zicem - la 'Atelierul de scenaristica', und eisi fac copiii blog-uri. Asa, sint nevoit sa dau cu ochii mereu de ele cind intru pe sectiunea asta. Ce e asta, cultul lui Bufnila? Omul scrie execrabil de prost. A murdarit destule fituici si fanzine la viata lui ca sa mai maculeze si pe aici. Obligati-l sa vorbeasca da filme, sa ne zica de regizorii lui favoriti, si poate atunci o sa ne prefacem ca ne pasa.

[ovidiu bufnila]

Hanovra
short story de
Rober David


1. O umbrã pititã printre dungi orizontale.

Lucius Hartl stãtea cu coatele sprijinite de marginea balconului ºi fuma într-o dimineaþã splendidã de primãvarã, cu pãsãrele ºi fãrã zgomot de tramvaie. La treningul sãu rozaliu peste care îºi trãsese un pulover Shetland se uita din spatele perdelei însãrcinatul cu prevenirea delictelor pe strada Hanovra.

Din spatele lui Hartl, pe uºa larg deschisã, împreunã cu razele soarelui de aprilie, intrau ºi ieºeau sunetele stridente ale imprimantei matriciale cu opt ace. Lucius Hartl se întoarse ºi aruncã peste umãr o privire dispreþuitoare. Nimic nu se putea clãdi pe minciuna tehnologiei…

Se rãsuci pe cãlcîie. Reintrã în apartament lãsînd storurile sã cadã cu o miºcare scurtã. Din fotoliul pîntecos, formã larg numãrul de la STRETOPSIM ºi ceru cu Prlek. În compania muzicii lascive, numãrã secundele pînã ce vocea ºuierãtoare a apelatului explodã într-o cascadã de invective.

Lãsînd de la el, Hartl nu comentã. Abia într-un tîrziu, cînd ºuvoiul de blesteme se curmã, iar liniºtea se instalã fãrã ca Prlek sã fi închis, Lucius Hartl se ridicã ºi rosti în ritmul paºilor sãi largi:

- Bunã Prlek, am nevoie de o tiparniþã rezonabilã. Pînã cînd te gãsesc?, ºi liniºtea se lãsã din nou între cei doi, anunþînd orice.

- Stai acasã, coborî vocea, o sã vinã cineva la tine.

Calculatorul lui Lucius Hartl pãrea tumefiat de acþiunea sutelor de chiºtoace. Mai multe sticle goale pluteau între picioarele biroului.

Cu un ºut bine þintit, utilizatorul îºi fãcu loc la masa de lucru. Pe ecranul monitorului se lãþea un text dezlînat, oferind privirii paragrafe, linii de dialog, semne de punctuaþie. Din loc în loc, imagini brãzdau documentul.

- Desene. Mhm. Desene, mormãi înciudat.

Naviga prin text. În sus, în jos. Ecrane în ºir cu desene, unele mai mici, altele mai mari, schematice sau pline de detalii, fãrã nici o importanþã dacã se gîndea la rezoluþia execrabilã a imprimantei.

Scoase de sub un vraf de hîrtii mouse-ul ºi selectã întregul text. Apoi îl trecu într-o grafie mai puþin risipitã. Eliminã excesul de blancuri. Punctã desenele ºi le scoase din context. Rearanjã documentul. Era ceva mai bine.

Comandã o nouã printare ºi tãie hîrtia care suportase imprimarea.



2.Amintiri

Cum o mai dureau fragmentele critice… Cum o mai frigeau…

I se pãrea ridicol tot dialogul prin editoriale. O adevãratã risipã de energie din partea sa, o justificare a prezenþei în colectivul redacþional din partea criticului veleitar. În definitiv, cine era Viaceslav Bugarovici sã facã pe instanþa supremã în împãrãþia semnelor de punctuaþie? Cine-i dãdea dreptul impetuosului dactilograf plãtit cu bani obþinuþi din intervenþiile animatorului de tinichea, care susþinuse vremelnic dar fervent maºinãria de produs iluzii? Cu puþinã indiferenþã ar fi scãpat mai ieftin. Dar temperamentul doamnei Tominova nu suporta asemenea abjecþii.

Intreaga serie de fragmente critice îI trecuse pe la urechi ca un miros urît. Practic, descoperind în paginile singurei reviste care mai merita atenþie numele celui care încercase fãrã succes sã-i facã pierdut numele de fatã într-un acces de tinereþe, Miroslava Tominova se gîndise cu nostalgie la toþi anii ce trecuserã de-atunci… Dar abjecþia persista…

Din tot colectivul în mijlocul cãruia se formase, patina timpului decupase doar cîteva fotografii pe care acum, legãnîndu-se în balansoar, cu fruntea luminatã de liniºtea primãverii, Miroslava Tominova le privea emoþionatã. Într-una din poze, un tînãr sfrijit, cu nasul proeminent ºI o mulþime de coºuri desenate pe fruntea îngustã, schiþa un zîmbet vinovat de la braþul Domniºoarei-de-Porþelan. Bugarovici. Marele critic.

Miroslava Tominova renunþã la amintiri. Se ridicã din balansoar, fãcu douã-trei miºcãri în faþa oglinzii, trecu pe lîngã cuier, îºi luã puloverul cu nasturi ºi pãrãsi încãperea.

În stradã, o luminã orbitoare se pogora din tãriile cerului peste trecãtori. Nu era multã lume.

Zãri expus în faþa chioºcului de presã ultimul numãr din revista în care semna ºi marele critic. Apãruse la timp.

Cu exemplarul în mînã, citi din mers fragmentele critice pãºind arar cãtre casã. Bugarovici nu se lãsa. Tãia din nou ºi spînzura cu aceeaºi nonºalanþã sfidãtoare, ca un vãmuitor al destinelor scriitoriceºti. În colþul gurii doamnei Tominova, suprapunîndu-se peste un rid, zîmbetul se nãscu. Ca de obicei, îºi proslãvea colegii de generaþie ºi scuipa scîrbit peste tinerele talente.

Miroslava Tominova reintrã în apartament ºi se aºezã la locul sãu, încercînd sã ghiceascã printre balansãri ce-l determina pe Bugarovici sã fie atît de intolerant.

“Puneþi mîna ºi citiþi, învãþaþi limbi strãine ºi abia apoi îndrãzniþi sã atacaþi un titan! Lichelele care se cred mari publiciºti ar face bine sã treacã întîi pe la ºcoalã dacã doresc sã iasã din bolnavul anonimat al provinciei ºi sã încruciºeze spadele cu adevãraþii mînuitori ai condeielor.
Nu trebuie sã apelezi la sefulturã (vezi V. Bugarovici, SF Jockey de mucava) pentru a te transforma într-un ludic, omnipotent mînuitor al hilaritãþii. Scrieþi numai dacã aveþi ceva de spus, altfel lumea copacilor se va sfîrºi mai devreme ºi noi odata cu ea!…”

Miroslava Tominova rîdea cu gura pînã la urechi.

Deschise fereastra ºi hohotele se pierdurã în ecouri printre casele strãzii Hanovra.

Iar în spatele perdelei, un declic imortalizã apariþia personajului.



3.Domnul Baltazar

E liniºte pe strada Hanovra. Reparaþiile dureazã.

Soarele deseneazã la orizont dîre violacee printre norii de bumbac.

Un cuplu boem iese la plimbare pe sub arcadele mansardelor. El, tipul robust, de înãlþime medie, grãsuþ dar sprintem. Ea, la a doua tinereþe, ºi-a pãstrat feminitatea ºi supleþea în ciuda rutinei. Se plimbã relaxaþi.

Pe celãlalt trotuar se aflã sediul cotidianului local. Peste cîteva minute, copiii vor distribui trecãtorilor ediþia specialã de searã.

O maºinã de epocã staþioneazã în faþa intrãrii în clãdire. În spatele geamurilor fumurii, ºoferul þine motorul pornit. Domnul Baltazar poate ieºi dintr-un moment în altul.

Semaforul de la intersecþia cu Bulevardul Havel trece pe verde.

Un bãrbat îºi face apariþia dinspre librãria de la colþul strãzii. Se grãbeºte cãtre brutãria de la celãlalt capãt al ºoselei. Trece iute pe sub firma luminoasã a sediului presei locale, traverseazã fãrã sã se asigure pînã pe celãlalt trotuar, se ciocneºte de umãrul domnului ieºit la plimbare, îºi cere scuze din mers ºi intrã într-unul din blocurile de garsoniere.

Urcã la primul etaj, intrã într-un din camere ºi scoate din geantã aparatul de fotografiat cu teleobiectiv. Fãrã sã dea draperia la o parde, strecoarã aparatul printre faldurile grele ºI marcheazã cîteva instantanee cu Lincolnul model 1936.

Din redacþie coboarã în fugã pe treptele de marmurã domnul Baltazar. Aparatul se concentreazã asupra capului. Domnul Baltazar intrã în maºinã. Lincolnul demareazã.

Soarele dispare între blocuri. Atmosfera pare încãrcatã ºI ceva iminent dã impresia cã are sã se întîmple.

Un cornet golit de floricele se rostogoleºte în lungul bordurii, peste asfaltul proaspãt turnat.



4. Decoraþii ºi suc la dozator

Domnul Pavlicek a fost colonel de securitate. Acum, ieºit la pensie, îl gãzduieºte pe fiul sãu, Miro Pavlicek, în apartamentul pe care l-a primit prin ordin de serviciu în urma îndelungatei sale activitãþi.

De la etajul cinci al blocului turn care împarte strada Hanovra în douã jumãtãþi ce se deosebesc prin calitatea asfaltului, domnul Pavlicek – tatãl urmãreºte programele de televiziune cu aviditatea celui dornic de un cîºtig suplimentar.

Doamna Pavlickova a rãmas o amintire dureroasã în sufletul soþului sãu. Viaþa, sfidînd orice raþiune, nu þine cont de nevoi.

Strecurîndu-se printre cumpãrãtorii din piaþã, domnul Pavlicek – tatãl se gîndeºte la punga cu decoraþii din aur. El. ªeful gãrzii de corp a Celui Mai Iubit Fiu. Pakistan, India, China, Emiratele Arabe, Iranul, chiar ºi Marea Britanie îºi exprimaserã alese aprecieri la adresa emisarilor þãriºoarei din Est. ªi decoraþiile au rãmas.

Respirã greu. Cumpãrase cîteva verdeþuri ºi umpluse cu suc de la dozator sticla de doi litri. Urma sã aparã Miro, sprijinindu-se de pereþii etajului.

Ajunge la trecerea de pietoni. Traficul este foarte dens. Cînd semaforul indicã verde, iese în marginea ºuvoiului de pietoni ºI traverseazã.

Intã, fãrã sã-ºi dea seama, în raza de acþiune a teleobiectivului. Un nou chip, o nouã poziþie.



5. Pictor ºi model

La etajul al doilea al clãdirii pe care se sprijinã redacþia cotdianului Zorii Hanovrei, o pensulã contureazã trãsãturile dure ale pictorului Jaroslav Urban. Autoportretul se naºte din albul pînzei. Doi ochi uºor depãrtaþi, barba îngrijitã, coada care adunã pãrul crescut rebel.

Lîngã ºevaletul care sprijinã ultima materializare a imaginaþiei artistului, un alt cadru din lemn susþine nudul unei tinere orientale.

Din camera de alãturi, o tavã cu douã ceºti de cafea pluteºte pînã aproape de colþul în care lucreazã bãrbatul. Îmbrãcatã într-un chimono azuriu prins cu un cordon lat care se înnoadã într-o fundã mare, tînãra orientalã se apropie cu paºi mici. Cele douã ceºti din porþelan se umplu cu lichidul întãritor. Fata se îndreaptã cãtre fereastrã ºi se opreºte cu coatele pe tocul geamului. Departe, în piaþã, porumbeii survoleazã tarabele.

Autoportretul e gata. O luminã ca un abur strãlucitor încadreazã întregul personaj.

Bãrbatul se ridicã de lîngã ºevalet ºI-ºi smulge barba dintr-o miºcare. Peruca descoperã un craniu pleºuv, o faþã îmbãtrînitã, o gurã ºtirbã.

Fata se apropie de tablou. Figura i se lumineazã, iar ochii devin douã fante.

Pictorul vine din spatele tablourilor cu o pînzã cu care acoperã ultimul desen.

Cei doi se aºeazã în fotolii, în faþa ferestrei larg deschise, apropiindu-ºI de buze ceºtile cu cafea. Un scrîºnet de frîne urcã din stradã pînã în camera de lucru. Cei doi se ridicã apropiindu-se de locul în care priveliºtea li se relevã. Într-o baltã de sînge un Dalmaþian agonizeazã.

Din blocul de vis-�*-vis porneºte un nou impuls care comandã declanºatorul aparatului de fotografiat.



6. Expoziþie

Însãrcinatul cu prevenirea delictelor se arãtã ului de succesiunea chipurilor, revelatã în soluþia pentru developat. O nouã serie de anonimi va fi expusã curînd în continuarea seriei din debara. Figuri comune, expresii indescifrabile, oameni obiºnuiþi.

Un manual de istorie al Hanovrei, ascuns de privirile discrete ale orcãrui plãtitor de impozite.

“And about what is the story of your screen play ?”, îi rãsunã în minte întrebarea dintr-un serial la modã.

“About nothing !”, veni rãspunsul, ca un declic pornit din spatele unei ferstre.

[Ambra Blu]

Sa imi mincati pula, tu si robert david.

[Leonard Pyron]

bango saradai !

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 14

Cântecele de sirenã, perverse ºi înºelãtoare, ideologiile prãfuite ºi tãmâierea ar putea fi oare pericole pentru forþele de creºtere?
Fervoarea cruciadei le va arde cãci organizarea superioarã a enciclopediilor se face prin fracturi ºi bifurcaþii în timp ce sentimentalismul ºi dulceaþa criticului desuet sunt ale evoluþiei ºi ale deºertãciunii care duc sublimul ºi spiritul critic în pustiu.
Încercatul mileniu pune într-o altã luminã imaginarul ºi relaþia lui cu câmpurile magnetice. Fie aceasta o metaforã care desemneazã câmpul enciclopedic aflat în proximitatea privitorului, lector ideal.
Câmpurile enciclopedice sunt cele care formeazã ºi susþin imaginarul iar forþele de creºtere ar putea porni o cruciadã pentru recuperarea enciclopediei.
Enciclopedia nu este o sumã dar conþine un inventar enciclopedic pe care forþele de creºtere l-ar putea intui.
Ar putea porni cu ambiþie în cãutarea lui.
Sigur cã l-ar putea inventa inventariind instrucþiunile enciclopediei. Ar lupta pentru distrugerea ei, pentru subminarea unei perfecþiuni semantice prãfuite pregãtind rãsturnarea puterii vechiului imaginar ºi metamorfozându-se apoi în noii constructori în toate instrucþiunile enciclopediei.
Forþele de creºtere ºi-ar putea construi lideri, ºi-ar putea hotãrî eroii într-o lume a complexitãþilor. Forþele de creºtere trebuie sã lupte într-o cu totul altã lume ºi sã punã la cale noi instrucþiuni ale enciclopediei. Cruciada forþelor de creºtere ar putea fi nu doar revoluþie a spiritului critic.
Cine se teme de vârtejurile semantice ale enciclopediei aflate în miºcare haoticã se va þine cu dinþii de un iluzoriu promontoriu conceptual.
Aºa cum, prãbuºindu-se în gol de la peste douã mii de metri înãlþime, egulabul de Mitombe a încercat sã se agaþe de o bucatã siropoasã de nor.
Poate cã vom explicita într-o bunã zi propoziþia simultaneitãþii care cuprinde atât predicþia cât ºi profeþia care te guverneazã cititorule atît de subtil.
A lupta în câmpurile de bãtãlie enciclopedice înseamnã a te pregãti fie pentru deziluzie, fie pentru jertfã.
A fi insurgent înseamnã a refuza, a stârni haosul pentru a-l guverna. Insurgenþa este o stare fundamentalã a viului în exerciþiul sãu sub presiunea câmpurilor magnetice. Insurgenþa e cuprinzãtorul iar spiritul e necuprinsul tentat de a cuprinde.
Noii cruciaþi vor descoperi ei singuri templul ºi noile legi.
Altfel vor sfârºi în vulgaritate ºi micime fiind în cele din urmã înghiþiþi de hulpava enciclopedie care, metamorfozatã în câmpuri magnetice, þinteºte cãtre desfãºurarea ei ca ºi câmp material care asigurã suportul interpretãrii.
Artele privirii sunt ale insurgenþei ºi premerg interpretãrii ºi descoperirii.
Forþele de creºtere pot arunca o altfel de privire enciclopediei provocând-o ºi deconstruind-o pentru a o stãpâni vremelnic. În aceasta constã taina. Iar adevãratul drum, care duce de cele mai multe ori în pustiu, e drumul cãtre miracol.
Forþele de creºtere ar putea înfãptui miracolul noii enciclopedii chiar dacã aceasta ar fi superba lor jertfã ºi un act aparent minor în imensitatea universului plin de universuri.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 15

Tainice instrucþiuni ale enciclopediei. Închid în ele structuri narative de profunzime. Gata sã ardã esenþa.
Dar suntem feriþi de pericol. Trecerea de la periferie la centru se face prin vecinãtãþi ºi nu prin insurgenþa preschimbatã-n vârf de lance împotriva limitei.
Limita e nefiindul.
Nici nu existã cu adevãrat. Ar putea fi o convenþie stabilitã de rãzvrãtiþii din Takla Makan, din Gozeh, din Kalabrar. Rãzvrãtiþii vor sã arunce în aer academiile ºi universitãþile. Au virusat nodurile informaþionale. Se pregãtesc sã ia cu asalt câmpul informaþional universal.
Le domolim elanul acþionând prin buclele Davi. Iniþiem catastrofe sau câte o informare în cascadã. Artele privirii ne dezvãluie noi profunzimi. Reorganizând structurile narative nu e ca ºi cum ai pleca cu trenul dintr-un centru cãtre nord, cãtre sud, cãtre est sau cãtre vest.
Noi nu explicitãm periferia în raport cu centrul prin puncte cardinale. Noi lucrãm cu incertitudini. Lucrãm cu entropice ºi cu utopice. Din când în când, inspiraþi de totalitariºtii din Guaribo, din Doga Noga sau Cretona sau de scrierile conservatorilor din Nulome, folosim evenimentele mici pentru a construi un model.
Incertitudinea e esenþa.
Vulgarizând, Galeea sau Bulbona sau Adamville sunt niºte biete orãºele în raport cu un centru internaþional de putere iar acesta, la rândul lui, e o biatã mãrgicã în spuma universului plin de universuri.
Bineînþeles cã minunata artã a spionajului ar fi ridicolã dacã lucrurile ar fi chiar atât de simple. Iar noi, magicienii secretului, am cãdea în desuetudine.
Nu suntem orgolioºi. Ne deosebim de savanþii ºi scriitorii desueþi din Molina Mar, din Guaribo ºi Popocatepetlán. Bietele lor orgolii sucombã prin vulgarizare. Ele aspirã a fi ale centrului sau de a fi chiar centrul.
Ei ar fi autoritatea.
Bulbona, Mastrokas, Omah ºi Gozeh ar fi expresia lor. Ei sunt cuprinzãtorul iar structurile descriptive sunt ceea ce cuprind.





Ei refuzã realitatea.
Capul însângerat al iubitului lui Abu Kadâr nu e cap. E un construct care ar trebui interpretat. Scufundându-l în formol, studiindu-l cu lupa, modelându-l într-un nod informaþional primar, savanþii desueþi emit sentinþe asupra totalitãþii.
Nu le pasã de iureºul lumesc, de crunta realitate.
Nu le pasã de generalul Baºkaev care ar vrea sã deþinã controlul pe drumul diamantelor de luminã veche ºi sã punã mâna pe zãcãmintele de petrol din Burbansk. Nu le pasã cã împãratul Ogawa se gândeºte dacã nu cumva ar trebui sã încheie un armistiþiu cu spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 16

Savanþii desueþi trimit mesaje inocente scriitorilor desueþi. ªi toþi, împreunã, refuzã adevãrul despre rãzboaiele matriceale. Ei percep ºi interpreteazã desfãºurãrile care, chipurile, ar fi rãzboaiele. Milioane de oameni mor fãrã sã afle esenþa rãzboaielor matriceale. Mor pentru Bulbona, mor pentru Takla Makan, mor pentru Popocatepetlán, pentru Marsila Molé.
Nu au habar cã sunt prinºi într-o expresie matricealã pe care o produce enciclopedia în dauna formelor ei, aspirând la totalitate.
Iar enciclopedia îºi reorganizeazã structurile narative pe potriva textelor sale care ºi ele nu sunt altceva decât niºte desfãºurãri, nefiind matricea. Are o economie a ei, o economie ale cãrei acte ne scapã adeseori.
Ne punem însã întrebãri care ne chinuiesc pentru cã virtualitatea dã lovituri serioase economiei unor astfel de structuri narative ºi evenimente mici încã studiate în academii prãfuite de profesori desueþi, surzi la zgomotul rãzboaielor.
Economia rãzboiului e în floare aºa cum sunt ºi trandafirii, fie ei roºii, albaºtri sau galbeni, ocultând actele fiinþei cu parfumul lor.
Ocultarea actelor rãzboinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist sau pesimist se poate duce liniºtit la culcare pentru cã vechile ideologii ºi teorii economice sunt deja la muzeul naþiunilor aflate în colaps.
Resursele ºi nu religiozitatea vor patrona suflul rãzboinicului. Înghiþite cu rapiditate, economiile orientalelor îºi dau obºtescul sfârºit în timp ce modelul economic al occidentalelor se apropie de glorioasa extincþie.
Economia virtualã se aratã victorioasã dar rãzboaiele ºi complexitãþile locale vor controla avântul sau declinul economic. Monitoarele vor deveni bun de folosinþã comun iar vulgarizarea virtualului nu va duce la mãreþia democraþiei ºi înflorirea ei ci la sfârºitul implacabil în mai toate lumile solare.
Desueþi acei gânditori care viseazã la votantul computerizat într-o lume în care eºti virusat prin e-mail sau cumpãrat pe nimic. Mase întregi se vor descoperi în sclavie printr-un simplu click.
Colectivismul, liberalismul ºi autoritarismul vor sucomba în faþa noii economii, fiind o economie a rãzboiului, cãci rãzboiul e suculent ºi profitabil.
Organizaþiile antirãzboinice vor înflori fiind ºi ele supuse profitului. Serviciile secrete vor aºtepta desecretizarea iminentã prin acte economice iar trocul virtual se va înscãuna ca ºi rege.
Trocul virtual va fi împãratul lumii ºi anticristul în acelaºi timp. Distrugerea familiei prin monosexualism ºi spectacol decadent al vulvei larg mediatizate nu face decât sã distrugã bugetul cuplului tradiþional spre afluirea noii economii.
Statele vor fi pulverizate de individualism ºi comportament antimonopolist în timp ce marile corporaþii se vor înghiþi pânã când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puþinãtatea resurselor vor produce noi rãzboaie.

[robert_david]

Sa imi mincati p***, tu si robert david.

Ovidiu, iti multumesc pentru ca mi-ai postat aici Hanovra. Sunt curios sa aflu parerile celor care au citit povestirea.

Ambra Blu, ori esti prost, ori esti prost, altfel nu-mi explic de ce iti place sa stai cu p*** in gura.

R.D.

[Serghei]

Ovidiu, iti multumesc pentru ca mi-ai postat aici Hanovra. Sunt curios sa aflu parerile celor care au citit povestirea.



Domnul Bufnila deveniti penibil,va creati alta identitate ca sa va laudati propria persoana.
Cred ca ar trebui sa intelegeti ca nu suntem gelosi pe geniu dvoastra si in nimicnicia noastra refuzam sa va acceptam ca liderul de opinie al SF-ului romanesc.
Faptul ca sunt putini scritori SF in Romania nu inseamna ca sunt si buni.
Iar in privinta filmelor SF,se fac o multime,intrebatii pe marii regizori ai Romaniei ce SF-uri le produc creierasele.

Ambra Blu, ori esti prost, ori esti prost, altfel nu-mi explic de ce iti place sa stai cu p*** in gura.

R.D.

Asta v-ati adus-o aminte din generala?
Domnul Bufnila daca pretindeti ca sunteti un scriitor macar aveti decenta de a va comporta ca unul,nu va mai vindeti ciurucurile pe internet.
Daca cartile dvoastra nu au succes va recomand fundatia Filantropica!!!

[crydead]

Ambra Blu, ori esti prost, ori esti prost, altfel nu-mi explic de ce iti place sa stai cu p*** in gura.


Mai iegjista o ieshplicatzie, shtii bancu' cu lupu', nu?

[Ambra Blu]

Ambra Blu, ori esti prost, ori esti prost, altfel nu-mi explic de ce iti place sa stai cu p*** in gura.
R.D.

Preputoi, ia-te de mina cu Bufnila si incercati sa avansati de la statutu' de banc, la ala de gang bang. Sa imi maninci si tu pula, da' pune-i mustar, s-o faci palatabila pentru valu' palatin. Apropo, nu mai exista fanzine unde sa va extaziati unul in fata altuia, cu povestiri sefe pentru copii?

[Ambra Blu]

Auzi, Ambra Blu, nu vrei sa diskutam serios? Spune-mi daca e vreun scriitor SF roman dupa care s-ar putea face un film SF bestial!


un film bestial s-ar face dupa romanul sefe cu spargeri de banci Proiect Dubluve; singuru' roman cit de cit ecranizabil e ceva de Corn, Eucronoza.

[robert_david]

Preputoi, ia-te de mina cu Bufnila si incercati sa avansati de la statutu' de banc, la ala de gang bang. Sa imi maninci si tu p***, da' pune-i mustar, s-o faci palatabila pentru valu' palatin. Apropo, nu mai exista fanzine unde sa va extaziati unul in fata altuia, cu povestiri sefe pentru copii?

Ambra Blu, tzi s-au urcat premiile la cap. Degeaba le-ai luat, ca tot zero esti. In fine, nu mai pierd timpul ci tine. Esti jalnic.
Acum e randul tau. Injura!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 17


Dar nu rãzboaiele în sine sunt subtilul înþeles al economiei viitoare ci stãrile rãzboinice din Cretona, Molina Mar, Nulome, Qiatotocoatl, Alundao, Pitonga Batonga, Pasola ºi Upândâva
Minoritãþile, prea slabe din punct de vedere economic pentru a duce rãzboaie de duratã dar pline de vioiciune în plan spiritual ºi solidar, vor fi o piaþã sigurã pentru artefactul de rãzboi ºi vor induce în zonele limitrofe economii de rãzboi.
Bulbona militarizatã va duce la declinul economic în Takla Makan în timp ce Kyo Sao va încerca sã-ºi controleze periferiile prin act comercial de rãzboi nu prin rãzboiul însuºi.
Trocul virtual va fi împãrat ºi anticrist într-o lume în care subtilul rãzboi meteorologic ar putea avea sorþi de izbândã în timp ce teoria etatistã sau liberalismul economic vor rãmâne fãrã suport.
Statul va sfârºi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate ºi necrozate de grupuri rivale, de ºantaj ºi corupþie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morþii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economicã ci libertatea extincþiei economice.
Lipsirea de sens ºi miºcarea imaginarã a pieþelor de desfacere vor afecta orice prognozã economicã, instrumentarea haosului fiind necesarã pentru a se gãsi o nouã ordine economicã.
Miºcãrile antiuniversaliste nu sunt decât o reflecþie a actului autoritar, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apãrare pânã la actele de corupþie în consiliile municipale ale oraºelor care au fost rase de bãtãliile universalitãþii.
Forþele economice vor sfârºi ºi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, fiind doar o iluzie opticã. Artele privirii vor fi adãugate aceste noi economii în timp ce acþionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aºa-zisei hotãrâri sau adunãri a acþionarilor.
Pieþele cu geometrie variabilã sunt domeniile viitorului aºa cum câmpurile petroliere vor intra sub influenþa Burbanskului sau sub dictatura din Hombia sau a unor confederaþii ºi înþelegeri internaþionale.
Economia cu geometrie variabilã va fi cheia de boltã aºa cum trocul virtual va deveni fundamental într-o lume care, dacã nu-ºi va atribui o misiune atotcuprinzãtoare, chiar iluzorie, va sucomba în zeci ºi sute de stãri rãzboinice cu profit substanþial pe termen scurt. Economiile rãzboinice vor sfâºia statele, armatele, astãzi deconstruite, revenind în forþã la putere.
Complexitãþile, guvernate de minþi strãlucitoare sau nãucite, vor folosi elanul rãzboinic minoritar în dauna metropolei care, din punct de vedere economic, va fi susþinutã de periferii. Rãzboiul economic se va duce între periferii fie cã vor fi ele beganeze, toganeze sau molineze.
Metropola se va sfârºi în confruntãri ideologice în timp ce trocul virtual o va distruge corupându-i armata de funcþionari ºi virtualizând utopiile economice care au guvernat lumea în dauna ei, prin lagãr ºi apocalips, prin propagandã ºi lipsire de artefact sau prin preaplinul artefactului ca sens ultim al existenþei.
Masele largi vor fi seduse ºi se vor arunca orbeºte în vâltoarea consumului deconstruind artefactul ºi lipsindu-l astfel de sens. Economia morþii îºi va spune cuvântul cu perversitate reclamând pedeapsa cu moartea.

[Nightwane]

ugh...ce plictisitoare e chestia aia a lu' robert_david sau cum l-o chema... yuk!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 18

Pedeapsa cu moartea stã la loc de frunte în justiþia cretonicã, în Tonga Tongao, în Bankusai ºi Guaribo, în însoritul Qiatotocoatl.
În San Gastoban, de exemplu, 80% din populaþie e de acord cu pedeapsa capitalã, condamnaþii la spânzurãtoare aflând de-abia în ultimul moment acest lucru.
Consideratã a fi exemplarã, pedeapsa cu moartea e un moment în care oglinzile sunt sparte, când patima ºi oroarea se transformã în act justiþiar.
Lipsa de reflecþie e un defect de percepþie, de inspiraþie, de interpretare a secretului. O teribilã cãdere în penumbra lunii, în vulgaritate ºi cumplitã nesãbuinþã.
Spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil nu dovedesc în nici un fel o asemenea capacitate. Reorganizând structurile narative ºi descriptive ale enciclopediei descoperim spirite care nu recunosc prezenþa spionilor. În aroganþa lor, spiritele conservatoare din Tomei Taiom, Kauna Kunaó, Tulule ºi Sumba Subaraio anuleazã ºi centrul ºi periferiile aruncându-le în vârtejurile unei retorici suspecte.
Omogenitatea se prãbuºeºte astfel în ea însãºi ºi, potrivit acestui eveniment, departe de centru, se naºte plictisul. Îndepãrtându-te de centru, întâlneºti relaxarea, chiulul, dezordinea. Ca sã disciplineze periferiile, augusta oficialã din Gozeh, Quzo, Cardena ºi Jaw Ab Jawal suplimenteazã forþele poliþieneºti, mãreºte efectivele de informatori ºi culpabilizeazã prin simþãmânt periferic sau prin preaplinul unui ideal.
Acolo unde nu se petrece nimic se va fi petrecut totul.
Acest construct ne va urmãri multã vreme, aºa cum ne urmãresc serviciile secrete inamice în aceastã fascinantã miºcare aparentã prin universul plin de universuri. Terifiantul obiect cosmic, spre deosebire de tot, se expliciteazã prin catastrofe. E liber. E scãpat din chingile formei ºi contextului ºi se înfãºoarã subtil în secret aidoma unor personaje ale umbrei înfãºurate iluzoriu în tãcerea conspirativã. Intriganþii, rebelii ºi dizidenþii sunt însã îngeri cãzuþi. Ei dau centrului lovituri de mucava. Îl ceartã. Îl ameninþã cu degetul. Instrumenteazã acte imaginare spre deliciul maselor. Masele nu-l urmeazã însã pe dizident. Ele se hrãnesc cu actele dizidentului, cu zvonurile despre rebeli ºi cu bârfele despre intriganþi dar cautã eroul pline de fervoare. Îl adulmecã. Îl construiesc în inimã. Îl cerºesc imaginarului.
ªtirbirea imaginarului sã fie doar o perversã încercare prin care Weinberger sã poatã prelua controlul câmpurilor petroliere? Sau, mai sigur, sã-i prindã pe luminaþii din Kyo Sao ca într-un cleºte?
Luminaþii, efemeride simbolice, nu par a fi urmaþi de mase. Luminaþii se folosesc de elanul revoluþionar dar îl aruncã apoi gunoierilor din Guaribo sau cheamã groparii din Molina Mar sã-l acopere cu un covor de flori.
Din punct de vedere geometric, luminaþii, constituiþi în elite, sunt în defensivã la centru ºi insurgenþi la periferie. Elitele curteazã mulþimile vorbindu-le despre descãtuºare ºi libertate în timp ce eroul le descãtuºeazã, aceasta fiind condiþia sa tragicã ºi devastatoare.
Noi credem, în profunzimea omogenitãþii noastre, cã eroul îºi conþine dizidentul, cã periferia îºi conþine centrul iar democraþia cuprinde dictatura. În regimul imaginar toate acestea se expliciteazã prin vecinãtãþi, limita fiind iluzorie. Fiind cuprins al corporalitãþii, limita nu exprimã decât o falsã materialitate, viteza profunzimilor dându-i aparenþele fundamentale.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 19


În miºcarea noastrã aparentã printre vârtejurile virtuale, porniþi în cãutarea acelui fascinant tot, dãm lovituri mortale conceptului, certitudinii ºi perfecþiunii. Ne reorganizãm structurile narative ºi descriptive pentru a le pregãti sã înfrunte rãzboaiele matriceale de dincolo de orizontul vizibil.
Pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice ne arãtãm gata de a reinterpreta raportul dintre centru ºi periferie ºi producem unele evenimente în cascadã punând la cale revolta gunoierilor din Bankusai, dimineaþa generalilor din Nulome, insurecþia din Alundao, asaltul de la Pitonga Batonga, migraþiile de searã din Pasola ºi dansul norilor din Togai. Dar ºtim cã periferiile îºi devoreazã singure genialitatea ºi idealul ºi cã sfârºesc în vulgaritate încheind un armistiþiu ruºinos.
Pervers, centrul aºteaptã cu rãbdare decesul periferiilor. Dar nu le va lãsa sã se sfârºeascã în manifestãri ridicole sau tragice. În ultima clipã le va salva admiþând, efemer, întâmpinarea ºi sãrbãtorirea eroului cu surle ºi tobe. Se va împodobi cu ghirlande de flori ºi va arunca artificii prin cerul înroºit de gloanþe ºi bombarde ºi va pregãti în mare secret calvarul anonimatului pentru cel iubit de periferii.
ªi centrul ºi periferiile se unesc apoi pentru a conspira împotriva universului plin de universuri. Elitele pãrãsesc masele ºi se lasã pradã imaginarului, aruncându-se orbeºte în primul vârtej virtual întâlnit în cale. Tocmai de aceea secretizãm universul plin de universuri inventând catastrofe ºi evenimente epocale. Tocmai de aceea reorganizãm structurile narative ºi descriptive. Tocmai de aceea construim incertitudinea care bulverseazã formele.
Mulþimile din Omah, din Vale Note, din Ehren, din Metongo Bambo, din Polga Polgani ºi din Guabano Lao nu þin seama de acþiunile noastre. Ele îºi devoreazã eroii ºi, punându-ºi dizidenþii la butonierã, îºi cautã un duºman pe mãsurã.
Noi suntem gata sã-l construim.
Mulþimile îl vor adula sau îl vor ucide dând astfel semn despre teribilul adevãr al tuturor lumilor.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 20

Încã nu avem o imagine de ansamblu asupra serviciilor secrete inamice dar bãnuim cã se vor hotãrî asupra unor forme ºi stãri potrivit instrucþiunilor lor enciclopedice. Înregistrãm fluctuaþii magnetice sporadice. Sunt fie manifestãri ale câmpurilor, fie dovezi ale unor presupuse activitãþi militare ale inamicilor noºtri.
Iniþiazã proceduri de afluire cãtre profunzimile noastre ºi cautã o fantã spaþio-temporalã prin care sã-ºi infiltreze agenþii. Vorbim deja despre acþiuni care pregãtesc un rãzboi local, extensie a unui rãzboi matriceal. Generalul Baºkaev ar vrea sã atacãm pe un front larg. Generalul Monteores e de acord iar vicepreºedintele Weinberger îºi cheamã flota la ordine.
Dar noi suntem frontul!
Noi diabolizãm inamicul. Noi punem la cale rãzboaiele matriceale. Noi am putea fi propriul nostru inamic. Noi construim diferenþa. Noi eliberãm masele de presiunea imaginarului, noi vestim apocalipsa.
Sã vesteºti eliberarea, afirmã unul dintre personajele lui Tal San din Pântraºiva, e o lucrare împotriva imaginarului.
Asemenea lui, guvernatorul din Togai vesteºte eliberarea imaginii sale. El nu mai este liderul asediat ºi vampirizat de diverse reviste de scandal ci se aratã lumii hotãrât în politica lui, cu largã deschidere ºi foarte inventiv.
Serviciile secrete inamice vor încerca sã iniþieze un domeniu insular imaginar pentru a ne poziþiona ºi a ne neutraliza.
Regimul imaginar produce printre structurile sale narative ºi spaþiul insular atât de mult folosit în încercãrile ficþionale.
Pentru un scriitor, fie el din Nulome, din Guaribo sau Kalombra, insula este un teren de joc plin de tentaþii. El îºi poate construi imaginarul într-un astfel de spaþiu dacã ia în consideraþie dimensiunea criticã a insulei, dacã evalueazã corect potenþialul de imagine al evenimentului ºi dacã identificã operatorii de imagine.

[daniel]

Bai, cinemagia, wake up!

Chiar asa, ce-i aicea, bar de negri, sat fara caini?
Acuma ca ati apucat sa va fluturati scarbavnicele madulare, ce sa mai fac?? Sper ca v-ati calmat si poate discutati pe un ton CEVA mai normal.

[Leonard Pyron]

Salut, Leonard!
Crezi ca este vreun scriitor roman de SF dupa care s-ar putea face un film SF de clasa internationala?

Din ce am citit eu - nu. Majoritatea autorilor sunt ametiti de genul fantasy si chiar cand nu e asa sunt sedusi de atmosfera in defavoarea dramaturgiei. Asa ca nu lipsa de mijloace a cinematografiei rom e cauza ci lipsa de poveste din scrierile sefistilor.

[Ambra Blu]

Si singurul care scrie o poveste ecranizabila e Sebastian Corn.

[ovidiu bufnila]

ANTICIPATIA

Revista Anticipatia continua Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice disparuta in anul 1974, la numarul 466. Primul numar al revistei Anticipatia (467) apare in 1990, aparitiile fiind lunare, dar nu foarte regulate, in ciuda intentiilor numerelor 467 si 468 de aparitie bilunara. Incepand cu numarul 546-547, apare in mod exclusiv in numar dublu, teoretic din doua in doua luni, dar si inainte mai aparusera cateva numere duble aleatorii: 493/494, 495/496, 517/ 518, 519/520, 528/ 529. Doua numere speciale: 500 (Adrian Rogoz) si 527 (CPSF - 40 de ani de la aparitie si grupajul tematic „Alte Romanii", realizat de Voicu Bugariu). Realizata de Editura Stiinta & Tehnica SA.

continuare in:
http://www.nemira.ro/dictionare/sf.asp?cautare=&categ=0&pg=3

8)

[ovidiu bufnila]

Participând, Cãtãlin Badea-Gheracostea conduce armatele eliberatoare împotriva criticii tembele ºi desuete izbeºte corpul dur al imbecilului grãmãtic dedat la acte vremelnice de stãpânire a imaginarului


Ai zice cã vin niºte armate. În corpul alternativei critice instrumentate de Cãtãlin Badea-Gheracostea e rãzboi pe viaþã ºi pe moarte, bubuie tunurile, huruie tancurile ºi, din când în când, cîte un porumbel al pãcii îºi dã duhul spre stupefacþia popoarelor de ficþionobauri. Straºnic am râs convins cã desueta criticã e urcatã pe catafalc de Cãtãlin Badea-Gheracostea care umblã cu armatele eliberatoare dupã el eliberând scriitorul de angoasa lui, de temerile lui lumeºti ºi instrumentându-l ca fiind. Cãtãlin Badea-Gheracostea are arsenalul în sânge, e rãzboinic pur, e haios ºi maliþios, dezvoltã ºi cultivã cinismul cu mãsurã ºi sfichiuieºte din goana calului sau de pe turela tancului. ALTERNATIVE CRITICE/o vedere asupra literaturii SF româneºti, Karmat Press 2001, nu este nici pe departe un travaliu critic

continuare in:
http://www.jurnalul.ro/forum/viewtopic.php?t=765&start=30

:P

[ovidiu bufnila]

Prezentarea trilogiei in site-ul oficial:

"Trilogia Abatiei este cel mai cuprinzator proiect science fiction romanesc si in acest moment se afla in plina desfasurare. Ambitia autorului Dan Dobos si a editurii Nemira este ca timp de trei ani consecutiv, in jurul datei de 1 decembrie, sa lanseze cate un volum.
Abatia s-a bucurat de o lansare dubla, in 2002, la Iasi si la Bucuresti.
Blestemul Abatiei se va gasi in librarii incepand cu luna decembrie a anului 2003, lansarea oficiala avand loc pe 29 noiembrie 2003 in cadrul Targului GAUDEAMUS, la Bucuresti.
Infinita Abatie va incheia aceasta trilogie, aparitia ei fiind programata pentru sfarsitul anului 2004.
Trilogia Abatiei are ca motor al dezvoltarii un ansamblu format dintr-o intalnire fericita, posibilitatile extraordinare de comunicare pe care le ofera internetul si o viziune comuna a scriitorului si a editurii in privinta a ceea ce este literatura science fiction.

continuare in:
http://www.abatia.com/

:P

[Ambra Blu]

Ambra Blu, zi-mi ceva de Matrix. Mi se pare ca are niste sensuri ascunse. Unele imi scapa. Ce crezi?
Multumesc, omule.
8)



Hai, frate, c-o dam in diverse. despre Matrix au vorbit bajetii, mie nu imi place, ce facem acilea, mata intrebi, nepotu raspunde, ne jucam de-a maieutica? Stii, d ela Corn cel mai ecranizabil mi se pare 'Aquarius'. Tu le scriai misto pe-alea cu cruciati, dar nu ecranizabile. Mai imi place Liviu Radu, da' nu-l vad nici pe el pe ecran.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 24

Spiritul liber violenteazã totalitatea pãrând a vrea s-o ia cu orice preþ în stãpânire. Tocmai de aceea cu virulenþã purcede la citirea semnelor ºi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradã, fie supernovã, fie muzicã de film, fie sex nebun.
Totul reductibil la propoziþie sunã ca ºi cum ar fi o sentinþã. Are parfum. E uºor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniºtitor.
Panoramând, scrutând orizontul, cercetând mulþimile din Takla Makan, Burbansk ºi Togai, privirea observatorului întâlneºte textul devenind propoziþie a lui. Problema e dacã observatorul se va gândi pe el însuºi ca aparþinând textului, ca fiind al totalitãþii prin observare ºi mãrturie. Aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportãri la totalitatea ca autoritate. ªi totuºi rãmân corpuri ale frazei de nedesluºit ca ºi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca ºi cum totalitatea ar aºtepta sosirea unui altuia. Celãlalt, mult invocatul celãlalt, pare a fi aºteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluþia schemei cinematice a vieþuitoarelor de la saurieni la hominide. O cãutare a observatorului ideal, a unicului martor.
Totalitatea se gândeºte pe sine ºi cautã printre propoziþiile sale una convenabilã. Tocmai autoritatea ei e pusã în discuþie, nefiind un exemplu de perfecþiune. De ce aceastã lipsã de simetrie? De ce aceºti paºi nesiguri în cãutarea martorului sublim, de ce atâtea eºecuri?!
La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretãri?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea ºi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structurã ºi naraþiune?! Sã fie ele doar redundanþã? Doar reziduu?! Sterilul unei activitãþi închinate totalitãþii ca autoritate?!
Efortul fiinþei pãleºte în faþa acestei monstruoase autoritãþi.
Necunoscutã. Rece. Arogantã. Gata, gata sã fie luatã la refec de filozoful dezamãgit din Bankusai, din Ehren sau din Qiatotocoatl. Filozof pornit sã demoleze conceptul. Gata, gata sã fie stâlcitã totalitatea, erodatã aºa cum, din plictis cotidian, fiinþele stâlcesc bietele cuvinte cãutând sã le stoarcã de sevã, sã gãseascã noi înþelesuri, noi anecdote, noi fabule.
Apariþia, rãspândirea ºi înflorirea fabulei vorbeºte de decadenþã, de neîncredere ºi de refuzul normei. Moartea romanului e doritã cu sârg, e anunþatã cu surle ºi tobe. Dar romanul rãmâne cheia de boltã.
Sunt prinºi în ea cu toþii. Participã cu nesaþ la desfãºurarea textului. Ar putea fi foarte bine însã doar pustietate, doar niºte propoziþii aflãtoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde ºi râuri de lavã cosmicã.
Ce rãmâne din praful piramidelor, din câmpurile de bãtãlie? Cuvinte rãzleþe cãutând un autor dispus sã le reaºeze în operã. La ce bun zbaterea, campania electoralã, suicidul ºi dogma?!
Din când în când, aparent zgâlþâind totalitatea în autoritatea ei, câte o revoluþie produce turbulenþe în regimul imaginar din Molina Mar, din Quzo, din Azego Bazego ºi Adamville. Mici insule rotitoare aruncate la întâmplare în imensitatea universului plin de universuri.
Poate cã e mai uºor sã pui le cale o revoluþie în Puerto Pico decât sã readuci la viaþã un fluture de pe câmpiile Herore. Poate cã e mai uºor sã ºtergi porþiuni mari de text, sã înnegreºti pasaje interzise vulgului.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 25


Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecãie în splendoarea existenþei sale. Nu e orbit ca ºi cum ar fi scãldat în luminã arzãtoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind dupã totalitate. Din când în când, elitele din Adamville, Beauburg ºi Guaribo sunt cuprinse de convulsii ºi propun strategii utopice pentru salvarea generalã.
Masele îmbrãþiºeazã programele cu un soi de furie furibundã. Se prefac a înþelege propoziþiile textului.
În adevãr, elite ºi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacãt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea ºi legile ucid elanul depãrtãrilor. Aventura se metamorfozeazã în pistoale cu apã ºi în polemici parlamentare cuprinzãtoare de texte fie fornãite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombã însã, descrisã ca fiind drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerºind mãrirea pensiei ºi zornãitul medaliilor de merit. O întreagã lume construitã aidoma unei fabrici se prãbuºeºte lipsindu-se de sens. E aºa, o virgulã în textul autoritãþii.
S-ar putea ca însãºi autoritatea sã fie text. Atunci ar putea fi lecturatã în întregul ei? ªi ceea ce numim anticipare sau intuiþie sã nu fie altceva decât o lecturã stranie?! Sã citeascã celãlalt, nenãscutul?! Sã fie intuiþia actul de prezenþã al altcuiva?! Sã nu fie fiinþa umanã punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Sã fie doar o formã pasagerã, poate chiar sfârºitul?!
Iar universul plin de universuri sã nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul totalitãþii? Care ar fi rostul acestei întrebãri?
Sã fie totalitatea întocmai în raport cu fiinþa?! Sã nu fie autoritate decât raportatã nouã?! Poate cã inexistentul se reclamã a fi text tocmai pentru a ne coordona?! ªi atunci la ce bun premiile, felicitãrile, statuile ºi comemorãrile care fac deliciul vieþii mondene din Bagoda, Gonfleda ºi Candorra?!
Iatã un bun exerciþiu de imoralitate. Iatã un bun exemplu de nesupunere. Sã nu recunoºti sistemul de valori instituit e blasfemie. Sã renegi generaþia anterioarã e periculos. Strigãtor la cer. Sã descoperi deºertãciunile maturitãþii, ce oroare!
Lipsirea de sens, un prim pas cãtre descifrarea totalitãþii. Cãci proasta educaþie ºi tirania sistemului de valori, acceptat în mod oficial, te îndreaptã cãtre pierderea identitãþii. Arta, în falsitatea ei, oglindeºte vidul. Oglindeºte lipsa totalitãþii lãudându-se cã ar imortaliza-o. Dar totalitatea nu se revendicã a fi a artei aºa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea totalitãþii aflãm revolte, sisteme filozofice, strigãte de luptã, pustiire. Înspre totalitate, o coloanã nesfârºitã de pelerini. Unii agitându-ºi pumnii, alþii cerºind iluminarea. Dar toþi fiind ai textului, toþi fiind ai morþii.
Moarte drapatã în monumente, în fotografii îngãlbenite ºi în halbe de bere întru aducere aminte, în sãpãturi arheologice. Sã sapi în corpul textului, cu fervoare ºi speranþã, sã te întorci cãtre subiect violentând predicatul.

[Nightwane]

boooooooriiiiiiiiing :evil:

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 26

Citirea textului este însãºi viaþa. Chiar prezenþa textului pare stranie ºi de neconceput. Chiar ºi fiinþarea totalitãþii ca fiinþã pare de neconceput pentru savanþii ºi scriitorii desueþi din Guaribo, din Matala ºi Agobe. ªi aceste propoziþii sunt distribuite astfel cãci fiinþa umanã este finitã prin tocmai explicitarea ei prin text iar textul prin limitã. Alt mod de raportare la totalitate ºi univers nu cunoaºtem.
Noi ne raportãm liniar ºi discontinuu.
Semnele de punctuaþie, moartea, piramida, mãrirea sunt deºertãciuni. Foaia albã de hârtie e sinele deºertãciunii.
În plus, încercãm totalitatea cu noi texte pe care ni le dãruim miºeleºte spre interpretare, inventând ºtiinþe defuncte spre a le descifra sau încifra. E ca ºi cum n-am observa încercãrile la care ne supune totalitatea ca autoritate a textului fundamental.
Manipularea este tocmai a noastrã, expresia perversitãþii noastre. Limitã în fond. Suntem limitaþi dar ne învecinãm, fiind îngrãdiþi totalitãþii.
Am fost arestaþi prin interpretare. Aproximãm anumite semne ale totalitãþii.
Celebrãm fastul fiinþãrii umane prin tone de scrisori, ne îngrãmãdim în e-mail ºi zumzãim retro prin firele de telegraf rãmase în insule. Sigur cã vãrsãm tone de cernealã dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însã insulele.
Suntem propoziþii ale totalitãþii.
Dar ne preamãrim.
Ne proslãvim ºi ne adulãm ºi ne lãudãm unii pe alþii fãrã neruºinare. Uneori nici nu conteazã textele dãruite spre interpretare. Conteazã faptele, micile întâmplãri, biografiile ºi bibliografiile inventariate cu sârg de funcþionarii din Bulbona, Mastrokas ºi Catombo.
În tot acest timp enciclopedia se umflã, dospeºte, crapã. Ar pãrea cã am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text, câmpuri informaþionale remanente. Informaþia face sã pãleascã lumina, se miºcã infinit mai repede.

[Ambra Blu]

Muci, scarba, suli! Altceva? De unde mama dracului atat scarba-n tine, omule? Baa, ma simt mishto cu voi.
Pe bune.
:roll:

Junioare, imi amintesti de zilele cind ne luam cu Alex Leo Serban la trinta pe site. Ai acelasi stil. Respect si OZN in rest.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 27


Tocmai de aceea propoziþiile totalitãþii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaþia ºi iluminarea pãlesc în faþa universitãþii. Seminarul ordoneazã ºi îngrãdeºte. Revelaþia te arde pe dinãuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptã împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ºtiinþific. Savantul dã însã puþinã culoare demersului sãu hotãrând cã, ajuns la frontiere, se poate cununa cu dogma. Dar nu existã limite. Se aflã vecinãtãþi. Propoziþiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinãtate, totalitatea produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lãmuri. El însã hotãrãºte limita, limitându-se la a chema ordinea ºi experimentul în ajutor. Totalitatea încearcã acum a se revendica a fi spaþialã, spaþio-temporalã. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fãrã a inventa butelia cu gaz respirabil ºi fuzeea desprinzãtoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva totalitãþii.
Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de varã. De ce atâta neputinþã, de ce aceastã închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinºi în prima propoziþie, nimeni nu ºtie.
Sunt doar bãnuieli. ªi o cantitate impresionantã de romane ºi nuvelete ºi sloganuri produse la foc automat de cohortele de scriitori din Gamola, Barbazo ºi Brucella. Sãrmane înjghebãri care reclamã asistenþã socialã, premii ºi ediþii de lux pentru scriitorii desueþi din Catanao.
Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activitãþii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, aºteptând sã intre în scenã.
Bineînþeles cã lumea textelor musteºte de critici gomoºi, de analiºti de situaþie ºi de caz, de aspiranþi la gloria literarã, iluzorie.
Cã arta dã sens, e fals, cã literatura salveazã, e plin de ironie. Totalitatea ºi-a luat precauþii. ªi-a inventat serii de detractori ºi de copiatori. Are ea un plan ascuns. Imitãm dupã modele încastrate în gene sau într-o matrice informaþionalã invizibilã, nebãnuitã, tainicã ºi miraculoasã.
Cã universul plin de universuri ar fi asemenea unui nãvod, e posibil. Cã ar fi universuri pline de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioºãtor. Cã ar fi spaþiul de necuprins, mantie înstelatã, e o metaforã.
Cine sã salveze totalitatea?!

[ovidiu bufnila]

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 28

Poate cã e conºtientã de singurãtatea ei. Poate cã s-a înghesuit în ea însãºi ºi a schimbat propoziþiile. Poate cã încã nu s-a hotãrât sã facã un miracol. Lucreazã doar cu zvonuri ºi cu trucuri ieftine.
Totalitatea, în textura ei, poate pãrea neserioasã, asta fiind diferenþa. Alteratã fiind propoziþia ei, totalitatea pare a fi scrisã, pare a fi construitã.
De aici încolo încep speculaþiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul, încep sã intre în scenã totalitãþile de toate felurile spre a fi descifrate.
Dar fiinþa nu vrea schimbare de semne. Ea e limitatã. Existenþa ei în totalitate pare fãrã de sens, pare lipsitã de un plan ascuns.
La ce bun?
La ce i-ar fi trebuit totalitãþii atâta amar de specii?! Sã le aprecieze frumuseþea, culoarea, ingeniozitatea?!
O totalitate plictisitã în întregul ei poate fi o catastrofã. O totalitate insurgentã produce cutremure ºi bulverseazã bursele. Incontrolabilã, giganticã, perversã ºi rea ºi invidioasã ºi intrigantã.
Sau poate infimã, ca o boare de primãvarã, datã spre citire elitelor ºi maselor din Gazma, din Fodela ºi Pandorra. Sã fie atinsã cu înfiorare, cu evlavie.
Totalitatea acceptã o serie de poziþionãri ºi chiar de atitudini, de stãri confuze ºi contradictorii. Spre oponenþã sã fie textul-în-oglindã?!
Dar nu ar fi de neiertat sã vorbim despre antitotalitate de vreme ce totalitatea este una lipsind limitele absolute?
ªi nici aceastã propoziþie nu pare a fi valabilã de vreme ce totalitatea impune nemãsura ºi nemãsurarea ca nefiind cantitate, corporalitate. Iar corporalitatea este expresia bifurcaþiei nebãnuite.
Bifurcaþia are buletin de identitate.
Lipsirea de celule prin tunelare aparþine ºtiinþei, ea instituind instrucþiunea filozoficã a textului, spre recunoaºterea autoritãþii.
Totalitatea pare a fi o calitate a autoritãþii.
Când cititorul de texte, arogant, vrea sã expliciteze întregul text, fie nuveletã sau roman, nimereºte în deºert.
Îngrijindu-se de metoda sa, de enciclopedia sa, de inventarul sãu, cititorul de texte nu admite oponenþa. El deþine secretul ºi direcþioneazã.
Cu mâna întinsã spre apus sau spre rãsãrit, cititorul de texte cade în desuetudine pe mãsurã ce textul se desfãºoarã. El nu admite imperfecþiunea ºi strigã aceasta în timp ce se scufundã în istorie.
Istoria nu pare a se sfârºi atâta vreme cât numerele critice ºi dimensiunile critice ale fiinþei guverneazã elanul cosmic sau plictisul cotidian. Înmulþirea fiinþelor la nesfârºit þine de o economie a viului dar ºi de filozofia textului, ficþionalul fiind constructul fundamental.
Poate cã autoritatea este neutrã, pe fond. Poate cã totalitatea nu existã ca stare ºi atunci nu existã un text prestabilit. Nu existã nimic.
Totul nu e decât o fulguraþie iar totalitatea o aparenþã. Pentru noi ea pare însã pe deplin consistentã, corpul dãruit perversitãþii.

[Nightwane]

Muci, scarba, suli! Altceva? De unde mama dracului atat scarba-n tine, omule? Dar ce mama dracului, in forumul asta nu mai asa discutati? Crezi ca esti interesant? Baa, tata, kakaturi din astea facem cu sutele daca vrei. Ce te dai asa de smecher? Aia nu, aia nu! Laptic nu vrei? Sau o gagica siliconica? In fond ce te...grija pe tine de fictiunile mele? Ia-ti taraba cu kakturi si valea. Lasa sa ma baneza daca o fi ceva nasol in protetrix! Bai, am o inima mishto si sunt un baiat de zahar ars. ce draku va incontrati asa de penibiloid?
de cand am deschis topicul asta daca am vazut o kestie mintoasa. Huoooooooooooooo!
Bun. Trecem peste boringul tau sau nu?
Baa, ma simt mishto cu voi.
Pe bune.
:roll:

din ce in ce mai plictisitor....ugh...mi se face mila...

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 29


De la început ºi pânã la sfârºit încercãm sã descifrãm. Lecturã plictisitã sau insurgentã. Aºa par a fi lucrurile. În lipsa metodei ºi a enciclopediei, orice spirit aparþinãtor textului fundamental poate oferi diverse interpretãri, diverse soluþii. Ele nu sunt utile totalitãþii în nici un fel. Umplu doar singurãtatea fiinþei. Altminteri luatã cu asalt de psihanaliºti, de hermeneuþi ºi argonauþi.
Singurãtatea cititorului de texte, aflat în miºcare aparentã prin universul plin de universuri, este violentatã fãrã odihnã. Iar totalitatea îl amãgeºte folosindu-l cu cinism, nemiloasã. Atribuindu-i acestea, încercãm s-o personificãm, s-o decuantificãm, s-o explicitãm.
E indiscutabil cã un celãlalt râde de noi, ne ia peste picior. Noi nu vedem aceasta ºi continuãm sã luãm lucrurile în serios. Tocmai de aceea, insurgenþa noastrã în vecinãtatea textului este de-a dreptul comicã.
Ne luãm însã în serios atunci când analizãm starea de spirit a spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil. Potrivit ultimelor informaþii, serviciile secrete inamice întârzie preschimbarea în forme pentru a-ºi feri secþiile de un posibil atac de substituire din partea noastrã.
Avem ºtiinþa secretã a formelor ºi putem lua înfãþiºãri diverse potrivit instrucþiunilor cuprinse în enciclopediile care se rotesc aparent, undeva, în profunzimile universului plin universuri.
Tocmai de aceea miºcãrile inamicilor noºtri ne apãreau ca fiind contradictorii, ei încercând sã ne inducã în eroare. Acesta e un indiciu sigur cã deþin informaþii despre capacitãþile noastre de luptã. Sã fie oare semnul unei culturi informaþionale, sã fie semnul cã sunt organizaþi dupã un plan ascuns?
Cum de nu ni s-a relevat?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 30


De ce nu am descoperit instrucþiunile lui, sarcinile lui strategice, sãgeata lui informaþionalã? E un plan anterior operaþiunilor de secretizare a universului plin de universuri? Orizontalitatea noastrã e vizibilã la mari depãrtãri? Ce artefact miraculos a cercetat profunzimile descoperind activitãþile noastre subversive? Ce structurã vie a tunelat domeniul imaginarului punând în evidenþã omogenitatea noastrã?
Vulgarizatorii din Adamville, din Patola ºi din Walla vorbesc despre trãdare, despre operaþiuni secrete de semnalizare puse la cale de conspiratori din Beauburg, din Takla Makan sau din Guaribo.
Nici eremiþii reformaþi n-ar fi strãini de astfel de încercãri. Generalul Baºkaev îl acuzã pe vicepreºedintele Weinberger iar generalul Monteores aratã cu degetul spre împãratul Ogawa. Plutonierul Slatt îl bãnuieºte pe colonelul Sharun iar femeile din Mandhala zic cã Bobolina ar fi cea care a chemat spionii de dincolo de orizontul vizibil prin practici astrologice.
Petrolul îi învrãjbeºte pe toþi ºi îi aþâþã sã decorporeze imaginarul populând oraºele cu fantasme ºi cu poveºti cutremurãtoare despre spioni ºi rãzboaie matriceale.
Câmpul de imagine fragmentat de politici ºi de tratate încãlcate sau ultrasecrete se revendicã a fi marele text care scapã interpretãrii vulgului. Aºa cum dominaþia asupra câmpului petrolier scapã vulgarizatorului pornit sã-ºi adjudece ficþiunea în dauna spiritelor ingenue.
Sã fie un plan ascuns?
E o lume de carnaval. Oratorii din Gutola ºi Denna se întrec în a asasina bietul spirit critic sau se fac luntre ºi punte sã demonstreze cã Petra Petronius a descoperit teoria relativitãþii ambigue ºi nu Elal Belal din Qanta.
Malagambiºtii îºi toarnã soclu de statui iar derbedeii travestiþi în întemeietori de lumi îºi violeazã nemurirea dând numele lor împrejurimilor în viaþã încã fiind. Elita roboteºte cu sârg punând sub lupã Marsila Molé, Gugumbe ºi Takla Makan ºi Wole Wa ºi Vale Note.
Da, da, ºoptesc prealuminatele spirite, totul e putred. Sunt semnele planului ascuns. Nu încape nici o îndoialã.
Sãriþii de pe fix vor regionalizare pentru salvarea produsului intern brut iar noii rebeli ridicã eºafodul pentru generaþiile trecute pregãtindu-se sã se ospãteze cu cadavrele lor.

[marx]

Bufnila,vreo tangenta la film o desenezi pe undeva?
Cate forumuri ai "magnetizat" cu jocul tau de-a campiile inflorite mirific sub tutela mucilor?

[raptor]

O intrebare care ar trebui sa fie retorica,amice marx...

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 31

Spiritul critic desuet e pus la treabã înainte de a muri iar interogaþia metafizicã, moartã fiind, e folositã de oculte pentru a nivela orgoliul vreunui ministru de externe de dincolo de orizontul vizibil.
Spionii stau cu ochii pe noi. Fac instrucþie. La stângaaa. La dreaptaaaa. Nu e loc de întors. Ne impresioneazã prin disciplinã ºi prin exerciþiu susþinut.
Mimeazã patriotismul.
Pânã ºi patriotismul sãnãtos ºi ingenuu e dat cu vopsea. Ai zice cã miliþiile din Kumbra Kumbrali, din Gozeh, din Mauna Lao ºi Qiatotocoatl sunt gata, gata sã facã harcea-parcea liniºtea mulþimilor.
Tunurile cu apã domolesc elanul ºi fac bine puseurilor mistice, filozofice sau anarhiste. Augusta oficialã nu are a se teme. Se fardeazã în faþa oglinzii ºi se masturbeazã cu hotãrâre þipând de plãcere.
La televiziune se dezbat lucruri grele. Despre morþi ºi rãniþi ºi mari pagube materiale. Toþi se pricep la toate iar marii cãrturari au dat verdictul.
E fixare în planul ascuns. E criptoplan. Petronius e pus la butonierã. Elal Belal cu betealã. Ne încãlzim cu maxime ºi cu o copioasã bibliografie obligatorie. Trãim în mit. Suntem cuprinsul unei metafore.
Cardinalii din Rigonna, Beauburg ºi Vale Note se reunesc în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl timp de trei zile pentru a dezbate viitorul spiritului religios ºi pentru a combate ideea unui plan ascuns. Unii cardinali au cerut ca bisericile locale sã primeascã noi libertãþi în conducerea bisericii la nivel universal criticând autoritarismul centrului.
Supusã vârtejului schimbãrii care soarbe întreaga lume, biserica doreºte, în straturile sale intime, o nouã repoziþionare, doreºte ieºirea din conservatorism ºi închistare, vrea un suflu nou.
Complexitatea e o provocare dificilã pentru o instituþie care are încã avantajul secretului bine pãzit ºi al unui numãr impresionant de adepþi în toate lumile. Legat solid de marile descoperiri geografice, de cruciade, de revoluþii ºi schimbãri spectaculoase în politicã modernã, spiritul religios din rotonda îngerilor are în faþã o problemã ºtiinþificã.
Un model simplificat îi va ajuta sã gãseascã politici inspirate pentru ca biserica sã poatã rezista unui mileniu care se anunþã plin de provocãri. Complexitatea pare un adversar extrem de pervers, unul din câmpurile sale de bãtãlie preferat fiind imaginarul colectiv.
Metabolismul lui are nevoie de noi. Geostrategica imaginarului ne cuprinde, ne leagã prin fire nevãzute pregãtindu-ne pentru orgasmul universal.
Geostrategica e de fapt burlesca de rangul I.

[Leonard Pyron]

Ovidiu Bufnila

Esti unul si acelasi cu corespondentul sportiv de la realitatea TV ?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 32

Opinia publicã e impresionatã dacã-þi sunt ascultate telefoanele de serviciile secrete din Guaribo, din Gatala, din Ehren ºi Mauna Lao.
Te mai vede lumea în lumina reflectoarelor. Se mai agitã spiritele. Din nou vorbim despre moraliºti. Îi lãudãm pe antimoraliºti.
Dar e lipsã de imaginaþie nu fixare într-un plan ascuns.
Se râde în hohote cu fãlcile larg cãscate. Mãrºãluiesc pe strãzi greviºtii ºi miliardarii, umãr lângã umãr. Lume de carnaval.
Sã fie miºcare. Spionii de dincolo de orizontul vizibil stau cu ochii pe noi.
Poate cã au intenþii lãudabile. Poate cã au fost trimiºi în scopuri paºnice iar enciclopediile aflate în profunzimile universului plin de universuri au de gând sã invite propria noastrã enciclopedie la un balet cosmic.
Suntem gata sã ajutãm pe oricine. Numai sã fim de ajutor.
Bocitoarele de serviciu valseazã cu bãºcãlioºii de serviciu. Sãriþii de pe fix iau istoria la refec ºi o siluiesc ºi toatã lumea se prãpãdeºte de râs.
Derbedeii nu mai vor sã moarã ºi-ºi þintuiesc petecul de nume în imaginarul colectiv sau comunitar dupã cum e cazul. Elita se face cã nu vede fapta aºteptând o micºorare de impozit. Când Beauburg, Lamona, Cutumbe ºi Galahra sunt în pericol, ne adunãm cu toþii pentru niºte vorbe.
Vin apoi niºte artiºti care fie se dau în stambã la televizor, fie pun la cale gazete ochioase unde se sulemenesc spiritele desuete punând metafizica sã facã pipi la oliþã. Antibeauburgul, antilamona, anticutumbe ºi antigalahra sunt ºi ele bune de ceva. Noi le ºtim pe toate. Noi le-am fãcut pe toate. Luãm palme sau câte un pumn drept în nas. Spionii de dincolo de orizontul vizibil se pricep.
Bocitoarele scot repede textul cu pricina. Marii cãrturari aratã cu degetul la malagambiºtii politicii ºi îi ceartã la televizor sau în grupurile de discuþie savantã din nodurile informaþionale. Dupã un pretext.
Sã se îngraºe sãrãcimea ºi snobimea de atâta râs.
Gazetele sunt pline de ºuºe cu mãtuºe. Pagina de gardã e cocoºatã de câte-un fragment din gândirea profundã a vreunui spilcuit de familie bunã. Spilcuitul zice niºte chestii acolo sã se mire poporanul în gura mare cã ce mintoºi mai au Gozeh, Omah ºi Belado.
Naþia, nu naþiunea!
Naþia e bolnavã, zic feluriþi felceri. O pãzesc niºte majuri, o tot mângâie pe pulpe, o trag de þâþe, o îmbie într-un gang sã se giugiuleascã puþin cu ea, biata de ea, naiva de ea, sãraca de ea.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 33

Majurii au nasul roºu. Midinetele au nasul roºu. Spoitorii de chipuri electorale au nasul roºu. Filozofii desueþi au nasul roºu. Scriitorii au nasul roºu. ªi poliþiºtii au nasul roºu. Poliþiºtii care îi articuleazã pe manifestanþi cu bulane de cauciuc, roºii ºi ele ºi tunurile cu apã la fel.
Dacã eºti tânãr de viitor o ºtergi din Qiatotocoatl, din Puerto Pico sau din Gozeh. Toþi bocesc din pricina asta dar îºi freacã mâinile de bucurie cã dispare concurenþa. Dacã eºti trecut biniºor, þii cu dinþii de plãpumioarã. Sã stea mucoºii la rând! Sã înveþe sã facã frumos. Gugumbe geme de vorbe de duh ºi de atâta carnaval. ªi Cretona la fel. ªi Molina Mar. ªi Kamol Pator.
Literaþii se pãruiesc punând generaþiile sã tropãie una împotriva celeilalte încercând sã facã parte dreaptã din niºte biete fonduri din care culturã nu se poate face ci doar tevaturã. Spiritul critic e sfârtecat. Metafizica e sfârtecatã ºi ea.
Toþi se dezbracã în pielea goalã descoperind cu mirare tembelã cã femeile au cur ºi þâþe iar bãrbaþii sunt ºi mai ºi.
Dar ce facem cu Beauburg, cu Adamville, cu Mandhala ºi cu Pântraºiva?
Dar ce facem cu naþiunea? Dar ce facem cu marele proiect? Ce facem cu planul ascuns? Ce facem cu metafizica? Ce facem cu spiritul critic? Ce facem cu frumoasa Marsila Molé? E naivã, frumoasa.
Iar naþiunea? Nu existã. Naþiunea e vândutã pe nimica. Vor vinde ºi universalizarea.
E încondeiatã bine de tot felul de malagambiºti care fie o gonfleazã, fie o dau cu cercul fie spre vest, fie spre est, fie spre adâncurile necunoscute ale universului plin de universuri.
La poºtã, mii de scrisori pierdute. La televiziune bântuie bonjurismul, mãgãreala ºi retorica de un ban ºi jumãtate. Nodurile informaþionale se umflã ca niºte baloane de sãpun ºi pocnesc asurzitor fiind virusate de serviciile secrete inamice.
Antibulbona se pune în contrã cu antiadamville. Se trage de ºireturi cu metafizica. Malagambiºtii promit c-or sã batã stânga la fund de-o sã-i meargã fulgii. Desueþii din Gozeh se jurã cã or sã ia dreapta la scãrmãnat. Regaliºtii înºfacã ºi ei ce pot iar regele din Alundaio, privindu-se în oglindã, îl vede pe antirege.
Proºtii, naivii ºi îndrãgostiþii, care-l aºteptau pe rege ca pe un eliberator, or sã-ºi punã iar papucei de pâslã la vizitã. Sã nu se ducã luciul duºumelei ºi sã nu se enerveze ghidul de la palat.
Palatul regal rãmâne în proprietatea turiºtilor în timp ce casa cea mare de la centru e antipalatul. Turiºtii sunt spioni deghizaþi ºi agitã mulþimile povestind lucruri nemaivãzute ºi nemaiauzite.
Frumoasa Marsila Molé rãmâne a imaginarului ºi a clipelor de vis. Naþiunea ºi elanul rãmân ale omului care le doreºte. Sau le antidoreºte. Pânã ºi textul acesta e un antitext. Nu e un strigãt de revoltã. Nu e þidula pentru puºcãrie sau pentru asasinat politic sau pentru oprobiul public. Nici insurgenþã nu e de vreme ce nu va zgudui spiritele, nu va dãrui orgasm mulþimilor.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 34
E poate doar o burlescã de rangul I. Un geostrategic. Un obiect politic prãfuit, un obiect-stratagemã numai bun pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice.
Dacã-l vei ºterge cu buretele sau îl vei hãcui cu sabia vei zãri, poate, în inima ta, frumuseþile nebãnuite ale enciclopediei ºi perversitatea în întreaga ei splendoare.
Nu existã nici un plan ascuns, strigã furioºi suporterii ideii de hazard mãrºãluind prin Nulome, prin vesela Calombra, prin Kokusai ºi Guaribo.
Hazardul e ordinea superioarã a lucrurilor, rãcnesc plini de înverºunare cei din Beauburg ºi din Takla Makan. De aici deliciul intoleranþei, linºajului, crima ºi trãdarea. Tocmai aici extensia rãzboaielor matriceale.
Unii analiºti politici ai orientalelor considerã o eroare strategicã decizia executivului din Beauburg de a reduce timpii de emisie ai postului de radio Vocea Burgului în zonele de conflict matriceal în timp ce creºte timpul de emisie al postului pentru orientalele îndepãrtate
Aceasta ar fi, adaugã analiºtii, un pericol pentru proaspãta ºi încercata democraþie vãduvitã astfel de un flux informaþional de la centrul puterii mondiale, imperiala unicã.
Nu poþi însã sã nu observi îngustimea unor astfel de analize care nu iau în calcul decât elementul afectiv, punând spaþiul matriceal conflictual sub lumina unei lãmpi de carbid ºi cercetându-l cu o lunetã.
Interesul pentru orientalele îndepãrtate a rãmas constant, jocul în zonã vizând lumile din Kao Tzî ºi relaþiile lor cu vecinii.
Nu e comunicare. E pur ºi simplu legare în exerciþiul de putere. E lipsirea de libertate prin folosirea unui invers informaþional ºi prin ambiguitate cãutatã cu obstinaþie ºi abilitate. E lipsirea de libertate plãnuitã cu minuþie ºi cu perversitate.
Dar cine a pus la cale planul? Cine a plãnuit universul? Cine ne-a împins cu adevãrat spre aceastã fascinantã orizontalitate? Cine a pus la cale formele viului în aparentã miºcare prin universul plin de universuri datoritã unor complexitãþi pe care le numim structuri narative din lipsã de altceva?
Un con de luminã? O metafiinþã? Un concept spaþio-temporal? O structurã imaginarã liberã? O planetã inteligentã? Un sunet primar? Diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl? Sau pur ºi simplu un principiu director? O lege dupã care fiinþeazã enciclopediile trecând de la simplu la complex prin lanþuri catastrofice ºi prin iluzorii evoluþii?
Evoluþia? Sã fie doar coerenþã ºi convenþie?
Dar e oare evoluþie? E vibraþie? ªi atunci planul ascuns al lumii nu ne vorbeºte despre imaginar? Imaginarul bântuit de vârtejuri virtuale, în cãutarea unui punct, a unei stãri de echilibru!

[pisi]

Domnul Ovidiu Bufnila, mai nou va gasesc pe o multime de forumuri. Inseamna ca aveti o multime de timp liber. Nu cumva v-a dat afara domnul Sechelariu de la Alfa TV? Vai de mine, sa nu-mi spuneti ca nu mai faceti emisiunea aceea frumoasa, inteligenta? Vaaai, dar ar fi pacat, o mare pierdere pentru cultura bacauana. Pai e o emisiune de valoare. Tonul flegmatic si sictirit cu care va interpelati invitatii, intrebarile dv. inteligente, cat si emisiunea in sine sunt de mare valoare.


Am citit cate ceva din ce ati postat pe acest forum si trebuie sa va recunosc talentul scriitoricesc. Extraordinar, fabulos, fenomenal!!! Cu un asemenea limbaj de mahala nici nu ma mir ca ati ajuns la Alfa Tv. Acolo nici nu se cere prea mult talent, trebuie doar sa pupi in ...pe dom' primar. Ca e plin postul de oameni de doi bani si de emisiuni facute numai asa "ca sa facem si noi ceva, sa mancam si noi o paine". Bravo voua! Si acum veniti sa va dati destept si pe forumul asta. Nu stiu de ce si mai pierde lumea timpul cu dv.

[pisi]

am mai citit intre timp din posturile domnului Bufnila. Genial, domnule! Fenomenal! La varsta dumneavoastra aveti un stil de invidiat. Pai daca tatal meu ar "vorbi"asa ca dumneavoastra mi-ar fi rusine cu el. Din fericire am parinti seriosi, cu bun simt si mai ales cu simtul penibilului(ceea ce dv va lipseste cu desavarsire). Oameni buni, nu va mai pierdeti vremea cu el. La varsta lui, 47 ani din cate am inteles, n-are alta treaba mai buna de facut decat sa se laude cu Sf-urile lui. Alooooo, s-au saturat aia de la www.poezie.ro de dv. sau care i treaba? N-aveti nevasta, copii sau alte lucruri mai reale de care sa va ocupati? Dupa cum vorbiti (scrieti) am senzatia ca aveti si ceva probleme psihice. Ca sa nu mai zicem de faptul ca va credeti atat de grozav. Ha Ha Ha

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 35


Sã-l descoperim!
Aceasta sã fie misiunea noastrã secretã? Ar fi ca ºi cum am încerca sã punem mâna pe forþele telurice substituindu-ne câmpurilor magnetice!
Nu e oare zadarnic? Nu e oare calvar în timp ce mileniul se prãbuºeºte fãrã milã peste structurile noastre narative ºi descriptive?
În mileniu, virtualul bântuie minþile explicitând cãderile ºi bifurcaþiile în iraþional. A fi iraþional e ca ºi cum ai fi dincolo, spun unii. Ar fi delãsarea de corp.
Nu elanul antimateriei ci inversul informaþional al materiei care e cu totul altceva. E al grilei de lecturã de rangul întâi pe care noi, magicienii secretului, o folosim în rãzboaiele matriceale.
Pe mãsurã ce înaintãm spre aparenta punere în luminã a planului, ne îndepãrtãm de el. Vulgarizatorii din Adamville, hrãniþi pânã la saþietate la tarabele informaþionale pãzite cu strãºnicie de augusta oficialã, vorbesc sus ºi tare despre o anunþatã schimbare a planului ascuns. Augusta oficialã, pe care o gãsim pretutindeni în structurile noastre narative, în Kokusai, în Wangala, în Guaribo ºi în Takla Makan le þine hangul pe faþã.
Buni oratori, vulgarizatorii imaginarului deþin secrete cutremurãtoare ºi trebuincioase conspiratorilor ºi perverºilor. Ei organizeazã ultimul miting al apocalipsei ºi cer guvernantei naþionale un salariu pe mãsurã pentru profeþiile lor.
Mistificatorii!
Ei nu vor a ºti despre planul ascuns al lumii pentru a se jertfi în mod exemplar sau pentru a aduce salvarea.
Încercarea lor e supusã anecdoticului. Parveniþi sau nebuni, inocenþi sau ticãloºi de profesie, ei îmbrãþiºeazã secretele, tainele ºi misterele propãvãduind orgasmul universal.
Ceva adevãr totuºi în vorbele lor!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 36
Convinºi ei înºiºi de menirea lor, hoinãresc de colo, colo prin Takla Makan, prin Puerto Pico ºi Molina Mar, confundând lumina cu catacomba ºi misiunea cu plãcerile vulgare.
Ridicã gherete în plinã stradã pentru a înrola întreaga suflare a lumii în cruciade iluzorii. Stricarea lumii e târfa. Sau meditaþia bolnavã. Sau frumuseþea angelicã, dupã caz.
Totul e bun pentru asta.
Ocultele de mucava, revoluþiile ºi secretomania ridicatã la politicã de stat în Omah, Hemula ºi Cretona, execuþiile din Guaribo, parada morþilor din Bankusai ºi Quanqo Qoqué, dansul norilor din Doralora, balul vampirilor din Beauburg, plimbarea osemintelor sacre din Mazalaa, conferinþele aprilice, universitãþile populare din Burbansk ºi Klewa, ritualul apei ºi sãrbãtorile muntelui din Galeea.
Iluzorie încercare!
Planul ascuns al lumii nu este. El se relevã. El nu se aflã ci trebuie aflat.
Aceasta ar fi misiunea secretã a omogenitãþii noastre informaþionale.
Dar poate cã nu existã nici un plan. Poate cã e numai o bagatelã. O cãdere în penumbra Lunii. Praful cosmic aºternut prin cancelarii spre calvarul femeilor de serviciu din Takla Makan. Baliverne duminicale, bãºcãlie naþionalã ºi internaþionalã ºi intergalacticã.
Poate cã sunt numai planuri ale fiinþelor ºi personajelor fabulatorii care bântuie structurile noastre narative.
Bobolinele, hemolii ºi melisele ºi pitoºkinii aspirã, conspirativ, la un statut cosmic. O altfel de cucerire a universului plin de universuri.
Pe furiº. Prin fraudã.
O construcþie de trebuinþã elitelor sau o baricadã iluzorie pe care luptã scriitorii ºi savanþii desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Poate cã noi înºine suntem planul. Noi suntem poziþiile lui. Noi suntem instrucþiunile lui, noi suntem informaþia în stare purã. Noi suntem entropia ºi matricea ultimã. Noi suntem viruºii informaþionali. Noi suntem spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil în cãutarea actelor noastre, întru aflarea urmelor noastre.
Planul trebuie sã fie cuprinzãtorul iar noi ar trebui sã ne regãsim înãuntrul lui.
Sau poate cã nici nu cuprinde omogenitatea noastrã informaþionalã. Asta ar însemna cumva cã am fi niºte reziduuri? Poate secreþia misterioaselor strategici ale câmpurilor magnetice în miºcarea lor aparentã prin universul plin de universuri?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 37


Serviciile secrete inamice lasã urme în proximitatea noastrã informaþionalã fiind secreþii ale imaginarului lor sau dovada folosirii unor tehnologii?
Ne întrebãm dacã nu cumva imaginarul entitãþilor care suntem secretã fluide nebãnuite care ar putea indica miºcarea noastrã aparentã.
Sã se fi cuplat intim aceste structuri imaginare fãrã ºtirea dar în dauna noastrã?
Misiunile noastre diverse sã fi generat un imaginar rebel, gata sã lupte împotriva noastrã zãdãrnicind îndeplinirea misiunii?
Ar trebui sã admitem cã rãpirile, filajul, interogatoriile, asasinatele, ascultarea telefoanelor, furtul de documente, contactul de influenþã, ºantajul ºi orchestratele noastre operaþiuni de dezinformare au produs o bifurcaþie în imaginar sub presiunea câmpurilor magnetice în Takla Makan, în Guaribo, în Metombe, Marsila Molé, Adamville ºi Mrosella?
Sã ne îndreptãm cãtre aceastã posibilã bifurcaþie trecând printr-o simultaneitate? Sã fim chiar noi simultaneitatea, esenþa ei ºi nu suprafaþa?
Luãm în calcul posibilitatea ca serviciile secrete inamice sã fie un produs al acestei structuri imaginare care ar putea conspira împotriva noastrã, care ar putea încerca sã penetreze reþelele noastre modificându-ne structurile narative ºi descriptive.
Nu excludem o a doua variantã potrivit cãreia imaginarul produs de misiunile noastre a fost capturat de servicii secrete inamice de acelaºi rang cu noi. Ele ar încerca sã ne atragã într-o capcanã folosindu-se de aparentele noastre stãri de incertitudine.
Serviciile secrete inamice elaboreazã un nou set de mesaje. Destinatarul rãmâne necunoscut. Nu identificãm turbulenþe magnetice dar totuºi mesajele au fost trimise cãtre o adresã anume.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 38

Agitaþiile belicoase ale începutului de mileniu clarificã sau, dimpotrivã, învãluiesc tendinþa beligerantã ºi turbulenþele magnetice. Fiinþele umane se aflã în plin rãzboi nu ele între ele ci cu acel ceva nenumit, bãnuit, hidos sau angelic.
El poate fi identificat. Poate fi construit.
Agenþii noºtri îºi pierd însã armele în confruntãri ºi nu reuºesc sã se infiltreze în structurile narative ale serviciilor secrete inamice fiind, rând pe rând, radiaþi din inventarul nostru enciclopedic.
Este o mãsurã de prevedere extremã dar trebuie sã þinem cont de faptul cã ar fi putut fi transformaþi în structuri imaginare libere sau în vârtejuri virtuale care ar putea produce reverberaþii mortale în omogenitatea noastrã informaþionalã, determinând Bulbona, Cretona, Quzo, Gonfleda, Adamville, Takla Makan ºi Bitombe sã se transforme într-un invers informaþional.
Nu reuºim sã localizãm destinatarul noului set de mesaje ºi nici sã stabilim natura ºi funcþiile lui în aceastã fazã pregãtitoare a rãzboiului informaþional total.
Se naºte întrebarea chinuitoare dar îndrãzneaþã dacã nu cumva trebuie sã fim convinºi de existenþa unui terþ.
Între serviciile secrete inamice, se pare, este o coordonare tacitã, în sensul cã nu existã o comunicare directã între ele ºi cã se aflã în zone distincte, chiar la distanþe foarte mari sau cã, din cauza presiunii câmpurilor magnetice, formaþiunea sau conglomeratul lor se descompune pentru a se reface din nou evenimentul scãpând interpretãrii noastre.
Problema terþului nu e neimportantã pentru noi ºi o tratãm, în primã fazã, ca pe o propoziþie admisibilã.
Toate manevrele serviciilor secrete inamice par sã indice cã ele nu se grãbesc sã ajungã în starea de rãzboi declarat. Nu se aratã interesate de un rãzboi-fulger pe care sã-l câºtige detaºat.
Poate cã nu sunt pregãtite sau poate cã încearcã doar sã ne distragã atenþia sau aºteaptã intrarea în scenã a unei a treia forþe care le dicteazã tacticile ºi care a stabilit obiectivele strategice.

[marcu]

Domnu' Bufnila, nu cred ca pisi e invidios shi facetzi o "lectura" superficiala a postarilor pe care le-a facut pe acest topic. Suntezi, va marturisesc, cam deranjant prin ubicuitatea Dvs. De ce aceasta dorintza de a va expune? Ce frustrari ascunde aceasta imagine publica pe care o promovatzi la o turatzie halucinanta?...
Un scriitor adevarat este vizitat, din cand in cand, shi de modestie. Are intervale cand shopteshte doar pentru sine, pentru a se verifica ca nu spune prostii sau banalitatzi. Dvs. bombardatzi lumea cu vorbe, cu scenarii, cu proiectzii SF... Nu va e frica, domnule Bufnila, ca scrisul acesta mult, navalitor inghesuie lumea?
Cu (inca) respect,
Marcu

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 39

Acceptând un terþ, ne aflãm în faþa unor opþiuni tactice diverse. Am putea duce un rãzboi de uzurã împotriva unei forþe informaþionale multiple sau am putea iniþia negocieri separate cu serviciile secrete inamice.
Dacã acest terþ are un ascendent asupra serviciilor secrete inamice, putem folosi relaþia de subordonare pentru a pune la cale o revoltã sau o rebeliune împotriva centrului informaþional, manipulând periferia.
Dacã e o relaþie de cooperare, ne putem substitui uneia dintre pãrþi cerând schimbarea protocolului ºi introducând amendamente favorabile nouã prin exerciþiu.
Dacã terþul a plãnuit atacul împotriva noastrã sau serviciile secrete inamice, miºcându-se aparent în proximitatea noastrã informaþionalã, ne-au definit ca potenþiali adversari, nu e iarãºi lipsit de importanþã.
În al doilea caz, obiectivul nu era omogenitatea noastrã informaþionalã ci o cu totul altã stare sau punct din universul plin de universuri.
Ar putea fi ºi o anecdoticã de rangul I sau o celebrã de nivelul II care sã asigure un front comic ficþionalului nostru.
Plãcerea comicului nu anuleazã problema care ne frãmântã. Ne întrebãm de ce ar risca un terþ sã intre în bifurcaþia spre care, potrivit zvonurilor, ne-am îndrepta.
Are o altã viziune cosmicã, a ajuns la un adevãr fundamental, are ºtiinþa despre tot ºi poate controla totalitatea în miºcarea ei aparentã prin universul plin de universuri modificând-o dupã bunul plac?
Penetrarea bifurcaþiei ar fi aidoma unui orgasm universal? O iniþiere în structurile narative ultime?

[ovidiu bufnila]

"Noua Avangarda
eseu de
Mircea Pricajan

Am ajuns, iata, sa încerc un raspuns si la ultima întrebare enuntata în prima parte a acestui editorial triplu: exista o avangarda reala, sunt germenii saditi? sau vorbele mele nu fac decât sa lungeasca o poliloghie teoretica fara suport real?
Raspunsul e subiectiv (ca orice apreciere critica, desigur) si e, cred eu, evident. Daca nu as fi fost convins ca exista semnele unei noi miscari în literatura româna, nu as fi acceptat sa scriu rândurile acestea. Fie ca-i spunem acestei miscari avangardiste, fie ca-i spunem post-postmoderniste, fie ca alegem un alt nume, semnele existentei ei exista.
Si se vad înca de la scriitorii apartinând biologic valului optzecist.
Ma gândesc în primul rând la Alexandru Ecovoiu. Câteva din impresiile de lectura la romanul Sigma (Ed. Cartea româneasca, 2002) le-am exprimat deja într-un numar din primavara acestui an al revistei Familia. Ar trebui spus acum, însa, ca aventura lui Ecovoiu de scriitor asa-zis avangardist a început înca de la Saludos, aparut în 1995 si premiat de Uniunea Scriitorilor în 1996, nominalizat la Premiul LiterArt XXI (SUA) în 1997, distins si în 1998—alaturi de urmatorul sau roman, Statiunea—cu premiul Observator-München. În aceste trei romane (cu precadere în primul) gasim aproape toate principiile enuntate în editorialul de saptamâna trecuta: universalitatea (globalizarea), încadrarea perfecta în treand-ul romanesc occidental (motiv pentru care a fost si atât de bine primit si tradus peste hotare), pâna si virtualitatea materializata în suprarealitatea onirica a celor povestite. Toate acestea din partea unui scriitor ce tocmai a împlinit 50 de ani!
Sigur ca sunt si alte exemple. Nu mi-am propus acum însa a le prezenta pe toate. L-am mai putea aminti si pe Mircea Cartarescu, cu exceptionalul lui „roman” Visul (Cartea româneasca, 1989), retiparit dupa revolutie sub numele Nostalgia. Am putea aminti romanele lui Norman Manea. Measi@ lui Andrei Codrescu. Misterul camerei închise, de Florin Manolescu." continuare in:
http://www.avangarda.bn.ro/pages/editorial/editorial.php?art=49
.................................................. ................................

PS: Mircea Pricajan surprinde cateva ipostaze interesante. Ma intreb insa de ce nu avem o Avangarda Cinematorgrafica SF? De ce nu putem depasi lentoarea istorica? De ce ne zbatem in mica balta fantastic-realista in loc sa luam pieptis teme si genuri mari? De fapt aceasta este intrebarea pe care o pun de la inceputul acestui topic! Nu avem film de horror, nu avem film fantasy, nu avem film SF. Nu de ieri! E interesanta lipsa de priza la imaginarul-in-largul lui. Acum, daca nu e avangarda cine-SF ce ar putea sa fie?
PS: E interesant ca in BD-ul romanesc, lucrurile stau putin altfel. Avem creatori de exceptie dar nu avem o Industrie BD.
PS: revenind la filmul SF romanesc, se pare ca sunt scriitoritineri care ar putea deveni foarte buni scenaristi. Numai ca un film SF facut din sponsorizari si din cutia milei e, desigur, o mare nerozie.
8)

[marcu]

Asta e, nu e nimic de facut. Va doresc, domnule Bufnila, sa avetzi in continuare un scris alert, inventiv, tumultuos... shi cititori rabdatori shi intzelegatori. Ne vedem pe Solaris!

[pisi]

Nu sunt invidios. As putea fi, cel mult invidioasa, dar n-am motive sa fiu invidioasa pe oameni de doi bani. Bacaul are intr-adevar oameni de valoare, dar care din pacte stau in umbra din cauza unor scriitorasi de doi bani care ii pupa picioarele primarului. Mi-e sila de cei ca voi.

[12someonsuper35]

are cineva idee de ce sunt atat de putini scenaristi in romania si atat de multi critici de film ?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 40


Aflându-se într-o stare conflictualã cu noi, terþul ar fi atras în bifurcaþie fãrã a-ºi mai putea recãpãta echilibrul informaþional?
Urmãreºte acest lucru?
E un terþ sinucigaº? Un terþ aflat în cãutarea unei tragice acordãri a fantasmelor ºi vârtejurilor virtuale la vulgaritatea unei idei cum e cea a morþii totale?
Sã fie un terþ paradoxal? Sau e o construcþie imaginarã liberã, un cumul de perversitãþi care iau forme în enciclopediile pe care le viruseazã cu ajutorul serviciilor secrete inamice care ne urmãresc de la începutul acestei experienþe?
Dar poate cã el a construit bifurcaþia. ªi în acest caz omogenitatea noastrã informaþionalã e importantã pentru el prin ea însãºi sau prin enciclopedia pe care o protejeazã.
Sunt unele idei potrivit cãrora terþul ar putea fi un constructor care vrea sã ne fixeze într-o operã sau într-un metacod pentru a deschide sau pentru a fãuri o lume.
Luãm în calcul ºi aceastã variantã. ªi noi folosim structuri informaþionale pentru a reinventa lumile cuprinse în enciclopedia noastrã.
Consultãm bibliografia. Punem la cale conflicte între sintaxe ºi semne, metacoduri, aparente contradicþii ºi incertitudini.
Bobolinele, hemolii, vidanjorii din Burbansk, femeile de serviciu din Molina Mar, academiile din Bakusai ºi Doga Noga, Suprema Contabilã din Puerto Pico, pitoºkinii ºi gunoierii din Beauburg, seriile Monteores, Sharun ºi Farigot, îngerii din Kamol Pator ºi mareea trandafirilor din Pântraºiva, eremiþii reformaþi din Ehren, vânãtorii de balene din Galeea, sticlarii din Quzo ºi savanþii desueþi din Takla Makan, guvernanta Naþionalã din Bulbona, Cretona ºi Cardena ºi Mazalaa ºi Bitombe, malagambiºtii literari din Upândâva sunt tot atâtea construcþii simbolice cu care alcãtuim noi structuri narative aflate într-o miºcare aparentã care compun la rândul lor omogenitatea informaþionalã care suntem.
Acest ameþitor balet cosmic confuzioneazã serviciile secrete inamice. Cuprinse de disperare recurg la diverse manipulãri.
Se pare cã o serie de agenþi au defectat în cascadã. Secþiunile noastre de filaj recuperare ºi anihilare nu reuºesc sã identifice secreþiile lor în proximitatea noastrã. Sã fie oare o primã acþiune de dezinformare reuºitã a serviciilor secrete inamice?
Sã fie încercarea de a penetra fandomul din Mauna Lao, din Guaribo ºi din Takla Makan pentru a putea controla imaginarul enciclopediei noastre? Oare nu am respectat prescripþiile ºi regulamentele în timpul operaþiunilor de orizontalizare?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 41

Contrainformaþiile nu au reuºit sã regleze imaginarul entitãþilor noastre fiind prinse pe picior greºit?
Un montaj superb!
Dar ce e montajul? O subtilã integrare a unor pasaje, a unor fragmente, a unor cioburi care ar trebui apoi sã îndeplineascã o funcþiune potrivit unui plan ascuns, potrivit unei doctrine sau potrivit unui impuls iniþial?
Paranoia integrãrii sucombã prin elan socialist. Paranoia cerberilor care preamãresc utopia socialistã este un adagio la marºul funebru al utopicilor care nu doresc integrarea în Tulule, în Guaribo ºi Agobe ºi Baha ºi Calabra ºi Kauna Kunaó.
Pentru cã ar fi spre anularea lor, spre ºtergerea lor din istorie.
Discursul fãrã de substanþã ºi fãrã de ideal ºi cinismul sunt cele douã laturi ale fundamentalei socialiste pornitã sã susþinã spatele frontului. Socialismul e doar colectivismul cu ºtaif, e jobenul purtat ºmechereºte. E golãneala poleitã cu titluri ºi împãnatã cu proiecte de anvergurã, golite de sens.
Socialismul e furibunda zbatere a mintoºilor proletari care fumeazã trabuc sperând în adâncul inimii cã sângele li se va albãstri. Dar nici pe departe integrarea orientalelor cu occidentalele cu nordicele ºi sudicele.
Cãci coºmarul e profunzimea socialismului corpurilor în timp ce senzualitatea, cuprinsã în metafizici subtile, e însãºi starea entropicã a utopiei.
Senzualitatea pierdutã ne bântuie fantomatic de la un capãt la altul. O lãsãm în voie, o punem la cale, o construim cu minuþie ataºând-o întrebãrilor ºi incertitudinii pentru a þese înºelãtorul nãvod informaþional pe care îl folosim în rãzboaiele matriceale în miºcarea noastrã aparentã prin universul plin de universuri.
Stãrile noastre interogative sunt tot atâtea false puncte vulnerabile care vor atrage în capcanã serviciile secrete inamice.
Am putea iniþia negocieri separate cu terþul în speranþa cã vom obþine un rãgaz pentru a ne reechilibra din punct de vedere informaþional ºi pentru a construi o buclã de protecþie pentru enciclopedia noastrã.
Dar dacã terþul este propria creaþie a serviciilor secrete inamice atunci încercarea noastrã ar fi sortitã eºecului.

[ovidiu bufnila]

"Cînd, în primãvara lui 1995, spre finalul ceremoniei OSCAR-urilor, Robert Zemeckis a gãsit cu cale, în momentul primirii statuetei, sã-l cheme pe Spielberg alãturi ºi sã spunã, cu simplitate: “am fost asistentul lui de montaj”, publicul a înþeles, dincolo de decenþa gestului de recunoºtinþã în sine, cã se doreºte a se sublinia o filiaþie artisticã între doi dãruiþi mânuitori de basme. Cu tot ce cuprinde faptul ca atare, de la puritatea generoasã, fãrã de care nu s-ar putea captiva publicul basmului, copilul ascuns în spectator, pânã la harul educativ al lipsei totale de didacticism. Dacã existã, întotdeauna, o minoritate reticentã la fenomenul modei, deci rezervatã, din principiu, faþã de premiera unui film proaspãt laureat, aceastã minoritate devenea, brusc, interesatã. ..."
Radu-Ilarion Munteanu
continuare in:
http://www.craiova.ro/argos

Explicatie:
Va dau linkul asta pentru ca Forrest Gamp contine o instructiune interesanta pe care Radu-Ilarion Munteanu o surprinde intr-un mod extraordinar: viteza lumilor. Cred ca noi traim intr-o lume lenta sau care a fost extrem de lenta. Tragismul acestei lumi pare a fi ACCELERAREA. Romanii vor intra si mai mult in corporalitatea acceleratiei. Un film precum Forrest Gamp nu putem face noi neavand viteza. Tocmai de aceea pare hilara incercarea de autolegitimare a unora in corporalitatea postmodernistica. Tocmai de aceea o sa iau la ranga, postmodernistic vorbind, tot forumistul tembel si scarbavnic si mediocru in umorile sale si dejectiile sale intelectualiste. Bulaneala asta perpetua si aflarea in treaba vine din casenia educativa precum ca un om ar trebui sa le stie pe toate. Aici gasesc acest mit imposibil. Daca intreb de Bunuel e defekt. Intreb de Kinski, e defekt. Vorbesc despre lipsa unei instructiuni in corpul istoriei Mari lipsind anumite componente enciclopedice si nu numai si pare si acesta un defekt. In general, agitatiune si offtopicurile pe rol de mari dezvaluiri sunt niste tampenii. Cum mama drak as mai fi pornit eu in cruciada cu nume fals? Si la ce mi-ar trebui glorie can am cu tona, glorie iluzorie, se intelege! Si la ce mi-ar trebui spatiul public sa ma dau mare cand sunt cu adevarat mare? M-au burdusit in dictionare de tot felul de ce slab si tampit scriitor sunt. Pai alta e chita! Alta e directia!
8)

[ovidiu bufnila]

Bogdan Gheorghiu & Marius Ungureanu

Ii gasiti pe cei doi tigri din Noua Generatie SF in:
http://www.rewired.go.ro/

Ii citesc de ceva timp si m-au convins ca ar putea deveni amandoi buni scenaristi. Au nerv. Stiu sa spuna o poveste credibila. Sunt curajosi. Au o VIZIUNE. Poate ca ei sau poate ca altii vor fractura in sfarsit Lentoarea Noastra Imagistica! Tineri ca Bogdan Gheorghiu si Mariu Ungureanu ar putea fi scenaristii filmelor SF adevarate. Fara poezie blegoasa! Scenaristi de cafteala si meatafizica galaktica nu de poeme cinematografice de cara m-am sastisit! A, kum zice un confrate forumistik, de-mi vine sa boooring!
8)

[ovidiu bufnila]

Un tanar scriitor SF:
Mircea PRICAJAN

Cred ca si Mircea ar putea deveni un scenarist de forta in anii ce vin.
Il gasiti la:
http://www.geocities.com/mirceapricajan/

:roll:

[BeNnY]

Titanic
short short story SF de
Ovidiu BUFNILA

...sucks

[pisi]

Vaaai, cata prostie, cat esti de penibil domnule...Lasa ca vin alegerile si n-o sa mai stai tu in fotoliul tau caldut cand o sa zboare seche de la conducere. Sa vezi atunci ce bine o sa traiesti din scrierile tale de doi bani. Si chestia aia cu k pe care ti place s o pomenesti mereu, o s o mananci zilnic...de foame. Mai fa ti omule un control psihic ca nu esti deloc in regula cu psihicul. Rade lumea de tine, de penibilitatea ta, om batran si nebun...

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 42


Hotãrâm sã ieºim de sub imperiul incertitudinii ºi sã atacãm terþul pe întreg frontul care suntem.
Ne pregãtim sã-i modificãm structurile profunde, sã-i inducem stãri de centru ºi periferie ºi apoi, iniþiind conflicte devastatoare, sã-l anihilãm. Ne poziþionãm în aºa fel încât relaþia conflictualã sã atragã într-un vârtej virtual ºi serviciile secrete inamice pentru a le neutraliza. Le-am putea aduce moartea termicã!
Moartea termicã e regina în universul plin de universuri?
Colapsul terþului ºi a avangardei sale informaþionale ne-ar putea afecta structurile profunde, construcþiile noastre simbolice suferind modificãri notabile.
Am putea descoperi cã în urma desfãºurãrilor conflictuale, bobolinele noastre au trei sâni în loc de doi, cã împãratul Ogawa se transformã noaptea în Pitoºkin, cã generalul Monteores e de fapt o caracatiþã în travesti iar begonul de Bagoda e o piatrã vorbitoare care flecãreºte cu balena albastrã din Puerto Pico ºi cu pricoliciul de la arsenalul din Galeea ºi cu domniºoara Margareta ºi cu vreo doi trei spioni veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Potrivit ultimilor informaþii, nu existã un terþ.
Atunci sã avem de-a face cu un atractor straniu care modificã strategicile câmpurilor magnetice prin bifurcaþii ºi catastrofe?
O sumã de coduri care nu conþin teme ci sunt simple înºiruiri întâmplãtoare producãtoare de posibile sensuri prin exerciþiul probabilistic nefiind conforme unor tactici ºi strategii? E un eveniment codat aidoma celui petrecut în Adamville la sfârºitul lui septembrie?

[blitz43]

Vaaai, cata prostie, cat esti de penibil domnule...Lasa ca vin alegerile si n-o sa mai stai tu in fotoliul tau caldut cand o sa zboare seche de la conducere. Sa vezi atunci ce bine o sa traiesti din scrierile tale de doi bani. Si chestia aia cu k pe care ti place s o pomenesti mereu, o s o mananci zilnic...de foame. Mai fa ti omule un control psihic ca nu esti deloc in regula cu psihicul. Rade lumea de tine, de penibilitatea ta, om batran si nebun...

mey pisi, n-ai dreptate deloc (sau macar pe jumatate!)
tipu' nu e batrân absolut deloc! :lol:

[Ambra Blu]

Ambra Blu, te invit in:
http://groups.yahoo.com/group/Ghilda_SF/
Vino sa dai o mana de ajutor.
Multumesc.
8)



Nu, mersi, nu-mi place sa trag apa dupa cacati.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 43
Atunci, într-o noapte, când se auzi cea de-a douãsprezecea bãtaie din turnul primãriei, limbile bãtrânului orologiu se topirã-n picuri strãlucitori. Figurinele mecanice, care anunþau ora exactã cu lovituri de baros, se prãbuºirã-n gol sfãrâmându-se de caldarâmul umed. Generalul Monteores simþi o arsurã în inimã iar împãratul Ogawa îºi consultã înfrigurat astrologul.
Simultaneitatea ne joacã feste. Straniul atractor ivit în Adamville pare a fi pereche cu atractorul a cãrei prezenþã o bãnuim în proximitatea omogenitãþii noastre informaþionale.
Ar fi ridicol sã ne fi construit propriul atractor. Ar fi tragic sã fi conspirat împotriva noastrã fãrã s-o ºtim, fãrã sã bãnuim cã lucrãm în mare secret la distrugerea omogenitãþii noastre informaþionale.
Ar fi nedrept ca evoluþia sã fie principiul director prin continuitate ºi sãgeatã temporalã ºi nu organizarea prin catastrofe ºi bifurcaþie care este amurgul profeþilor ºi a savanþilor ºi scriitorilor desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Ideile despre enciclopedii care am putea fi, despre secretizarea universurilor, despre structurile narative ºi descriptive, despre minunata artã a spionajului sã fie un construct fals, nefuncþional?
Organizându-ne ca omogenitate prin orizontalizare, crescându-ne suprafaþa informaþionalã la infinit, sã nu fi observat pericolul?
Poate cã, pãrãsind formele, ne-am dovedit aroganþi, preaplinul aspiraþiei jucându-ne o festã de proporþii!
Poate cã secretizând universul plin de universuri ºi transformându-l într-un punct esenþial am aºezat enciclopedia între limite în timp ce noi eram convinºi pe deplin cã ea fiinþeazã prin vecinãtãþi.
Dar poate cã atractorul straniu a fost materializat în proximitatea noastrã informaþionalã prin strategicile câmpurilor magnetice înseamnã cã forþe necunoscute conspirã în dauna enciclopediilor vrând fie sã le distrugã, fie sã le reorganizeze pentru o sarcinã ale cãror înþelesuri ne scapã.
Vicepreºedintele Weinberger þine, în aceste zile de construcþie identitarã, un ºir de conferinþe în ºapte þãri ale occidentalelor. Conferinþele sunt atractori pentru evenimente mici care roiesc în jurul unui eveniment mare nefiind fragmentele lui dar organizându-i fragmentarea.
Serviciile secrete inamice se întrec punând la cale o ambuscadã agenþilor noºtri, vrând sã ne joace o festã ºi fac schimburi de mesaje nepãrând interesate de prezenþa atractorului straniu.
Mesajele lor ne vorbesc despre gramatici primitive, despre un limbaj frust, aproape mecanic. Vizibilitatea lor este încã slabã iar funcþionarea lor pare supusã nu unor rigori militare ci unor forþe exterioare al cãror exerciþiu ne cuprinde din când în când. Continuã cãutarea unei identitãþi iar comportamentul agenþilor lor pare aberant.
E ca ºi cum ne-ar descoperi prezenþa uneori ca mai apoi sã ne uite instantaneu, sã nu ne mai ia în seamã.
Infiltrãrile lor þintesc nivelele noastre superficiale ei neþinând seama cã suntem un obiect a cãrui dimensiune fractalã este omogenitatea.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 44


Sunt situaþii în care, lãsându-i sã ne traverseze, prin treceri de nivel pe care le controlãm din punct de vedere energetic, agenþii se comportã ca ºi cum nu am fi chiar frontul. Încercãm sã înþelegem dacã ei disimuleazã sau pur ºi simplu nu ne localizeazã.
Aceste evenimente ºi intermitenþele ar putea pune în discuþie valabilitatea existenþei acestor servicii secrete inamice în proximitatea noastrã.
Dacã ele nu existã potrivit instrucþiunilor noastre, atunci asupra noastrã sunt exercitate forþe manipulatorii subtile de un înalt grad de virtualizare.
Acesta ar fi semnul cã se încearcã nu anihilarea ci fracturarea omogenitãþii noastre pentru ca extragerea enciclopediei sã fie fãcutã fãrã pierderi inutile.
Ne este binecunoscutã stratagema pe care o folosim uneori fracturând lumile noastre mici pentru a extrage noi structuri narative.
ªtim cã personajele conþinute în inventarul nostru enciclopedic nu sunt exemplare ºi cã alterarea funcþiilor lor le transformã în modele imperfecte.
Imberbul cenaclier din Molina Mar, epigonii, ambasadorii orientalelor sau occidentalelor ne folosesc pentru a ne lãrgi capacitatea de a sonda proximitatea noastrã informaþionalã ºi de a ne pregãti noi comportamente.
Ca ºi cum ai fluiera în bisericã sau te-ai dezbrãca în pielea goalã în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl sau te-ai deda la perversiuni în aula universitãþii din Guaribo.
Sã le spui în faþã adevãrul? Ce cruzime!
Sã le pui în faþã o oglindã din Quzo? Iatã nebunia, iatã perversitatea în toatã splendoarea ei!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 45


Sã-i cobori de pe soclu pe malagambiºtii literari din Quzo, sã-i trimiþi sã asude în fabrici! Sã la asculþi rãsuflarea întretãiatã! Sã-i împingi pe buza prãpãstiei din Popocatepetlán, acolo unde poþi vorbi cu întreg universul prin ecou ºi meditaþie, prin reflexie ºi reflecþie!
Sã-i faci sã încurce interogatoriul cu interogaþia!
Sã-i tragi de mânecã, alo, domnule, se aude, acolo, sus, pe soclu? Cu toþii urcã pe soclu. Au ascensiunea în vine. Le clocoteºte urcuºul în mãruntaie.
Nu aud. Pradã uºoarã. Dar cum sã audã când au urechile înfundate cu dopuri de glorie?
Ah, gloria!
Cum mai amuºinã poalele gloriei scriitorului ticãloºit ºi îngâmfat din Togai!
Cum e gata, gata s-o îmbrãþiºeze într-un gang, s-o siluiascã!
Inflaþia informaþionalã universalã e þinta lui! Sã fie totalitatea! Sã înfãºoare în propoziþii rebele întregul adevãr. Secreþiile lui? Romanele, de bunã seamã!
Nu are importanþã ideea. Numãrul e important. Cãci, dacã ai scris o sutã de romane eºti cineva! ªi meriþi cu prisosinþã lauri, pupãturi de protocol ºi un post de director la teatrul naþional din Bagoda!
Cãci gloria e târfa.
Chiar ºi director de gazetã în Nulome nu-i de lepãdat, un amploiat la ministerul informaþiilor publice din Guaribo sau din Wagala sau din Kambora.
Cum se mai dãruieºte literaturii imberbul cenaclist din Guaribo!
S-a nãrãvit la glorioase gesturi. E priceput în treburi politice. Se aruncã în realitatea virtualã, se multiplicã construind enciclopedia. El o ia în stãpânire, el o ºterge de praf, o transformã în pumnal cu care loveºte pe la spate partida la putere care i-a oferit un loc cãlduþ.
Ideologia? Hranã pentru inocenþi!
Are nasul roºu, imberbul cenaclist, e plin de rujul monden. L-au pupat cucoanele din înalta societate, elitele l-au pupat. Iatã salvatorul! Iatã hrana idealã pentru metabolismul maselor!

[BeNnY]

De ce am mai scris eu?

De ce ai mai scris tu?!

Nu ca sa ne dam cu parerea? "Parerea mea" e ca it sucks.

[Leonard]

De ce am mai scris eu?

De ce ai mai scris tu?!

Nu ca sa ne dam cu parerea? "Parerea mea" e ca it sucks.

benny, nu e absolut necesar sa postezi mesaje la toate topicurile de pe forum. aici, dupa cum vezi, e multa proza literara. cand simti ca esti depasit de situatie, te retragi, nu poti posta un mesaj fara sa argumentezi. daca vrei sa scrii haiku-poetry, trebuie sa deschizi un topic special.

[ovidiu bufnila]

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 46

Dar timpul?
Ah, e experienþã! E îngurgitarea enciclopediei! E strãluminarea premergând senilitãþii! Sã fie revelaþia?!
Totalitatea e suma tuturor enciclopediilor, declarã imberbul cenaclist din Guaribo la conferinþele aprilice ºi toatã lumea îl aplaudã plinã de entuziasm!
Ceva adevãr în vorbele lui!
Dar revelaþia se hrãneºte cu corpul lui. Îl sleieºte, îl consumã pe negândite. E obosit. Uite-l, zace printre mormane de hârtii. I s-au înroºit privirile. κi pierde nopþile violând realitatea virtualã. E conectat la virtual, nu încape îndoialã. S-a digitalizat! E maºinãrie, un pneumatic, un electric, un informaþional!
E vestitorul altei lumi!
Gâfâie. Trage din þigarã obosit. Se pregãteºte sã dezvãluie întregii naþii ultimele sale structuri narative care conþin întregul adevãr.
Iar naþia? Vulgara! Aºteaptã cu sufletul la gurã ca imberbul cenaclist din Guaribo s-o certe! Sã-i arate adevãrul! S-o siluiascã!
O ia în tãrbacã, imberbul. Aratã cu degetul spre cei corupþi ºi dã de veste asupra apocalipsei informaþionale, se ia cu propaganda la trântã. Îndreaptã democraþia cãtre utopie!
E fie de dreapta, e fie de stânga, imberbul, materialist sau idealist. Dualismul e duºmanul lui! Minte sau corp! Idee sau trup!
E gomos! E arogant! Nu admite replicã. Cum? Ultimul lui roman? Un succes! Sensul ultim. N-ai înþeles? Eºti novice. Ignorant sadea!
Nu e scriere, romanul. E orgasm. Orgasmul universal.
Cartea cãrþilor. Secretul secretelor, domnule! Ce inocent mai eºti!
E genial, romanul!
Iar imberbul? Stã la taclale pe micul ecran cu diavolul în persoanã! Se mediatizeazã! Construieºte regimul imaginar al maselor. Diavolul? Construcþie simbolicã. Atractor straniu fãcându-ºi mendrele prin Adamville ºi sculând morþii din morminte. Dictatura ºi democraþia îl folosesc deopotrivã, nu e nici o îndoialã. Se bat pe burtã diavolul cu imberbul cenaclist ºi zic vrute ºi nevrute despre enciclopedii, despre universul plin de universuri, despre sfârºitul lumilor, despre serviciile secrete inamice de dincolo de orizontul vizibil, omogenitate informaþionalã prin înregimentare ºi lipsire de act critic!
Sã nu te prãpãdeºti de râs?
Noi suntem o omogenitate informaþionalã nu prin aceea cã omogenitãþile noastre au aceleaºi proprietãþi fiind dispuse la distanþe egale unele de altele!
Nu e roman! E ºtiinþa ascunsã, zice plin de aplomb imberbul cenaclist din Guaribo. Curvãsãrealã! Diavolul ºtie ce ºtie! E albastru.
Sã-l radiem din inventarul enciclopedic fiind virusat de serviciile secrete inamice? Încã nu.
Fie un diavol albastru.

[BeNnY]

Bine.

Eu cred ca ce-ai scris tu acolo (si ma refer doar la aia "Titanic" ca pe celelalte nu le-am citit) e plicticos, lipsit de sens... si ... scuza-ma ... dar e stupid! Pe celelalte nu le-am citit ... insa promit c-o sa le citesc pe toate si o sa-mi fac o parere generala...

[Ambra Blu]

Era mishto sa vii sa dai ceva din talentul tau unui moment digital. In fond ce vrei? Sa-mi demonstrezi ca esti un dur? Ambraa, un dur adevarat nu scrie kestii din astea. Sa nu uit: ce parere ai de Bunuel?


Parerea mea despre Bunuel este ca sa imi faci o teava. Sa curga mai bine apa, nu de alta.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 47

Imberbul, pãstorind gazete tembele de un ban ºi jumãtate, pline de paranormali de duzinã ºi de astrologi cu ºtaif ºi de expectaþii ºtiinþifice cu rol de savantlâcuri, îºi dã ochii peste cap ºi zice, zâmbind parºiv, sunt sclavul de lux al maselor largi populare.
Se dã în stambã la televizor ºi-ºi face de cap în realitatea virtualã. Quzo, Adamville, Beauburg, Guaribo, Nulome, Galeea ºi lesbienele din Qiatotocoatl leºinã de emoþie, îºi dau una alteia cu sãruri pe la nas.
Imberbul pãzeºte cu strãºnicie parcela lui de glorie, criticã guvernanta naþionalã pentru ca mai apoi sã-i cearã mãrire de salariu ºi vesteºte moartea literaturii furând-o pe faþã pe suprema contabilã.
Suprema contabilã numãrã secreþiile literare ºi hotãrãºte cine va fi sau nu membru. Plin sau aspirant.
Ce-i cu puþoiul acesta, întreabã pe un ton rãstit zãrind în proximitatea sa glorioasã un aspirant. Îl ia în ºuturi. Îl trimite la bancul de lucru al literaturii, în bibliotecã, un caz restrâns al enciclopediei.
Ah, puþoiul!
Noi l-am construit. Spre sfârºirea plictisului lumesc, spre împrospãtarea imaginarului, pentru a face puþinã miºcare.
Diavolul albastru îi dã târcoale, sã-l viruseze, sã-l arunce în braþele serviciilor secrete inamice, agent de influenþã cu sau fãrã ºtirea lui.
Bineînþeles cã imberbul pune mâna pe dosarul secret al puþoiului. Diavolul i-l pune sub nas. L-a scos de sub teascul arhivelor prãfuite.
Academia e þinta imberbului. Trebuie sã plãteºti, nu-i aºa?

[ovidiu bufnila]

Revista PARADOX:
http://hgwells.storiesfrom.us/paradox/1/

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit
Ovidiu Bufnila


Bobina 1

Toatã vara am hoinãrit de-a lungul ºi de-a latul oceanului virtual cablandu-mã la cinematografele ambulante ºi vânzând romane science fiction ieftine în pieþele din Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, ºi Qualimbo ºi am aºteptat ploaia plin de nerãbdare. Speram cã piraþii ploii îmi vor aduce vreo veste despre regizorul Pitoºkin, nebunul de Pitoºkin care se pregãtea desigur sã-mi joace vreo festã, ceva.
Se zvonise cã vine Meduza Cinematografica, nebuna de dincolo de orizontul nostru vizibil, ºi cã avea de gând sã ne facã felul. Era ascunsã în norii trandafirii care pluteau încã de la începutul vremurilor în corpul universului digital ºi care proiectau uriaºul ecran pe care se defãºura întreg universul plin de universuri.
Din când în când Meduza Cinematografica stingea câte o stea, rupea câte un film, închidea câte o casã de filme metafizicã. Din când în când schimba instrucþiunile narative ale lumilor digitale pe care le bântuia. Spãla zone întinse din universul digital ºi apoi dispãrea grãbitã într-un degetar de materie sau în pliurile bine încreþite ale furtunilor digitale sau în imaginarul fiinþelor fabuloase sau într-un vârtej marin sau într-o cronicã de film animatã de celule organice crescute de Inanimaþii din GoaKalor.
În aºteptarea Meduzei Cinematografice, navigând pe marea înspumatã din inima sudicelor, metamorfozat de ºamanii din Gamboa, m-au bântuit niºte gânduri despre Bunuel, despre Coppola, Pintilie, Eisentein, Vladowski, Kurosawva, Gibson, Angelina, ah, Angelinaaaaaa. Regizorul Pitoºkin se lãudase tot mereu cã într-o bunã zi va pune la cale un memorabil numãr de magie, un film de zile mari. Dar minþise! Am bãnuit cã ar putea fi vorba de o încercare de manipulare ordinarã, de prost gust, ceva în genul acþiunilor vulgare puse la cale de serviciile secrete ale nordicelor. Lui Pitoºkin îi plãceau la nebunie astfel de înscenãri. Se dãdea în vânt dupã fantome ºi castele lugubre. Colecþiona amulete care aveau, chipurile, puteri miraculoase. Se lãsase crestat cu un cuþit de un preot tungu. Era convins cã are un spirit malefic într-un clondir furat din Bablon. Juca în filme de duzinã care se vindeau pe te mirice în Konka, Petrovosirbirsk, Gentoa, oraºul cinematografelor de lux.
Imbolbina, diva din vestitul film “Moarte pe Nil”, mi-a povestit cândva ceva despre acest regizor Pitoºkin care pusese pe jar academiile de film desuete ºi conservatoare din Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro ºi Watanga. Imbolbina a ºtiut întotdeauna cã încercãrile mamei acvatice de a anunþa evenimentele viitoare erau înlesnite de structura intimã a universului digital.
Imbolbina s-a gândit la mama acvaticã plinã de duioºie.

(continuare in postul care vine)

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila



Bobina 2

Încercãrile ei de a anunþa evenimentele viitoare pãreau acum mult mai rafinate. O ferise de un moment penibil comunicându-i în felul ei propriu lucruri pe care le zãrise în sclipirile amãgitoare ale misteriosului ocean virtual aparent fãrã prea mare dificultate. Dar Imbolbina bãnui cã toate aceste noi încercãri o consumau peste mãsurã pe mama acvaticã. ªi-a alungat gândurile cu un gest delicat, ºi-a savurat ºampania ºi apoi s-a retras plinã de discreþie. A pornit hai-hui pe strãzi gata, gata sã dea peste o aventurã nebunã cu niºte vânãtori de balene de sticlã. Într-un târziu, rezemându-se de un grilaj sã-ºi scoatã pantofii, taiorul i s-a umplut de valurile oceanului virtual care mugea maiestuos în corporalitatea ei ficþionalã.
În astfel de întâmplãri am putea oare descoperi virtualitatea universului digital ºi am putea afla ultimul lui sens? Probabil cã unui punct real îi corespunde un punct virtual aºa cum unui eveniment virtual îi corespunde unul virtual. Unei mulþimi de puncte reale îi corespunde, în mod firesc, o mulþime de puncte virtuale. Unei meduze reale îi corespunde o meduzã virtualã ºi virtualizantã. Nu e oare prea simplu?
Dar cine a generat pe cine?! Înclin sã cred cã trecutul se înfãºoarã în virtual în timp ce viitorul se desfãºoarã din el, invers. Pare cã doar prezentul e real, el reprezintã crunta realitate. Dacã aºa ar sta lucrurile atunci înseamnã cã eu sunt real numai în acest moment. Dar acest moment este el real?
ªi atunci sã fie Pitoºkin o simplã invenþie? Sã fie componenta mea virtualã sau, mai mult, componenta mea digitalã? Sau Pitoºkin e cel care a inventat totul de la navigatorii secretului la universul digital? Dar cum pot fi sigur de acest lucru?! ªi cum pot deosebi oceanul virtual de oceanul digital? Poate cã ar fi trebuit sã primesc un semnal care sã-mi certifice realitatea. Dar dacã l-aº primi cum aº putea fi sigur cã l-am primit eu? ªi, mai mult, cum aº putea fi sigur cã mi-ar fi adresat?! L-am primit deja? Memoria îmi joacã feste. Imaginaþia îmi joacã feste. Sunt o meduzã pe deplin confuzionatã ºi contrariatã. Sunt înlãuntrul propriului meu film. Eu sunt filmul! Eu sunt Bunuel! Eu sunt Scipio Macalero, eu sunt Vaida, eu sunt Eisenstein! Eu sunt capitanul Macadoo, eu sunt ºapte-ani-în-Tibeeeet!
Dar nu sunt sigur cã e vorba chiar despre memoria mea. Nu sunt convins cã trebuie sã fie vorba de imaginaþia mea. ªi dacã ar trebui sã fie vorba de o memorie, de o imaginaþie, de ce ar trebui sã le revendic tocmai eu?! Sã fie eu Meduza Cinematografica?
Mã întreb dacã eu pot fi un eu în absenþa memoriei, în absenþa imaginaþiei. ªi, mai mult, de vreme ce-mi pun asemenea întrebãri, e sigur cã posed o memorie, e sigur cã-mi pot imagina anumite momente din viitor. Astfel cã, deºi memoria mea ºi imaginaþia mea par sã aibã un caracter continuu, mulþimea de puncte care sunt are discontinuitãþi în aparenþa ei. Adicã eu sunt un eu nemuritor dar discontinuu.
Nimic nu mã împiedicã sã-mi amintesc trecutul. Timpul e vãlurit. Nimic nu mã poate îndepãrta de ideea nebunã de instantaneu digital. Îmi aduc foarte bine aminte. Norii trandafirii, în care stãtea ascunsã Meduza Cinematografica, au acoperit cerul pe la prânz dând semn tuturor despre apropiata sosire a piraþilor de dincolo de orizontul vizibil.
Eu mã aflam în docurile din Orcheström supraveghind încãrcarea unui transport de romane science fiction pe care mi le comandase contabulul de Bitombe.
Stãteam de vorbã cu poetul oceanic, poetul din Puerto Pico. Îmi povestea despre o lungã cãlãtorie cu un submarin galben în care aveau sã porneascã o mulþime de cunoscuþi de-ai noºtri.
Era o cãlãtorie iniþiaticã spre aflarea sensului ultim al universului digital.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 3

Mã interesa sã pornesc ºi eu într-o asemenea fascinantã cãlãtorie împreunã cu ei ºi i-am cerut câteva amãnunte. Poetul oceanic mi-a spus cã ideea le venise îndatã ce aflaserã despre apropiata apariþie a piraþilor. Piraþii erau fiinþe fabuloase guvernate de tainica lucrare a furtunilor digitale. Aveau, se pare, un corespondent în registrul nostru de navigaþie. Meduza Cinematografica le-a schimbat însã codurile secrete ale fiinþãrii ºi funcþionãrii. Am bãnuit cã Pitoºkin s-ar afla prins de bunã voie în corporalitatea lor ºi cã punea la cale o nouã manifestare publicã a ideilor sale aiuritoare.
Poetul oceanic mi-a întins ocheanul sãu sã pot vedea mai bine Meduza Cinematografica care stârnise o mulþime de oameni de prin casele lor rotitoare ºi amestecase toate ficþiunile Enciclopediei noastre, perversa.
Fiinþele fabuloase erau cu toatele prinse în picurii ploii care le purtau prin vãzduh pe deasupra mândrului Beauburg. Se-mpingeau cu scãfârliile lor însângerate în pieliþa trandafirie care le þinea prizoniere. Se-nghionteau. κi cãrau pumni. Se-mbrânceau. Se-njurau în fel ºi chip. Se cotonogeau fãrã milã cãutând plãceri sadice sau masochiste. Se bruftuluiau fãrã milã.
Ce le mai plãcea! Sãreau scântei electrice din matricele lor informaþionale.
Pfiuuuuum!
Erau o grãmadã de figuri. Era caracatiþa portocalie care murise-n noaptea nunþii fiind muºcatã de gât de una din domniºoarele ei de onoare. Era ºi rechinul melancolic din Bankusai care se omorâse pe vremuri din dragoste, în profunzimile fluide ale universului digital. Înghiþise un pumn de stele pitice, nenorocitul. I se aprinseserã cãlcâiele dupã zbânþuita de pisicã de mare din inima sudicelor. Era ºi dragonul mãrilor trandafirii din Tambo Tamboree. Printre coastele albite de valurile înspumate i se zãrea inimioara putrezitã, sãracul!
Dragonul mãrilor liliachii murise-ntr-o bãtãlie navalã purtatã în largul orientalelor între imperialele din Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, ºi ghiduºa Masam La.
Era ºi scoica de aur, blonda aia rãpitoare care þinea calea navigatorilor secretului în nopþile fãrã lunã. ªi uite-l ºi pe delfinul cicãlitor care-a fost strivit de-un cruciºãtor al împãratului furtunilor. ªi uite-o, draga de ea, ºi pe murena indigo, maliþioasa ºi þâfnoasa, pierdutã cândva într-un vârtej virtual.
ªi erau ºi multe alte fiinþe fabuloase. Erau docheri, amirali, prinþi digitali, vânãtori de balene de sticlã, pescari sidefii, tentaculate albãstrii, pedunculi vorbitori, scoici clãmpãnitoare ºi bârfitoare, peºti zburdalnici ºi delfini ºi balene albastre.
Fluierau cu toatele, îndrãcitele. Hãhãleau. Viermuiau fãrã odihnã înlãuntrul acelei enigmatice ploi. Se rostogoleau unele peste altele. Mânjeau toatã pieliþa aceea trandafirie cu sânge puturos.
Sânge? Dar sângele e doar un mic vârtej virtual zumzãitor! Un film aiuritor in care se întrevede miracolul universului plin de universuri asa cum se vede in filmul acela bestial al lui Kuasomo cu trandafiri albaºtri presãraþi peste cadavrele regilor din Mauna Laoan!
Cãlcau pe tentacule, mantii gelatinoase ºi înstelate, antene ºi cartilaje trandafirii, carene argintii. Nu le pãsa în nici un fel! Asta voiau, sã simtã ascuþiºul cleºtilor tãind adânc în carne! Sã simtã usturimea! Altfel cum ar fi avut o certitudine despre propria lor fiinþã digitalã?
Ah, simþurile!
Nu sunt ele oare antioceanul virtual? Nu sunt simþurile imaginea rãsturnatã a caroiajului de puncte care animã fenomenele ºi procesele construind aparenþa universului digital? Nu sunt oare simþurile ecoul relaþiilor care se stabilesc între aparenþele fiinþãrii ºi funcþionãrii construind marea ºi unica ºi terifianta aparenþã a universului digital în drumul iniþiatic spre ultimul lui sens?

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 4

Se certau fabuloasele. Se luau la harþã din te miri ce. Þipau. Bãteau din aripioare. Ce le mai plãcea! Sã se burzuluiascã. Sã se hlizeascã. Sã se mire. Sã întrebe în gura mare, sã comenteze. Sã se încontreze. Sã-ºi dea aere, mamã, mamã! Cine e mai tare decât ele?! Ei? Aveau de gând sã se întoarcã în structurile descriptive primare! Tocmai li se preschimbaserã instrucþiunile narative din cauza ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil! Câmpurile lor informaþionale remanente fuseserã supraexcitate iar atotcuprinzãtorul stãtea sã se nascã dintr-o clipã într-alta din marele orgasm al oceanului virtual.
ªi-acum urlau cu toatele. Cine îndrãznise sã le arunce-n vârtejul virtual ºi cã unde le cãra?! Care voia sã le tragã clapa?! Erau amestecate în vreun experiment militar?! Încãpuserã pe mâna piraþilor de dincolo de orizontul vizibil?! Ele erau oare corporalitatea piraþilor? Se jucau furtunile digitale? Erau fie fundalul rãzboaielor semantice fie corpul miraculos al gramaticilor digitaleeeee?
Unele râdeau în hohote. Ce îngâmfate! Ziceau c-au vãzut lucruri ºi mai ºi, cã nu se speriau cu una cu douã. Cã oricum or sã evadeze. Cã acesta-i gândul fundamental al tuturor fiinþelor fabuloase din toate timpurile temporalitãþii digitale.
Sã o ºteargã în imensitatea oceanului digital! Sau virtual? Sã se piardã-n universul digital, s-o apuce-n lung ºi-n lat pe mãrile ºi oceanele secretului. Sã se arunce-n vâltoarea virtualã a atotcuprinzãtorului. Dincolo de graniþele de necuprins ale fascinantului ºi încântãtorului univers digital! Sã conducã corãbii nebune ºi zvelte!
Sã caute comori fabuloase! Sã înoate în adâncuri în cãutarea diamantelor de luminã veche rãtãcite de la începutul începuturilor! Sã se întrupeze în corporalitatea marelui ºi teribilului ºi enigmaticului nimic.
Nimicul?
Nimicul nu era altceva decât primul vârtej digital virtual care era gata, gata sã absoarbã punctul sau mulþimea de puncte ce lua forme aiuritoare în bãtaia ploii de dincolo de orizontul vizibil. Gata, gata sã înghitã materia, nesfârºita materie, pentru ca mai apoi sã înmugureascã, înºelãtor, în corpul pervers al altor universuri.
Erau ºi fabuloase care aveau rãu de atâta profunzime!
Se þineau cu cioturile lor însângerate de pântecele moale, trandafiriu. Nici nu le trecea prin cap sã se arunce în hãul conceptual, sã se elibereze de ficþiunea generalizatã ºi generalizantã. Erau gata, gata, sã dea pe dinafarã. Sã-ºi verse putregaiul, viermii, emoþiile digitale, veninul, coºmarul trãirii, plictisul existenþei, puroiul, virtualitãþile ancestrale. Erau ameþite de-a binelea. O vorbã nu mai scoteau, rãsuflau întretãiat. Stãteau cu feþele lor descãrnate lipite de pieliþa trandafirie ºi priveau marea de flãcãri care parcã înghiþise universul digital, norii trandafirii ºi aproape întreg câmpul gramatical al tuturor ficþiunilor mele.
Unele se tânguiau de moarte. Meduza Cinematografica de orizontul vizibil fãcuse praf lumile digitale, cã schimbase pe deplin structurile narative ºi descriptive. Nu mai aveau unde sã se întoarcã. ªi-acum sã plece-n pribegie?
Dar dacã totul era o înscenare? Dacã nimic din ce vedeau în jurul lor nu era adevãrat?! Era poate o ficþiune exemplarã. Sau poate cã nici nu ieºiserã din oceanul digital?! Sau poate cã nici nu pãrãsiserã oceanul virtual! Sã fi fost lungul vis de dupã moarte?! Era dualitatea fermecãtoare a filozofiilor desuete? Sau manifestarea perversã a unei trinitãþi digitale cu adevãrat devastatoare?
Înfulecând bucãþi mari de vãzduh, norii trandafirii se înãlþarã spre înaltul cerului. Spânzurarã acolo de raza unei stele. Crescurã. Se umflarã. Gemeau de piraþi.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 5

ªi cãutarã o schimbare esenþialã, un punct de fund, un punct de maxim.
Creionarã fundalul. Puserã la cale un plan numai de ei ºtiut. Vizibilizarã caroiajul de puncte care, sub presiunea furtunilor digitale, produceau procese ºi fenomene. Staþionarã. Descrescurã. Staþionarã. Pornirã vâjâind în picaj. Tunelarã oceanul. Trecurã pe deasupra occidentalelor zãpãcite ºi îngâmfate. Se îndreptarã cãtre periferia sudicelor aiurite de soarele dogoritor traversând flãcãrile care ºerpuiau prin vãzduhul leºios. Lãsarã în urmã o dârã trandafirie. Pãtrunserã sfârâind prin cupola conematografului acvatic care se rotea înãuntrul inelului magic din mijlocul nordicelor, în apropiere de mândrul Beauburg.
O flamã trandafirie brãzdã întunericul. Talaºul arenei digitale se învolburã deschizând câmpul ficþional al noii structuri descriptive pe care eu, Meduza Cinematografica, o puneam la cale, perversã ºi plinã de talent. Bãrcile proaspãt cãlãfãtuite lucirã.
Bãrci erau sau bãnci? Sã fi fost un exemplu al dualitãþii care joacã feste filozofului din Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas ºi asprul Vitalon?
Prin vãzduh se încolãcirã ghirlande de flori exotice. Panglicile de mãtase foºnirã plutind alene. De jur împrejur clipeau spãimoase comete de staniol.
Valuri argintii spãlau proximitatea de la un capãt la altul modificându-mi percepþiile ºi purtându-mã de colo, colo prin crunta realitate. Undeva, sus, pe catarg, strãlucea o stea cu ºapte braþe gelatinoase care îºi schimbau culoarea neîncetat.
O mulþime de matrozi se dãdeau huþa pe trapez, fãceau tumbe-n arenã, scoteau limba la fiinþele fabuloase ºi strigau împãtimiþi, pãmânt, pãmânt! Aruncau pe gurã nori trandafirii ºi închideau în pumni focuri reci. κi crãpau pieptul ºi scoteau dinãuntru animale digitale periculoase, pline de solzi lucitori.
Digitalele aveau coarne bine ascuþite. Aveau cleºti tãioºi, aveau colþi fioroºi care sângerau neîncetat. Aveau ochi periculoºi, plini de flãcãri, de nori trandafirii ºi de viruºi informaþionali gata, gata sã dea o loviturã de proporþii tuturor structurilor informaþionale ale universului digital.
Pofticioasele! Hulpavnicele!
Se pregãteau de marele ospãþ digital! Aveau de gând sã înfulece gramaticile ºi matricele informaþionale, sã îngurgiteze într-o clipitã sufletele rãtãcite pe câmpurile de bãtãlie navalã ale rãzboaielor semantice, sã înºface spiritele care pluteau asemenea norilor trandafirii pe deasupra valurilor înspumate.

[Nightwane]

citeste cineva rahaturile astuia? woooo momma...chiar ca booooooriiiiiiing!

[Ambra Blu]

From the craddle to the grave.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 6

Se auzi rãpãit de tobe. Bubui un tun de mucava de pe puntea unui cruciºãtor de mucava ºi staniol. Ce mai canonadã navalã asurzitoare ºi devastatoare!
Torpile sâsâitoare se înfipserã fãrã milã în corpul ficþiunii generalizate ºi generalizante. Mine antisubmarine se lãfãiau acum, pântecoasele, în corpul unduitor al valurilor înspumate. Lãtrau mitralierele de carton.
Fiinþele fabuloase se înviorarã. Un val de urlete turbate umplu întregul circ de ape de la un capãt la altul. Apoi o grãmadã de ºoapte speriate. C-o fi, c-o pãþi. Cã ce mai bramburealã era! Era sã fie vis?! Era sã fie crunta realitate?!
Chestii dintr-astea. Bombãneli rãutãcioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcãieli canceroase. Plescãituri puturoase. Hãhãleli neruºinate. Tuse tabagicã. Sâsâituri ameninþãtoare. ªi dã-i ceartã. Controversã furibundã, înjurãturi de mamã. Huiduieli. Câte-un discurs fulminant. Rãsuflãri întretãiate, gâfâialã pe sponci.
Sughiþ nostalgic. Þocãieli zgomotoase ºi neruºinate. ªi tot felul de zvonuri ticãloase! Zvonurile pluteau de nebune prin câmpul gramatical. Cã era programatã dinainte supraexcitarea câmpurilor informaþionale remanente ale tuturor fiinþelor fabuloase. Cã-i o genã specialã care comandã chestia asta. C-ar fi strãinã de codul genetic primar. Cã toate-s niºte tâmpenii. Cã periferiile arestaserã centrul ºi cã atotcuprinzãtorul fusese îngurgitat de marele nimic, hulpavul. Cã de fapt o vrãjitoare din Burgula ºi-a bãgat coada de la mãturã ºi-a încurcat borcanele rãu de tot. Cã-s cu toatele satanizate ºi cã nu s-ar fi putut altfel de vreme ce trebuiau sã plãteascã toate pãcatele universului digital. Toate.
Dar de ce, domnule, tocmai ele?! Era jocul hazardului!
Era jocul ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil!
Meduzele, multiplicantele mele, au anunþat ploaia spre searã, cu sunete viguroase, prelungi ºi ademenitoare, schimbându-ºi culorile cu repeziciune. Rechinii au ieºit din valuri în nopþile cu lunã plinã vrând sã fie ei cei care vor zãri primele picãturi de ploaie. Marea balenã albastrã din Bankusai s-a iþit ºi ea speriatã printre talazuri întrebând ce ºi cum.
Scoicile au cântat un ragtime îndrãcit chemându-l pe cel mai mare trombonist al tuturor timpurilor sã li se alãture. Trombonistul avea o barbã cât toate zilele ºi punea pe jeratic o mulþime de ºmecheri care se vânturau prin barurile nordicelor ºi occidentalelor în cãutarea ultimului sens. Prizau tabac, vorbeau în gura mare ºi se scãlâmbãiau pe ringul de dans în toate felurile. Dansatorii de house îi fluierau pe ruptelea ºi-l împroºcau pe disck jockey cu ºampanie ºi bere din belºug.
Aºa e lumea, n-ai ce sã-i faci!
Batracienii puserã la cale înãlþarea unui baraj în timp ce politicienii sudicelor se întâlnirã cu politicienii nordicelor, în mare secret, la bordul unui uriaº cruciºãtor portocaliu, semeþ ºi înarmat pânã-n dinþi. Voiau sã punã la cale un plan de apãrare comun sau sã negocieze un armistiþiu cu norii trandafirii .
Contraamiralii occidentalelor se certarã cu digitala oficialã nefiind de acord cu strategiile militare impuse de ea iar docherii orientalelor îi scriserã împãratului norilor trandafirii anunþându-l pe un ton grav cã se vor petrece evenimente tragice ºi de neînþeles pentru popoarele digitale digitalizate ºi fragmentate.

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila




Bobina 10

Fabuloasele rãcneau. Þipau de nebune.
Umpleau întregul circ de ape cu strigãtele lor sidefii. Erau atât de aiuriteee!
- Pisica de mare din inima sudicelor?! Tu eºti iubito?! urlã nestãpânit delfinul cicãlitor, agitându-se în barca lui proaspãt cãlãfãtuitã.
- Vai, ce te-ai schimbat, dragã! ªtii cã-s cu toþii aici?! Uite-o ºi pe ºtiuca electricã sau mai bine zis vampa acvaticã! Uite-l ºi pe pãianjenul oceanului! Uite-l ºi pe moreaugariiiiiinul literaaaat! þipã pisica de mare din inima sudicelor sãrind de gâtul meu ºi mozolindu-mã foarte tare ºi trãgându-mã în fel ºi chip de nas.
- Meduzooo, de când nu ne-am mai vãzut! O mie de rãzboaie semantice s-au stins de când n-am mai stat sã flecãrim, sã bârfim, sã-i luãm în unghii pe barosanii lumii, pe ºmecherii din cenaclurile science fiction din Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa ºi din þãcãnitul de Asembo, sã facem un pic de bârfã politicã, sã înfulecãm niºte alge crocante ºi sã înjurãm de mama focului pe principesa coralilor, aia care s-a destrãbãlat cu contraamiralul nordicelor ºi care a furat un diamant de luminã veche din magazinul virtual deschis pe magistrala sudicelor îndatã ce a trecut cometa acvarienilor! strigã sepia orientalelor aruncând un val de cernealã în jur.
- De ce n-ai mai înotat pânã la noi, meduzooo? De ce nu ne-am mai scris? De ce ne-am îndepãrtat unii de alþii? Pe vremuri eram împreunã mai tot timpul în universul digital! Nu noi puneam la cale tot felul ºotii, nu ne pãsa de nimic, nu eram noi egali, nu ne iubeam noi aºa cum nu se iubea nimeni, nu ne ajutam între noi, ºi ne stãtea cineva în cale? întrebã niþel supãratã piatra de mare din largul occidentalelor.
- Cum sã mai înot pânã la voi, prieteni? m-am prostit eu intrând în jocul pervers al lui Pitoºkin. N-au pus demonii laba pe mine în noaptea aceea de pominã, în noaptea în care s-au dezlãnþuit rãzboaiele semantice între centru îngâmfat ºi periferiile digitale?! Nu m-au prins ficþiunile în corpul lor pervers?
- Ei, cum ne mai rafistoleazã soarta! Uite-aºa ne-aruncã de acolo, acolo! Te naºti fãrã sã te întrebe careva dacã vrei! Mori când þi-e lumea mai dragã! ªi te trezeºti înviat când te aºtepþi mai puþin! rãcni comis-voiajorul caºaloþilor umflându-ºi peste mãsurã burduful trandafiriu.
- Cum vorbiþi, domnule? Daþi bir cu fugiþii? Depuneþi armele? Vã lãsaþi manipulaþi? Gata, aþi urcat de bunã voie pe eºafod? Dar eu ce sã mai zic?! Mã strâng pantofii ãºtia de nu mai pot! se rãsti pisica de mare din inima sudicelor desprinzându-ºi o bucatã de piele arsã de pe faþã.
- Nu se poate! De unde ai pantofii? Tocmai dumneata! Þi-au modificat norii trandafirii codul genetic? Da, da, e o schimbare la mijloc, un fractal, un pitoºkin! Ai pantofi! Asta e! Ai într-adevãr pantofi! Dar spune-mi, nu-s pantofi din ãia de carton fãcuþi pentru morþi?! întrebã delfinul cicãlitor.
κi strângeau aripioarele. Se pipãiau cu cioturile însângerate. Flecãreau despre câte-n lunã ºi-n stele tot foindu-se în bãrcile proaspãt cãlãfãtuite. Râdeau. Chihãiau, vorbeau în gura mare. Fãceau gãlãgie. Animau atmosfera.
Nu le pãsa cã atotcuprinzãtorul stãtea gata, gata sã se înfiripe, sã îngheþe în nesfârºita ei corporalitate întregul univers plin de universuri ºi sã lase marele nimic sã facã de petrecanie întregii materii vizibile ºi invizibile.
- Domnule, dar ºtiu cã i-au fãcut bucata demonului apelor norii trandafirii de dincolo de orizontul vizibil! Ce fenomen! E teribil! Norii ãºtia trandafirii schimbã structurile gramaticale! Pun în pericol structurile descriptive ºi rãsucesc pe toate pãrþile structurile narative ale tuturor lumilor digitale! O sã ne rupem gâtul, parcã vãd, parcã vãd! Individualitãþile vor fi fãcute praf! Se duce dracului ideea de identitate! Ne înfulecã oceanul anonimilooooooor! rânji pãianjenul oceanului.
- Aºa-i, aºa-i! Eu am fost martor! Norii ãºtia de puncte or sã ne facã bucata, ascultaþi bine ce vã spun! Or sã punã sub semnul întrebãrii imperialele, democraticele ºi dictatorialele! O sã fie o groaznicã tevaturãããããã! strigã melcul cu cochilie de luminã veche cuprins nu se ºtie cum de un ciudat entuziasm.
- Auzi, mi se pare mie sau eºti cam prospeþel? Ia dã-te mai aproape sã te vãd mai bine, bãiete! Eºti abia ieºit din ou? De când te-ai înþelepþit? Era în structura ta geneticã vreo instrucþiune specialã? Eºti filozof sadea! Eºti cumva ºi profet? Zi, vezi cumva viitorul? Sau trecutul, prezentul ºi viitorul fiind în acelaºi plan construiesc instantaneul digital? întrebã delfinul cicãlitor.
- Îhî, îhî! se hlizi melcul cu cochilie de luminã veche fudulindu-se foarte tare, fericit cã a fost ºi el luat în seamã. Doar ce-am crãpat de jumãtate de orã ºi-am ºi înviat! Norii trandafirii mi-au schimbat instrucþiunile narative cât ai clipi! Cred cã într-un alt univers, înmugurit din marele nimic, am fost o fiinþã fabuloasã plurigramaticalããã!
- Ei, atunci, tacã-þi fleanca! Nu te mai bãga-n vorbã cu noi, ãºtia vechi! ªi nu ne mai turna tot felul de bazaconii cã nu suntem noi chiar atât de naivi ºi de proºti sã luãm de bun tot ce spui! se burzului pisica de mare din inima sudicelor. Ia vezi, cã-þi trag o poºetã peste cap!
ªi-ncepurã iar cu toatele, fabuloasele, sã-ºi dea cu presupusul.
Cine oare le aruncase în conematograful acvatic pãrãsit. Cã dacã demonul apelor era chiar demon al apelor. ªi care o fi fost timpul digital real al celor întâmplate în corporalitatatea demonicã a momentului digital. Demonul Acpelor Acvatic? Nu cumva era demonul informational care penetreaza creierele forumistilor fabulosi porniti in sictireala catre Ultimul Sens? Si dacã nu cumva navigatorii secretului erau tot una cu piraþii aceia misterioºi veniþi de dincolo de orizontul vizibil! Nu cumva totul era o burlescã!? O periculoasã pãtrundere a câmpurilor informaþionale?

[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 14

Visa cu ochii deschiºi peºtoaica peºtoaicelor. I se prelingea sângele pe bãrbie în timp ce rãsufla întretãiat. Stãtea aºa, cocoþatã pe banca proaspãt cãlãfãtuitã ºi privea, undeva, în gol. Dincolo de cupola conematografului acvatic. κi imagina viitorul.
Ce viaþã! Undeva, pe-un þãrm însorit. Pe-o terasã discretã. Tolãnitã la soare.
Gata în orice clipã sã strige dupã valetul ei. Sã-i aducã o cafea. Un þigaret. O îngheþatã de fructe de mare. Gata sã-l punã sã-ºi dea pantalonii jos ºi s-o rãstoarne-ntre fotoliile de rãchitã ºi sã-i facã felul. Ca în vremurile bune de altãdatã. ªi ea sã se hârjoneascã de nebunã cu bãrbãþia lui, ha, ha, ha!
Asta viaþã! Iaht nichelat ancorat la debarcader. Paiete! Smaralde! Chiloþei roz!
Peºtoaica peºtoaicelor bãtu cu aripioarele-i descãrnate peste copastie ºi trase un chiot asurzitoooor. Dar ce credeau fiinþele alea fabuloase ?! Cã ea glumea cumva?!
Poate cã-ºi închipuiau cã or sã-ºi bage labele însângerate pânã la cot în grãmada ei de bani! Nici un sfanþ n-avea de gând sã le dea! Iar dacã-i mai rãmânea vreo pãrãluþã în finalul întregii tevaturi, avea sã-i cumpere focii un inel de tinichea!
Ce altceva am putea fi decât nori de puncte, punctul fiind întruchiparea nimicului, miracol al celui care lipseºte? Conspiratorii plini de tenacitate cautã în profunzimile registrului de navigaþie formula magicã prin care ar putea stãpâni miracolul ºi miºcãrile digitale ºi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, tainã ºi mister. Iminenta desecretizare arde fluidele ºi produce evenimente în cascadã punând profeþiile în mare dificultate ºi bagatelizând acþiunile secretoºilor din inima nordicelor. Evaporarea secretului nu este însã ºi decãderea secretului. Rãzboaiele semantice ne dezvãluie cã evoluþia este a limitei iar organizarea superioarã a oceanului virtual se exprimã prin catastrofe ºi misterioase vecinãtãþi.
- Domnilor, doamnelor, fabuloaseloooor, lãsaþi naibii filozoficile ºi utopicile ºi gramaticile! Mai bine spuneþi ce facem când o sã ne întoarcem în crunta realitate?! rãcni contele bureþilor de mare privind pofticios dupã foca de sticlã din largul nordicelor, derbedeul.
- Ce întrebare e asta? strigã delfinul cicãlitor. Bineînþeles c-o sã tragem o beþie straºnicã de sã ni se ducã buhul! Aºa sã ºtiþi! O sã se cutremure crunta realitate, sãraca, din temelii! Nici nu mai încape îndoialãããã!
- Ah, ce-mi place! Tare îmi placeeee! se prosti melcul cu cochilie de luminã veche plescãind din buzele-i vineþii. O ne beþivãnim. Da, domnule, asta zic ºi eu viaþã, iuhuuuu! E viaþa viaþããããã!
- S-o credeþi voi! þipã pisica de mare din inima sudicelor cuprinsã de înverºunare. Eu mã gândesc cu groazã la clipa în care o sã ne întoarcem. Cine suntem noi?! Puteþi sã-mi spuneþi? Suntem noi navigatorii secretului? Suntem piraþii veniþi de dincolo de orizontul vizibil? Suntem gândurile parºive ale universului digital care conspirã în dauna noastrã? Suntem cele ºapte înfãþiºãri ale demonului apelor sau suntem cumva chiar norii trandafirii sau chiar ficþiunea generalizatã ºi generalizantã în toatã splendoarea ei, în toatã perversitatea ei?
- Vai, vai, ce chestie! se fandosi melcul cu cochilie de luminã veche.
- Lasã, lasã cã te cotonogesc eu, nesimþituleeee! îl ameninþã pisica de mare din inima sudicelor. Credeþi c-o sã ne aºtepte careva cu braþele deschise, cã mor sã ne vadã?! O sã le cadã greu când or sã ne facem apariþia plini de bube, de puroi ºi de sânge ieºind din valurile înspumate!
- Fata asta s-ar putea sã aibã dreptate! Chiar foarte mare dreptate, draga de ea, drãguþaaa! spuse sepia orientalelor. Gândiþi-vã numai cã nu vom mai avea locaþiile geografice primordiale! Meduza Cinematografica de orizontul vizibil a schimbat locul nordicelor cu cel al orientalelor iar sudicele s-au scufundat pentru o mie de ani în adâncul oceanului virtual!
- Moºtenitorii, hrãpãreþii, ne-au vândut locaþiile digitale, nu încape nici o îndoialã! spuse delfinul cicãlitor. Doamne! Aveam un acvariu uriaº lângã grãdina publicã din Bankusai. Ce grãdinãããã! Toatã era plinã de trandafiri de sticlã aduºi din inima orientalelor, de la curtea prinþului stâncilor înspumate. Vai! Sã ºtiþi cã ticãloºii au scos-o la licitaþie, sã mor dacã mint eu cumvaaaa! Au vândut-o la bucatããããã!
- Chestiunea pare destul de serioasã! zise guvernatorul aricilor de mare scãrpinându-se dupã ceafa-i sângerie.
- Nu ºtiu de ce vã faceþi atâtea probleme, se bãgã în vorbã comis-voiajorul caºaloþilor. O sã ne adresãm digitalei oficiale. Ne va rezolva cererile într-un timp record, fãrã îndoialã!
- Aiurea, ce naiv eºti! strigã piatra de mare din largul occidentalelor. Ne-au îngropat în memoria colectivã, ne-au scufundat în imaginar? Adio! Adio! Ne-au ºters din catastif. Credeþi cumva cã cineva dintre cei vii s-a gândit vreodatã cã s-ar putea trezi acasã, într-o duminicã, cu o fabuloasã þâºnitã pe nepusã masã din vârtejurile virtuale supraexcitate de norii cei trandafirii?!
- Hei! strigã speriat melcul cu cochilie de luminã veche. Eu ce mã fac? N-am pe nimeni! Sunt un accident genetic! Sunt o picãturã trandafirie rãtãcitã! Sunt aºa ca un bin bang naufragiat de la începutul lumilor în oceanul virtual!
- Tacã-þi gura, derbedeuleeee! se burzului la el dragonul mãrilor liliachii, rãsturnându-ºi barca proaspãt cãlãfãtuitã. Dezbatem chestiuni arzãtoare aici! Îþi arde de glume?! Eºti unicat? Te-ai dus pe copcã! Cum ajungi în crunta realitate or sã te punã frumuºel în formol ºi-ar sã te studieze la microscop! Or sã te taie felii, felii, o sã vezi! Te preseazã, te ard într-un creuzet, mamã, mamãããã!
- Lasã-l, domnule! zise scoica de aur.
Tãcurã cu toþii încurcaþi. Se adunau nori negri la orizont. Nici nu le trecuse prin cap c-o sã le fie mult mai greu sã se reîntoarcã în crunta realitate decât sã stea aºa prinºi în vârtejurile virtuale care dãdeau piept în piept cu valurile digitale.
În primul rând o mie de jurnaliºti aveau sã se þinã de capul lor. Sã le întrebe ce ºi cum. Sã le ia câte-un interviu de pominã. Poate chiar sã le zoreascã sã-ºi scrie fiecare memoriile. Sã le tragã bine de limbã.
ªi-apoi, cu toþii la poliþie. La interogatoriu. Cum de-au fãcut de-au reînviat. În ce scop. Cine le-a ajutat. Dacã nu sunt implicate forþe ostile digitalei oficiale.
Dacã nu-i vorba de vreo cacealma sau poate de vreo conspiraþie internaþionalã sau chiar universalããããã. ªi ce au de gând în continuare. Ce pretenþii au. Dacã nu cumva sunt contaminate cu un virus spaþial, dacã nu cumva sunt capul de pod al unei invazii extraterestre.
ªi apoi le vor pune sã semneze ºi-un angajament de bunã purtare!

[ovidiu bufnila]

Cinematograful acvatic
roman valuritor
de
Ovidiu BUFNILA


Bobina 7

Soprana Imbolbina a cântat pentru prima oarã aria tragicului la conferinþele decembrice spre spaima tuturor imperialelor. Dar ce e tragicul?
Ce spunea despre el Pitoºkin? Ar fi zâmbetul scufundat într-un ocean de lacrimi? E surâsul furat de norii trandafirii care se târãsc peste acoperiºuri înceþoºând orizontul? Privind plin de uimire orizontul trandafiriu, împãratul norilor trandafirii din Kamtai ceru primului poet al curþii sale sã scrie un catren despre tragic dar poetul îl dezamãgi pierzându-ºi astfel capul.
Filozofii orientalelor ºi-au pierdut ºi ei capul rãtãcind printre teorii ºi ipoteze care mai de care mai fanteziste.
- Norii trandafirii sunt expresia virtualã a universului digital, au susþinut arhivarii sudicelor.
- Nici mãcar, i-au contrazis grãmãticii nordicelor fãlindu-se în fel ºi chip.
Filozofii sudicelor s-au jurat cã ar fi descoperit cã norii trandafirii au ca pereche un registru de navigaþie virtual ºi au promis cã or sã afle întreg adevãrul despre ploaia venitã de dincolo de orizontul nostru vizibil ºi despre piraþii despre care se spunea cã aduc cu ei o nouã concepþie despre atotcuprinzãtor.
Timonierii vorbãreþi din Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto ºi nesupusa Agya povestirã cã avuseserã un coºmar ºi cã era posibil ca întreg universul digital sã fie înfãºurat într-o mantie de ape de neºtiuþii navigatori ai secretului.
Despre ei se spunea cã ar fi navigat pe coama valului înspumat care a spãlat zile în ºir insulele nordicelor ºi cã ºi-ar fi dat cuvântul de onoare cã vãzuserã pentru prima oarã în viaþa lor un diamant de luminã veche în plasele unui pescar din Gambole, oraºul turnurilor de sticlã ºi nu în propriul lor ochi ficþional.
Docherii nordicelor îi cãutarã pe timonieri vrând sã-i rãpeascã pentru cã aveau de gând sã atace sudicele ºi sã devinã nemuritori. Pescarii orientalelor puserã la cale o ambuscadã în care ar fi vrut sã-i atragã pe pescuitorii de perle iar forþele de ordine încercarã sã împrãºtie cei zece mii de scafandri care aveau de gând sã dea o loviturã mortalã guvernantei naþionale ºi sã-i aresteze pe ofiþerii regelui mãrii.
Navigatorii secretului s-au preschimbat în conematograful acvatic ºi au animat fabuloasele cãutând cu înfrigurare ultimul sens înainte ca marele nimic, hulpavul, sã înghitã întreaga materie. Ce poveºti uluitoare mai ºtiau fabuloasele!
Uite-aºa se dãdeau în stambã fiinþele fabuloase, dragele de ele! Aflase nu ºtiu care cã fuseserã aduse acolo ca sã caºte gura la un mare spectacol de circ ca sã-ºi piardã suflul, energia ºi bruma informaþionalã. Altele ziceau c-o sã fie doar un simulacru de concurs. În acelaºi scop. Sã li se înmoaie oasele. Sã le treacã cheful de-a încerca sã gãseascã teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Unele ziceau, pline de aplomb, cã demonul apelor însuºi se pregãtea sã le joace o festã de proporþii. Era hotãrât sã le supunã la torturi înfricoºãtoare sã mãrturiseascã vreuna dintre ele cum de au ieºit din oceanul universului digital. Cã demonul apelor avea de gând sã le arunce în groapa istoriei ºi sã le þinã acolo pânã-n anul de graþie 0101001, sã poatã lua atotcuprinzãtorul cel miraculos în deplinã stãpânire de-a lungul întregului Imagikoon!
Altele þipau cã totu-i o mascaradã pusã la cale de piraþii de dincolo de orizontul vizibil. Piraþii þâºneau de fapt dintr-un univers cu peste o mie de dimensiuni ºi se pricepeau de minune sã manipuleze câmpurile informaþionale. Ei ar fi fost inversul informaþional al marelui nimic!
ªi tot felul de bazaconii!



Bobina 8

Atmosfera era pestriþã. Sufocantã. Îmbâcsitã. Ca mai întotdeauna la astfel de adunãri. Spoitã cu înfiorare de doi bani. Îmbibatã cu sudoare. Împãnatã cu bârfe de tot felul. Garnisitã cu gargarã savantã. Umplutã cu înjurãturi. Cu sudalme viu colorate, cu panaramã ºi scatolcealã. Cu ameninþãri.
Atmosferã de-a dreptul periculoasã. Ocultatã. ªi, fãrã îndoialã, dirijatã!
Dar navigatorii dirijau fiinþarea ºi funcþionarea furtunilor digitale! Imbolbina mi-a spus-o! Despãrþindu-mã de inspiratul poet oceanic, am dat nas în nas în docuri cu Imbolbina care a ºi pus repede mâna pe mine. O nebunã! O cunoscusem în bazarul de reptile de pe Yagomanator, asteroidul imperialelor trandafirii care tânjeau sã conducã lumile digitale prin lovituri de palat, prin crime ºi intrigi fãrã de sfârºit.
Fãcea vrãji, Imbolbina. Se visa reginã! O ºtiam eu, nu putea sã mã ducã cu zãhãrelul. M-a chemat în grãdina ei de sticlã, într-un inel rotitor aflat la periferia ceþosului Tagula Manokaan.
Pusese la cale un mic eveniment monden, chipurile. M-a servit cu ºampanie fãcutã de ºamanii din Bankusai. Am savurat ºampania cu un soi de evlavie. Sigur cã m-am bucurat sã fiu invitat la o asemenea întâlnire mondenã!
Imbolbina m-a prezentat tuturor, arborând o expresie uºor maliþioasã.
Dar invitaþii ei parcã nu auziserã de mine! Nu citiserã scrierile mele despre miracol ºi magie. Nu savuraserã romanele mele science fiction pline de chei ale secretului din inima universului digital! Faptul m-a enervat, pe moment. Apoi însã, o tartinã cu caviar mi-a redat buna dispoziþie. În fond, de ce-ar fi trebuit oare sã mã cunoascã bãtrâna vrãjitoare care þinea în braþe un vârcolac fãlcos, stacojiu ºi urâcios?
De ce ar fi trebuit sã audã de mine cyborgul plin de coºuri care golea pahar dupã pahar, ascuns dupã un stâlp împodobit cu ghirlande de flori exotice? ªi totuºi, ar fi trebuit sã mã ºtie! Eu, Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care mâncase ºaisprezece cupe de cristal în mai puþin de un minut fãcând trei pase digitale, la concursul mâncãcioºilor organizat de consiliul municipal din Waganto Tongawa.
Eu eram Meduza Cinematografica care stãtuse sub apã mai bine de cinci ceasuri fãrã oxigen modificându-mi din trei în trei minute matricea informaþionalã primarã prin incantaþii ºamanice ºi rãsucirea degetului inelar în sensul acelor de ceasornic.
Eu Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care se cãþãrase pe hotelul Ritz levitând ºi tot eu dãdusem gata un tort de ciocolatã de peste o sutã de kilograme fãcându-l invizibil prin invocarea spiritului metaforic ce sãlãºluia pe vârfurile îngheþate ale nordicelor. Eram un adevãrat magician, nu-i aºa?! Meduzã ficþionalã generalizatã ºi generalizantããããããããããããã! Dar nu pãreau sã mã cunoascã. Nu ºtiau sã mã meduzeze, ficþionalii fabuloºi! Invitaþii înfulecau cu toþii fãrã sã mã ia în seamã, meduzã nevãzutã, râdeau, îºi dãdeau coate, vorbeau în gura mare, se clãtinau ameþiþi, se ciocneau unii de alþii. În mod curios, vorbeau plini de însufleþire despre primul rãzboi semantic mondial, despre motorul cu aburi ºi despre prima cãlãtorie în Lunã.
La început, n-am îndrãznit sã o trag de limbã pe Imbolbina. Dar, în cele din urmã, am prins-o în bucãtãrie între douã cafele. Am somat-o. Am ameninþat-o. Ea m-a bãtut uºurel pe obraz. Mi-a zis:
- Prostuþule, n-ai înþeles încã ce se întâmplã? Te rog, meduzo, sã nu-i spui lui Pitoºkin, nu-i aºa,?! Pitoºkin e un sifon nenorocit! E informatorul imperialelor! Ia seama la el, stai cu ochii minþii pe matricea lui informaþionalã! Ai grijã! O sã-þi facã de petrecanie! I-ai pus pe gânduri pe marii pãrinþi ai imperialelor ºi pe generalii marilor armade! L-au trimis pe Pitoºkin sã-þi ia urma, sã te tragã de limbã, sã te digitalizeze! În sfârºit, eu am vrut sã-þi fac o surprizã pentru cã eºti iubitor de miracol ºi pentru cã eºti unul dintre navigatorii secretului!I-am înviat pe invitaþii ãºtia, dragã, erau niºte naufragiaþi de pe Titaniiiic!
I-am cerut iertare spiritului ºamanilor care tocmai plutea peste grãdina de sticlã, o tainicã Meduzã a Norilor.
- Plec! i-am zis scurt tunelând zidurile ei de sticlã.
Peste vreun ceas am ajuns la gara fluvialã din Gamboa. Debarcaderul era pustiu. Soarele, bolnav, trãgea sã moarã printre turlele bisericii din spatele gãrii. ªeful de garã, un pneumatic bãºicos, mi-a cerut o þigarã. Am scos din valizã o sticlã de ºampanie pe care o furasem în timpul nopþii. Am bãut-o împreunã. ªeful de garã a strivit o insectã, cu gheata lui murdarã de pãcurã. A zis aºa, într-o doarã:
- Te duci în Beauburg?
- Întocmai.
- Îl cauþi pe ºmecherul de Pitoºkin, nu?
- Întocmai.
- Imbolbina a dat-o în barã, nu?
- Întocmai.
- ªi acum se vor schimba ficþiunile?
- Întocmai.
- Atunci n-o sã vinã vaporul. O sã vinã un dirijabil.
- Întocmai.
- ªtii, de multe ori mã gândesc, domnule dragã, cã fiinþele fabuloase care vin din alte lumi, ne vor supravieþui!
- Dar fabuloasele prinse în conematograful acvatic aflat în apropierea mândrului Beauburg cãtre care m-am îndreptat pentru a-l înfrunta pe Pitoºkin? Ne vor supravieþui ºi ele? Ce zici domnule ºef de garã? Iar piraþii nu se vor transforma cumva în periculoºii spioni veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Un vârtej virtual iscat dintre ºinele ruginite ale gãrii au aruncat dirijabilul drept în inima inelului magic aflat în apropierea mândrului Beauburg.

[Mala Portugal]

Bufnila cu cine ramane meduza pana la urma ca mi-e lene sa citesc iar tot :roll:

[blitz43]

bah ovidiule, oare din cauza ta a dat faliment Jurnalul SF? :o

[Ambra Blu]

Hehe. La 'Anticipatia' oricum nu-l primeau.

[marcu]

Domnu' Bufnila, nu aveti scris vreun roman in versuri? Sau poate o piesa, un scenariu ceva?... Ca eu saptamana aceasta citesc numai versuri.
Nu ma dezamagitzi cu un raspuns negativ.

[nortis]

Mah Bufnita, iti admir perseverenta, vad ca pur si simplu nu te lasi batut. Daca ai pune asta in practica si cu alte persoane, poate ai reusi sa te afirmi pana la urma, poate chiar sa intemeiezi miscarea aia de care spuneai in mai multe randuri. Ca doar in Romania nu iti trebuie neaparat talent ca sa te afirmi, precum degeaba ai talent daca nu ai perseverenta. Asa ca, iti urez curaj in continuare insa, totusi, mai putin ego la bataie si mai multa modestie!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 48

Suprema contabilã din Bagoda se pupã cu academia din Beauburg care se pupã cu suprema contabilã din Omah care se pupã, la rândul ei, cu academia din Nulome care se pupã ºi ea cu eremiþii reformaþi ºi cu alþi conspiratori.
Ambasadorii occidentalelor se pupã cu ambasadorii orientalelor ºi toatã lumea, scriitori ºi savanþi desueþi, cautã sã punã mâna pe forþele telurice.
Poporul confuz din Qiatotocoatl urmãreºte cu sufletul la gurã tevatura ºi bate din palme în timp ce presiunea câmpurilor magnetice pregãteºte orgasmul universal.
Dar scriitorii adevãraþi?
Rãzboinicii imaginarului?
Acei luptãtori care construiesc atractorul straniu ce produce vârtejuri virtuale spre teroarea augustei oficiale din Bitombe, din Mastrokas, Azego Bazego ºi Kokusai!
Magicienii secretului iau seama la acest adevãr în lupta lor cu spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil ºi þin seama de miºcãrile formelor potrivit unor secrete instrucþiuni enciclopedice.
Miºcãrile publice ale lui Obin Oba debuteazã pe tabla de ºah oganesã într-o manierã care pare sã confuzioneze analiºtii ºi mass-media. Încercãm sã obþinem anumite determinãri ºi sã producem evenimente în cascadã pentru a induce în eroare serviciile secrete inamice.
Tocmai de aceea, departe de a da declaraþii ferme asupra viitorul sãu politic, Obin Oba se întâlneºte cu regina Norú din Omah ºi cu înaltele feþe bisericeºti ale Oganei ºi cu o serie de înalþi ofiþeri.
Deschiderea pare inspiratã, de vreme ce fostul rege vrea sã conecteze imaginarul oganez la vremurile de dinaintea primelor rãzboaie.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 49


Utopicele ne însoþesc ºi ne umplu de elan sub presiunea câmpurilor magnetice.
În inima utopicelor izolãm bolile aduse de dincolo de orizontul vizibil ºi descoperim înþelesuri ale profunzimii. Îl descoperim pe Abu Kadâr. E manipulat de spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Speriat de moarte, Abu Kadâr intrã cu surle ºi tube în tiribomba vacii nebune, sindrom care bântuie Molina Mar, Mazalaa ºi Mateea Maló.
El s-a hotãrât sã mãnânce vegetale promiþând o adevãratã cruciadã împotriva morcovilor, salatelor, castraveþilor, napilor, porumbului ºi verzei. Gurmand fiind, legumele sunt deja în mare pericol.
Rãmas fãrã capital politic, Abu Kadâr ºarjeazã folosind anecdotica pentru a-ºi recupera imaginea pierdutã.
O campanie de imagine inspiratã l-ar putea face praf dacã un consilier de imagine ar construi principala propoziþie afirmând cã e o legumã politicã.
Client al propriei sale iluzii, Abu Kadâr se crede un vizionar ºi un luptãtor al imaginarului.
Integrarea pare singura alternativã pentru lumile mici se afirmã la seminarul despre redefinirea identitãþii culturale din câmpul de imagine al orientalelor þinut la Marsila Molé.
În demersurile lor ºi la masa negocierilor, oamenii politici pãstreazã în imaginarul lor o anumitã feminitate a occidentalelor, aceasta fiind o trãsãturã subtilã a politicii masculine. Spionii de dincolo de orizontul vizibil sunt adeseori bulversaþi de miºcãrile din culisele politicii ºi se rãtãcesc prin hãþiºul structurilor noastre narative pierzând controlul cu centralele lor de informaþii.
Orientalele, ca ºi concept al imaginarului politic, pãstreazã aceeaºi referinþã femininã. Chipul lor ocupã noua lume reticularã, ochiul modernitãþii încercând sã se obiºnuiascã încet, încet cu o vizibilã fractalizare.
Fractalizarea e o nouã politicã susþinutã de iniþiaþi. Chipul occidentalelor, în transcripþie, este un joc de fragmente care îºi cautã principiile de funcþionare.
Adevãrul e acoperit de propriile noastre convingeri.

[ovidiu bufnila]

Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 50


În aparenta noastrã miºcare prin universul plin de universuri, reinterpretând structurile narative, descoperim adevãrul ascuns de certitudinile omogenitãþii informaþionale care suntem.
Spionii de dincolo de orizontul nostru vizibil încearcã sã gãseascã o breºã de profunzime producând limite. Ei fragmenteazã lumile noastre ridicând ziduri pe care noi le virtualizãm aruncând mantia noastrã înstelatã peste ele.
Spionãm.
Bobolina pune ochii pe imberbul cenaclist. Generalul Monteores bãnuieºte cã guvernanta naþionalã se va folosi de geniul sãu militar pentru a pune mâna pe diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl.
Pitoºkin nici nu bãnuieºte cã colonelul Sharun îi va da o misiune specialã care îl va arunca în braþele morþii. Ocultele au pus ºi ele ochii pe imberbul cenaclist.
Superbul cabotin e gata, gata sã se iniþieze. E gata, gata sã participe la conspiraþia pusã la cale de diavol împotriva poporului confuz.
Spionãm.
Suntem vigilenþi. Serviciile secrete inamice încearcã sã ne viruseze enciclopedia. Serviciile secrete inamice îl curteazã pe imberbul cenaclist. Iar el?
Promite maselor largi populare nemurirea prin text.
Dar ce e textul? Ieºirea din anonimat? Numirea fiinþei, starea civilã în forma ei cea mai purã?
Imberbul e gata virusat. Un diamant de luminã veche o sã-i parvinã prin poºtã, vine la þanc diamantul sã arunce-n aer o duminicã leºioasã ºi fãrã inspiraþie, fãrã de speranþã, fãrã femei ºi fãrã ºampanie cumpãratã din Galahra.
Nemurirea!
Sunt puþini cei aleºi. Genialii. Ei secretã enciclopediile altor lumi, scriu în gazetele populare ºi toatã lumea leºinã de emoþie. Genialii au ºtiinþa textului, a întregului text. Sunt egoiºti. Dezvãluie fragmente. Adunã cioburi cu sârg. Construiesc opere nemuritoare din bucãþi de texte aruncate la gunoi de o lume-ntreagã.
Întregul adevãr cu linguriþa.
Se vânzolesc la sindrofii. Lumea îi trage de limbã, când o sã ne rupem gâtul, când se sfârºeºte universul plin de universuri, când cade asteroidul, dacã presiunea câmpurilor magnetice e bunã în contra ridurilor.
Serviciile secrete inamice stau cu ochii pe geniali, le sorb cuvintele, le furã notiþele, pun în gura lor toate apocalipsele posibile. Ca ºi imberbul cenaclist, se împotrivesc reinventãrii lumilor. Nu iubesc complexitatea, o gogoriþã, acolo. Ei sapã cu unghiile în inima absolutului. Mintea e minte. Corpul e corp. Ideea e idee iar trupul e trup. Asta e evidenþa. Nu e loc de metaforã.
Guvernanta naþionalã strâmbã din nas. Ce sã facã ea cu teoriile, cu simpozioanele, cu romanele?
Taie lumina imberbului. Ridicã impozitul genialului, austeritatea bugetarã îºi spune cuvântul. Apoi, plinã de mãrinimie, guvernanta naþionalã bate medalii ºi tipãreºte diplome. Scorneºte niºte titluri. Sau, dimpotrivã, pune rebelii la poprealã. În fel ºi chip. Îi bate la tãlpi. Le smulge limba.
Bobolina le vine de hac. Sau gloria. Dupã caz.
Serviciile secrete inamice pândesc guvernanta naþionalã.
Pun la cale tot felul de tertipuri. Îi îndeamnã pe rebeli la felurite acte. Genialii din Quzo o ºterg în Beauburg. Înjurã guvernanta naþionalã de acolo plini de patimã.
Imberbul cenaclist din Guaribo o ºterge în Nulome ºi toarnã cernealã ºi venin în inima guvernantei naþionale.
Noi stãm cu ochii pe structurile narative virusate de serviciile secrete inamice încercând sã prindem de veste unde ºi când vom cãdea în penumbrã.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 51

Suntem pretutindeni în inima enciclopediei noastre. Acþiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne ajutã sã descoperim proprietãþile uluitoare ale orizontalitãþii ºi sã intuim strategicile câmpurilor magnetice.
Literatura ne poartã sâmbetele în schimb. Ne încondeiazã miºeleºte. Ne aruncã în braþele unor structuri narative perverse.
Suntem spionii geniali sau, dimpotrivã, malagambiºti sadea. Ne joacã pe degete literatura. Ea ar fi, chipurile, enciclopedia. Ba mai mult, în pântecele ei dospeºte, miraculos, totalitatea.
Spionãm!
Luãm forme diferite, întâmplãtoare hoinãrind prin structurile narative ale enciclopediei noastre. Rãsfoim bibliografia parcã fãrã un scop anume.
Pregãtim noi comportamente fãrã a fi atractori stranii pentru atitudini ºi evenimente bizare. Pregãtim noi conexiuni virtuale dar fãrã a fi inteligenþe artificiale.
Admitem cã am fi stãri ale conºtiinþei libere nefiind producãtoare de comportamente ºi nefiind în funcþiune.
Serviciile secrete inamice nu par a fi interesate de asemenea propoziþii.
Mesajele pe care le schimbã între ele, experimentând gramatici primitive ºi comportamente subversive pline de stângãcie, vorbesc despre interesul lor pentru fluidele enciclopediei noastre.
Într-un rãzboi informaþional de speþa întâi am fi ºi noi interesaþi de fluide. Dar aparenta noastrã stare conflictualã interioarã anunþã un rãzboi dificil ºi de uzurã care ar putea culmina cu o surprizã de proporþii.
Tocmai de aceea încercarea serviciilor secrete inamice de a-ºi descoperi forme adecvate fluidelor noastre ni se pare plinã de inocenþã.
Am secretizat procesele ºi fenomenele pneumatice ºi hidraulice. Am ocultat ºtiinþa despre turbulenþe folosind secretele ei pentru a pune la cale schimbãri de ritm.
Am secretizat aparent vecinãtãþile universului plin de universuri dar am lãsat deschise fante pentru a împrospãta imaginarul ºi pentru a ispiti serviciile secrete inamice, pentru a le prinde ca într-un cleºte.
Viruºii lor pãtrund prin fante cãzând dupã o vreme în ghearele extractoarelor noastre de informaþii.

[ovidiu bufnila]

Commedia dell'arte
sau cum se desparte Ovidiu BUFNILA de Marile Gnoze Metafizice increzatoare in Timpul Liniar

Bum! Bum! Lume, lume! Rap! Rap! isi rupe mâinile tobosarul tropaind cu cizmele-i noroite pe scândurile proaspat geluite ale scenei. Bum.
- S-au strâns cu zecile de-alde gura-casca, sosotesc vocile din culise.
- Arlechino! Arlechino! Urla târgovetii infierbântati.
De-a tumba, Arlechino. Druuum. Si cortina cade in urma-i. E suplu Arlechino. Si viclean.
- Aha! zice parsivul.
- Aha! dau târgovetii ochii peste cap.
- Aha, ahaaaa!
- Aha, ahaaaa! isi dau in petec târgovetii.
Rânjeste Arlechino, gata-s, invârte-i dara! Si-si umfla pieptul si bate cu pantofioru-i curcubeu, tacere. Infiorata, gloata sâsâie, acu-i acu! Tacere.
- Spune povestea...
- Aaaa! soptesc infiorati burtosii târgoveti.
Dar lasa povestea Arlechino si sare de pe scena si sarut-o fata din multime. Lesina tânara si, hop, multimea-i da cu gura. Ca vrea povestea, sa urce iar pe scena.
- Spune povestea cu bravul Pantalone...
- Dar nu e brav! strig-un târgovet cu palmele trompeta-n dreptu' gurii.
- Cine-ndrazneste? Se-ncrunta Arlechino. Tu?! Ei, hai, curaj! Tu sufletu-ti despoaie!
Dar târgovetu' isi pleca rusinos privirea in pamânt. Si ceru-i innorat. Si rage un magar. Si garda regelui sta snop mai sus de birt. Sa vaza care-i da cu gura. Dar lasa!
- Nu-i brav numitu' Pantalone, ai?!
- Dar zi povestea!
Si Arlechino face-un gest curtenitor si, iata, cortina se ridica si-apare Pantalone. Peruca-i strâmba si merge-mpiedicat. Si târgovetii râd, vezi bine.
Colombinaaa! Colombinaaaa! ridica glasul Pantalone.
Si alde gura-casca asteapta s-apara fata, dara. Unde-i, Pantalone, unde-i? Da din umeri ofticosu, o tine pentru el, i-e teama ca vine Capitano si-o fura c-un sarut. Sta soarele in spatele umflatului nor ce-a stropit acum un ceas Turnu' Fierarilor.
- Cu broaste-a plouat! Gâfâie unu'.
- Ba c-orologii mari, de-argint, sa mor de nu-i adevarat!
- Fugiti de-aici, au coborât din cer ingeri o droaie si nici macar un strop!
- Dar taca-va gura, zau, aici ne spun povestea! se-nfurie cumplit o calfa de zidar.
Arlechino-i fugarit de Pantalone. Au ei o pricina. Dar lumea-i rabdatoare ioc. Vreo câtiva bat din buze si-alearga sa se pricopseasca, zau, cu-argintatul orologiu cazut din cer. Nu-i doar unul, tot bâiguie-un tâmplar, sunt sute. E darnic Domnul!
- Nu-i Dumnezeu, sopteste-o precupeata. E o forta ascunsa-n stele, pe cuvânt, a zis spiterul.
- Minte si-o va sfârsi pe rug! se-nfoaie alta precupeata.
- Taci soro, drept grait-a bunul de spiter, e-o forta. Ce mai, nici aburu' nu-i mai presus de ea!
- Care abur, proasto?!
- Proasta esti tu! Aburu' care pune in miscare papusa construita de spiter. Danseaza papusa si spune stihuri. Am auzit-o glasuind.
- Taca-va gura! racneste-un mustacios de spadasin aflat intâmplator in piata. Nu-i forta necurata! Pe legea mea, e chiar atractia lunara!
Se imbulzeste lumea chiar in fata. Parsivul de Arlechino maimutarindu-l pe bietul Pantalone tot cere Colombinei sa se arate. Fiori strabat multimea. De prin vazduh, chemata, chicotitoare, se lasa leganându-se de-o umbreluta. Crucindu-se, un târgovet ii da cu huideo, caci diavoleasca-i arta saltimbancilor! Si-o precupeata-i tine hangul si lumea toata.
- De ce va-nversunati? intreba cu glas firav micuta Colombina.
- Tu din vazduh te-ai intrupat! Morocanos ii striga spadasinul.
- Ei si? E cu pacat?
Dar las-o! Uite-l pe mândrul Capitano cum rasare dintr-o secreta infatisare-a scenei. Ba-i scena, ba-i castel, ba coasta-mpadurita. Nebunii saltimbanci au gust de hârjoneala. Iar bietul târgovet isi rupe gâtu-n doua zgâindu-se la scatolceala lor. Caci Pantalone il arde pe Arlechino iar el, parsivul, ca din intâmplare, un sut ii trage lui Capitano, bravul.
- Strapunge-l! Fa-l praf! se-nfierbânta calfa de zidar cerând pe scena moartea-ndraznetului nebun.
Capitano nu-l ia in seama si-alearga in urma micutei Colombine sa-i cucereasca bataia inimii speriate. Iar Pantalone-atent se umfla-n pene, zice:
- Un capitan?! Aha! Dar mâna el sa-mi ceara si-om mai vedea! Trufia si prostia cu un pret prea greu se cer a fi platite! Viteze, infatiseaza-mi-te chiar acum!
Din picioare, naravasi, bat târgovetii. Ar vrea o chelfaneala ca-n piesa de ieri seara. Ha, frumos a fost, arlechinul mort era si bine pus la saramura! Oh, mincinosul! A luat-o pe cocoasa! Dar azi, acum?! Ce-i cu-aiureala asta? Tot se codesc, tot poarta vorba saltimbancii! Si Pantalone acesta ce-i? Isi lasa fata curtata de-un curajos de mucava? Pai sa-l vedem la lupta!
- Lupta! Strig-un macelar frecându-si palmele-lopeti.
Naivul! Omule, priveste-n jur, nu-i lupta ce-o tot ceri! E numai viclenie, sperjur, tradare in lumea ce te inconjoara!
- Sa-l puna la pamânt! Tot striga macelarul.
- Bolândule, ai vrea strivindu-mi piciorusul sa te inalti, sa vezi mai bine?! Sa-mi vina slujitorii sa te scarmene, pazea! ii striga o copilita al carei mijloc de albina e strâns cu o curea din piele adusa din Orient.
Si lumea râde-nveselita. Doar sub arcade doi gardieni soptesc misterioase vorbe. Cum ca din saltimbanci din când in când s-ar slobozi un suierat. Ba chiar si mici strafulgerari. E abur, zice unul din gardieni. Taci, ne-aude cineva. E Necuratul, ma crede pe cuvânt. Si tac. Si-si zdranganesc pumnalele in teaca.
- De unde vii tu draga Colombina?! se hotaraste sa-si joace rolul parsivului de-Arlechino.
- Din Luna vin! sopteste ea.
- O, dar ma minti! Credeam ca vii de dincolo de sat!
- Nici nu visezi! Din Luna vin si-am auzit de tine!
- Ma magulesti!
E proasta piesa, zice-un târgovet. Ca minte Colombina, mâncat-au Luna-n faptu' serii vreo doi trei vârcolaci. Si-apoi cum s-ajunga ea in Luna? Doar nimeni nu e prost.
- Capitano, o crezi?!
- Din Luna sau din Soare sa vina ea, eu mâna i-o voi cere, acum, neintârziat!
Dar Colombina-l calca pe picior, nu asta-i spusa, le-a incurcat vezi bine betivanul. De la o posta simti c-a dat pe gât o bute. Si-l ia, in graba, de-o ureche, micuta Colombina si, iures, pe-ntreaga scena, iute. Sa râzi? Sa plângi? Se-ntreaba târgovetii si mai c-ar sterge-o acasa sa se culce. Mai e si mâine-o zi! Dar vai! Priveste! Intepenita, Colombina da ochii peste cap si-un abur straveziu pluteste iesindu-i din orbite. Sa te crucesti, ce naiba! Se-avânta cei doi gardieni si-agita pumnalele. Lumea se da in laturi speriata. Pe scena, pe scena, striga. Si o explozie de lumina in plin vazduh. Si-un uruit.
- Nu-s oameni! Striga unul din gardieni.
- Nu-s!
- Si aburul ii paraseste!
- Tin-te bine, se misca scena!
- Priveste, funii o trag in cer!
- Inca mai vezi Pamântul?!
- Inca dar vezi, o mare de-ntuneric ne cuprinde.
- Nu mai vorbi, uite cum pierde aburu' din tine!
- Nu-s nici eu om?!
- Vezi, bine, nu!
- Atunci? sâsâie speriat gardianul.
- Atunci?
- Tu cine esti?
- Nu m-am nascut, voi fi.
- Vorbeste prostii, sopteste papusa-gardian.
Si-urcând in cer, in cercuri largi, gardianul-cel-adevarat se arunca in jos purtând in loc de-aripi, cortina.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 52


De cele mai multe ori radiem din structurile narative personajele fabuloase infestate. Viruºii sunt particule virtuale a cãror pereche graviteazã fantomatic în proximitatea noastrã virtualã.
Uneori, sub presiunea câmpurilor magnetice, particulele-pereche pot scãpa de sub influenþa enciclopediei producând o undã de ºoc devastatoare.
Turbulenþele ne ajutã sã reinventãm lumile. Schimbãm structurile narative metamorfozându-le în structuri descriptive. Producem aglomerãri. Folosim inversul informaþional. Schimbãm codurile în cascadã adãugând noi instrucþiuni ºi încurcãm scenariile cu bunã ºtiinþã.
Noi am inspirat marºul femeilor de serviciu din Cardena. Noi am pus la cale conspiraþia antreprenorilor de pompe funebre din Adamville. Noi am aprins revolta gunoierilor din Takla Makan.
Rãzboiul conductei din Molina Mar, lovitura de stat din Gozeh, crahul financiar din Beauburg, furtul diamantelor de luminã veche de la trezoreria din Bulbona, criza marelui scut din Quzo, falimentul bãncilor din Cardena, asasinatele din Kalombra, orgasmul din Mandhala, sabotajele din Burbansk, apariþiile îngerilor în Pântraºiva, extazul mulþimilor din Kamol Pator, mãcelul din Guaribo, dimineaþa generalilor din Puerto Pico, exodul din Morena, rãzboaiele mecanice din Doga Noga, dispariþiile misterioase de la Popocatepetlán, frãmântãrile eremiþilor reformaþi din Galeea, ivirea cometei în Omah, luptele de stradã din Gugumbe, grevele din Gublin, insurecþia din Alundao, asaltul de la Pitonga Batonga, migraþiile de searã din Pasola, revelaþiile din Upândâva, luminile din Kyo Sao, dansul norilor din Togai, carnavalul broaºtelor din Jaw Ab Jawal, furtunile electrice din Vale Note au fost, toate, instrumentate de noi.
Sã fie plãcerea experimentului la mijloc? Sã fie bucuria perversã a umplerii formelor în miºcarea noastrã aparentã? Sau sunt tehnicile subtile de manipulare a serviciilor secrete inamice?
Admitem cã sunt încercãri periculoase. Turbulenþele scãpate de sub control produc bifurcaþii fatale. Încercãm însã sã intuim strategicele câmpurilor magnetice.
Bãnuim cã presiunea lor orizontalizeazã universul plin de universuri pentru a-i mãri suprafaþa ºi pentru a-l pregãti pentru o nouã sarcinã informaþionalã.

[Ambra Blu]

Ambra Blu, iar ti-ai scos putulica-n coasta mea meduzala cu povesti de drogat parlamentaristii! Pai devii penibil, omule. PS: De ce nu se poate face o casa de filme SF? Ai vreo explicatie? Hai, nu mai fa pe durul si da un raspuns de o suta de punkte.


Raspunsul e:
pe rind incolonarea
ca sa imi sugi pula.

sau putulica, ce vrei tu.

[blitz43]

Bah marmalah, messer Blitz43!
Kestia asta o trec la rubrica Gaga a acestui topic. O konsider o simpatica tampenie arunkata-n topic la mishto. Daka esti asa de bazat, baga o sarma lui Banuta a dea o declaratiune oficiala despre cum s-a sfarsit JSF. Inca una in asta fara acoperire si te banez in inima mea de meduza harsita-n-fictiuni si mani.pulari.
Bah marmalah!
8)
Nota lui bufnila: pentru ca ai spus o prostie rautacioasa, slaba, fara argument, iti dau numai un ochelarist. Da', cine stie, poate te ridici in ochii mei.

Dah, as vrea sa mi-o ridic undeva putin mai jos de ochii tai, bey..... BIVOLARULE!
Si ar fi bine sa porti ochelari! :wink:

[BeNnY]

Nota lui bufnila: pentru ca ai spus o prostie rautacioasa, slaba, fara argument, iti dau numai un ochelarist. Da', cine stie, poate te ridici in ochii mei.

Tu chiar te crezi atat de important si interesant ca sa vorbesti despre tine la persoana a III-a, bai bufnitule? Cred ca o cam iei pe aratura... crezi ca esti un mare inventator al unui stil? Ca vad ca tot scrii de bufnilisme, bunfnilism... Uite eu cam asa imi imaginez ca esti: http://cavemonkey50.ms11.net//upload/crazy.jpg

Nu te-ai plicisit si tu? Ca ma gandeam ca la cat ne-ai plictisit pe noi, te-oi fi plictisit si pe tine insuti insa vad ca modestia ta inexistenta nu-si face aparitia nici de-a dracu! Mai putina lauda si mai multa modestie Domnule Bufnila

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 53

Ideea aceasta e atât de nebuneascã încât producem nenumãrate turbulenþe în structurile noastre narative cãutând o ascunzãtoare unde s-o dosim ºi sã uitãm de ea.
Dar stãpânim turbulenþele?
Iar omogenitatea noastrã informaþionalã nu e un construct fals? Nu s-a produs cumva o rupere de echilibru ºi structurile narative au scãpat de sub control? E atât de uºor atunci când încerci sã induci în eroare serviciile secrete inamice vrând sã le faci sã creadã cã eºti în mãsurã sã decodezi întreaga informaþie conþinutã în turbulenþe ºi în evenimente mici!
Enciclopedia noastrã s-a dedublat ºi imaginarul ei s-a transformat într-un atractor straniu care ne va destructura?
ªi atunci în ce poziþie ne aflãm? Cum suntem dispuºi în plan în raport cu serviciile secrete inamice? Suntem nordul sau sudul, estul sau vestul sau serviciile secrete sunt fie partea dreaptã, fie partea stângã?
Dar este importantã pentru ele poziþionarea? De ce nu par interesate sã-ºi schimbe coordonatele? S-ar putea multiplica iar multiplicanþii le-ar putea înlocui cu succes în lupta cu omogenitatea noastrã informaþionalã!
De ce nu încearcã sã extragã bibliografia? De ce nu sunt interesate de texte?
Doar trãim într-o lume de texte!
Universul plin de universuri e text. Enciclopedia e text. Forma în miºcare e text. Pitoºkin e text. Revolta gunoierilor din Guaribo e text. Maiorul Farigot în faþa plutonului de execuþie din Gutombe e text.
Bobolina ºi ea!
Textele se insinueazã în omogenitatea noastrã informaþionalã producând bifurcaþii. Ne cheamã într-o zonã a perversitãþii. Ne înºealã. Manipulatorul care este manipulat e principiul director al textelor.
Admitem cã au o esenþã femininã. Cã se rotesc apetisant în jurul lectorului punând la cale orgasmul universal.
Savanþii desueþi din Takla Makan nu vor sã anime textele. Înºiruire de puncte, spun ei. Imberbii cenacliºti din Molina Mar, din Nulome ºi Qiatotocoatl curteazã textul, îi aduc jertfe. Îl siluiesc apoi, miºeleºte.
Citirea textelor premerge reflectãrii ºi interpretãrii pregãtind, subtil, reflexia. E ca ºi cum ai pregãti simultaneitatea pentru a o adãuga enciclopediei încercând sã obþii un efect de oglindã.
Construim.
Personajele noastre fabuloase tind sã se organizeze într-un continuu construindu-ºi referinþe imaginare.
Sentimentul religios capãtã forme în cascadã oferind, în mod subtil, o raportare fie liniºtitoare fie contestatarã.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 54

Poate cã aici sã descoperim dorinþa irepresibilã de a construi perfecþiunea pe care o întâlnim la bobolinele, hemolii, pitoºkinii, elvinele ºi la alte asemenea structuri exemplare?
Încercarea lor de a distruge ordinea pe care mai apoi încearcã prin insurgenþã sã o restabileascã sã fie un mod categoric de a accepta dictatura textului?
Cãci toate aceste lumi sunt ale textului, desfãºurându-se potrivit instrucþiunilor cuprinse în enciclopedie. Literatura din Takla Makan, din Beauburg, din Adamville se grãbeºte sã aresteze enciclopedia substituindu-se noilor structuri narative ºi luptând împotriva noastrã.
Literatura se organizeazã prin texte ºi încearcã sã dea lovituri mortale academiilor, mulþimilor, partidelor politice ºi bunului simþ.
Ai spune cã e în cãutarea orgasmului universal ea bântuind câmpurile de bãtãlie, cancelariile, nodurile informaþionale din reþeaua virtualã, scena teatrului, terasa fanfarei militare, tribunele terenurilor de joc din Takla Makan, fabricile de oglinzi din Quzo, pieþele de pãsãri ºi fructe de mare din Bulbona ºi Puerto Pico, bãncile ºi bursele din Adamville ºi Molina Mar ºi aºa mai departe.
Literatura stãpâneºte arta disimulãrii putând lua înfãþiºãri diverse de la romanul cavaleresc ºi de spionaj la actele civile ºi tratatele militare. Nu-i sunt strãine reþetele culinare, documentele notariale, rapoartele poliþiei, referatele universitare, buletinele meteo ºi indicaþiile astrologilor.
Din acest punct de vedere, ne putem întreba dacã textele sunt libere în lumile noastre. Dacã sunt accesibile interpretãrii. Literatura stã la pândã spionând personajele fabuloase. Ea le împinge cãtre perfecþiune, ea le joacã feste, ea se hrãneºte cu eroi, cu scandaluri ºi revoluþii. Metabolismul ei nu are de-a face cu exerciþiul enciclopediei.
Enciclopedia tinde cãtre totalitate pe când literatura se declarã, plinã de trufie, a fi însãºi totalitatea.

[ovidiu bufnila]

Marian Mirescu despre Artistii BD in:
http://www.lumivirtuale.ro/lumi44/nf-bd44.htm
8)

Interviu cu Bogdan Gheorghiu:

Catalin Badea Gheracostea:
Va urma un roman semnat Bogdan Gheorghiu. Cît de mult poþi ºi vrei sã divulgi despre el?
Bogdan Gheorghiu: Se cheamã Nodul. Am scris pînã acum mai mult de o treime (ca ºi conþinut, nu ºtiu dacã ºi ca volum). Subiectul poate fi întrezãrit foarte vag undeva la începutul ultimului text din Hax Grid, ºi anume Second Hand. Va fi un roman cyberpunk de anvergurã, un roman de concept ºi nu o poveste cu început ºi sfîrºit. Va fi partea a doua dintr-o (minim) trilogie care a început cu Hax Grid. Va fi lung, atît cît va cere subiectul. Va fi întîi în românã....
continuare in:
http://www.lumivirtuale.ro/lumi46/nf-bg46i.htm

8)

Scoala Scriitorilor de Science Fiction in:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=2600&

8)

Trilogia ABATIA
de Dan Dobos in:
www.abatia.com

8) 8) 8) 8) 8)

[ovidiu bufnila]

Atelierkult
Site specializat in publicare de proza SF/concurs
http://www.atelierkult.com/
8)

Duºan BAISKI
Home page
http://www.rastko.org.yu/rastko-ro/a_bajski.htm
8)

Fictiuni
Editor scriitorul : Horia Nicola Ursu
http://www.fictiuni.p5net.ro/Front.htm
8)

H.G.Wells
Cenaclul HGWells - Timisoara
http://hgwells.storiesfrom.us/index.html
8)

Lucian MARES
Home page
http://www.demigod.go.ro/d_cv.htm
8)

Matei DONEA
Site-ul scriitorului SF
http://www.mateidonea.ro
8)

Mircea PRICAJAN
home page
http://www.geocities.com/mirceapricajan/
8)

Maxim Catalin
Pagina mea, a lui Maxim Catalin, care sunt eu.
http://poezie.ro/index.php/author/0007261/index.html
8)

Paradox
Revista SF - Timisoara
http://hgwells.storiesfrom.us/paradox/1/
8)

Proscris
Revista editata de Catalin Ionesc&Györfi-Deák György
http://proscris.port5.com/Ps25-26/
8)

Robert David
Home page
http://www.geocities.com/climber_jack/RobertDavid.html
8)

Visualart
Arte vizuale:BD, manga, comics, design
http://www.visualart.ro/
8)

[ovidiu bufnila]

Poate ca intre filozofia filmului SF si filozofia BD-ului sa fie legaturi stranse dincole de Artele Perverse ale Privirii. BD-ul e mai mult decat o procesualitatea bidimensionala asa cum si filmul se ADaNceste in Imaginar pe masura ce tehnologiile avanseaza bestial.
Ii puteti intalni pe artistii BD in:

http://groups.yahoo.com/group/Ghilda_BD/

E posibil ca marea surpriza in filmul romanesc de SF sa vina dintr-o colaborare bestiala intre regizori tineri si artisti BD tineri care nu au prejudecati.
8)

Ericdee despre BD:

"Ce lipseste benzilor desenate romanesti? De ce nu devin ele o industrie in Romania?"

Cu siguranta sint mai multe factori care ingreuneste aceasta evolutie pe piata romaneasca. Incepind cu saracia romanului pina la o oarecare lipsa de "cultura" BD, asemanatoare ca in Franta, America sau Japonia. Numai citind "Pif" si "Rahan", pe timpul lu Ceausescu, asta nu inseamna ca in acelasi timp sa creat o "cultura". Si nicidegind nu iti garanteaza un procent mare de cititori/cumparatori. De exemplu, in Germania exista cel mult in jur de vreo 25.000 de cititori, la o populatie de 80 de milioane. Daca un BD in Germania este vindut de 3000 de ori, asta este deja un succes comercial. Comparatia asta am facuto doar sa arat ca nu este asa de rar o situatie BDista ca in Romania.

Ca sa ajungem la o industrie ca in tarile cu traditie BD, cum ar fi Franta,Spania, America sau Japonia, ne si trebuie o oarecare toleranta vizuala, care sa nu se opreasca numai la stilul Pif sau Rahan. Intre aceste doua stiluri, funny/cartoony(Pif) si semirealistic/adventure(Rahan) mai exista citeva sute de stiluri, care ar putea fii publicate si cumparate si citite. In acelasi timp, ne trebuie si o adunatura tare de scenaristi, desenatori si de edituri, care ar avea curajul sa coopereze si publice rezultate de o calitate comparabila cu cele de peste hotare.

Asta bineinteles inseamna si munca foarte grea. La un rezultat BD de calitate intrenationala, lucreaza de obicei intre 0 persoana si pina la trei/patru persoane, pe o durata de citeva luni de zile. Deci in cel mai optimist caz ar lucra un scenarist, und desenator si un colorist in jur de 6-8 luni la un singur BD, inainte de a il preda unei edituri. Si acolo mai trece in jur de 2-3 luni, inainte de a fi publicat. Deci 10 luni dureaza, de la idee pina la realizare, pina a avea un cititor un album BD de 48 de pagini in mina.............
continuare in:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=2523&st=0
8)

[ovidiu bufnila]

Madia Mangalena
story de
Michael HAULICA


Lui Petrica Sârbu, de bucurie ca exista

Chipul Madiei Mangalena ocupa întregul ecran. Culoarea vinetie a filtrului îi pune în evidenta ochii retusati discret. Pe sub-unda este transmisa profetia cu venirea lui Brodar. Se lipeste de creierele trecatorilor, le patrunde, prinde radacini, ia înfatisarea Madiei din Mangala. Nu mai e nevoie de ecran, imaginea s-a agatat de cortexuri, flutura ca steagurile-lup, doar nu urla. Madia zâmbeste. Urmele pietrelor se vad bine, poveste a vietii ei.
"Cine e curat sa arunce primul".
Si toti s-au înghesuit sa arunce piatra, sa fie vazuti ca arunca, sa se stie ca sunt curati.
Plastiile i-au netezit trupul, l-au facut lucios, magnetic. Hainele se lipesc de ea, privirile, mâinile, toate alea. Merge pe strada si-n jurul ei cad ceasurile, se sparg, încremenesc. Madia fara Timp. Magnetic Dia.
Numai fata i-a ramas muscata de pietre. Spre aducere aminte. Si fiecare mângâiere arde mâna care a tinut piatra, fiecare sarut are gustul pietrelor.
- Ce... Ce dracu-i asta?
Sar toti în laturi, la prima atingere. Arsi, curentati, scârbiti, spaimosi, vomitosi. Jura sa n-o mai atinga în veci dar a doua zi o iau de la capat. Îsi fac de lucru în calea ei, sa-i vada, sa-i aleaga, macar sa-i bage în seama. Masculi feroci, barbati care conduc destinele lumii. Cârpele ei de sters praful. Crema ei de ghete, bocancii ei,
"Linda, Linda, unde-ti sunt bocancii?" (cântec de dragoste din secolul XX)
periutele ei de dinti, poseta ei si tampaxul.
Madia Mangalena, psalliota din Mangala. Frumoasa, ucigator de frumoasa. Când face dragoste, miscarile ei evita si primesc, fenteaza, stau la pânda, cersesc, incita, urla. Se transforma în sirop sau rachiu, se baga-n tine si-acolo îsi face de cap. Te arde, te rupe.
Dar mai bine sa arzi decât sa ruginesti. UNU.
Cu trupul ei te arde, arzând la rândul ei, mistuindu-se-n tine. Madia din Mangala traindu-si moartea în fiecare zi.
- O curva! Au despicat-o toti nenorocitii, toti linge-boase aia care acum o plimba ca pe sfintele moaste. O curva!
Si totusi lumea se aduna în jurul ecranelor ca în anii nebuni ai programelor Psycho. 23, 24... 26: Andie MacDowell vânduta en detail pentru sandvisurile scolii de handicapati (IQ sub 160). Ce vremuri! Filme - le zicea. Acum, pe ecrane, vedem realitatea. Tricksterii, mânuitorii de vieti, ne bombardeaza cu vietile sfintilor. Nu stiu unde-or gasi ei atâtia sfinti, mie-mi cam pute. Cât nu întelegem asta, ar fi mai bine sa stam pe curul nostru si sa mai lasam diemurile. Dreams-maker-ul nici n-ar trebui sa-ncapa pe mâna oricui.
Patina e un alt nume pentru rugina. Si o înnobileaza. DOI.
Deocamdata sa-l asteptam pe Brodar ala, sa vedem ce hram poarta. O fi si el vreun Big Brother, ca atâtia altii, care-au mai trecut pe-aici. Cum au venit, asa s-au dus toti. Niste pârliti. Niste nespalati.
Si noi, vitele, ne lasam vietile în palmele lor care nici de-o laba nu-s bune. Dar sunt ale lor. Si ei au putut s-o ierte pe Madia pe care noi niciodata n-am iertat-o. Dar cum s-o iertam, nu-i ea curva noastra, nu-i? Nu ne-ncuiem cu ea în futoare de doi pe doi, n-aruncam hainele de pe noi si ciorapii si ceasurile de la mâna ca sa mai câstigam zece centimetri patrati de piele pentru mângâieri? Cum s-o iertam când ne-a facut sa aruncam cu pietre? Nici un calau nu-si iarta victimele.
"Cine se simte curat, sa arunce primul".
Semnele lasate de pietre pe chipul ei o fac si mai frumoasa. Oricine o vede, barbat, simte în nari, pe data, mirosul sângelui ei. Chemarea ei.
Pe ecranul imens, Madia se îndeparteaza si-n urma ei ramâne mirosul care ma-nnebuneste. Îmi simt sângele ridicându-se-n mine pâna-n vârful vârfurilor si sensongul explodeaza în aerul din jur. Filtrele se schimba, sunt rosii acum. Masna Piya îsi trece dextra peste corzi, acordurile grave se limpezesc si, de undeva, din adâncuri, eu stiu de unde, apar valurile. Imaginea maestrului se estompeaza, ramân doar sensongul si valurile. Tremuratoare la început, din ce în ce mai agitate pe urma, în final agresive, valurile.
Trecatorii ma privesc mirati.
Dincolo de ura este iubirea. Ca o usa, ca o rana, ca un cui.
Sunt singurul care am iertat-o. O iubesc.
Nu-mi mai simt mâinile. Mi-au amortit. N-am crezut niciodata ca poate fi asa rau. Ba, nu, nu mi-au amortit. Ma dor asa de tare, ca parca nici nu mai sunt ale mele. Ma dor. Mai ales cuiele ma dor. Pofta cu care mi le-au batut în palme. Ca atunci. Si chipurile lor desfigurate de ura.
De-aici, de sus, totul se vede altfel. Dar, oricum, nu mai conteaza.
În fata mea s-a oprit o femeie. Ma uit în ochii ei si mi se pare ca-i mama. Probabil ca toti muribunzii simt asta. Din rani, sângele-mi picura si ea sare în laturi, ferindu-si cosul. Prea târziu. Se uita la mine si spune:
- Tu esti, sau sa asteptam pe altul?
- Eu sunt. Eu.

..............................................

Nota: Madia Mangalena a zbuciumat ideea de SF! Corporalitatea ei, demne de o cine-reproducere deschide o noua filozofie, o bresa in Artele Privirii. Un film Madia mi-ar place sa vad.
A doua NOTA: Michael Haulica e editor al www.lumivirtuale.ro
8)

[ovidiu bufnila]

Parte din mintea ta...
short story SF de
AT Tezeu



Cerul verzuliu dominat, de cei doi sori gemeni, îl îmbia pe Iuan, în asa masura încât nu-si putea lua privirea de la el. Totusi isi scoase capul din norii prin care calatorea, pentru o secunda si privi la fata de sub bratul sau. Doamne ce frumoasa era, parul ei negru, lung si buzele-i rosii ca focul, carora li se alaturasera niste ochi verzui de o sclipire nemaivazuta. Fata se desprinse din stransoarea calda a maini sale si fugi in fata, invitându-l la o joaca copilareasca. Iuan statu pentru o secud si privi cum corpul ei se unduia printre razele rosiatice ale sorilor, iar apoi o lua la fuga in urma ei reusind sa o captureze. Îi prinse încet fata între palmele lui si o saruta tandru, suav. Aceasta se lasa in buzele lui înflacarate de iubire, dar se desprinse deodata chicotind:
-Iuane, suntem pe strada ce o sa zica lumea….?
-O sa zica ca te iubesc, oh dragostea mea ! Sa nu te desparti niciodata de mine…
O prinse tandru si o saruta, o strânse în brate si începu sa o învârta, mai mai sa loveasca un pieton, nu vrea sa-i dea drumul, nu vrea sa o lase sa plece. Ea îi sopti la ureche:
-Iubitule voi fi mereu cu tine…
Dar totul se opri, pietonii nu se mai miscau, ramasera într-o poza intacta, tridimensionala, ea nu se mai misca… si începu ca lumea lui sa dispara: mai întâi masivi zgârie-nori, apoi copacii plantati pe marginea soselei, masinile, pietonii,, si apoi ea… încerca sa o prinda în brate, dar nu mai era, nu mai era decât o camera neagra, goala, traversata de dungi de diferite culori ce produceau patrate la înbinarea dintre ele…era camera motorului virtual…
Iuan se enrva si facu un semn prin fata ochilor cu mâna:
-La dracu’ omule… Dane ! Tu si camera ta virtuala si cu motorul tau virtual.
Se ridica de pe masa pe care statea întins, cât fusese în lumea lui virtuala… si cazu cu ochii pe corpul prietenului sau ce statea cu capul rezemat pe tastatura jeguoasa:
-Ce Dane.. ai adormit ??!
Deabea dupa câteva micro-secunde obderva picaturile de sânge ce se prelingeau de pe tastatura pe jos… se îngrozi, si atunci simti teava unui magnum de laser la tâmpla capului. Se întoarse, încet ca nu cumva sa fie împuscat. Vazu ceea ce-l omorâse pe prietenul sau si ceea ce probabil îl va omorâ si pe el: cu homo-robot, cu fata lui ascunsa de o casca ce-I protejafirele cerebrale, cu corpul aparent musculos, dar poleit cu o piele de titaniu, peste care erau lipite o gramada de fire, vene înlocuite de circuite, ce nu mai incapusera sub pielea si asa întinsa, gata sa se rupa.
-Buna seara domnule ofiter - spuse Iuan aparent amabil - care pare a fi problema ?
-Încalcarea codului…- un moment anormal de incarcare, ceea ce-i arata lui Iuan o mica mare problema la procesor - de folosire a spatiului virtual fara autorizatie de stat pedeapsa: 2500 clini sau închisoare contraventionala - spuse mecanic cel ce era jumate om jumatate robot.
Acum se bucura ca facuse facultatea de robotica, facuse si practica la o fabrica renumita dar la ce folos, era un fugar, un renegat in lumea civilizata, dar un luptator în cea subterana. Se opri din amintirile ce-i trecura prin fata ochilor si actiona:
-Puteti repeta Domnule ofiter… ?
Exact in acelas moment îsi smuci un pic încheietura mâini, si din mâneca îi aparu un mic bereta cu gloante perforatoare. Aceste doua actiuni concomitente blocara procesorul distrus al homo-robotului, asa ca Iuan sari de pe masa pe care statea si trase un glonte in craniul acoperit al ofiterului. Capul explod si împrosca întreaga camera, inclusiv pe Iuan, cu putinul sânge ce exista în creierul semi-mecanizat.
Iuan se ridica enervat de pe jos, si merse la corpul neânsufletit al prietenului sau, îl apuca de claiele de par ce-i acopereau scalpul, si se uita pentru o secunda la rana provocata de laser. Raza strapunse craniul lui Dan drept în frunte creând o imagine hidoasa, murbida. Trânti exasperat craniul împuscat pe tastatura îmbâxita si se uita pentru o secunda în jur: camera si asa mica era tixita cu diferite echipamente vechi si noi capturate de-a lungul vremii de la diferite comvoaie militare, peretii erau plini de mucegai. Ne mai putând suporta sângele de pe fata intra în baia enorm de insalubra. Dadu la o parte, cu mana, câtiva gândaci de pe chiuveta si se lasa pe mâinile sprijinite de marginile chiuvetei. Nu se putea suporta, oglinda arata ceva nefiresc: fata, frumoasa o dinioara, ingrijita, era acum brazdata de taieturi ce nu-i aduceau doar dureri în toiul noptii ci si o imagine barbarica. Se simtea înfricosat de propria imgine, atât exterioara cât si interioara, nici nu mai putea tine numarul celor pe care-i omorâse, stia doar ca sunt cu sutele. Avu un moment de sclipire si-si puse beretaul, ce-l avea înca în mâna, la tâmpla… se privi+n oglinda: mânjit de sânge, brazdat de cicatrice, nu vroia sa mai traiasca, nu voia sa mai stea în loocurile acelea, murbide, terifiante, inumane, isi îndrepta ochii spre stanga, spre dreapta, era gata sa traga, când tot el tipa:
-NU…!!!
ªtia ca o parte din el era gata sa traga, gata sa apese pe tragaci, o parte din el nu se suparta, nu vroia sa se mai vada în pielea aia dar totusi cealalta parte vrea sa traiasca, sa fie libera, sa se bucure, sa omoare pentru nu a muri. Da, nu vroia sa moara, vrea sa traiasca, îi era frica de moarte, nu stia ce se afla dupa ea, dar îi era frica si de viata, pentru ca nu stia care era sa-i fie viitorul, nu putea suporta presiunea, dar nu putea exista fara ea… ce paradox. Lasa totul pentru alta data, când auzi pasi din camera cealalta. Era aproape sigur ca era un alt homo-robot asa ca iesi cu bereta pregatit pentru a trage. Dar era Miahai, Slava Domnului îsi spuse. ªterse cu mâneca sângele de pe fata si spuse catre cel ce statea înmarmurit în fata lui:
-Sal vere… sa vezi ce motor misto a facut Dan…
-Ce dracu s-a intâmplat aici mosule,ce dracu ai facut iarasi ??
-A venit hadicapaciosul asta de homo-robot - se scuza Iuan- cât testam lumea viruala a lu Dan… si i-a tras-o direct in freza…
-ce Dumnezeu Iuane, trebuia sa-l protejezi pe Einsteinul asta virtual, nu sa te joci la calculator…
Iuan a dat din umeri, apoi se apropie de hardul ce zabovea lânga tastatura îmbâxita, si scoase de acolo o memorie ce i-o înmâna lui Mihai.
-Am facut niste treaba înainte sa ne jucam… uite virusul de care avem nevoie sa intram în interfata statala…
sunetele se auzeau puternic dar dezordonat în camera necunoscuta lui Iuan. Cineva dadea în el cu pumnii …
-Iuane scoala-te…scoala… scoala…
-Dane…traiesti….- Iuan era un pic comfuz de faptul ca Dan îi spunea sa se scoale dar era bucuros ca traia, desi nu stia cum… -
-Ce…? Neghiobule, scoala, ca bagi toata garnizoan la belea si cine baga garnizoana la belea o are promisa de la toata lumea…
Iuan îsi aduse aminte cine era, si unde se afla… Se scula repede din pat si îsi puse cu repezeala pantalonii, apoi camasa, sosetele, bocancii…era gata pentru o noua zi de instructie, dupa verificarea de dimineata…

.................................

Nota: AT Tezeu este un scriitor SF foarte tanar. Dar cred ca imaginile lui pot inspira Imaginarul. Filmele lui sunt ca si facute. Nu vorbesc auici despre scenariu ci despre cine-desfasurarea ficitiunilor lui in cele o suta de coloane din creierul uman.
8)

[Ilila]

"Sunteti totusi haiosi si eu va iubesc bestial. Parca-m fi in Cuibu' de cuci!"
Scapa cine poate!

[Mala Portugal]

Ai vorbit ca un adevarat brigadier bufnila. Altfel zis...ma iei de cuc :evil:
si daca te prinzi bine n-ai de ce sa te superi :lol:

[BeNnY]

Sunteti totusi haiosi si eu va iubesc bestial. Parca-m fi in Cuibu' de cuci

O, prea luminatule Bufnit, mai bine Domnia dumnevoastra ar pune mana pe o carte de romana cu scopul de a invata ortografierea limbii romane inainte sa ne scrieti cu atata drag.

[dan-marius]

Sunteti totusi haiosi si eu va iubesc bestial. Parca-m fi in Cuibu' de cuci

O, prea luminatule Bufnit, mai bine Domnia dumnevoastra ar pune mana pe o carte de romana cu scopul de a invata ortografierea limbii romane inainte sa ne scrieti cu atata drag.

Pina una alta, daca crezi ca poti scrie mai bine ca el esti binevenit sa o faci.

Dan-Marius

[dan-marius]

Un fel de onoare



1



Cei doi bãrbaþi zãceau întinºi la graniþa dintre caldarâm ºi spaþiul verde, nemiºcaþi. Petele de sânge de pe hainele lor se mãreau cu fiecare moment, pentru a ajunge sã se amestece între ei, pe sol.

- Ce ironic, gândi unul dintre ei plin de regret. Sunt pe cale sã mor… ºi pentru ce? Pentru ceva ce acum mi se par a fi numai câteva momente de plãcere… pentru cineva care probabil nici nu meritã viaþa mea.

- Cred cã dacã cineva care ºtie istoria familiilor noastre ºi duºmãnia dintre ele, gândea celãlalt, ne-ar vedea acum s-ar mira vãzându-ne sângele amestecat într-o singurã baltã roºie, nedefinitã. Probabil s-ar fi aºteptat sã fiarbã, sã interacþioneze violent la contact, pentru a dispãrea în neant anihilându-se reciproc.

Singurul gând comun, mai curând o emoþie decât un gând conºtient, pe care totuºi îl aveau în comun ar suna probabil astfel:

- Ironicã modalitate de a încheia un conflict ce dureazã de atâta timp.

Atunci când poliþia a sosit chematã de cei câþiva trecãtori în parcul aproape pustiu au gãsit-o pe tânãra femeie ce le fusese alãturi victimelor tot acolo, nemiºcatã. Cãzutã în genunchi, încã în stare de ºoc.

- Au fost împuºcaþi, sosi necruþãtor verdictul. Ok, duceþi-i la morgã!

Povestea ce-i adusese acolo începuse cu numai câteva luni în urmã, dar rãdãcinile ei se întindeau pe zeci de ani. Ele nu aveau importanþã decât pentru a înþelege starea de rãzboi ce se instalã atunci când doi exponenþi aparþinând unor familii puternice ºi numeroase dar, mai ales, aflate în conflict au cunoscut o fatã, aceeaºi tânãrã care a nãvãlit în vieþile lor ca un adevãrat taifun rãvãºind totul. Plinã de mister a apãrut pentru prima oarã sub forma unui înger la braþul altui bãrbat la o petrecere cu costume de epocã la care erau invitaþi amândoi, l-au invidiat în tãcere pe insul respectiv în timp ce ei îi admirau formele apetisante deloc îngereºti.

Doar câteva seri mai târziu tipul dispãruse atunci când Cristian Jurkson se trezi cu ea lângã el într-un club de noapte, iar gaºca de prieteni/veri care-l însoþea la agãþat amuþi brusc la apariþia ei nevenindu-le parcã sã creadã cã exista. Aflã mai târziu cã Georgiana, aºa o chema, îl observase la petrecere, îi observase pe amândoi a cãror vieþi aveau sã fie curmate atât de violent de fapt, ºi venise la grupul cel nou pentru cã se plictisise de compania prietenului ei, doar un amic, ºi cãuta o altfel de companie. A gãsit-o repede – combinaþia de frumuseþe fizicã, exuberanþã ºi mister pe care o afiºa atrãgea atenþia tuturor, dar a plecat cu Cristian. Au ºi rãmas împreunã dupã aceea.

În aceastã posturã l-a întâlnit din nou pe Emil Jurcã, eternul adversar al lui Cristian, cãruia, inevitabil, i s-a pãrut foarte… interesantã. Cei doi se detestau reciproc, dar împãrtãºeau multe pasiuni comune – femeile fiind unul dintre ele – ºi de aceea se întreceau reciproc în a-l umili pe celãlalt. Însã spre marea lor iritare Georgiana pãrea sã se înþeleagã foarte bine cu amândoi în ciuda animozitãþilor vizibile dintre ei, ceea ce îi încrâncenã ºi mai tare. Momentul în care Cristian a aflat despre vizitele lui Emil la magazinul de modã la care lucra Georgiana a fost unul de cumpãnã pentru el.

Gelozia ºi un sentiment de neputinþã – unul pentru cã nu o putea cuceri ºi celãlalt pentru cã nu putea sã-l facã pe primul sã disparã înainte ca acþiunile sale sã aibã succes – îi fãcurã sã-ºi stârneascã prietenii ºi chiar familiile împotriva celorlalþi, chiar mai mult ca de obicei, pentru a se vedea pânã la urmã lãsaþi sã se descurce singuri. Georgiana nu a putut opri încãierãrile dintre membrii mai turbulenþi ai anturajului celor doi, sau chiar intervenþiile lor în aceste bãtãlii, dar prezenþa ei de spirit a fost singurul lucru care a împiedicat escaladarea situaþiei ºi transformarea într-un adevãrat masacru.

Lãsaþi sã-ºi rezolve singuri problemele cei doi au încercat o confruntare directã dar au fost opriþi de cei din jur, iar dupã câteva zile s-au scurs fãrã a se vedea un progres evident în rezolvarea situaþiei. Pentru ca mai apoi sã erupã cu violenþã:

- Cine eºti? tresãri Emil ajuns acasã într-un târziu de noapte. ªi cum ai intrat aici? Paul! strigã el cu gândul sã-ºi cheme gãrzile dar se opri brusc, nu i se pãrea nimic ameninþãtor în încãpere.

Tocmai intrase în propriul dormitor ºi rãmase holbându-se la o umbrã ce se întindea pe pat, ca ºi cum ar fi dormit. Parcã era un om, parcã era o femeie. Dar detaliile se pierdeau în ceaþã fãcând-o de nerecunoscut.

- Sunt persoana angajatã sã te ucidã, spuse umbra cu o voce la fel de stranie.

- Cum? se sperie omul întinzându-se dupã arma dintr-un buzunar al hainei aºezatã instinctiv pe fotoliu.

Însã gloanþele ºuierarã neauzit prin încãpere – amortizorul funcþiona impecabil – doar pentru a se înfige în pat ºi pereþii de dincolo de el fãrã sã îºi atingã þinta întunecatã.

- Chiar crezi cã îmi poþi face ceva? Sunt Slayn.

- Slayn?! începu sã tremure bãrbatul. Am auzit zvonuri despre tine – eºti ucigaºul perfect. Eºti acel ucigaº profesionist care îºi îndeplineºte întotdeauna contractul, indiferent cine este þinta.

- Întotdeauna, repetã ca un ecou umbra.

- Deci eu urmez.

- Da, dar nu acum. În viitor, curând.

- Atunci ce cauþi aici?

- Vreau sã îþi ofer posibilitatea de a te rãzbuna.

- Cum?

- Angajându-mã sã îþi asasinez ucigaºul.

- Tu vei fi ucigaºul meu. Ar trebui sã te sinucizi.

- Eu sunt doar unealta, vorbesc despre cel care m-a angajat.

- Dar ºtiu cine…

- Nu, nu ºtii, îl întrerupse umbra cu duritate. Ai prea mulþi duºmani ºi prea puþin timp pentru a-þi pune în aplicare planurile. Spui cã ai auzit de mine, deci nu mai este nevoie sã îþi spun cã nu ai cum sã fugi… tot ce poþi este sã câºtigi niºte timp pentru a-þi pune la punct ultimele treburi pe aceastã lume.

- Interesant simþ al onoarei…, murmurã bãrbatul. Onoare de asasin. Atunci aºa sã fie, se decise el. Care þi-e preþul?

- E stilul meu, spuse Slayn. Iar preþul este acelaºi care l-a plãtit ºi ucigaºul tãu: 100 de mii de credite.

- S-a fãcut. Însã trebuie sã îmi spui cine este.

- Nu, nu trebuie, îl contrazise umbra cu un ton indiferent ºi sigur. Vei ºti asta doar atunci când te voi lãsa eu sã ºtii, adicã doar înaintea morþii. Nu te pot lãsa sã îmi strici planurile.

- Bine. Însã cum voi ºti cã te vei þine de cuvânt?

- Simplu, veþi muri împreunã, spuse umbra dupã care dispãru ca ºi cum nu existase niciodatã.

Lãsase în urmã doar cele câteva gloanþe înfipte aleatoriu într-o zonã a dormitorului ºi o simplã foaie de hârtie de dimensiunea unei cãrþi de vizitã care planã pentru câteva secunde în curentul de aer dintre geamul spart de glonþ ºi uºa uitatã întredeschisã. Emil o culese de pe jos ºi se uitã la ea, era scris doar un numãr de cont la care trebuiau depuºi banii.



2



Luneta îndreptatã asupra cuplului de îndrãgostiþi de pe banca din parc le înregistra orice miºcare ºi vorbã pe care aceºtia o scoteau, dar arma cu bãtaie lungã a cãrei þeavã stãtea atât de þeapãnã sub tubul lunetei nu scotea nici un sunet, nu acþiona sub nici o formã, aºteptând ca grupul sã fie complet. Slayn se uitã la ceas rãbdãtoare – încã puþin.

Într-un târziu în cursul dupã-amiezii Emil Jurcã îºi fãcu apariþia cu mâinile în buzunare, complet relaxat. La vederea lui cei de pe bancã se oprirã din ceea ce fãceau vizibil uimiþi, era devreme în mijlocul zilei iar Emil nu prea avea ce sã caute acolo.

- Am înþeles cã eºti responsabil de acþiunile mai dure aplicate asupra mai multor membri ai concurenþei în ultimele ore, i se adresã sfidãtor Cristian Juckson vechiului sãu adversar.

- Da, a trebuit, iar acþiunile vor continua ºi mai târziu. Nu am prea mult timp la dispoziþie ºi am vrut sã fiu sigur cã nu scapã nici unul nepedepsit, într-o formã sau alta. Mãcar le-am dat „angajaþilor” noºtri ceva de lucru pentru a scãpa de sub urmãrirea lor ºi a ne permite aceastã ultimã conversaþie.

- Da‘ ce, pleci undeva? întrebã Georgiana.

- Da, îi rãspunse Emil cu un zâmbet amar. Cristian ºi cu mine plecãm într-o cãlãtorie lungã din care nu ne vom întoarce prea curând.

- Ce vrei sã spui? se mirã acesta.

- ªtii, mi-a fost greu sã îmi dau seama cine l-a angajat pe Slayn sã mã ucidã dar pânã la urmã mi-am dat seama cã numai tu puteai fi. ªi pentru tine, scumpa mea, i se adresã Georgianei. Mãcar acum ºtiu cã vom muri împreunã…

- Ce-am fãcut?! izbucni Cristian. Dar Slayn m-a contactat ºi mi-a spus cã tu ai fost acela care l-a angajat sã…

Dar nu ºi-a mai terminat propoziþia: se prãbuºi atunci când glonþul îi strãpunse pieptul pentru a se înfige mai apoi într-un copac. Aproape instantaneu al doilea îl doborî pe Emil care se întorsese instinctiv spre clãdirea îndepãrtatã dinspre care îi venea moartea, miºcarea îl proiectã mai aproape de adversarul sãu aproape ajungând sã se atingã.

Ascunsã în uscãtorul de pe acoperiºul clãdirii pe care o alesese pentru mai bunã vizibilitate – era departe de parc dar suficient de sigurã pentru succesul misiunii – Slayn se ridicã în picioare ºi privi la ceas: era timpul sã plece. Cu arma încã în mâini Georgiana îºi privi prin lunetã alter-egoul care, cãzutã în genunchi alãturi de cele douã victime, avea sã rãmânã într-o stare ca de ºoc pânã la sosirea poliþiei apoi aºezã tuburile de cartuºe la vedere ºi, cu miºcãri rapizi ºi sigure de profesionist, începu sã îºi demonteze arma ºi sã o introducã în sacoºã. Coborî liniºtitã scãrile, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ºi ieºi din bloc pentru a se pierde în mulþime.

- Te-am auzit vorbind cu ºefu’, îl apelã unul dintre detectivii veniþi la faþa locului pe unul dintre subofiþeri. De unde ºtii cã a fost Slayn?

- Pentru cã cei doi au fost împuºcaþi cu o armã cu lunetã iar singurele dovezi pe care asasinul le-a lãsat în urmã sunt douã tuburi de cartuºe trase de culoare albastru-argintiu ºi realizate dintr-un aliaj rar în interiorul cãruia, pun pariu pe orice, se va gãsi dupã analize numele ucigaºului alcãtuit din 5 litere de aur de o grosime microscopicã.

- Aur?! Dar nimeni nu poate comanda astfel de cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi, oficialitãþile!!

- Corect, dar eu aº spune cã nimeni nu are tehnologia de a crea aceste cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi. ªi cu toate acestea nimeni nu ºtie nimic, ºi probabil nici nu vom afla vreodatã – este acel gen de mister care se rezolvã dupã mulþi ani de muncã asiduã ºi probabil din întâmplare, accidental.

- Poate doar dacã cumva nu va face vreo greºealã…, interveni alt subofiþer care asculta.

- Nu va face, e mult prea inteligent. Cunosc pe detectiv, îl cheamã Cãlin Pãdure ºi este coleg cu mine de departament, un adevãrat expert al acestui caz, care are o întreagã colecþie de asemenea tuburi de cartuºe culese dupã fiecare dintre asasinatele lui Slayn la care a avut acces, ºi nici el nu ºtie mai multe. Este ceva ce ne depãºeºte pe toþi.



Epilog



15 ani mai târziu o tânãrã femeie apãsa repede pe tastele imateriale a unui computer portabil concentratã la ceea ce îi spunea vocea din cãºti, îºi potrivi la loc vizorul holografic al afiºajului atunci când alunecã pe nas la o miºcare greºitã a capului – o tentativã de a aproba cu o înclinare afirmativã – ºi îºi continuã discuþia netulburatã:

- Care-i misiunea? întrebã ea.

- Înregistrãrile la care am acces indicã moartea a doi bãrbaþi uciºi printr-o metodã ce corespunde profilului tãu. Va trebui sã îndeplineºti o misiune de infiltrare pentru a-i aduce pe amândoi într-un lor retras pentru a face necesarã o singurã intervenþie care sã corespundã istoriei înregistrate, timp în care trebuie sã îi ºi contactezi pe fiecare în parte pentru a transfera banii. Dar trebuie sã te previn, de data asta nu va fi la fel de uºor ca pânã acum, toatã lumea ºtie cã familiile lor se duºmãnesc de generaþii întregi iar pe plan personal ei nu se simpatizeazã deloc.

- Dar asta ar trebui sã îmi fie de ajutor…

- Nu tocmai. Existã o probabilitate foarte mare ca ei sã gãseascã o rezolvare alternativã care sã nu te implice pe tine, sau chiar sã îþi pierzi viaþa într-o reglare de conturi în stil mafiot. De asemenea este important ca sã nu existe nici un rãzboi între clanuri ulterior, familiile trebuie manipulate pentru a accepta moartea lor ca fiind ceva ce nu meritã rãzbunat.

- De parcã armele lor ar face faþã antrenamentului meu, comentã femeia, sau tehnologiei actuale. Care ar fi câºtigul generat de reuºita misiunii?

- 200 de mii de credite. Dupã plata tuturor cheltuielilor ºi a datoriilor pe care le ai faþã de mine þie ti-ar reveni cam un sfert.

- Hm, acceptabil.

- Accepþi deci provocarea?

- Da. Trimite-mi datele ºi rezervã-mi te rog o orã din timpul curent al dispozitivului temporal.

- Chiar crezi cã te descurci cu mai puþin de 10 salturi temporale?!

- Trebuie sã-mi iasã ºi mie un câºtig, nu-i aºa? ªtii ceva? Acum am chef de altceva ºi vreau sã închid – mai vorbim ºi mâine înainte de prima plecare, la încheierea ultimelor pariuri.

- Cu cât te pun ºi pe tine? Sper cã ºtii cã sorþii sunt în defavoarea ta ºi cã…

- Trax, de fiecare datã când ai pariat împotriva reuºitei misiunilor mele ai pierdut! De câte ori trebuie sã-þi reamintesc asta? Pune-mã pentru, cu 10 mii.

La fel de tânãrã, frumoasã ºi misterioasã ca în apariþiile petrecute în urmã cu 15 ani, apariþii ce pentru ea aveau sã se întâmple abia a doua zi de dimineaþã, Georgiana Pãdure, Slayn, îºi scoase vizorul holografic ºi cãºtile ºi le aruncã pe pat dupã care ieºi pe balconul însorit. κi scãmoºã un pic pisica înainte de a o alunga de pe ºezlong pentru a-ºi face loc apoi se dezbrãcã de toate hainele ºi se întinse cât era de lungã: avea nevoie de toatã energia pe care corpul ei relaxat o putea absorbi de la soare ºi de tot timpul de procesare pe care creierul ei pozitronic îl putea folosi pentru a asimila datele misiunii ºi de a trasa un scenariu strategic demn de succes.

Pe mãsuþa de lângã ºezlong, în plin soare, detaliile unei poze era abia vizibile în lumina puternicã: o femeie cu un copil, o fetiþã, zâmbeau în braþele unui bãrbat. A fost o vreme când Georgiana s-a întrebat ce s-a petrecut cu pãrinþii ei, cu corpurile lor, dupã ce Emil Jurcã a fost asasinat iar soþia lui disperatã de pierderea celui pe care totuºi, încã îl mai iubea, s-a sinucis într-un moment de slãbiciune – era prea micã pentru a-ºi aminti iar dupã aceea a pierdut legãtura cu Familia atunci când a fost adoptatã de unchiul ei – dar asemenea întrebãri nu-ºi mai aveau rostul dupã ce a murit la rândul ei în urma unei boli terminale ºi s-a trezit cu conºtiinþa transferatã în acest corp biomecanic. La cererea Familiei, bineînþeles: fiecare membru, chiar ºi copiii rãtãciþi de turmã, era considerat prea important pentru a fi irosit.

[dan-marius]

Se pare ca am postat mesajul anterior de doua ori... e greseala mea :oops: .
Poate cineva sa stearga unul dintre ele?

Multumesc,

Dan-Marius

[BeNnY]

Sunteti totusi haiosi si eu va iubesc bestial. Parca-m fi in Cuibu' de cuci

O, prea luminatule Bufnit, mai bine Domnia dumnevoastra ar pune mana pe o carte de romana cu scopul de a invata ortografierea limbii romane inainte sa ne scrieti cu atata drag.

Pina una alta, daca crezi ca poti scrie mai bine ca el esti binevenit sa o faci.

Dan-Marius

Nu cred ca pot scrie mai bine, ce e drept, nici nu am incercat! Insa macar eu nu-mi scriu toate esecurile pe aici si cu o mandrie uriasa!

Apropo, ce ai scris tu aici (presupun ca e scris de tine) mi se pare mult peste oricare dintre operele maestrului Bufnit

[dan-marius]

Nu cred ca pot scrie mai bine, ce e drept, nici nu am incercat! Insa macar eu nu-mi scriu toate esecurile pe aici si cu o mandrie uriasa!

Apropo, ce ai scris tu aici (presupun ca e scris de tine) mi se pare mult peste oricare dintre operele maestrului Bufnit

1) Cred ca ar trebui sa incerci. Nu neaparat SF. Poate reusesti sa ne faci o surpriza placuta.

2) Da, e scris de mine. Nu o consider asa cum zici tu, fiecare scriem in stilul lui.

PS Ai apucat macar sa o citesti? Raspunsul tau mi se pare cam rapid.

[BeNnY]

Am citit 1 si aproape am terminat 2 insa nu a trebuit sa citesc mai mult ca sa-mi dau seama... termin acum

[Pollution Daughter]

Cu riscul de a face nota discordanta (nu-mi prea place sa vorbesc cu pxxx si fxx si nici sa insult lumea), propun un scenariu de film SF care cred ca ar prinde la noi:
O planeta oarecare. EL si EA sunt saraci, imputiti, analfabeti. Din cauza guvernului care nu le da bani. EL o snopeste pe ea in bataie (sau invers, depinde de caracteristicile speciei) si da foc locuintei comune, desigur din cauza guvernului care nu le da bani. Apoi pleaca pe o alta planeta, unde guvernul le promite ca le da bani. Dar nu e asa. EL cerseste, EA se prostitueaza (sau invers, depinde de...). Amandoi fura. Se intorc pe planeta natala unde se lauda cu modul in care s-au realizat ei prin munca cinstita. Intra in politica, ajung la putere, si organizeaza o expeditie de jaf asupra planetei pe care emigrasera. Ura, ura, uraaa!!!
(Desigur, totul trebuie condimentat cu cat mai multe injuraturi, organe sexuale cat mai murdare, rani infectate etc. Si bineinteles, lozinci impotriva guvernului care nu le da bani)

[Pollution Daughter]

Cu riscul de a face nota discordanta (nu-mi prea place sa vorbesc cu pxxx si fxx si nici sa insult lumea), propun un scenariu de film SF care cred ca ar prinde la noi:
O planeta oarecare. EL si EA sunt saraci, imputiti, analfabeti. Din cauza guvernului care nu le da bani. EL o snopeste pe ea in bataie (sau invers, depinde de caracteristicile speciei) si da foc locuintei comune, desigur din cauza guvernului care nu le da bani. Apoi pleaca pe o alta planeta, unde guvernul le promite ca le da bani. Dar nu e asa. EL cerseste, EA se prostitueaza (sau invers, depinde de...). Amandoi fura. Se intorc pe planeta natala unde se lauda cu modul in care s-au realizat ei prin munca cinstita. Intra in politica, ajung la putere, si organizeaza o expeditie de jaf asupra planetei pe care emigrasera. Ura, ura, uraaa!!!
(Desigur, totul trebuie condimentat cu cat mai multe injuraturi, organe sexuale cat mai murdare, rani infectate etc. Si bineinteles, lozinci impotriva guvernului care nu le da bani)

[dan-marius]

Adica un film despre Romania zilei de azi. :D Ok, da' pe fratii Bivolaru unde-i punem?

[dan-marius]

Revenind la ceva mai serios, as spune ca privesti prea mult in viitor. Adica planete, guverne planetare, etc... Se poate aplica, cred, mult mai bine la un viitor mai apropiat de prezent... de exemplu viitorul pe care ti-l imaginezi tu aici peste 20 de ani. Ma refer la tehnologie, atentate cu bombe, relatiile dintre tari, si asa mai departe.

Ce zici?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 55

Dar totalitatea nu e nici pe departe suma tuturor textelor.
Textele sunt produse ºi puse în circulaþie. Lectura lor ar putea fi starea de insurgenþã? Sau lectura e doar un pas timid cãtre deliciul interpretãrii?
Pitoºkin citindu-i pe savanþii desueþi sau generalul Monteores oferind protecþie imberbului cenaclist din Popocatepetlán, sunt oare în puterea literaturii sau reprezintã mici turbulenþe rotitoare în inventarul nostru enciclopedic?
E pe moarte literatura? Sau malagambiºtii literari din Omah stârnesc furtuni într-un pahar cu apã vrând sã se afle-n treabã?
Rãsfoind structurile narative ºi descriptive ale enciclopediei descoperim cã strigãtele lor se estompeazã în oceanul de texte care spalã imaginarul.
Cine sã fie misteriosul necunoscut care produce furtunile ºi acalmia oceanului? Cine e atât de pervers încât îi trimite pe malagambiºtii literari sã se deghizeze în regi ºi împãraþi, în generali, în revoluþionari ºi dizidenþi, în femei de serviciu ºi funcþionari publici, în instrumentiºti ºi în preoþi ºi pelerini?
E un personaj fabulos al enciclopediei sau o stare de conºtienþã a ei? E o formã iluzorie iniþiatã în ºtiinþa fluidelor sau ºtiinþa însãºi?
Sã fie un magician? O construcþie simbolicã a entropiei?
Potrivit cercetãrilor noastre el e acolo unde nu este, el construieºte ceea ce pare de neconstruit, un invers al citadelei.
Magicianul nu este numit ºi nici nu cade în greºeala de a se numi. E însãºi iniþierea în texte iar iniþierea nu are nimic de-a face cu serviciul mãrunt de lecturã.
Sã fie orgasmul universal?
Împotriva lui luptã savanþii desueþi din Bulbona ºi imberbul cenaclist din Puerto Pico, din Guaribo, din Galahra ºi Walla?
Sã le fie teamã de reinterpretarea imperfecþiunii?!
Literatura ne numeºte magicienii secretului ºi ne bârfeºte peste tot.
I-a ºoptit împãratului Ogawa cã suntem perverºi ºi utopici. I-a scris o anonimã colonelului Sharun din Ehren acuzându-ne cã am fi adus Mandhala de dincolo de orizontul vizibil. I-a asmuþit pe gunoierii din Guaribo împotriva noastrã zicându-le, prin manifeste ºi ºtiri bombastice, cã am fi obþinut în alambicele noastre un fluid de bacterii care face sã disparã gunoiul instantaneu.
I-a pus pe jeratic pe savanþii desueþi din Bulbona cum cã am vrea sã contestãm titlurile ºi lucrãrile lor despre imposibilitatea reinventãrii lumilor ºi a existenþei altor construcþii decât cele materiale sau imateriale.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 56

Savanþii desueþi din Bulbona, din Takla Makan, din Guaribo ºi Bitombe erau oare vânduþi spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Sã-i fi ghicit?!
Ha, ha, ha!
Dar noi ce mincinoºi mai suntem!
Cum mai spunem noi câte o gogoriþã acolo. Reorganizând structurile noastre narative îi transformãm pe generalul Baºkaev, pe Bobolina, pe colonelul Sharun ºi pe mulþi alþii. Îi aruncãm în braþele diavolului. Diavolul trecu prin corpurile lor însemnând urmele spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Ieºea soarele.
Stãteam la soare în Takla Makan ºi îi dãdeam instrucþiuni diavolului când literatura, printr-o notã informativã mincinoasã, i-a pus pe urmele noastre pe oamenii lui Obin Oba, pe locotenenþii împãratului Ogawa ºi pe Bobolina.
Tocmai ne pregãteam sã spionãm structurile narative ale enciclopediei noastre vrând sã înþelegem interesul constant al serviciilor secrete inamice pentru fluide.
Potrivit unor informaþii, apa ar fi dispusã sã negocieze cu serviciile secrete inamice lucru care a bulversat omogenitatea noastrã.
Desfãºurând ciclurile acvatice pe mai multe mii de ani nu descoperim o bifurcaþie în care a fost, este sau va fi o fiinþã vie. Dar nici nu este o construcþie simbolicã virusatã.
Atenþia noastrã se îndreaptã spre pricoliciul de la Arsenalul din Galeea. A venit împreunã cu echipa lui în Takla Makan. O mulþime de admiratori se înghesuie sã-ºi vadã idolul. Pricoliciul îºi face de lucru în apropierea rezervoarelor de apã construite de Elal Belal, consirtoriul de Makeba, pentru lupta împotriva deºertului Al Jawab Baja, atotcuprinzãtorul ºi neiertãtorul.
Stãm la soare în Takla Makan gândindu-ne dacã n-ar trebui sã protejãm toate fluidele enciclopediei cu o buclã informaþionalã. Literatura se tot þine dupã noi ºi umple jurnalele cu caricaturi, seriale ieftine ºi benzi desenate.
Construim sub semnul unui secret originar folosindu-ne de construcþiile literaturii, de perversele ei structuri narative ºi descriptive.
Enciclopedia are nevoie de ea. E secreþia ei. Ar pãrea cã ne guverneazã prin texte, prin secrete, fluide ºi secreþii. Literatura e câinele ei de pazã.
Cel mai teribil serviciu de contrainformaþii!

[ovidiu bufnila]

Tigrule, bravo!
8)





Un fel de onoare



1



Cei doi bãrbaþi zãceau întinºi la graniþa dintre caldarâm ºi spaþiul verde, nemiºcaþi. Petele de sânge de pe hainele lor se mãreau cu fiecare moment, pentru a ajunge sã se amestece între ei, pe sol.

- Ce ironic, gândi unul dintre ei plin de regret. Sunt pe cale sã mor… ºi pentru ce? Pentru ceva ce acum mi se par a fi numai câteva momente de plãcere… pentru cineva care probabil nici nu meritã viaþa mea.

- Cred cã dacã cineva care ºtie istoria familiilor noastre ºi duºmãnia dintre ele, gândea celãlalt, ne-ar vedea acum s-ar mira vãzându-ne sângele amestecat într-o singurã baltã roºie, nedefinitã. Probabil s-ar fi aºteptat sã fiarbã, sã interacþioneze violent la contact, pentru a dispãrea în neant anihilându-se reciproc.

Singurul gând comun, mai curând o emoþie decât un gând conºtient, pe care totuºi îl aveau în comun ar suna probabil astfel:

- Ironicã modalitate de a încheia un conflict ce dureazã de atâta timp.

Atunci când poliþia a sosit chematã de cei câþiva trecãtori în parcul aproape pustiu au gãsit-o pe tânãra femeie ce le fusese alãturi victimelor tot acolo, nemiºcatã. Cãzutã în genunchi, încã în stare de ºoc.

- Au fost împuºcaþi, sosi necruþãtor verdictul. Ok, duceþi-i la morgã!

Povestea ce-i adusese acolo începuse cu numai câteva luni în urmã, dar rãdãcinile ei se întindeau pe zeci de ani. Ele nu aveau importanþã decât pentru a înþelege starea de rãzboi ce se instalã atunci când doi exponenþi aparþinând unor familii puternice ºi numeroase dar, mai ales, aflate în conflict au cunoscut o fatã, aceeaºi tânãrã care a nãvãlit în vieþile lor ca un adevãrat taifun rãvãºind totul. Plinã de mister a apãrut pentru prima oarã sub forma unui înger la braþul altui bãrbat la o petrecere cu costume de epocã la care erau invitaþi amândoi, l-au invidiat în tãcere pe insul respectiv în timp ce ei îi admirau formele apetisante deloc îngereºti.

Doar câteva seri mai târziu tipul dispãruse atunci când Cristian Jurkson se trezi cu ea lângã el într-un club de noapte, iar gaºca de prieteni/veri care-l însoþea la agãþat amuþi brusc la apariþia ei nevenindu-le parcã sã creadã cã exista. Aflã mai târziu cã Georgiana, aºa o chema, îl observase la petrecere, îi observase pe amândoi a cãror vieþi aveau sã fie curmate atât de violent de fapt, ºi venise la grupul cel nou pentru cã se plictisise de compania prietenului ei, doar un amic, ºi cãuta o altfel de companie. A gãsit-o repede – combinaþia de frumuseþe fizicã, exuberanþã ºi mister pe care o afiºa atrãgea atenþia tuturor, dar a plecat cu Cristian. Au ºi rãmas împreunã dupã aceea.

În aceastã posturã l-a întâlnit din nou pe Emil Jurcã, eternul adversar al lui Cristian, cãruia, inevitabil, i s-a pãrut foarte… interesantã. Cei doi se detestau reciproc, dar împãrtãºeau multe pasiuni comune – femeile fiind unul dintre ele – ºi de aceea se întreceau reciproc în a-l umili pe celãlalt. Însã spre marea lor iritare Georgiana pãrea sã se înþeleagã foarte bine cu amândoi în ciuda animozitãþilor vizibile dintre ei, ceea ce îi încrâncenã ºi mai tare. Momentul în care Cristian a aflat despre vizitele lui Emil la magazinul de modã la care lucra Georgiana a fost unul de cumpãnã pentru el.

Gelozia ºi un sentiment de neputinþã – unul pentru cã nu o putea cuceri ºi celãlalt pentru cã nu putea sã-l facã pe primul sã disparã înainte ca acþiunile sale sã aibã succes – îi fãcurã sã-ºi stârneascã prietenii ºi chiar familiile împotriva celorlalþi, chiar mai mult ca de obicei, pentru a se vedea pânã la urmã lãsaþi sã se descurce singuri. Georgiana nu a putut opri încãierãrile dintre membrii mai turbulenþi ai anturajului celor doi, sau chiar intervenþiile lor în aceste bãtãlii, dar prezenþa ei de spirit a fost singurul lucru care a împiedicat escaladarea situaþiei ºi transformarea într-un adevãrat masacru.

Lãsaþi sã-ºi rezolve singuri problemele cei doi au încercat o confruntare directã dar au fost opriþi de cei din jur, iar dupã câteva zile s-au scurs fãrã a se vedea un progres evident în rezolvarea situaþiei. Pentru ca mai apoi sã erupã cu violenþã:

- Cine eºti? tresãri Emil ajuns acasã într-un târziu de noapte. ªi cum ai intrat aici? Paul! strigã el cu gândul sã-ºi cheme gãrzile dar se opri brusc, nu i se pãrea nimic ameninþãtor în încãpere.

Tocmai intrase în propriul dormitor ºi rãmase holbându-se la o umbrã ce se întindea pe pat, ca ºi cum ar fi dormit. Parcã era un om, parcã era o femeie. Dar detaliile se pierdeau în ceaþã fãcând-o de nerecunoscut.

- Sunt persoana angajatã sã te ucidã, spuse umbra cu o voce la fel de stranie.

- Cum? se sperie omul întinzându-se dupã arma dintr-un buzunar al hainei aºezatã instinctiv pe fotoliu.

Însã gloanþele ºuierarã neauzit prin încãpere – amortizorul funcþiona impecabil – doar pentru a se înfige în pat ºi pereþii de dincolo de el fãrã sã îºi atingã þinta întunecatã.

- Chiar crezi cã îmi poþi face ceva? Sunt Slayn.

- Slayn?! începu sã tremure bãrbatul. Am auzit zvonuri despre tine – eºti ucigaºul perfect. Eºti acel ucigaº profesionist care îºi îndeplineºte întotdeauna contractul, indiferent cine este þinta.

- Întotdeauna, repetã ca un ecou umbra.

- Deci eu urmez.

- Da, dar nu acum. În viitor, curând.

- Atunci ce cauþi aici?

- Vreau sã îþi ofer posibilitatea de a te rãzbuna.

- Cum?

- Angajându-mã sã îþi asasinez ucigaºul.

- Tu vei fi ucigaºul meu. Ar trebui sã te sinucizi.

- Eu sunt doar unealta, vorbesc despre cel care m-a angajat.

- Dar ºtiu cine…

- Nu, nu ºtii, îl întrerupse umbra cu duritate. Ai prea mulþi duºmani ºi prea puþin timp pentru a-þi pune în aplicare planurile. Spui cã ai auzit de mine, deci nu mai este nevoie sã îþi spun cã nu ai cum sã fugi… tot ce poþi este sã câºtigi niºte timp pentru a-þi pune la punct ultimele treburi pe aceastã lume.

- Interesant simþ al onoarei…, murmurã bãrbatul. Onoare de asasin. Atunci aºa sã fie, se decise el. Care þi-e preþul?

- E stilul meu, spuse Slayn. Iar preþul este acelaºi care l-a plãtit ºi ucigaºul tãu: 100 de mii de credite.

- S-a fãcut. Însã trebuie sã îmi spui cine este.

- Nu, nu trebuie, îl contrazise umbra cu un ton indiferent ºi sigur. Vei ºti asta doar atunci când te voi lãsa eu sã ºtii, adicã doar înaintea morþii. Nu te pot lãsa sã îmi strici planurile.

- Bine. Însã cum voi ºti cã te vei þine de cuvânt?

- Simplu, veþi muri împreunã, spuse umbra dupã care dispãru ca ºi cum nu existase niciodatã.

Lãsase în urmã doar cele câteva gloanþe înfipte aleatoriu într-o zonã a dormitorului ºi o simplã foaie de hârtie de dimensiunea unei cãrþi de vizitã care planã pentru câteva secunde în curentul de aer dintre geamul spart de glonþ ºi uºa uitatã întredeschisã. Emil o culese de pe jos ºi se uitã la ea, era scris doar un numãr de cont la care trebuiau depuºi banii.



2



Luneta îndreptatã asupra cuplului de îndrãgostiþi de pe banca din parc le înregistra orice miºcare ºi vorbã pe care aceºtia o scoteau, dar arma cu bãtaie lungã a cãrei þeavã stãtea atât de þeapãnã sub tubul lunetei nu scotea nici un sunet, nu acþiona sub nici o formã, aºteptând ca grupul sã fie complet. Slayn se uitã la ceas rãbdãtoare – încã puþin.

Într-un târziu în cursul dupã-amiezii Emil Jurcã îºi fãcu apariþia cu mâinile în buzunare, complet relaxat. La vederea lui cei de pe bancã se oprirã din ceea ce fãceau vizibil uimiþi, era devreme în mijlocul zilei iar Emil nu prea avea ce sã caute acolo.

- Am înþeles cã eºti responsabil de acþiunile mai dure aplicate asupra mai multor membri ai concurenþei în ultimele ore, i se adresã sfidãtor Cristian Juckson vechiului sãu adversar.

- Da, a trebuit, iar acþiunile vor continua ºi mai târziu. Nu am prea mult timp la dispoziþie ºi am vrut sã fiu sigur cã nu scapã nici unul nepedepsit, într-o formã sau alta. Mãcar le-am dat „angajaþilor” noºtri ceva de lucru pentru a scãpa de sub urmãrirea lor ºi a ne permite aceastã ultimã conversaþie.

- Da‘ ce, pleci undeva? întrebã Georgiana.

- Da, îi rãspunse Emil cu un zâmbet amar. Cristian ºi cu mine plecãm într-o cãlãtorie lungã din care nu ne vom întoarce prea curând.

- Ce vrei sã spui? se mirã acesta.

- ªtii, mi-a fost greu sã îmi dau seama cine l-a angajat pe Slayn sã mã ucidã dar pânã la urmã mi-am dat seama cã numai tu puteai fi. ªi pentru tine, scumpa mea, i se adresã Georgianei. Mãcar acum ºtiu cã vom muri împreunã…

- Ce-am fãcut?! izbucni Cristian. Dar Slayn m-a contactat ºi mi-a spus cã tu ai fost acela care l-a angajat sã…

Dar nu ºi-a mai terminat propoziþia: se prãbuºi atunci când glonþul îi strãpunse pieptul pentru a se înfige mai apoi într-un copac. Aproape instantaneu al doilea îl doborî pe Emil care se întorsese instinctiv spre clãdirea îndepãrtatã dinspre care îi venea moartea, miºcarea îl proiectã mai aproape de adversarul sãu aproape ajungând sã se atingã.

Ascunsã în uscãtorul de pe acoperiºul clãdirii pe care o alesese pentru mai bunã vizibilitate – era departe de parc dar suficient de sigurã pentru succesul misiunii – Slayn se ridicã în picioare ºi privi la ceas: era timpul sã plece. Cu arma încã în mâini Georgiana îºi privi prin lunetã alter-egoul care, cãzutã în genunchi alãturi de cele douã victime, avea sã rãmânã într-o stare ca de ºoc pânã la sosirea poliþiei apoi aºezã tuburile de cartuºe la vedere ºi, cu miºcãri rapizi ºi sigure de profesionist, începu sã îºi demonteze arma ºi sã o introducã în sacoºã. Coborî liniºtitã scãrile, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ºi ieºi din bloc pentru a se pierde în mulþime.

- Te-am auzit vorbind cu ºefu’, îl apelã unul dintre detectivii veniþi la faþa locului pe unul dintre subofiþeri. De unde ºtii cã a fost Slayn?

- Pentru cã cei doi au fost împuºcaþi cu o armã cu lunetã iar singurele dovezi pe care asasinul le-a lãsat în urmã sunt douã tuburi de cartuºe trase de culoare albastru-argintiu ºi realizate dintr-un aliaj rar în interiorul cãruia, pun pariu pe orice, se va gãsi dupã analize numele ucigaºului alcãtuit din 5 litere de aur de o grosime microscopicã.

- Aur?! Dar nimeni nu poate comanda astfel de cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi, oficialitãþile!!

- Corect, dar eu aº spune cã nimeni nu are tehnologia de a crea aceste cartuºe fãrã sã ºtim ºi noi. ªi cu toate acestea nimeni nu ºtie nimic, ºi probabil nici nu vom afla vreodatã – este acel gen de mister care se rezolvã dupã mulþi ani de muncã asiduã ºi probabil din întâmplare, accidental.

- Poate doar dacã cumva nu va face vreo greºealã…, interveni alt subofiþer care asculta.

- Nu va face, e mult prea inteligent. Cunosc pe detectiv, îl cheamã Cãlin Pãdure ºi este coleg cu mine de departament, un adevãrat expert al acestui caz, care are o întreagã colecþie de asemenea tuburi de cartuºe culese dupã fiecare dintre asasinatele lui Slayn la care a avut acces, ºi nici el nu ºtie mai multe. Este ceva ce ne depãºeºte pe toþi.



Epilog



15 ani mai târziu o tânãrã femeie apãsa repede pe tastele imateriale a unui computer portabil concentratã la ceea ce îi spunea vocea din cãºti, îºi potrivi la loc vizorul holografic al afiºajului atunci când alunecã pe nas la o miºcare greºitã a capului – o tentativã de a aproba cu o înclinare afirmativã – ºi îºi continuã discuþia netulburatã:

- Care-i misiunea? întrebã ea.

- Înregistrãrile la care am acces indicã moartea a doi bãrbaþi uciºi printr-o metodã ce corespunde profilului tãu. Va trebui sã îndeplineºti o misiune de infiltrare pentru a-i aduce pe amândoi într-un lor retras pentru a face necesarã o singurã intervenþie care sã corespundã istoriei înregistrate, timp în care trebuie sã îi ºi contactezi pe fiecare în parte pentru a transfera banii. Dar trebuie sã te previn, de data asta nu va fi la fel de uºor ca pânã acum, toatã lumea ºtie cã familiile lor se duºmãnesc de generaþii întregi iar pe plan personal ei nu se simpatizeazã deloc.

- Dar asta ar trebui sã îmi fie de ajutor…

- Nu tocmai. Existã o probabilitate foarte mare ca ei sã gãseascã o rezolvare alternativã care sã nu te implice pe tine, sau chiar sã îþi pierzi viaþa într-o reglare de conturi în stil mafiot. De asemenea este important ca sã nu existe nici un rãzboi între clanuri ulterior, familiile trebuie manipulate pentru a accepta moartea lor ca fiind ceva ce nu meritã rãzbunat.

- De parcã armele lor ar face faþã antrenamentului meu, comentã femeia, sau tehnologiei actuale. Care ar fi câºtigul generat de reuºita misiunii?

- 200 de mii de credite. Dupã plata tuturor cheltuielilor ºi a datoriilor pe care le ai faþã de mine þie ti-ar reveni cam un sfert.

- Hm, acceptabil.

- Accepþi deci provocarea?

- Da. Trimite-mi datele ºi rezervã-mi te rog o orã din timpul curent al dispozitivului temporal.

- Chiar crezi cã te descurci cu mai puþin de 10 salturi temporale?!

- Trebuie sã-mi iasã ºi mie un câºtig, nu-i aºa? ªtii ceva? Acum am chef de altceva ºi vreau sã închid – mai vorbim ºi mâine înainte de prima plecare, la încheierea ultimelor pariuri.

- Cu cât te pun ºi pe tine? Sper cã ºtii cã sorþii sunt în defavoarea ta ºi cã…

- Trax, de fiecare datã când ai pariat împotriva reuºitei misiunilor mele ai pierdut! De câte ori trebuie sã-þi reamintesc asta? Pune-mã pentru, cu 10 mii.

La fel de tânãrã, frumoasã ºi misterioasã ca în apariþiile petrecute în urmã cu 15 ani, apariþii ce pentru ea aveau sã se întâmple abia a doua zi de dimineaþã, Georgiana Pãdure, Slayn, îºi scoase vizorul holografic ºi cãºtile ºi le aruncã pe pat dupã care ieºi pe balconul însorit. κi scãmoºã un pic pisica înainte de a o alunga de pe ºezlong pentru a-ºi face loc apoi se dezbrãcã de toate hainele ºi se întinse cât era de lungã: avea nevoie de toatã energia pe care corpul ei relaxat o putea absorbi de la soare ºi de tot timpul de procesare pe care creierul ei pozitronic îl putea folosi pentru a asimila datele misiunii ºi de a trasa un scenariu strategic demn de succes.

Pe mãsuþa de lângã ºezlong, în plin soare, detaliile unei poze era abia vizibile în lumina puternicã: o femeie cu un copil, o fetiþã, zâmbeau în braþele unui bãrbat. A fost o vreme când Georgiana s-a întrebat ce s-a petrecut cu pãrinþii ei, cu corpurile lor, dupã ce Emil Jurcã a fost asasinat iar soþia lui disperatã de pierderea celui pe care totuºi, încã îl mai iubea, s-a sinucis într-un moment de slãbiciune – era prea micã pentru a-ºi aminti iar dupã aceea a pierdut legãtura cu Familia atunci când a fost adoptatã de unchiul ei – dar asemenea întrebãri nu-ºi mai aveau rostul dupã ce a murit la rândul ei în urma unei boli terminale ºi s-a trezit cu conºtiinþa transferatã în acest corp biomecanic. La cererea Familiei, bineînþeles: fiecare membru, chiar ºi copiii rãtãciþi de turmã, era considerat prea important pentru a fi irosit.

[ovidiu bufnila]

Mircea Pricajan este unul dintre tinerii tigri SF din Romania care e extrem de talentat si de insurgent:
http://www.geocities.com/mirceapricajan/
8)

[Pollution Daughter]

Revenind la ceva mai serios...

Nu era ceva serios! Incap si fratii Bivolaru, desigur, si multi altii. Si atentate, si tehnologii s.a.m.d. Oricum personajelor nu le pasa, fiindca lor guvernul nu le da bani.

[dan-marius]

Revenind la ceva mai serios...

Nu era ceva serios! Incap si fratii Bivolaru, desigur, si multi altii. Si atentate, si tehnologii s.a.m.d. Oricum personajelor nu le pasa, fiindca lor guvernul nu le da bani.

Asta-i problema? Banii?
Atunci poti foarte bine sa ii faci hoti. Hoti marunti, hoti profesionisti, hoti care fura de la guvern in timp ce se pling ca nu primesc bani.
Adica persoane care s-au ridicat deasupra conditiei de victime si incearca sa facã ceva concret. Sa traiasca bine, sa reauseasca in viata. Prin orice mijloace.
De ce un film? De ce nu un serial fluviu (gen Tinar si nelinistit), sau o telenovela SF - poate fara prea multe efecte speciale?
Oare s-ar gasit bani pentru asa ceva? Sau vointa de a scrie un scenariu pentru a cauta banii respectivi?

Voi decideti,
Dan-Marius

[Pollution Daughter]

Problema la care ma refeream eu prin intermediul acelui scenaras stupid nu era atat lipsa banilor, cat lipsa ideilor. Initial am privit cu placere filmele romanesti, mi se pareau bune, puternice. Apoi au inceput sa semene unele cu altele. Intotdeauna e un personaj care sufera din cauza regimului politic, oricare ar fi acest regim. Intotdeauna e un personaj imputit si suparat pe lume. Oricat de bine conturat ar fi acest personaj, oricat de profunda drama lui, oricat de captivanta actiunea, te mai si saturi de atata politica!!!
Cat despre "telenovele" fara efecte speciale, s-ar putea face si nu cred ca nu si-ar gasi fani. Daca ne gandim bine, serialele de genul "Twilight zone" nu prea au efecte speciale, si sunt excelente! A fost si la noi "Martorii", fara nave spatiale, supernove, batalii intergalactice, si n-a fost rau deloc!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 57

Omogenitatea noastrã, în miºcarea ei aparentã, stã între secretul originar ºi secretul ultim fãrã îndoialã.
Dacã enciclopedia ºi personajele ei fabuloase sunt înscrise sau circumscrise acestui iluzoriu continuum dintre originar ºi ultima parte, ar fi fundamentale unui miracol pe care încercãm sã-l interpretãm.
Secretul e între forme. Taina între formã ºi totalitate. Misterul e al totalitãþii.
Dar miracolul?
A fi înscris e semnul cãlãtoriei, al expediþiei ºi misionarismului. A fi circumscris e calea cãtre introspecþie, introvertire ºi reflecþie.
Dar totalitatea?
Dar universul plin de universuri?
Dacã universul plin de universuri e text, în cele din urmã, ar trebui sã-l cunoaºtem, sã-l interpretãm. Noi însã l-am secretizat pãstrând anumite lumi mici pentru plãcerea experimentului ºi pentru a putea organiza frontul pe care luptãm împotriva serviciilor secrete inamice.
Pornind în cãlãtorie, ar trebui sã admitem cã universul plin de universuri se desfãºoarã pregãtind misterul naºterii totalitãþii prin secret ºi tainã.
Dar miracolul?
Numindu-ne magicieni ai secretului ºi luându-ne în derâdere, literatura ne dã de ºtire despre profunzimile enciclopediei.
Ai spune cã aºa ne ceartã enciclopedia.
Noi, magicienii secretului, stãri fabulatorii, pãzim secretul înfãºurãrii ºi desfãºurãrii structurilor narative ºi descriptive care compun universul plin de universuri în întregul sãu, el nefiind însã totalitatea.
Incantaþiile, numerele, mantia, virtualul ºi darul ubicuitãþii sunt accesoriile noastre, sunt uneltele noastre, sunt semnele noastre de tainã.
Construim ceea ce pare de neconstruit.
Spionãm.
Suntem acolo unde nu suntem.
Tocmai de aici mesajele contradictorii ale serviciilor secrete inamice. Suntem un obiect fractal în miºcare aparentã iar secretul e dimensiunea noastrã fractalã.
Învãluindu-l cu mantia noastrã înstelatã.
Oceanul de texte e mantia. Structurile narative sunt învãluite iar structurile descriptive sunt misiunile noastre de acoperire.
Un secret ascunde alt secret aºa cum un rãzboi ascunde alt rãzboi ºi aºa cum cel care manipuleazã este la rândul lui manipulat.
Aici e febrilitatea dezvãluirii. Aici e capcana întinsã cu abilitate ºi perfidie serviciilor secrete strãine.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 58

Aici se întinde oceanul de incertitudine.
Orizontalizându-ne sub presiunea câmpurilor magnetice, navigãm aparent cãtre secretul ultim. În nesfârºitele lor rãzboaie, spionii se înfulecã unii pe alþii oferindu-ºi secrete imaginare.
Aici sunt vârtejurile virtuale, bifurcaþiile ºi bãnuiþii atractori. Dezvãluirile nu fac decât sã ascundã. Tocmai de aceea, vorbind despre perversitãþile literaturii, ascundem teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Stãteam la soare în Qiatotocoatl.
Spionii prinþului Kubla Kan, virusaþi de serviciile secrete inamice, se cuibãriserã într-un albatros imperial ºi ne urmãreau cu atenþie din vãzduh.
Bobolina ne-a spãlat picioarele. Ne-a dãruit scoici aurii ºi ne-a ºoptit câte ceva despre Mandhala.
Era dupã mareea trandafirilor din Beauburg ºi dupã revolta gunoierilor reformaþi din Bulbona.
Am întrebat-o pe Bobolina o mulþime de lucruri despre malagambiºtii literari din Takla Makan ºi despre imberbul cenaclist din Nulome.
Am admirat cei trei sâni imenºi pe care Bobolina îi dezvãluia cu dãrnicie. Era o primã încercare de a schimba una din instrucþiunile enciclopediei. Trei sâni?
Literatura ar fi murit de necaz.
Imaginarul Bobolinei a produs o propoziþie fantasticã iar noi ne-am abþinut cu greu sã nu ne dãm de gol. Bobolina ne-a spus cã Mandhala, sub presiunea câmpurilor magnetice, adusese prezentul, trecutul ºi viitorul în acelaºi plan.
Sã fi fost o încercare subtilã a serviciilor secrete inamice de a virusa enciclopedia mãrind suprafaþa informaþionalã a structurilor ei narative?

[Danica]

mey oameni buni ce facetzi pe aici? Cenaclu SF ?(shi cu proza SF de proasta calitate)..IMPUSHCATI-VA!!in caz ca nu ati observat D-le Bufnila site-ul se numeshte CINEmagia!Got it?shi Mr. Bufnila nu mai repetati la nesfarshit cuvinte de genul "copilul bufnilian "..sau (shi mai rau )Bufnilianul ......Cer interzicerea acestui cuvant ..e nashpa :-? ..cum cuvinte ca pula ..fut etc sunt interzise pe site tot asha tre sa apara shi cuvantul B*****....ca aceste cuvinte ne gandila urechile intr-un mod neplacut .....Numa' bine copii...La revedere D-l B*****!!! :wink:

[Ambra Blu]

rau )Bufnilianul ......Cer interzicerea acestui cuvant ..e nashpa :-? ..cum cuvinte ca p*** ..f** etc sunt interzise pe site tot asha tre sa apara shi cuvantul B*****....ca aceste cuvinte ne gandila urechile intr-un mod neplacut .....Numa' bine copii...La revedere D-l B*****!!! :wink:

Loooooooooooooooooll

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 59

Begonul de Bagoda a pornit în urmãrirea ei, împãratul Ogawa þine morþiº sã punã mâna pe ea, generalul Monteores vrea sã facã pace cu generalul Baºkaev din pricina Mandhalei, imberbul cenaclist din Guaribo e gata sã scrie un poem dedicat femeilor din Mandhala, Obin Oba vrea sã arunce în aer Adamville pentru ca Mandhala sã nu fie atrasã de câmpul lui gravitaþional, pricoliciul de la arsenalul din Takla Makan se laudã cã ºtie el ce ºtie despre Mandhala, ne-a ºoptit Bobolina pocnind straºnic cu umbreluþa ei un agent trimis de colonelul Sharun pe urmele ei.
Simultaneitatea trebuie sã fie esenþa Mandhalei, ne-a mai spus Bobolina tulburându-ne. Timpul e o gogoriþã pentru domniºoarele de pension din Galeea, pentru malagambiºtii literari din Molina Mar ºi pentru guvernanta naþionalã din Cretona, din Guaribo ºi din Catombo.
Begonul de Bagoda o ºtia foarte bine. El construise oraºe-plutitoare din vârtejuri virtuale capturate prin incantaþii de aiagobalul sãu. A atacat Gonfleda, Bulbona ºi Cretona. Ar fi fost în stare sã-l facã harcea-parcea pe generalul Baºkaev, sã-l rãpeascã pe Farigot, sã facã zile fripte împãratului Ogawa ºi sã arunce în aer marele scut de la Takla Makan numai ca sã se afle-n treabã.




Gonfleda avea strãzi gonflabile ºi trei sori electrici, Bulbona dormea alene sub oceanul Alal iar Cretona îºi ascundea grãdinile de cretã sub nisipuri cântãtoare ºi oglinzi aduse din Quzo de Elal Belal.
Iar Bobolina?
Una mare ºi grasã. Femeia-elefant din Ehren. Greu de dus cu zãhãrelul. Se vânturase prin toate structurile narative care se desfãºurau aparent sub presiunea câmpurilor magnetice ºi luptase în toate rãzboaiele informaþionale de la începutul mileniului. Avea relaþii strânse cu sticlarii din Quzo. Fãcea afaceri cu eremiþii reformaþi din Halombra. Îl avea la mânã pe guvernatorul din Togai.
Era vestitã în Kamol Pator pentru intuiþia ei, era hotãrâtã ºi vicleanã ºi minþea de îngheþau apele. Avea o reþea întreagã de informatori în Puerto Pico, Doga Noga, Burbansk ºi Molina Mar. ªtia pe de rost numele tuturor agenþilor care lucrau pentru Obin Oba, împãratul Ogawa ºi colonelul Sharun. Uneori se distra pe socoteala lor luându-le înfãþiºarea ºi infiltrându-se în reþelele lor.
Ne-a mai spus niºte lucruri deocheate despre colonelul Sharun, despre Petra Petronius din Gambela ºi despre Elal Belal din Takla Makan. A strivit cu umbreluþa un gândac hoha noha care înregistra discuþia noastrã pentru urechile împãratului Ogawa, ne-a dat un pupic în fugã, ºi-a deschis aripile ºi a zburat dincolo de nori spre Togai sã punã la cale o ambuscadã pentru diavolul care tocmai se pregãtea sã dea o loviturã de proporþie în circul pãrãsit din Adamville.
Reinterpretând structurile noastre narative ºi experimentând noi instrucþiuni luând-o ca obiect de cercetare pe Bobolina, punem la cale insurecþii, revolte ºi stãri de extaz în pieþele din Candorra, Puerto Pico ºi Popocatepetlán.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 60


Virusat de serviciile secrete inamice, begonul de Bagoda a finanþat revoltele gunoierilor din Guaribo ºi a trimis arme ºi muniþii boxerilor din Takla Makan ca sã poatã rãsturna regimul dictatorial impus de Gozbanian Guzbaian.
Gunoierii din Guaribo cer o mãrire de salariu ºi salopete noi pentru cã resturile orgiilor din Mandhala ar sufoca periferiile fãcându-i sã munceascã din greu, pe nimic.
Dar nu mizeria e diferenþa? Secreþia secreþiilor? Nu e tocmai ea diferenþa dintre caracter ºi lipsa de caracter, între ordine ºi dezordine?
Între orânduialã ºi neorânduialã, între imaginar ºi enciclopedie, între trup ºi idee, între real ºi virtual, între tot ºi totalitate?
Gunoiul e semnul viului. E urma vieþii lãsatã pe pielea universului plin de universuri, în inima vârtejurilor virtuale.
Fãrã gunoi, viaþa lipseºte. E o pãrere. Un vârtej virtual capturat de oceanul Alal cu ajutorul unor furtuni electrice. E un vis.
Gunoiul expliciteazã fervoarea fiinþei, delãsarea, preaplinul aspiraþiei, grija, lenea ºi nepãsarea. Dã semn despre teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Fiinþe sublunare sunt gunoierii. Nu au altar ca cei din Gozeh. Nu au sãrbãtori naþionale ca fãpturile din Guabano Lao. Nu au loc la tribunã lângã augusta oficialã aºa cum se întâmplã în Metongo Bambo. Nu sunt chemaþi la masã aºa cum sunt chemaþi meterii din Trina Ta.
Toþi funcþioneazã însã dupã reguli ºi canoane subtile fie ei pneumatici, electrici sau organici.
Ca sã dejucãm planurile serviciilor secrete inamice, schimbãm instrucþiunile enciclopediei inventând structuri narative noi ºi vânzolindu-le pe cele vechi.

[ovidiu bufnila]

WINDOWS
roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 529

În 1997, la sfârºitul verii, un înalt oficial al CIA a fost desemnat sã finalizeze raportul FERESTRE DESCHISE. El a lucrat sub acoperire ca jurnalist la agenþia de ºtiri KGG ºi timp de un an de zile a cules date despre magistralele informaþionale, despre fractali, despre entropie ºi despre manifestãrile ei în mediul social. În tot acest timp a intervievat o seamã de personalitãþi ale lumii ºtiinþifice, spãrgãtori de coduri din lumea virtualã, profesori universitari, oameni simpli, militari, oameni politici ºi oameni de afaceri. James Williegran a muncit zile ºi nopþi la raportul sãu ºi a învãþat pe de rost o mulþime de teorii ºtiinþifice despre natura timpului, despre pliurile spaþiului ºi despre curburile fluxurilor spaþiale de fotoni. Travaliul sãu singuratec a fost finanþat din fonduri publice printr-un sistem destul de stufos astfel încât nimeni, niciodatã nu a putut descoperi nimic. Nici nu s-a gândit nimeni cã este unul dintre cei peste 250 de milioane de americani pe cale sã punã la punct una din cele mai ciudate operaþiuni din istoria serviciilor secrete, operaþiune care avea sã poarte numele de cod FERESTRE DESCHISE. Nebunia e cã Williegran s-a folosit de metoda JOC DESCHIS CU CASA DESCHISÃ, joc amuzant pe care orice novice în arta spionajului îl deprinde încã din primele ore de pregãtire. Ca urmare, Williegran a lansat întregul sãu proiect în WorldNet, mii de oameni de ºtiinþã ºi de adolescenþi împãtimiþi de fiorul navigãrii cu zeci ºi sute de noduri pe orã adãugând cu un simplu click o informaþie la structura arborescentã a raportului. Nici baronii magistralelor informaþionale nu au bãnuit nimic, ei fiind hãrþuiþi de justiþia americanã gata sã-i lase lefteri ºi de guvernul american supãrat cã, într-un anume fel, pervers dar scânteietor, piersduse controlul ºi monopolul asupra Domeniului virtual. În 2007, Williegran s-a aflat în apropierea punctului culminant al efortului sãu aspirând în sinea sa la statutul de cel mai teribil spion al tuturor timpurilor. In luna iulie el a simþit o dorinþã irepresibilã de a se confesa ºi chiar ºi-a îndreptat paºii cãtre o mânãstire din Ohio. La jumãtatea drumului a intrat într-un bar ºi a bãut o bere ºi s-a uitat la televizor. Televizorul sãu era un hârb nenorocit, produs în Taiwan iar barmanul un biomecanic din prima generaþie, imperfect ºi limbut. Pânzele de pãianjen ºi chioºcurile de sub masa de biliard, coºcovitã ºi crãpatã, l-au fãcut pe Williegran sã ia act pentru prima oarã în viaþa lui de zãdãrnicia lumilor. A ieºit afarã ºi s-a aºezat pe o piatrã arsã de soare ºi ºi-a aprins un trabuc. Nebunia cãreia i se dãruise cu fervoare timp de atâþia ani i s-a relevat în toatã splendoarea ºi mizeria ei. Avea în minte cheia operaþiunii FERESTRE DESCHISE care ar fi asigurat americanilor nu supremaþia asupra unei lumi sfâºiate ci accesul la cea mai incredibilã posibilitate de a controla ºi manipula specia umanã. Stând pe piatra încinsã, Williegran a izbucnit într-un hohot de râs. Curios, biomecanicul a nãvãlit dupã el gâfâind ºi plin de sudoare. În creierul biomecanic se formase instantaneu ideea cã Williegran era cel mai neobiºnuit american pe care-l vãzuse în viaþa lui ºi cã, în mod sigur, omul avea de fãcut o treabã nemaipomenitã ºi extraordinar de periculoasã. Între cei doi a avut loc un schimb de replici care l-ar fi fãcut invidios pânã ºi pe cel mai bun scenarist, Hole Geremain, care tocmai semna în acea clipã un contract fabulos cu studiourile ZONE. Williegran a vizualizat biroul în care se petrecea întâmplarea ºi i-a spus biomecanicului sã se uite ºi el. Barmanul a tras un fluierat straºnic ºi i-a cerut lui Williegran sã vizualizeze întâlnirea OPEC de la Moscova, negocierile secrete cu gherilele pataggoneze de la Bogota ºi execuþia lui Bahal Ab Imar la Cairo. Aºa se face cã nu preºedintele american a fost primul cãruia i-a fost prezentatã operaþiunea FERESTRE DESCHISE. Biomecanicul a adus un butoi cu bere iar Williegran i-a cerut sã-ºi decupleze terminalul. Ca vrãjit, grasul a luat un topor ºi-a hãcuit cablurile gata, gata sã se transforme într-o torþã vie. Vreme de câteva ceasuri, vizualizãrile s-au þinut lanþ. Cei doi, din ce în ce mai frenetici, au penetrat toate câmpurile informaþionale strategice fãrã deosebire. Deºi decuplat, terminalul lucra ca o oalã sub presiune. Williegran i-a spus biomecanicului cã totul e cât se poate de real ºi, înjurându-l copios, l-a sfãtuit sã-ºi aducã ºi carabina cu repetiþie primitã în dar de la un tip care luptase în Vietnam. Biomecanicul s-a codit o vreme apoi ºi-a ales o þintã. În Piaþa Roºie, Vladimir Alexievici s-a prãbuºit pe caldarâm într-o baltã de sânge. Williegran l-a lãsat pe biomecanic sã-ºi savureze lovitura mortalã apoi a schimbat frecvenþele câmpului informaþional remanent ºi l-a reînviat pe Vladimir Alexievici, profesor de balet ºi un împãtimit colecþionar de sticle de bere. Biomecanicul a tras o înjurãturã, a dat ochii peste cap ºi a început sã turuie despre a doua venire a marþienilor, despre fenomenul Tongus, despre rãzboiul Golfului ºi despre Shambala. Williegran s-a simþit ofensat ºi a fost pe punctul de a se deconspira. Cum lucrurile pãreau sã ia o întorsãturã urâtã l-a dezactivat pe biomecanic lãsându-l dezarticulat lângã butoiul gol de bere. O vreme s-a plimbat nervos încoace ºi-n colo dominat de sentimente contradictorii. I-a trecut prin minte un gând nebunesc despre adevãrata naturã ºi structurã a Universului ºi s-a hotãrât. A trimis un milion ºi ceva de instrucþiuni în WorldNet ºi a procedat la schimbarea structurilor informaþionale proiectând în Domeniul Real bãtãlia de la Borodino, Trafalgar ºi Ziua Cea Mai Lungã dupã care ºi-a tras un glonþ semantic drept in cap. Glonþul semantic se aflã prins într-o buclã virtualã la câþiva metri de tine, digitalule. Tu esti TINTA.
8)

[BeNnY]

Ahhh......... speram ca te-ai dat batut ce mama dracu!

/quit !!!!

Ne plictisesti. Si uite poate-ti plac cuvintele astea cu care te-ai putea descrie: bufnipulist, bufnimuist, bufnisodom, bufnihat etc! Cat de jalnica poate sa fie chestia cu "bufnilisme"... incredibil!

[marcu]

Mai copii, nu-i mai replicati lu' domnu' Bufnila. Ii faceti doar pofta pentru scris. Nu vedeti ca va da in cap cu cate un nou fragment de roman. Ne inundeaza cu atata productie...
Domnu' Bufnila, eu mai astept sa puneti aici un roman scris in versuri. Macar in saptamana Patimilor sa-mi oferiti si mie ceva pentru lectura. Sarbatori fericite si multa, multa inspiratie!

[Serghei]

Dragi useri,cred ca l-ati inteles gresit pe Domnul Bufnila care dupa 8 pagini mi-a castigat respectul.E un fel de don quijote al forumului,un om pregatit sa lupte cu aroganta si lipsa de simpatie a multora.Un om care isi indreapta lancea spre proastele moravuri ale userilor acestui site.

Perversu' dracu'.

[Nightwane]

ar putea moderatorii sa-i stearga userul... :roll: :roll: :roll: oh..just a thought 8)

[Vero]

În primul rând, mãrturisesc cã lectura acestor 7 pagini a fost, pentru mahalagioaica din mine, o distractzie pe cinste! Mãrturisesc shi cã am sãrit peste povestiri (o sã revin, când se va întâmpla sã am mai mult timp, ca sã le citesc pe cele peste care n-am dat prin alte pãrtzi), dar înjurãturile sunt de nota 10! Pã bune shi fãrã mishto, la capitolu' ãsta suntetzi ashi cu totzii!
În al doilea rând, deshi mã tem cã eu n-am sã reushesc sã vã distrez în aceeashi mãsurã, infiltrez una bucatã propunere de scenariu de... extrem de scurt metraj:

SCHIMB DE EXPERIENTÃ
(dupã o idee din "folclorul nou")

PRIMO TEMPO
Amiazã. Soare - de nu te poti uita! Vânt - de mult i s-a uitat numele!
Casã (resedintã varã) chirpicioasã, cam pe-o rânã, fisuratã împleticit. Bãtãturã mare, colbuitã, încinsã cu gard stirb.
În bãtãturã, UFO! Flying saucer tip clasic, verde smaragd, luciu metalic, usa suflecatã.
Lângã UFO, ALIENS: unu plus una, amândoi mini, epiderme verde de China, capete maxi, antene flexibile, urechi tip homo-sapiens-sapiens, salopete rosu carmin.
Pe prispã, BÃSTINASI: unu plus una, el (universitar pensionat pe caz de boalã) desirat, gârbov, flescãit, ea (casnicã autodidactã) revãrsatã pe la cusãturi, cu palme pe solduri de gabarit depãsit.
EL-ALIEN (o împinge pe EA-ALIEN cãtre EL-BÃSTINAS): Muiere meu sub dine, muiere dãu sub mine, la doti noi muld bine!
EL-BÃSTINAS (stupeste-n praf): Vade retro, Satana!
EA-ALIEN (zâmbeste, adicã EL-BÃSTINAS si EA-BÃSTINAS asa cred): Nume meu Abian, nume lui Ucard. Sadana cine? Fade redro ce aticã?
EA-BÃSTINAS (îl atinge - discret ! - pe EL-BÃSTINAS la turloaie si surâde, adicã ALIENS asa cred): Vade retro, adicã ziua bunã! Satana, adicã prieteni! Voi prieteni, nu?
EL-ALIEN (încântat, adicã EL-BÃSTINAS si EA-BÃSTINAS asa cred): Noi priedeni, noi sadana, ta! (Cãtre EL-BÃSTINAS, arãtând-o pe EA-BÃSTINAS cu antena dreaptã): Muiere dãu gras vrumos bine! Tai sub mine?
EA-BÃSTINAS (înaintând cãtre EL-ALIEN cu bratele deschise): Vineee! (En-passant, îsi stimuleazã jumãtatea legitimã cu un ghiont între coaste, sopcãind): Ce stai? Desfatã musafira!

SECONDO TEMPO
O orã mai târziu, flying saucer decoleazã si - incredibil dar adevãrat - din interior pot fi auziti ALIENS.
ALIENS (canon pe douã voci): Fate redro, sadana!
Pe prispã, EA-BÃSTINAS trimite bezele, EL-BÃSTINAS scuipã-n sân.
Flying saucer accelereazã si pãrãseste câmpul vizual al BÃSTINASILOR. EA-BÃSTINAS suspinã si se tolãneste în balansoar. EL-BÃSTINAS ofteazã si se aseazã, bãtrâneste, pe treptele prispei.
EA-BÃSTINAS (sfârsitã, adicã EL-BÃSTINAS asa crede): Dragã, alienu' e pur si simplu minunat! Urechea dreaptã în sensul acelor de ceas (mimeazã rãsucirea) si i se lungeste… (îsi drege glasul) …, întelegi? În sens trigonometric se scurteazã, da' asta nu e important! Pe urmã urechea stângã în sens trigonometric (repetã gestul) si i se îngroasã, dragã, tu pricepi?! În sensu' acelor de ceas se subtiazã, da' nu-i nici asta important!
EL-BÃSTINAS (nepãsãtor, adicã EA-BÃSTINAS asa crede): Mhmmm…
EA-BÃSTINAS (inspiratã): Astea urechi! Stii ce se poate zice despre ele?
EL-BÃSTINAS (cascã ochii si-si strâmbã gura): ?!
EA-BÃSTINAS (jubilând): Modu' istet de a… (face cu ochiul) … iubi!
EL-BÃSTINAS : Mhmmm…
EA-BÃSTINAS (enervatã): Ce-ai, dragã, esti bolnav? Te doare ceva?
EL-BÃSTINAS : Mhmmm… (Cu obidã, tare si rãspicat): Urechea dreaptã, în sensu' acelor de ceas! Si stânga - în sens trigonometric!
SE RUPE FILMU'...

[Danica]

Contero
roman valurit si valuritor
de OB

Bufni ..ai trecut de la B****** la OB..not a good choice ..... :roll: .......

[dan-marius]

ar putea moderatorii sa-i stearga userul... :roll: :roll: :roll: oh..just a thought 8)

Sau poate userul tau. :lol: :roll: :P ... just another thought.

Dan-Marius

PS Nu sint sigur, dar cred ca pe Bufnila nu l-ar opri nici macar un Terminator... asta in cazul in care ar dori sa il opreasca... :P
Deci va dati seama, sper, ca nu aveti nici o sansa.

[BeNnY]

Bufnilistu' a devenit OBeu! Ce supriza! Poate te introduce cineva in... ce zici?

[zizi]

Draga domnule bufnila, va rugam incercatzi urmatoarea adresa web: www.spitaluldenebuni.ro
suntem siguri ca va vetzi bucura de intzelegere si apreciere in compania placuta a unor persoane cu probleme similare, sub obladuirea discreta si in acelashi timp reconfortanta a personalului specializat, itr-o ambiantza placuta si linishtitoare. in pauze se servesc bauturi racoritoare. nu uitatzi costumul de baie!

numai bine.

[marcu]

Mai baieti, nu fiti rai. Daca va pasa si intrati pe acest topic, adoptati stilul glumet, exagerarea benigna..., dar nu insultati. Fiecare cu Dumnezeul lui. Bufnila insista pentru ca e un exhibitionist si vede ca primeste "replici" la postarile sale epice.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 61


Enciclopedia se revoltã împotriva noastrã. Literatura, înger cãzut, diavol al textelor, ne urmãreºte pas cu pas. Lumile se zvârcolesc sub presiunea câmpurilor magnetice ºi noi trebuie sã luptãm împotriva tuturor pentru a ne îndeplini misiunea.
O adevãratã armatã a salvãrii generale, gunoierii!
Armatã fãrã generali.
Buni informatori, gunoierii. Exemplari. Cotrobãiesc printre resturile secretelor.
ªtiu pe de rost tot tipicul lumesc, nu se-ncurcã. Uneori, dintre ei, sub presiunea câmpurilor magnetice se iveºte câte un caporal sau câte un plutonier sau câte un mecanic sadea porniþi sã guverneze mulþimile împotriva voinþei lor.
O fac prin linguºealã obraznicã ºi mãcel.
Metabolismul mulþimilor digerã anomalia prin suferinþã ºi calvar.
Mizeria? Secreþia metabolismului pornit sã îndrepte cutele istoriei, sã alinieze bifurcaþiile la continuu.
Ai zice cã mizeria lãmureºte sensul.
Iar noi avem nevoie de sens cãci ordine absolutã nu se poate face aºa cum curãþenie absolutã nu se poate face, fiind un nonsens.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 62

Dezordinea nu e lipsirea de ordine, iar mizeria nu e lipsirea de disciplinã.
Lipsirea de gunoi ar slei formele ºi structurile narative. Ar adormi spiritul critic. Ar umple de plictis întreaga noastrã omogenitate informaþionalã.
Sfâºiind liniºtea nopþii cu zgomot de tomberoane turtite ºi lopeþi, gunoierii ocupã structurile narative dând lovituri mortale regimului imaginar ºi trezind spiritul cu înjurãturi ºi cântecele porcoase. Ai zice cã, la adãpostul întunericului, gunoierii pun la cale o conspiraþie împotriva mizeriei, cã se grãbesc sã ºteargã diferenþa.
Dar nu e nici o grabã în miºcãrile lor. Fumeazã alene, se îmbrâncesc, îºi pun piedicã, alungã fantasmele urinând îndelung printre tomberoane.
Au gândurile lor tragice. Au bucuriile lor. Au planurile lor ascunse. Luptã ºi ei împotriva nimicului aºa cum femeile de serviciu din Takla Makan luptã cu îndârjire împotriva prafului cosmic aºternut peste documentele ascunse, prin birouri, pe coridoare.
Le-am construit cu migalã. Sunt fie pneumatice, fie electrice, fie organice.
Femeile de serviciu din Molina Mar au câte trei sâni fiecare ºi luptã pline de îndârjire împotriva prafului cosmic stârnit de vârtejurile virtuale sub presiunea câmpurilor magnetice.
Praful se aºterne pe documentele secrete uitate la vedere de o mulþime de nãtãfleþi. Serviciile secrete inamice viruseazã femeile noastre de serviciu servindu-se de ele ca de niºte camere de luat vederi. Noi bruiem comunicaþiile ºi ecranãm imaginarul femeilor de serviciu schimbându-le structurile narative tot timpul.
Construcþiile noastre simbolice mãturã ºi trebãluiesc prin Qiatotocoatl muncite de gândul tragic al inutilitãþii lor în politicã ºi treburi oficiale.

[BeNnY]

cei ce vor sa inteleaga ce e cu fictionalitatea din fictionalul BARIERA.

Tu n-ai inteles ca nu vrea nimeni sa inteleaga nimic? Vorbesti in gol.

Si chiar nu poti renunta la "bufnilisme"?! E PATETIC!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 63

Sunt tãcute ca pietrele cerului din Guaribo sau, dimpotrivã, certãreþe ºi arþãgoase. Culeg secrete aºa cum ar culege ciorchini de struguri la San Gastoban, sub soarele fierbinte ºi portocaliu. Adunã ºiruri nesfârºite de coduri aºa cum ar culege portocale în Kodaon, la sfârºitul lui iulie.
ªtiu pe de rost tot ce se vorbeºte pe la sindrofii ºi te pot pune la curent cu ultimele acþiuni de dezinformare puse la cale de oamenii lui Obin Oba sau de locotenenþii împãratului Ogawa.
Nu sunt femei de serviciu!
Sunt balerine din Bankusai. Sunt asistente medicale din Bulbona. Sunt jurnaliste ºi croitorese din Molina Mar ºi din Cardena. Sunt contabile ºi coafeze din Adamville, din Walla, din Gatoba ºi Ogana.
S-au oferit voluntare. Rãspund chemãrilor noastre. κi iau rolul în serios ºi ne ajutã sã lichidãm reþelele serviciilor secrete inamice în doi timpi ºi trei miºcãri.
Cinste lor!
Cinste domniºoarei Margareta din micul Beauburg, cinste Elvinei din Guaribo, cinste Takomei Takoma din Ehren. Cinste Vanelei Vinola din Bankusai.
Sã n-o uitãm pe Melisa Hari!
Depoziteazã secrete aºa cum groparii din Qiatotocoatl înfãptuiesc ultimul act ascunzând boala, falimentul ºi deziluzia sub un covor de flori plãcut mirositor.
Groparii din Kauna Kunaó, gata, gata sã înºface aurul sau hainele rãposatului, au ºtiinþa secretului ºi a ascunziºului.
Au mutre de cheflii. Sunt rufoºi. Au gãleþi cu bijuterii scufundate în catacombe. Viseazã sã rãstoarne puterea. Ar descãpãþâna regii ºi împãraþii. I-ar pune la poprealã pe politicieni.
Pânã ºi pe imberbul cenaclist din Tomei Taiom au pus ochii, i-ar face felul.
Îi aºteaptã pe toþi la porþile cimitirului din Sumba Subaraio. Se iþesc pe dupã monumentele funerare. κi hârºie hârleþele, îºi scuipã-n palme. Pufãie ca niºte locomotive. N-au habar de realitatea virtualã care bâzâie prin nodurile informaþionale.
Ei întorc pãmântul de pe-o parte pe alta. Asudã ºi suduie.
Vine ea ºi vremea lor. Se bulucesc ei în contra guvernului. Praf îl fac pe primul ministru, numai sã vezi!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

64

Servicii secrete inamice? Nu þine, domnule! Cine sã se infiltreze în lumea lor sublunarã? Cine sã fie atât de nebun sã se-arunce de bunã voie în ghearele lor?
Groparii au ºi ei ocultele lor. Au un staroste pe care îl ascultã plini de respect.
Au ºi-un casier. Casierul are muncã grea. Strânge tot felul de taxe interne. Cu bani se pun la cale conspiraþiile, revoluþiile ºi cãpãtuiala.
Se vor strânge cu toþii într-o bunã zi ºi vor porni în cea mai vestitã cruciadã din lume. Or sã atace Tulule ca sã ia în stãpânire minele de diamante de luminã veche.
Sã mãnânce diamantele alea, sã devinã nemuritori!
Vidanjorii din To Terei s-au lãudat cã vor preschimba gunoiul în diamante de luminã veche!
Au încheiat un armistiþiu cu lumea, au încheiat un contract cu municipalitatea.
κi pun mãºtile ca de carnaval ºi se scufundã prin canale ºi conducte. Ucid pe tãcute tot felul de forme de viaþã bizare.
În cãldura pestilenþialã se nasc animale ciudate care cautã sã iasã la lumina lunii. Luna le naºte. Din bandaje menstruale ºi din secreþiile oraºelor viermuitoare.
Vidanjorii le hãcuiesc. Le fac harcea-parcea, fãrã pic de milã.
Alchimiºti în felul lor.
Combinã tot felul de secreþii ºi metale rare. Carã gunoiul în canale ºi se chinuiesc sã-l prefacã în aur. ªi ei viseazã sã rãstoarne ordinea, vor sã iasã la lumina zilei. Sã-ºi piardã aurul la cazinou ºi în tranzacþii dubioase. Vor sã pãtrundã în politicã prin uºa din spate. Drept în lumina reflectoarelor.
Asta vor vidanjorii!
De asta iubesc ei gunoiul, sensul ultim. Sunt plini de tãieturi de pumnal ºi de tatuaje. Au vãzut sufletele morþilor plutind în aburul rãu mirositor din canale. Au vãzut un ºobolan înfulecând strigoi ºi un ºarpe uriaº care înghiþise un vampir.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 65

I-au vãzut pe locotenenþii împãratului Ogawa ducându-l în adâncuri pe Agomanian Agomanianos. I-au vãzut pe oamenii lui Obin Oba punând bombe sub academiile din Farina Mofin, Kala Kumani ºi Kimbala. I-au zãrit pe electricii din Warola Wola cum se lãsau virusaþi de serviciile secrete inamice. I-au vãzut pe totalitarii mohorâþi din Bunao îndeplinindu-ºi ritualul sângeros, i-au urmãrit pe armatorii din Puerto Pico jurând credinþã diavolului albastru ºi pe vânãtorii de balene cãlindu-ºi harpoanele la focul pus de cambeloianul din Hulo Pidar.
Vidanjorii sunt cu toþii oamenii noºtri. O þin din scurt pe augusta oficialã. O mai pun pe jeratic pe guvernanta naþionalã. Ei scot din adâncuri câte un mare pericol pentru ca metabolismul maselor sã funcþioneze din plin.
Gunoiul e aliatul nostru. Resturile orgiilor din Mandhala sunt batalioanele noastre. Gropile de gunoi sunt gurile noastre de tun.
ªi hingherii nu sunt de trebuinþã. Hingherii din Mastrokas nu se rãzboiesc cu cotarlele adormite la soare dupã furtunã ci sugrumã ºi bulucesc imaginarul colectiv în þarcuri de sârmã ghimpatã. Inimile oamenilor le fugãresc hingherii din Tona Gal.
În acelaºi fel lucreazã ºi gândacul de bucãtãrie în Togai, Evila Evao ºi Nulome. Gândacul de bucãtãrie e înrudit cu hoha noha ºi cu balenele albastre din îndepãrtatul nord. Câteodatã credem de cuviinþã sã admitem cã ºi noi suntem rude cu gândacul de bucãtãrie ºi cu balenele albastre din îndepãrtatul nord.
Gunoiul e secreþia noastrã, resturile structurilor narative pe care le devorãm neîncetat, reinterpretând.
Fãrã gunoi parcã am fi lipsiþi de obiect ºi de tendinþã. Gunoiul pune în luminã frumuseþea enciclopediei, îi dã sens.
Mizeria e aliata democraþiei ºi dictaturii deopotrivã. E întreþinutã pe ascuns pentru puterea exemplului, pentru luare aminte.
Gunoiul e semnul clar cã, acolo, cineva, sub presiunea câmpurilor magnetice, rãsuflã, îngurgiteazã, pune la cale ºi conspirã, aceasta fiind natura sa.
Orchestrat de structuri narative de forþã, animat de magnetism, gunoiul capãtã forme stranii ºi insurgente. El are un sens lãuntric. Are propria lui melodie în universul plin de universuri ºi tocmai de aceea resturile bifurcaþiilor trebuie cercetate cu grijã pentru cã printre ele am putea descoperi partiturile ºi codurile dupã care funcþioneazã propriile noastre enciclopedii.
Am putea fi noi înºine partitura?

[ovidiu bufnila]

Sarbatori Fericite tuturor!
8)

[Nightwane]

A DISPARUT BUFNILA! WOOOHOOOO!!! NO MORE SHIT ON THE FORUM!!! WOOHOOO!!!

[BeNnY]

Ce cadou placut de la iepuras!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

Bobina 66

Omogenitatea noastrã informaþionalã conþine coduri inaccesibile nouã care sunt date spre citire unor organizãri superioare?
Rãzboaiele semantice sunt acele organizãri? Câmpurile magnetice? Sau formele iluzorii descrise de miºcarea noastrã aparentã prin praful stelar?
Ar trebui sã ne lãsãm manipulaþi. Sã redeschidem chestiunea atractorului straniu sau a terþului. Am putea institui noi reguli de joc la masa negocierilor.
Am putea construi structura virtualã a unui protector informaþional care ne supravegheazã. Dar serviciile secrete inamice ar vedea, cu siguranþã, în acest act al nostru, o dovadã clarã de slãbiciune. Sã ne lãsãm în vârtejul haosului, sã lãsãm soarta noastrã la voia întâmplãrii sperând cã vom deosebi în structurile narative profunde numãrul câºtigãtor? Sunt idei ºi idei.
Ar trebui sã construim noi un terþ. Un terþ de esenþã femininã. Dacã serviciile secrete inamice sunt o dublurã a noastrã sau o secreþie, atunci trebuie sã fi pãstrat unele memorii. Esenþa femininã nu ar trebui sã le fie strãinã în acest caz.
E cazul sã punem la cale ºi alte tactici ºi planuri. Le putem adãuga un volum imaginar, un invers informaþional imaginar, chiar o lume imaginarã. Alegem sã construim un terþ. Iatã-l! Pluteºte timid în fluidele universului plin de universuri. Prea timid. Am încurcat procedurile.
Corpul nostru animat nu rezistã presiunii câmpurilor magnetice asemenea altor construcþii pe care am încercat sã le folosim împotriva serviciilor secrete inamice. Ele se concentreazã asupra apei. În locul lor am fi creat o falsã unitate informativã care ar fi trebuit sã se ocupe de infiltrãrile în periferiile terþului. În mod clar nu au memorii similare nouã. Atunci ce sunt de fapt aceste apariþii pe care le considerãm servicii secrete inamice în lipsã de altceva?
Sã fie la mijloc o undã reflectatã?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 67

Oglinzile din Quzo au mãrit suprafaþa informaþionalã a enciclopediei într-o asemenea mãsurã încât ea a fost nevoitã sã-ºi inventeze alte servicii secrete mai performante? Iar noi suntem acum în pragul unui colaps pe toatã linia frontului nemaifiindu-i de trebuinþã acestei perverse metastructuri pe care o numim enciclopedie? ªi atunci suntem sortiþi pieirii?
Am putea lupta?
Ne-am putea apãra? Ne-am putea prelungi moartea izolându-ne într-o buclã informaþionalã? Am putea sã ne protejãm lãsându-ne purtaþi de un vârtej virtual în strãfundurile universului plin de universuri?
Sã fie serviciile secrete inamice o construcþie ticãloasã a literaturii?
Diavolul textelor sã ne fi jucat un renghi?
Sã fie un efect de oglindã?
Dar ºtim de mii de ani cã spaþiul nu e feliat ºi nici timpul ºi cã simultaneitatea e doar o construcþie imaginarã, liberã ºi plinã de perversitate! Sã fie la mijloc un experiment reuºit de personajele noastre fabuloase? Au conspirat tot timpul împotriva noastrã descoperindu-ne natura ºi gãsind antidotul? Sau poate cã au reuºit sã comunice cu enciclopedia! Au combinat în chip fericit interogaþia cu interogatoriul?
Totalitariºtii insinuanþi din Kaga Kumani sã fi reuºit prin incantaþie ºi abstinenþã sã punã mâna pe forþele telurice? Sã se fi împãcat cu totalnicii inspiraþi din Ehren ºi apoi sã se fi unit împotriva noastrã prin reflecþie ºi reflexie ºi sã ne fi dat o loviturã de proporþii? Sã ne fi trãdat Bobolina?
Sã nu fi funcþionat aparatele noastre pneumatice ºi hidraulice? Sã fi fost imposibil sã schimbãm instrucþiunile enciclopediei astfel încât cei trei sâni ai Bobolinei sã ne fi atras într-o cascadã de evenimente pe care sã nu le putem controla?
Diamantele de luminã veche sã fi generat bifurcaþii ºi clivaje ºi fragmentãri în substanþa intimã a enciclopediei noastre, ºi ceea ce vedeam ºi vedem sã nu fie decât urmarea fatalã a unor astfel de procese de nestãpânit?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 68

Traversãm momente tensionate. Verificãm reþelele, codurile ºi procedurile, verificãm regimul imaginar al agenþilor care au defectat.
Se naºte ideea unei automanipulãri în adâncime.
Zvonul despre bifurcaþia exemplarã numitã Mandhala a pornit chiar din interiorul secþiunilor noastre. Duºmanul exterior ar fi un ipotetic periferic nãscut din întâmplare. Vârtejuri virtuale nu înconjoarã, fiind produse de un uriaº obiect cosmic.
Sã fie serviciile secrete inamice o construcþie proprie lui sau au apãrut ca efect al aparentei lui miºcãri prin universul plin de universuri?
E timpul sã reconsiderãm ideile noastre despre rolul enciclopediilor ºi despre evoluþia lor cãtre totalitate. Nu e evoluþie. E o devenire prin catastrofã iar furtunile electrice puse pe seama serviciilor secrete inamice nu sunt altceva decât uriaºele sclipiri ale materiei care se prãbuºeºte în vârtejurile virtuale.
E un dans al norilor din Marsila Molé. E falimentul bãncilor din Kamol Pator ºi extazul mulþimilor din Doga Noga. E mareea trandafirilor din Qiatotocoatl.
E insurecþia din Alundao.
Migraþiile de searã din Omah.
Sã fie acest uriaº obiect cosmic însã ceea ce numim totul, considerând a fi acest tot altceva decât pretinsa totalitate cãtre care tinde fiecare enciclopedie din universul plin de universuri în evoluþia ei sinuoasã ºi plinã de contradicþii?
E un imaginar independent?
Am fost aruncaþi pe un nivel superior informaþional? Am fost atraºi într-un metaunivers de acest uriaº obiect cosmic? E singular?
Ne va strivi sau ne va îngloba? Ne va schimba regimul imaginar sub presiunea câmpurilor magnetice? E gânditor ca ºi noi? E o stare a conºtienþei? O construcþie liberã care hoinãreºte prin metaunivers, fãrã început ºi fãrã sfârºit?
Metauniversul e o construcþie superioarã, se supune rigorilor cunoscute sau nu? Ce ºtim despre el, cum îl putem interpreta?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 69


Ceea ce se petrece s-a petrecut iar ceea ce se va petrece, se petrece acum ºi aici? Am pãrãsit simultaneitatea? Serviciile secrete inamice lucreazã pentru el? Avem de-a face cu mercenari informaþionali liberi de o enciclopedie?
Sã fie acest uriaº obiect cosmic în cãutarea unui lector ideal ºi atunci are de gând sã ne transforme într-un asemenea lector þinând cont de proprietãþile enciclopediei noastre ºi de impresionanta ei suprafaþã informaþionalã? Are de gând acest uriaº obiect cosmic sã reactiveze personajele fabuloase pe care le-am construit de-a lungul timpului, folosind turbulenþele?
Ne vom confrunta cu serii nesfârºite de boboline, elvine ºi melise?
E un obiect care lucreazã liber asupra lui însuºi sau are nevoie de un suport sau de un mediu fluid pentru a înmuguri sau pentru a se reproduce? Nu e cumva imaginea deformatã sau masca vreunei alte enciclopedii? O metaenciclopedie care creºte înghiþind enciclopedii ca cea pe care o protejãm?
Pare un obiect cosmic ce tinde cãtre infinit.
Sã ne fi înºelat asupra totalitãþii, ea nefiind decât o construcþie a noastrã acoperitoare pentru lipsa noastrã de orizont? E o imagine falsã? E chiar incertitudinea incertitudinii ºi noi am intrat complet în imaginar pierzându-ne tendinþele ºi direcþia cãtre sensul ultim? Am fost atât de aroganþi ºi am pierdut totul? Structurile noastre narative s-au prãbuºit în cascadã antrenând cãderea noastrã într-un uriaº vârtej virtual?
Sau suntem în inima imperfecþiunii, cãutând o ieºire care încã nu ni se relevã?

[pisi]

sunt ingretosat, nene
#13472, de un anonim la Thu, 08/04/2004 - 08:51


"am citit stupefiat "leteratura" de pe aceasta pagina. cine nu te cunoaste, ovidiule, ar spune ca esti un baiat de nota zece, care traieste in lumea lui, imaginara sau mai putin imaginara, cu problemele lui psihice sau mai putin psihice. cum este, insa, sa fii "consilier de imagine" pentru un pesedist? si inca unde? in bacau... fieful sancrului romanesc. si pentru cine? presedintele consiliului judetean, lupu, cumatru cu sechelariu, iacubov, hrebengiuc etc. nu te apuca greata? esti un luptator? cine nu citeste "desteptarea", fituica lui sechelariu, in care "referendul" bufnila tranteste osanale stafului psd, aranjeaza toate mizeriile de materiale "de presa" in pagina, selecteaza fotografiile in care "domnul presedinte" arata bine etc, ar zice ca esti. pentru mine, cine linge pe langa gunoaie ramane un luptator doar cu gura. probabil ca supapa asta cu internetul, unde esti ceea ce crezi ca esti si mai putin ceea ce esti de fapt, face bine si mai elibereaza parte din frustari. cred ca te simti usurat cand te refulezi si mai constati ca cineva te publica gratis, fara sa platesti bani sau... alte servicii. nu-i asa? " (www.cafeneaua.com)

Ha Ha Ha Ha!!!!!

[joker]

am stat si am citit toate cele 8 pagini ale acestui post si nu imi vine sa cred ca nimeni nu pedepseste spammingul aici.
domnule O.B., (grozav ti se mai potrivesc initiale acestea caci analogia cu celebrul tampon este uimitoare) ce se intimpla cu tine? te-ai saturat sa fii pupat in fund si protejat de cenzura de la cafeneaua.com? ce vii aici si te bagi ca musca in curu' calului? cum te rabda oamenii astia...e un mister.
adevarat ca te baga si te trimit (www.casadenebuni.com ....mama, ce-am mai ris...) dar de ce naibii nu te arunca de aici sau nu inceteaza sa-ti raspunda la pompoasele posturi in care vorbesti la persoana a III...sadici sau masochisti?
nu pot sa nu admir modul in care ii pedepsesti: cind nu te cobori la nivelul vocabularului plin de p**** si p****** si de kakati (cu k ?) le arunci "the final weapon": o noua povestire (dhaaahhh...) de Ovidiu Bufnila. crima si pedeapsa.
ce urmaresti? de ce poluezi forumul si internetul cu povestirile tale care seamana toate cu delirul unui betiv in plina criza de "delirun tremens"?
nu am nimic impotriva sa-ti scoti frustrarea de a fi citeva ore pe zi "consilier de imagine" si dupa cum te-ai convins toti stiu ce slujba grea este (in special pentru o limba sensibila) dar "ia un leu si mai cinta si la alta masa". stiu/stim, trebuie sa cistigi si tu o piine caci dupa cum scrii, cine o sa te citeasca? cine e nebunul sa te plateasca pentru diareea pe care tu o numesti (ce obraznicie si insulata la adresa SF-ului !) literatura SF? cine crede ca ar putea sa vinda ceva scris de tine?
da, Gothe a spus ca "modesti sint numai prostii" dar narkicismul tau a trecut limita patologicului !!!
bufnelian, bufniliacism, bufnilist, suna ca un dictionar de boli venerice. nu ai simtul ridicolului ?
esti bolnav...trateaza-te! odihneste-te si ca un prim pas incearca sa nu mai bati cimpii pe hirtie sau pe internet cel putin o saptamina. delirezi, amesteci cuvinte si propozitii far nici un dumnezeu, doar pentru placearea de a TE citi.
ti-am citit citeva ineptii de pe internet. sint asa de hazoase! uite un exemplu, ca sa ridem un pic:
"In toate este o Iluzie. Ceea ce e terifiant este dincolo de corpul Iluziei, in miscarile haotic-suprarealiste ale Atractorilor de profunzime."
hai sa incercam sa descifram bufnilismul (?!) asta.
In tote este o iluzie - da, ce e nou?
Ceea ce e terifiant este dincolo de corpul Iluziei - devine interesant
in miscarile haotic-suprarealiste - primele semne de delir
ale Atractorilor de profunzime - trosc ! cine dracului sint astia ?????
concluzie: pacientul sufera de o teama terifianta, haotic-suprarealista de atractorii de profunzime care ii surpa iluzille (de grandomanie?)
poluezi, poluezi, spam, spam. opreste-te sau cineva o sa te imbrace intr-o camasa cu mineci care se leaga la spate.

[Leonard Pyron]

Bufnila, stii bancul cu bufnitza ?

[joker]

pfii! am scapat de el?
multumescu-ti ti Doamne!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 70

Structurile noastre narative sunt în derivã, personajele fabuloase nu se mai comportã conform instrucþiunilor.


Colonelul Sharun îl trimite pe un nãtãfleþ sã-l tragã de limbã pe pricoliciul de la Arsenalul din Galeea. Galeea e plinã de spioni kutambo ºi totalitarieni insurgenþi care vor sã distrugã întreaga lume.
Bobolina e ºi ea din tribul kutambo. Are trei ochi ºi carã dupã ea un imberb cenaclist, cu cioc ºi o pereche de ochelari de soare. Bobolina zice cã e ostaticul ei.
Pitoºkin, omul lui Sharun, îl cautã pe lãudãrosul de pricolici. Un pãsãrar cu trompã de elefant face tumbe ºi se jurã cã l-a vãzut pe limbut cu douã seri în urmã, într-un bar de pe falezã.
Ca sã-l facã sã vorbeascã, Pitoºkin îi cumpãrã pricoliciului niºte ghete de la solduri. Lãudãrosul are ºapte picioare pãroase ºi iuþi. Sunt de mãrimi diferite ºi l-au fãcut faimos pe terenurile de joc din Gugombe, Kalabrar ºi Areba Komburo ºi Guaribo ºi Kamol Pator. Pricoliciul s-a lãudat tuturor cã a vãzut Mandhala coborând din lunã, legãnându-se voluptoasã.
Pitoºkin se lasã dus de nas. Nici nu-i mai pasã de ordinele lui Sharun. Are el niºte planuri. O sã joace cartea vieþii lui.
Coboarã în docuri vrând sã dea de urma unui gabier despre care pricoliciul i-a spus cã ºi-ar fi fãcut de cap cu femeile din Mandhala.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 71

Îl urmãrim pe Pitoºkin pe dupã ziduri. Mantiile noastre înstelate produc mici vârtejuri de praf pe uliþele arse de soare. Bobolina stã cu ochii pe noi ºi ne vinde pe te miri ce locotenenþilor împãratului Ogawa. Ogawa e nepotul guvernatorului de Togai ºi viseazã sã-ºi întindã puterea pânã dincolo de oceanul Alal.
Existã indicii sigure cã enciclopedia noastrã suferã schimbãri în cascadã, Bobolina se multiplicã ºi vãzduhul se umple de femei-elefant care zumzãie toate ca niºte bondari gata, gata sã ne facã una cu pãmântul.
Pitoºkin nu aude, nu vede. Îi arde de giugiulealã. O sã gãseascã Mandhala ºi o sã-ºi facã un harem, o sã prizeze tabac ºi o sã joace biliard cu electricii din Susa Mabusa ºi cu pneumaticii din Ghile Ga.
Gabierul îi vinde o hartã secretã lui Pitoºkin. Locurile de pe hartã nu ne sunt cunoscute. Nu sunt de gãsit nici în inventarul enciclopedic. E o hartã stelarã sau instrucþiuni transmise de serviciile secrete inamice?
Pitoºkin se opreºte în mijlocul drumului. Face un pas înapoi. Se roteºte spre stânga. Pare o pãpuºã dezarticulatã. Un mãnunchi de vârtejuri virtuale þâºnesc din pieptul lui. Trupul îi ia foc.
Roiul de boboline întâlneºte alte roiuri. Sunt elvine, melise, madrilere ºi columbule. Se ceartã între ele roiurile. Apare de dupã munþi un al doilea soare ºi împãratul Ogawa coboarã dintr-un nor vrând sã se autoproclame împãratul lumii.
E o tevaturã întreagã. Colonelul Sharun sare dintr-un elicopter însoþit de un trup de comando înarmat pânã-n dinþi. Obin Oba iese din nisip însoþit de un pâlc de cãlãreþi hudango. Dintr-un bang sonor se iveºte Mandhala care pluteºte maiestuoasã pe deasupra tuturor. Enciclopedia pierde din energie. Tot mai multe vârtejuri virtuale þâºnesc din formele fabuloase, din structurile noastre narative, scoþând mult fum.
O uriaºã balenã albastrã înghite Galeea ducând-o cu ea la fund.
Bobolina iese la suprafaþã însoþitã de roiul ei, împãratul Ogawa iese ºi el din valuri însoþit de locotenenþii sãi, guvernatorul de Togai apare ºi el însoþit de niºte totalitiºti nehotãrâþi care vor sã þinã un discurs memorabil despre mecanicã stelarã ºi sacrificiu ºi sacrilegiu. Au niºte idei despre totalitate pe care le vor expune în cadrul unui spectacol de pantomimã la care sunt aºteptaþi sã participe peste cinci mii de oameni. Generalul Monteores soseºte cu un cruciºãtor.
Apare ºi Abu Kadâr cu submarinul lui galben urmãrit de vedetele rapide ale generalului Baºkaev.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

72

Au loc niºte tratative secrete pe care Bobolina le vinde la bucatã unor eremiþi reformaþi din Ehren care, la rândul lor, le vor vinde serviciilor secrete inamice reprezentate de begonul de Bagoda reformat.
Birganzii din Gualimbo trec în mare vitezã urmãrind niºte vânãtori de capete, generalul Baºkaev vrea sã cumpere marele scut din Qiatotocoatl iar Monteores întreabã dacã are cineva de vânzare diamante de luminã veche în timp ce generalii Guan Ha ºi Guan Hoa ies din trecãtoarea Qe gata sã dea o loviturã mortalã cruciºãtorului cu care vicepreºedintele Weinberg se vânzoleºte pe oceanul Alal.
Urcat pe un butoi, Petra Petronius zice cã o sã spunã imediat teribilul adevãr al tuturor lumilor. Niºte soldaþi cafrilani îl împuºcã drept în frunte. Îl reactivãm într-o altã structurã narativã. Încercãm sã protejãm unele zone virusate. Nu e sigur cã au fost virusate sau pur ºi simplu sunt ºterse în trombã din memoriile noastre.
Serviciile secrete inamice se dau în vânt dupã multiplicanþi. Ne trezim cu o sutã de pitoºkini pe cap, toþi hotãrâþi sã distrugã imaginarul enciclopediei noastre pe care îl descoperim ascuns într-o descriere a vestitei Marsila Molé.
Localizãm aºezarea ºi o repoziþionãm. Ne miºcãm destul de încet. Se prãbuºeºte un lanþ întreg de omogenitãþi ºi apar primele noastre periferii.
Se dau lupte grele. Nu înregistrãm însã fluctuaþii magnetice considerabile.
Mastrokas nu e de gãsit în inventarul nostru enciclopedic. E posibil ca totaliºtii intuitivi din Bagoda sã fi reuºit sã-l arunce în aer. Detectãm secreþii ciudate în proximitatea noastrã ºi ratãm capturarea unui divizion informaþional inamic.
Pe suprafaþa oceanului digital se zãresc dâre prelungi ºi un siaj misterios. O navã de rãzboi invizibilã se îndreaptã cãtre Nulome.
Serviciile secrete inamice fac eforturi disperate sã producã o undã de ºoc care sã ne facã sã pierdem orizontalizarea.
Cãutãm cu înfrigurare codurile uriaºului obiect cosmic gata, gata sã-l virusãm ºi sã-l distrugem.

[joker]

domnule O.B., iti admir perseverenta. nu te lasi. continui sa ne indopi cu ineptiile matale ca pe giste. judecind dupa grosimea pielii obrazului ai avut ceva rude pahiderme... :roll:
da domle', am inteles, ai scris un scenariu (nu ca filmul ar fi "al lui" sau "de" ovidiu bufnila). stiu ca nu-ti face bine la ego dar la producerea unui film mai participa si un regizor, directori de productie, operatori de camera, actori si multi, multi altii. gata domle', deajuns! linisteste-te!
webul este infinit, ce-ti veni sa te stabilisti tocmai aici?
ce ne poluezi? cel mai grozav scriitor din lume :wink: nu e capabil sa priceapa o aluzie subtila (du-te-n p*** mea de aici, ce p**** nu ne lasi in pace?...etc...etc). am ramas ultimii oameni care-ti pot citi aiurelile? esti mai rau un paduche. esti penibil si mi-e rusine pentru tine !!!
n-ai pic de mindrie? dorinta de a publica e mai puternica decit bun simtul elementar?
james joyce...my ass. stai si murdaresti hirtia sau spatiul digital cu tot ce-ti trece prin capul tau deranjat.
ce dracului, ma pun cu tine? hai siktir ca incepi sa ma plictisesti !

[pisi]

Degeaba te obosesti joker. Cu nebunii nu-i bine sa-ti pui mintea, ca-s periculosi. Tu macar ai avut rabdare si bunavointa sa-i citesti "opera", eu unul nu-s deloc interesat de aberatiile lui de doi bani. E doar un frustrat fara familie, fara prieteni care incearca si el sa se afirme. Huooo, nebunule!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 73

Brusc, totul înceteazã. Simþim o miºcare lentã spre Takla Makan. Diavolul hoinãreºte prin texte rãsuflând uºurat cã a scãpat din teribila încleºtare.
Literatura, perversa!
Sã fi construit ea un uriaº obiect cosmic pentru a lucra în dauna noastrã? Sã fi pus la cale reînvierea morþilor ºi bulversarea structurilor noastre narative inventând un superterminator, inventând revoluþii, catastrofe ºi ploi cu broaºte?
Ce cautã diavolul albastru pe frontul invizibil dacã noi nu l-am reactivat în timpul încleºtãrii?
Literatura a vrut sã ne înlocuiascã? A vrut sã ne dea o loviturã mortalã? A cuplat imaginarul omogenitãþilor noastre vânzolindu-l ºi dându-i þinte false?
Diavol, nu literaturã!
Iar diavolul produce numeroase texte deºi, în mod paradoxal, nu ºtie sã scrie sau nu vrea sã ºtie. Aici pare a fi vulnerabil!
Evitã diavolul sã se angajeze?
L-am provocat!
Orgasmul din Mandhala, revelaþiile din Upândâva, luminile din Kyo Sao, apariþiile îngerilor în Pântraºiva, cercurile de foc din Pala Guzan, cãderile de apã sulfuroasã din Guaribo, marºul sufletelor înãlþate de la Kuali Kualibo, reînvierea morþilor din Adamville, toate au fost instrumentate cu minuþie de noi, magicienii secretului! I-am întins o capcanã diavolului.
Pervers ºi diabolic, el propune textele sale spre interpretare. Zornãie chei false. Indicã drumuri greºite. E drept, textele lui sunt frumoase, amãgitoare ºi delicate, zgrunþuroase ºi tãioase. Chiar spumoase, admitem noi fãrã prea multe rezerve.
Dacã le rãsfoieºti, îºi rãmâne pucioasã pe degete. Ai zice cã polueazã bunul simþ, cã produce perdele de fum în apropierea stãrilor meditative. Ai zice cã anuleazã turbulenþele din structurile narative.
Maiorul Farigot în faþa plutonului de execuþie?
Ce impresionant!
Obin Oba aruncând în aer întregul Adamville?
Ce cutremurãtor!
Dar orgiile din Mandhala?
Ce nebunie!
Groparii? Groparii atacând Tulule?
Te apucã tremuriciul!
În Warola Wola electricii lãsându-se virusaþi de serviciile secrete inamice?
Ce periculos!
Hingherii din Tona Gal fugãrind inimile oamenilor?
Câtã cruzime!
Genialii sãpând cu unghiile în inima absolutului la Takla Makan?
Câtã risipã! Câtã risipã!
Imberbul cenaclist din Guaribo fãcând curte supremei contabile sã fie primit ca membru aspirant, ca membru asociat, membru sã fie?
Câtã deºertãciune, ce lipsã de orizont!
Ambasadorii occidentalelor pupându-se pe ruptelea cu ambasadorii orientalelor în vãzul întregii lumi? Ce curvãsãrealã! Ce orgasm politic!
Poporul confuz din Qiatotocoatl urmãrind tevatura din domeniul virtual gata sã fie carne de tun în rãzboaiele matriceale?
Câtã perversitate!
Dar noi?

[joker]

O.B. spune:
"Bariera este UN FILM ratat de Televiziunea Romana. AM DREPTUL sa afirm acest lucru si sa motivez deschiderea acestui topic intr-un forum unde ma asteptam sa gasesc intrebari pertinente nu carnaval. MA ASTEPTAM sa ma intrebe cineva de ce consider ca este un film ratat de Televiziunea Romana".
poate pentru ca scenariul nu face 2 bani?
hai ca incepi sa-mi fii drag..... :P :P

[Leonard Pyron]

Omul are dreptate. trebuia macar sa-l contacteze ca sa-l intebe si pe el. Oricum tvr nu a facut niciodat vrun film reusi. Contraziceti-ma !

[Mala Portugal]

Buf. excentri batran, prin monologuri vrei tu 'sa darami barierele comunicarii'? Pacea lumii e in mainile tale , draga Bu(f)nuel :P

[toni]

Domnu' Bufnila, m-am uitat mai zilele trecute prin colectia de Anticipatia si v-am recitit unele scrieri. Impresionant. Va pot spune si ce roman cred eu ca se poate ecraniza, asta daca dvs considerati oportuna parerea unui nespecialist.

Cu respect.

[raptor]

Ce te faci cu pirateria?zic eu.Odata ce o sa-ti scoti filmul,o sa sara rominii sa si-l ia pe pc si n-or sa mai mearga la cinematograf.si iesi in deficit.sau e 'arta pentru arta'?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 74

Încurcând structurile narative, încurcând reflexia cu reflecþia, încurcând fabulosul cu fabulatoriul, încurcând sintaxele cu semnele, încurcând procedurile, încurcând instrucþiunile enciclopediei, încurcând adevãrurile cu secretele ticãloase, încurcând strategicele cu strategiile, cele dintâi fiind moduri de operare ale celor de pe urmã? Noi ce suntem?
Profesioniºti?
Misterioºii invizibili? Intriganþii necunoscuþi?
Replicile diavolului?
Chiar diavolul însuºi?
ªi diavolul are darul ubicuitãþii. Nu el a pus la cale rãpirea lui Agomanian Agomanianos? Nu el a împins mulþimile în extaz la Takla Makan? Nu el a instrumentat plin de perversitate apariþiile din Nulome ºi Marsila Mole?
Lasã o secreþie, diavolul. Lasã o amprentã. Îi zãreºti siajul tulburând apele oceanului de texte. Fiinþã fabuloasã. Are un regim fabulatoriu. Foloseºte plin de inspiraþie efectul de oglindã.
Înger cãzut în Ponema Katai. Înger renegat în Bulbona ºi Cretona.
Sã-l fi produs enciclopedia în dauna noastrã? E un uriaº obiect cosmic? O structurã imaginarã liberã de suport producând bifurcaþii esenþiale, fãptuind un nou sentiment religios?
Plictisul cosmic al totalitãþii sã-l fi produs spre deliciul maselor? A fost luat în custodie de structurile noastre narative? Literatura e una cu el sau el se dãruieºte literaturii sporind tulburarea lumii în cercuri concentrice, punând la cale lumea în centre ºi periferii pentru a putea guverna prin linguºealã obraznicã ºi mãcel?
Ai zice, ascultându-i pe vulgarizatorii din Adamville sau pe totalitariºtii din Doga Noga, cã ar fi un rãu necesar. Dar asta nu-i nimic din ceea ce este. El este rãul dar ºi suma tuturor relelor. Din acest punct de vedere, diavolul pare a avea un destin tragico-comic, când roºu pânã la incandescent, când negru ca smoala. Augusta oficialã din Kodaon, din Lamona ºi Cutumbe se foloseºte de el, îi este de trebuinþã. Iar el trece val-vârtej prin corpuri. Pentru a i se sustrage, pentru a-l pãcãli, unii vulgarizatori au inventat decorporarea ca unic remediu. Lipsirea de text, spun ei, e panaceul universal. Îndepãrtarea de orgasm ºi superbie. Îndepãrtarea de secreþii, cãderea în secret a corpului, a enciclopediei, a totalitãþii. Dãruirea ta, totului.
Refuzând puterea banului.
Banii sunt ochii diavolului. Construcþii simbolice în maniera unei utopice de rangul întâi. Fiinþe nevolnice, sublunare. Plini de sânge, de secreþii, de apetisante ºi periculoase mesaje. Fãcând ochi dulci maselor, masele cãzând în capcana lor. Supuºi vârtejurilor virtuale, banii se ubicuizeazã dar rãmân spre guvernarea vulgului.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 75


Falimentul bãncilor din Nulome? Crahul financiar din Adamville? Baletul indicilor economici? Construcþii simbolice pline de pucioasã. Mâinile ºi picioarele diavolului, tentaculele lui!
Nimic mai fals!
Diavolul nu are urechi, nu are ochi aºa cum nu are nici mâini, nici picioare!
Aici stã lipsa de asemãnare cu fiinþa. Aici e diferenþa.
Cãutându-l prin corpuri, prin inventarul enciclopedic, îi zãrim doar dâra fumegândã. Cãci diavolul siluieºte corpurile aºa cum siluieºte textele. Construieºte un uriaº obiect cosmic vrând sã ne dea o loviturã mortalã, fãptuind asemenea serviciilor secrete inamice dar nu spre folosul lor. El amãgeºte personajul fabulatoriu dându-i impresia cã ar fi fabulos. El pretinde cã textele sunt scrise cu sânge spre legare dincolo de nefiinþã, legare absolutã neputând sã se facã, fiind un nonsens.
Diavolul perverteºte semnãtura. Culpabilizeazã prin semnãturã. Apoi se duce în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl ºi þine un discurs despre încorporare.
Preamãreºte lipsirea de chip. Preamãreºte lipsa de vecinãtãþi, limitând fiinþele legându-le cu sârmã ghimpatã.
Dar asta nu e nimic din ceea ce este. Diavolul construieºte spaþiul culpabilizator. Dã greutate timpului strivind structurile noastre narative prin descriere, prin plictis ºi prin indolenþã. Numeºte spaþiul în care vina se aratã în toatã splendoarea ei. Lagãrul. Biroul anchetatorului. Agora. Tribuna parlamentului din Guaribo.
Urmãrind acþiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice, instrumentãm insurgenþa maselor, pregãtim înfruntarea cu minuþie.

[KORBEN]

my head HURTZ
am citit in diagonala cea scris Ob( adika ovidiu bufnila) si concluzionez ca
-scriitura sf de serieC ramane, oricat de proasta ar fi oarecum amuzanta
-dialogurile sunt al dracu de proaste
- daca bufnila este un psedonim se poate sa fi mai intrat in contaCT CU "OPERA" LUI OB- desi sper ca ma insel

[Serghei]

my head HURTZ
am citit in diagonala cea scris Ob( adika ovidiu bufnila) si concluzionez ca
-scriitura sf de serieC ramane, oricat de proasta ar fi oarecum amuzanta
-dialogurile sunt al dracu de proaste
- daca bufnila este un psedonim se poate sa fi mai intrat in contaCT CU "OPERA" LUI OB- desi sper ca ma insel

Asta sa fie http://www.cafeneaua.com/node/view/1174

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 76


Masele din Qiatotocoatl înfruntã diavolul la nivel epidermic. Îl atacã cu sticle incendiare, cu pietre smulse din caldarâm. Cei din Adamville cumpãrã arme din Quzo iar cei din Guaribo aduc smoalã ºi bolovani încinºi din Cretona. În Puerto Pico lumea se luptã cu arcuri fãcute din coaste de balenã, în Trina Ta, materii cheamã în ajutor spiritele înaintaºilor exemplari.
Diavolul construieºte câmpul de bãtãlie, metodic, fãrã sã se grãbeascã. Ne urmãreºte. Are oamenii lui. Îi amãgeºte cu diamante de luminã veche. Le promite funcþii înalte ºi nemurire prin text. Vânzoleºte textele, încurcã faptele, mãsluieºte.
Joacã la cacealma.
E perdant!
Diavolul nu cunoaºte catastrofa. Are o structurã informaþionalã fixã. El nu se clãdeºte pe sine neavând sine. E doar multã pucioasã.
Lasã urme.
Urmele par a fi de folos serviciilor secrete inamice care se grãbesc sã întocmeascã hãrþi.
Diavolul e construcþia noastrã. Roºu, negru, albastru?
E lipsit de importanþã. E irelevant. Îl construim nu în dauna noastrã ci spre folosinþa enciclopediei. Din când în când, enciclopedia îl pune pe urmele noastre iar el, naivul ºi perversul, îºi calcã pe propriile urme.
Încurcându-se în urmele noastre, serviciile secrete inamice se vizualizeazã.
Observãm cã nu cautã sã-ºi defineascã identitatea în raport cu universul plin de universuri. Ar putea fi doar structuri informaþionale în ficþiune?
Par a fi singularitate oarecum omogenã dar nu orizontalã. Nu reuºim sã înþelegem dacã se aflã în acelaºi plan cu noi sau sunt proiecþiile unor structuri aflate în zone îndepãrtate ale universului plin de universuri. Poate cã uriaºul obiect cosmic este asemenea unei antene pentru ele în acest metaunivers.
Admitem cã starea de incertitudine creºte sub presiunea câmpurilor magnetice ºi cã nu putem trage o concluzie fermã.
Hotãrâm sã trimitem o echipã de negociatori, stãri omogene care s-ar putea coordona prin vibraþie ºi rezonanþã cu negociatorii serviciilor secrete inamice.
E posibil ca uriaºul obiect cosmic sã aibã o serie de competenþe de comunicare. Dacã e numai antenã, atunci meritã sã studiem funcþionarea ei.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 77

Operatorii noºtri încã sunt nehotãrâþi în privinþa procedurilor deºi negociatorii se aflã deja în proximitatea uriaºului obiect cosmic.
Dacã nu e artefact, ar putea utiliza o serie de ambiguitãþi. Trebuie sã le inventariem cu grijã. Suntem interesaþi de ambiguitãþi pentru cã în acest plan vor avea loc negocierile. Dacã nu le descoperim, atunci e fãrã îndoialã artefact. Un modulator de structuri narative ºi descriptive folosit de la distanþã de serviciile secrete inamice spre a le proteja de un eventual atac din partea noastrã.
Nu reuºim sã definim un domeniu specific ambiguitãþilor dar înregistrãm fluctuaþii magnetice.
Forme de viaþã?
Forme pulsatorii?
Ar fi banal. Ar însemna cã am avea de-a face cu servicii secrete inamice organizate dupã o utopicã de rangul întâi!
Un modulator?
Negociatorii noºtri sunt furioºi. Modulatorul acceptã sã negocieze cu noi.
Un artefact construit inteligent, având instrucþiuni enciclopedice. O construcþie mecanicã, pneumaticã, electricã, organicã. Un conglomerat de enciclopedii trunchiate care se manifestã ca ºi cum ar fi o totalitate. Uriaºul obiect comic continuã sã ne transmitã mesaje în diverse limbi ale universului plin de universuri.
Brusc, ritmul de transmitere a mesajelor creºte ca ºi cum ceva nenumit l-ar fi excitat peste mãsurã amplificându-i funcþiile. Înregistrãm în cascadã fãrã sã avem posibilitatea de a decodifica în timp util.
Ne mãrim orizontalitatea pentru a creºte suprafaþa informaþionalã ºi folosim efectul de oglindã pe toatã dimensiunea criticã a omogenitãþii noastre. Modulatorul pare chiar plin de sine încercând sã ne convingã cã e un uriaº obiect cosmic animat. Are mai multe voci, multe dintre ele nefiind de gãsit în instrucþiunile noastre enciclopedice. Intuiþiile noastre sunt dezarmante.

[marcu]

Domnule Bufnila, refuzi sa treci la o formulare/formula mai esentializata, adica la poezie? Arata mai bine grafic si nu sparie ochiul, ca nu tre' sa citesti pagina completa. Hai, ce va este sa compuneti un roman/scenariu in versuri. La usurinta cu care scrieti cred ca nu e o problema. Succese in creatie!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 78


Avem de-a face cu un experiment sau suntem prizonierii unui artefact animat sau care s-a animat singur în aparenta lui miºcare prin universul plin de universuri? El a construit metauniversul? El a construit vecinãtãþile care au bulversat structurile noastre obligându-ne sã supraexcitãm construcþiile simbolice? Are un regim privilegiat în raport cu noi în aceastã construcþie nesfârºitã a lui?
κi este centru ºi periferie în acelaºi timp? Se poate face nevãzut pãstrându-ºi forma ºi volumul sau poate deveni invizibil decorporându-se ºi schimbându-ºi regimul imaginar în cascadã? Sunt întrebãri incomode. Suntem blocaþi într-un punct aleatoriu în universul plin de universuri de un artefact plin de orgolii simulate ºi de o perversitate de neînchipuit.
Nu reuºim sã deblocãm omogenitatea noastrã din proximitatea lui ºi aºteptãm sã aflãm care îi sunt intenþiile. Ar putea fi un vârtej virtual cu o mare capacitate de adaptare care doar sã interpreteze rolul unui artefact orgolios.
Suntem cercetaþi în profunzime. Nu se mai produc turbulenþe în structurile noastre narative. Modulatorul ne cerceteazã omogenitate cu omogenitate.
Scuturile noastre, construite din oglinzile din Quzo, îi oferã spre analizã lumi false, fantome în cascadã, bifurcaþii. Modulatorul are o imagine sincopatã ºi deformatã asupra realitãþii noastre.
Suntem o oglindã uriaºã în care se priveºte.

[ovidiu bufnila]

Claustrofobie
short story de
Ovidiu Bufnila

ªi-a adus aparatul de filmat ºi l-a instalat în mijlocul camerei. Eu stãteam întinsã în pat ºi plângeam. Sorbeam din când în când din cafeaua rece ºi citeam tot felul de idioþenii care purtau un titlu pe care nu l-am înþeles niciodatã: PSIHANALIZA.
El mã mai punea din când în când sã zâmbesc ºi mã urmãrea grijuliu sã nu care cumva sã vorbesc la telefon. De fapt, într-una din zilele urmãtoare telefonul a dispãrut.
Treptat aparatul de filmat s-a îndepãrtat ajungând pe linia care unea uºa cu oglinda.
Într-o zi am strãnutat atât de zgomotos încât oglinda s-a spart.
El nu mai ieºea din casã decât sã se ducã dupã þigãri sau dupã lapte.
În momentele noastre de tandreþe, din ce în ce mai puþine, îi mângâiam pãrul argintiu ºi-i numãram în joacã ridurile. Nu se mai bãrbierea ºi pãrea muncit de gânduri.
M-a îndemnat sã þin un jurnal, dar cum accesele de plâns se înteþiserã s-a oferit sã mã ajute.
Noaptea developa filmul. Îl proiecta pe perete în zori ºi multã vreme tãceam ºi fumam.
Casa se umpluse de flori.
Aeriseam numai noaptea.
Într-un timp am început sã am ameþeli serioase ºi sã dorm foarte puþin. Îl rugam din ce în ce mai des sã opreascã aparatul de filmat. Plângeam.
"El e un monstru", adnotare din jurnal.
Curând am scos din camerã dulapul.
"Astãzi am împlinit ºaizeci ºi patru de ani. ªampanie!", adnotare de jurnal.
Casa continuã sã fie plinã de flori.
Aparatul de filmat s-a stricat. În acelaºi timp, constatãm cã nu mai e nevoie sã scoatem nici o mobilã din camerã.
În ultima vreme el are un râs isteric. Doarme prost noaptea.
Încercând sã nu ating lustra privesc tãcutã pe fereastrã. În noapte se desluºesc o mulþime de lucruri.
"Nu voi mai creºte. E cert. Ocup aproape trei sferturi de camerã. Noua situaþie nu-mi displace. Mi-ar fi ruºine însã ca vecina de peste drum sã râdã în hohote ºi sã se laude cu talia ei subþire ca a unei viespi", din jurnal.
Râsul lui isteric mã calcã pe nervi. E clar cã nu vom mai putea dormi împreunã.
Noaptea stau treazã ºi mã gândesc. Îmi pot aminti, în ciuda vârstei, lucruri petrecute demult.
"Simt cã el mã urãºte. Ceea ce pãrea straniu îl tulbura. Eu, însã, cred cã e vorba doar de o dereglare hormonalã. Nu-mi pasã. Îmi pot aminti cu claritate curtea nebunã pe care mi-a fãcut-o un cãpitan de artilerie", din jurnal.
Ne certãm pentru prima datã. El rupe filmele ºi aruncã bucãþelele de celuloid la gunoi.
Casa se umple de sticle goale. ªi de mucuri de þigãri.
Un alt strãnut de-al meu sparge vaza de cristal. Ne certãm.
"Azi mi-a mãrturisit plângând cã are senzaþia cã pereþii îi strâng ca-ntr-o menghinã", din jurnal.
Se plimbã foarte mult pe strãzi.
Telefonul reapare. Mã roagã, mã implorã sã chem pe cineva. Tremurã ºi fumeazã þigarã dupã þigarã. In câteva zile îmi revin. Casa îmi pare uriaºã. Din cauza tensiunii, aproape cã nu zãresc tavanul.
Încep sã mãtur prin camerã ºi-l rog sã mã ajute sã aducem dulapul înapoi.
Îi dau bani ºi-l trimit sã cumpere o oglindã nouã.
La întoarcere îi fac o cafea.
Stã în mijlocul camerei ºi mã priveºte tãcut.
Îi fac valiza cu miºcãri încete. Nu se rãzgândeºte. Pereþii îl strivesc. Tavanul ºi podeaua îl strivesc.
Uºa rãmâne un timp deschisã în urma lui.
"Îmi amintesc cu claritate prima oarã când am fost la un bal. Sala era imensã ºi plinã de flori", adnotare din jurnal.

[ovidiu bufnila]

Elefantul roz
short story de
Ovidiu Bufnila

Când ceaþa s-a ridicat dintre case, ne-am trezit în faþa primãriei cu un elefant roz. Iorgovan de la Arsenal a leºinat de emoþie. În cãdere, frumoasa lui pipã s-a zdrobit de caldarâm. Lubomir, directorul Bãncii Comerciale, a izbucnit în plâns din pricina asta. Umerii îi tresãltau. Peruca i se strâmbase. Reverul hainei sale cadrilate s-a pleoºtit de atâtea lacrimi. Domniºoara Margareta a încercat sã-l liniºteascã. Dar Lubomir a continuat sã plângã în hohote dupã pipa pe care o râvnise atâta vreme ºi pe care Iorgovan refuzase sã i-o vândã. Avocatul Luigi s-a repezit ºi el sã-l împace pe bietul director asigurându-l cã la întoarcerea sa din Franþa îi va aduce un set de pipe africane. Avocatului i se zbãtea o pleoapã ºi avea un oarecare vertij din cauza fenomenului. El s-a întors cãtre Bertha, asistenta medicalã de la Spitalul Municipal ºi i-a cerut un calmant. Bertha cãsca gura la uriaºul elefant roz ºi nici nu-i pãsa de ce se petrece în jur. În viaþa ei nu vãzuse o grãdinã zoologicã ºi nici mãcar un spectacol de circ. Avea o bonetã albã bine scrobitã pe cap ºi purta un halat scurt care-i lãsa picioarele în vãzul lumii în toatã splendoarea lor.



Þin minte cã Iorgovan se bãtuse pe viaþã ºi pe moarte cu spiþerul Fabian din cauza ei. Amândoi o iubiserã nebuneºte în urmã cu câþiva ani. În cele din urmã, comisarul Agamemnon s-a vãzut nevoit sã-i aresteze pe amândoi ºi sã-i punã la poprealã timp de o sãptãmânã pentru tulburarea ordinii publice. Iorgovan a încercat sã evadeze într-o noapte fãrã lunã. Unii spun cã domniºoara Margareta i-ar fi strecurat o pilã la vorbitor ºi cã ar fi tocmit un taximetrist sã-l aºtepte pe Iorgovan în spatele închisorii. Primarul Bonifaciu a muºamalizat întreaga situaþie încercând astfel sã mai câºtige un pic de capital electoral. Bertha a refuzat însã mâna întinsã de primar ºi nici n-a vrut sã audã de o împãcare. Ea s-a considerat ofensatã multã vreme ºi nici nu s-a mai salutat cu cei doi bãtãuºi. Domniºoara Margareta i-a spus de la obraz cã nu se cade aºa ceva ºi cã, dimpotrivã, ar fi trebuit sã fie mândrã cã doi bãrbaþi bine s-au luptat s-o cucereascã. Între noi fie vorba, Iorgovan era un pirpiriu. N-ar fi fost în stare sã alerge o sutã de metri fãrã sã-ºi dea duhul. Iar spiþerul Fabian, rotofei ºi bucãlat, abia reuºea sã urce scãrile Primãriei când avea de adus câte o reþetã vreunui consilier. Dacã nu mã înºel, avocatul Luigi l-a luat cândva peste picior. A fost tevaturã mare. Spiþerul s-a plâns primarului ºi a ameninþat cã-l va da pe avocat în judecatã pentru insultã. Asta ne-a însufleþit pe toþi. De-abia aºteptam un eveniment care sã ne punã pe jeratic ºi sã ne dea subiect de bârfã. De ce sã nu recunosc, am pus cu toþii paie pe foc. Domniºoara Margareta însã a reuºit sã-i împace pe cei doi. Ba chiar au fost la terasã la Emil ºi au petrecut o searã întreagã. Au mâncat nisetru, pui de baltã, supã de broascã þestoasã, omletã din ouã de struþ ºi câte ºi mai câte. Gurile rele au spus cã ar fi bãut peste douãzeci de sticle de ºampanie franþuzeascã dar eu n-am crezut niciodatã. Nici Lubomir n-ar fi fost în stare sã bea atât cu toate cã era câºtigãtorul tuturor concursurilor din timpul sãrbãtoririi vinurilor. Sã-l fi vãzut numai cum golea canã dupã canã fãrã sã dea ochii peste cap, fãrã sã gâfâie, fãrã sã cadã-n nas. Primarul Bonifaciu i-a aninat de fiecare datã câte o medalie de aur de reverul hainei ºi l-a pupat pe amândoi obrajii. ªtiam cu toþii de ce o fãcea cu atâta frenezie. Lubomir îi promisese cã-i va transfera contul în Elveþia. Asta ar fi fost o ilegalitate strigãtoare la cer dar comisarul Agamemnon nici nu s-ar fi sinchisit. Domniºoara Margareta l-a avertizat de vreo câteva ori, ba chiar a ameninþat cã va suna la centru sau cã se va adresa unor foruri internaþionale. Eu i-am spus domniºoarei sã se liniºteascã pentru cã avea sã-ºi atragã ura lui Bonifaciu ºi avea sã piardã garsoniera închiriatã de la Primãrie. Domniºoara Margareta era însã o mare luptãtoare pentru adevãr. O organizaþie neguvernamentalã care-ºi avea sediul la Londra îi trimisese o diplomã de merit iar o revistã din Bulgaria îi publicase fotografia pe prima paginã. Sigur cã ar fi trebuit sã fim mândri cã domniºoara Margareta ne reprezentase peste hotare. Mulþi dintre noi însã nu vedeau cu ochi buni acþiunile ei ºi o considerau o uºuratecã ºi o înfumuratã. Probabil cã la asta au contribuit ºi toaletele ei extravagante ºi limbajul ei cam fãrã perdea. Domniºoara Margareta nu se sfia sã înjure copios ºi pot sã spun cã o fãcea mai bine decât ºoferii de pe camioanele de la fabrica de sticlã sau ca hamalii din port. Andreas, directorul fabricii de sticlã, a cerut-o în cãsãtorie de vreo câteva ori dar fãrã succes. Domniºoara Margareta avea de gând sã-ºi închine viaþa salvãrii oamenilor ºi luptei împotriva rãului. Bãtãlia dintre bine ºi rãu era unul dintre subiectele ei preferate. Andreas n-a reuºit însã niciodatã sã-i þinã piept. Lui îi plãceau mai mult pescuitul ºi berea neagrã. Uneori, vara, pierdea nopþi în ºir pe mare împreunã cu Lubomir încercând sã prindã în cârligele lor de oþel ceva câini de mare. In zori se întorceau lãlãind de mama focului. Se împleticeau pânã la bodega "La delfinu' " ºi acolo se îmbãtau turtã. Acolo au pus pariu cu un harponier de pe o balenierã cã or sã prindã într-o lunã cea mai grozavã balenã din lume, Moby Dick. Harponierul i-a luat peste picior dar le-a fãcut hatârul. A pus la bãtaie un harpon de argint pe care îl primise în dar de la regele Suediei în persoanã. Noi ne-am amuzat foarte tare ºi am aºteptat sã treacã luna. S-au þinut de cuvânt. Au adus în port cea mai mare balenã pe care am vãzut-o vreodatã. Memoria s-ar putea sã mã înºele ºi toatã tãrãºenia asta sã se fi întâmplat dupã ce elefantul roz a apãrut din ceaþã în faþa Primãriei. Despre soarta lui n-aº putea sã spun mare lucru pentru cã în acele zile am plecat cu niºte treburi la Milano. Domniºoara Margareta mi-a trimis o scrisoare din care însã n-am înþeles mare lucru. Domniºoara avea un scris tare ciudat ºi dezordonat. Stând într-unul din balcoanele hotelului milanez, în bãtaia soarelui mediteranean, în faþa unei cafele, am încercat sã descifrez mesajul primit. M-am încurcat de vreo câteva ori. Când i-am dat cât de cât de capãt, am fost sunat de la recepþie ºi rugat sã cobor pentru cã izbucnise un incendiu la un etaj inferior. Am ajuns cu greu în stradã. Hainele-mi erau boþite iar pãrul vâlvoi. Un poliþist m-a întrebat politicos dacã am nevoie de asistenþã medicalã. I-am mulþumit grãbit ºi am intrat în cafeneaua de peste drum. Barmanul mi-a spus cã nu mai erau locuri libere, lucru pe care însã îl constatasem ºi eu cu destulã uºurinþã. M-a invitat însã la bar sã-mi facã cinste cu un pãhãrel aºa, din partea casei. Era un bãrbat înalt, voinic, tuciuriu. Avea o cicatrice care-i brãzda faþa pânã sub lobul urechii stângi. Am stat la taclale. A fost curios sã ºtie dacã mi-a fost fricã în timp ce coboram prin infernul acela. Mi-a mãrturisit cã, deºi fãcuse lupte în tinereþe, nu reuºise niciodatã sã-ºi stãpâneascã frica. Aproape orice îl îngrozea. Un incendiu, de pildã. Sau sirenele poliþiei. Sau spectrul negru al ºomajului. Într-un târziu mi-a spus cã are un unchi suspus care ar putea sã mã ajute sã obþin cetãþenie în doar câteva luni. Ideea mi-a surâs ºi peste câteva zile m-am dus cu el ºi l-am rugat sã-mi fixeze o întâlnire cu unchiul sãu.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 79

Orgoliul sãu nemãsurat e aliatul nostru. Modulatorul nu e mulþumit de ceea ce vede. E surprins de propria sa imagine. Ar putea exploda, funcþiile sale intrând în colaps. Ar putea dezactiva senzorii bãnuind cã este înºelat.
O undã de ºoc produsã de crunta sa dezamãgire ne loveºte în plin. Structurile narative se lovesc unele de altele amestecându-se, instrucþiunile enciclopedice nu ne sunt de nici un folos, cãdem într-o groapã de potenþial virtualã.
Ne redresãm din întâmplare. Poate cã presiunea câmpurilor magnetice a produs un ecran protector. Modulatorul tace. Undeva, în imensitatea lui, detectãm urme enciclopedice. Am putea sã le inventariem cãutându-i un punct vulnerabil
Pregãtim proceduri secrete.
Îl vom interoga. E o soluþie disperatã. Ar putea reacþiona sinucigându-se.
Construim o realitate paralelã.
Interogatorii noºtri sunt stãri informaþionale supraexcitante. Schimbãm parametrii vecinãtãþilor încercând sã ne deblocãm. Întrebãrile vin în cascadã iar modulatorul rãspunde. Nesperat! Temerile acestui uriaº artefact sunt de toate felurile.
Îi este teamã ca nu cumva metauniversul construit de el sã se vaporizeze din cauza structurilor noastre narative. Ne bãnuieºte prezenþa. Nu am reuºit sã-l pãcãlim pe deplin.

[ovidiu bufnila]

Infanteria Însângeratã

roman de
Ovidiu Bufnilã


Capitolul 567

Cei doi sori de pe Yula se preschimbau neîncetat. Kimbo se întoarse spre mine vrând sã-mi întindã o grenadã. Un ºarpe îi strãpunse pielea pieptului însângerându-l. Un al doilea ºarpe îi sparse ochiul bolnav ºi sâsâi cãtre mine. Întorcându-mã spre Tambo l-am vãzut cãzut la pãmânt strivit de un mânunchi de ºerpi.
Acum, în timp ce aºtept ca luptãrorii Nordului sã se desfãºoare în jurul casei mele, îmi aduc aminte de ºerpii de pe Yula. Luptãtorii îºi fac semne, unul lanseazã o rachetã luminoasã.
Îmi scot armele din piept. Þevile sunt pline de sânge.
Mã întorc spre oglindã.
Un nor plumburiu se târãºte pe cerul spart de furtunã.
Unul dintre luptãtorii Nordului rãcneºte într-un megafon:
- Hei, omule, vrei sã-þi aduc o pizza sau vrei sa-o prãjesc niþel pe ºmecherii din CineMag?
ªmecherii din CineMag sunt într-un mare pericol. Când Oracolul din Lombo a prezis cã oraºul zburãtor CineMag va cãdea, ºmecherii au râs.
Brusc, Eltora se materializã în colþul camerei. Avea încã pieptul crãpat de o fumigenã. N-am mai avut timp s-o resetez. O rachetã a trecut vâjâind ºi spaþiul s-a pliat în jurul aripioarelor ei modificându-mi simultaneitatea.

[babel buba]

Baa, bufnilica, esti mare gagiu sefeu. Auzi, imi place ca nu te lasi. Asta e in tara asta, mui.stii se kaka pe scriitori. De-ai merge treaba nasol ca scriitorii f.u.t pisicu in loc sa dea si ei m.u.ie. la boi. Tara asta e plina de boi. Bufnilica, tineo asa daca crezi ca faci bine. Scrii niste bazaconii da' mishto. Auzi, bufnilica, zile si la sefistii aia ai tai sa fie ceva mai cu coaie ca altfel ii kaka prostanii! Hai sa traiesti.
:P

Salut!
Serghei, multumesc.
Pentru tine:

COMPRESOR
short story SF de
Ovidiu BUFNILA

Iesind din Templul Albastru, Kansokan isi desfacu aripile de sticla si se avânta catre inaltul cerului. Trase in piept aerul tare al inaltimilor si privi plin de curiozitate catre Orasul Plasmuirilor pe care fluizii din Nord il comprimasera ascunzându-l intr-un nor de dimineata.
- Trebuie sa platesti, suiera dinozaurianul Terminor alunecând intre doua bifurcatii fluide, scuturându-se de spuma, valurind timpurile. Trebuie sa platesti ca sa poti intra acolo, iubitule Kankosan!
- Saiko! racni Kankosan rânjind. N-am chef sa intru acolo! N-am chef, ma multumesc sa navighez prin forumuri.
- Nimic nu se compara cu Orasul Plasmuirilor! E cel mai tare drog, e adevaratul Compresor! E poarta catre vitezele virtuale! Bandolibina, curveta aia din Insulele Drogatilor, mi-a spus ca a incercat niste senzatii bestiale! E mult mai ca lumea decât pe forumuri! Câti poti anihila pe forumuri? Zece, o suta, o mie? Odata intrat in Orasul Plasmuirilor poti dezactiva cel putin un milion de navigatori intr-o fractiune de secunda! Senzatia e bestiala, te desfunzi, te transformi intr-o supernova, te cuantifici, plutesti asemenea unei mari meduze virtuale prin aproape intreg universul plin de universuri. Smecheria e ca poti fi tu insuti in cele din urma principiul compresor! Imtelegi, tipule?
Kankosan scoase limba-i argintie si, coborind lin intre ape, isi seta instructiunile care-i placeau cel mai mult din toate cele zece mii cu care fusese inzestrat la nastere. Se transforma intr-o bicicleta.
Vreme de vreun ceas nu trecu nimeni pe lânga el dar in cele din urma, venind dinspre port, se vizualiza o faptura apetisanta. Kankosan ii scana rapid matricea informationala. Ii citi istoriile alternative si, pentru o clipa, se gândi sa o ucida folosind un foc de artificii pe care il furase in timpul carnavalului de la Rio.
Agamela Maga Ama apuca ghidonul plina de hotarâre. Cântari bicicleta dintr-o privire si, suierând multumita, se arunca in saua argintie.
Konkason vibra de placere. Renunta la gândul ucigas. Se lasa comprimat de pitulicea pufoasa si zemoasa care raspândea un parfum imbatator si care in mod sigur nu cunoscuse vreodata voluptatea patrunderii unui virus informational din clasa falusoidelor purpurii pe care le produceau departe de lumina zile fluizii din Nord.
Agamela Maga Ama incepu sa pedaleze de nebuna lasându-si pitulicea nebuna sa guste din fluidele lui Konkason. Tipa de placere azvârlindu-si cele o mie de silicoane in inaltul norilor pufosi ca niste pernute.
Cerul cazu oblic incepând sa se scurga im Orasul Plasmuirilor cu o viteza ametitoare. Sunetele lumii, strivite, se preschimbara in niste sclipiri de otel infundându-se in pliurile comprimate din ce in ce mai dureros de câmpurile magnetice. Dar Konkason nu lua seama la ce se intâmpla in jurul lui. Se bucura fara teama de pitulicea aia nebuna pe care Agamela Maga Ama parea s-o striveasca pe saua argintie a bicicletei fara sa-i pese nici ei de tot ceea ce se intâmpla in jurul ei.
Dinozaurianul Terminor, imbatându-se strasnic in buza toamnei, intr-o bodega din setarile aurii ale mândrei cetati Walhadala, cetatea unde cruciatii se straduisera sa-l gaseasca pe Mântuitor in urma cu doua mii de ani, ii povesti unei principese din Baltile Sângerii ca bietul Konkason fusese supus unei comprimari atât de puternice incât matricea lui informatiobnala a colapsat transformându-se in cele din urma intr-un frumos foc de artificii care a luminat intrarea Agamelei in Orasul Plasmuirilor.
Unii briganzi din inima sudicelor au pus laba pe dinozaurian si, la ceas de noapte electrica, l-au jupuit de viu. Nimeni nu stie daca povestea asta cu principiul compresor ar fi adevarata.
Uneori vorbim despre astfel de lucruri dar supraveghetorii alveolelor ne mâna cu bicele inapoi in propriile noastre lumi mici in care nimeni n-a auzit de universul plin de universuri si nici de fluide si nici de pitulici zemoase.
Poate ca sunt numai plasmuirile cu care, noi, sclavii marilor ecrane virtuale din Retea, ne mângâiem intre un spam sau altul.

8) 8) 8) 8) 8)

PS: Serghei te invit sa navighezi alaturi de alti navigatori talentati si daruiti in:

http://finance.groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/

Ovidiu Bufnila
owner-navigator
http://finance.groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/









Dragi useri,cred ca l-ati inteles gresit pe Domnul Bufnila care dupa 8 pagini mi-a castigat respectul.E un fel de don quijote al forumului,un om pregatit sa lupte cu aroganta si lipsa de simpatie a multora.Un om care isi indreapta lancea spre proastele moravuri ale userilor acestui site.

Perversu' dracu'.

[emanuel]

Domnule Bufnila, Arlechin, Hubba bubba sau cum Dumnezeu te-o mai fi chemand...
Am rugamintea sa reveniti la discutiile depre filme, pentru ca acesta este un forum despre filme!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 80


Enciclopedia noastrã îl atrage ca un magnet sau încã nu e hotãrât dacã o va extrage sau nu, pentru cã se teme sã nu fie cumva un virus cu aspect enciclopedic.
Înþelegem cã astfel de viruºi sunt o prezenþã obiºnuitã în universul plin de universuri, un flagel de necontrolat. Modulatorul se teme cã a intrat complet în imaginar pierzându-ºi direcþia ºi tendinþele cãtre sensul ultim.
Dar care ar fi sensul ultim al unui asemenea artefact? Modulatorul refuzã sã rãspundã. Trecem la altã întrebare pentru a nu-i bulversa funcþiile. Ne arãtãm dispuºi sã-i construim un suport. Vrea acest lucru sau nu? Am putea construi împreunã un cuplu de forþe care sã-l ajute sã se elibereze din propriul sãu imaginar.
Se gândeºte.
Modulatorul ne transmite cã se gândeºte.
E un punct în care serviciile secrete inamice sunt prinse pe picior greºit?
Construcþia lor e pe cale de a colapsa? E semnul clar cã suntem pe cale sã le virusãm folosind propria lor antenã? Nu au luat în calcul cã omogenitatea noastrã informaþionalã le-ar putea atrage prin intermediul transmisiei lor într-un cuplu virtual folosind inversul informaþional?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 81


Nu cunosc acest concept ºi nu au ºtiinþã de asemenea proceduri? Le putem poziþiona în acelaºi plan cu noi, le putem induce stãri de centru ºi periferie ºi apoi le putem schimba instrucþiunile enciclopedice. Nu o facem, nu ºtim de ce. Ne întrebãm ce se întâmplã cu noi de-a lungul acestei experienþe.
De ce nu folosim proceduri care ar putea sã ducã la dezactivarea completã a serviciilor secrete inamice. Se pare cã avem nevoie de activitatea lor, e din ce în ce mai clar cã toate acþiunile lor de dezinformare ne ajutã sã descoperim proprietãþile uluitoare ale orizontalitãþii noastre.
Alcãtuirea lumilor nesfârºite se revendicã a fi a codurilor constituite spre deliciul interpretãrii iar maliþia sau aroganþa celui care le interpreteazã sunt dovezi sigure de vulnerabilitate. Nu suntem în dificultate dar ne comportãm de parcã am fi cu adevãrat. Avem rãspunsuri dar folosim anumite proceduri ca ºi cum nu am ºti rãspunsurile adecvate. Trecem succesiv prin stãri de interogaþie ºi prin calvarul interogatoriului. Interogând uriaºul artefact cosmic e ca ºi cum ne-am interoga pe noi, noi fiind frontul.
Uriaºul obiect cosmic dispare. Rãmâne o vâltoare virtualã. O pâlnie de temporalitate. Particule imaginare bolborosesc la nesfârºit undeva, în urma noastrã, noi fiind în miºcare aparentã prin universul plin de universuri în cãutarea sensului ultim, încrezãtori în scopul misiunii noastre. Nu ºtim dacã ultimul, fiind concept, este împlinirea totalitãþii.
Ar fi posibil ca Pitoºkin, generalul Monteores, imberbul cenaclist din Nulome, colonelul Sharun, maiorul Argabvaeiv, plutonierul Slatt, împãratul Ogawa, Bobolina, Elvina din Molina Mar, domniºoara Margareta, Obin Oba, pricoliciul de la Arsenalul din Guaribo, Arkasion ºi Sclavopulos, Argontinian ºi Maskerow, femeile din Mandhala ºi totalitariºtii de toate speþele, vulgarizatorii ºi genialii din Ehren, Puerto Pico ºi Bulbona sã fi descoperit cu toþii virtuþile totalitãþii.
Alergând dupã visul sãu frumos, Pitoºkin nu visa oare sexul total, nu visa sã se multiplice în orgasmul fiecãrei femei din Mandhala? Împãratul Ogawa, aspirând la sceptrul cu fulgere al împãratului lumii, nu tânjea dupã totalitate?

[BeNnY]

Domnule Bufnila ati inceput sa vorbiti singur? Nu ma asteptam...

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 83


Augusta oficialã ºi guvernanta naþionalã din Marsila Molé nu cãutau sã controleze alcãtuirile citadine vrând sã-ºi extindã influenþa în catacombe ºi printre ruinele din Bitambo Marakas ºi Tontura?
Generalul Monteores hãlãduind în fruntea armatelor sale în cãutarea diamantelor de luminã veche nu voia oare sã influenþeze din punct de vedere informaþional soarta rãzboaielor lumii? Vidanjorii din Tulule, rãsfoind cãrþile vechi pentru a afla reþeta magicã, nu voiau ei sã ia în stãpânire imaginarul pentru a-l pune sã munceascã în beneficiul lor?
Tot imaginarul!
Iar balenele albastre nu dãdeau ºi ele târcoale totalitãþii închipuindu-ºi un ospãþ total, imaginându-se înfulecând þãri ºi oraºe ºi întreaga realitate? Dar spionii de pretutindeni, nu fãceau bezele totalitãþii dându-se de ceasul morþii încercând sã fure toate secretele din lume pentru a schimba jocul în favoarea lor?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 82


ªi atunci, ne întrebãm, toate aceste personaje fabuloase ºi fabulatorii n-ar putea într-o bunã zi sã detroneze enciclopedia, luptându-se sã devinã totalitate, sã fie cuprinzãtorul de necuprins?
Poate cã în mod greºit cãutãm servicii secrete inamice în exterior. Poate cã am renunþat cu prea mare uºurinþã la ipoteza inamicului interior. Poate cã ne-am arãtat prea aroganþi. De ce sã nu conspire Pitoºkin împreunã cu Bobolina, cu plutonierul Slatt ºi cu împãratul Ogawa împotriva noastrã?
De ce sã nu ne împiedice ei sã ne îndeplinim misiunea? De ce sã lase enciclopedia sã se organizeze într-o formã superioarã? Dar este oare totalitatea o organizare superioarã? Nu ne limitãm? Nu învãluim adevãrul? Un Sharun multiplicat în cascadã la infinit? De ce nu?
O bobolinã care sã umple universul plin de universuri?
Ce nebunie!
O domniºoarã Margareta fãcând din micul Beauburg rampa ei de lansare cãtre totalitate? E un gând ascuns al ei. Sã cuprindã. Sã se dizolve în universul plin de universuri! Sã fie cuprinzãtori. Sã controleze secreþiile fluidelor. Sã stãpâneascã metabolismul mulþimilor. Sã guverneze conflictele dintre sintaxe ºi semne. Sã porunceascã. Sã emitã decrete. Sã împartã dreptatea. Sã instituie monopol pe nemurire. Sã fie ei înºiºi instituþia.

[K's]

domnule Ovidiu Bufnila,

nu stiu daca va dati seama, dar internetul este mijlocul cel mai simplu de plagiere si de furtisag. se preiau idei, creatii si, inutil sa mai spun, muzica, videoclipuri, filme si altele. in acest sens mi se frange inima sa vad cum postati atat de multe dintre creatiile dumneavoastra, pe care altii le pot lua, prelucra si folosi 'in interes propriu'.
oricat de mult veti incerca sa negati ca aceasta stare de fapt va deranjeaza, nimeni nu va va crede. de aceea, va recomand cu caldura, adresati-va unei edituri, poate-poate o sa va publice la un moment dat (la 40 si cativa de ani viata de scriiitor nu e incheiata).

ps: nu as vrea sa cred ca in disperare de cauza, primind prea multe usi de editura in nas, recurgeti la internet ca mijloc de propagare a ideilor dumneavoastra, atat de valoroase...hic...

[emanuel]

Emanuel, esti pe fir?
Daca da, uite, zi-mi daca noi, in Romania putem face un film de anvergura Patimilor lui Hristos! Ai vazut filmul? Daca da, spune-mi, ce ai simtit la scena biciuirii?I Ce semnificatie are biciuirea pentru tine?
In alta ordine de idei, am construit topicul asta din doua motive: sa vorbesc cu cineva despre BARIERA si sa aflu cam ce romane SF romanesti ar putea fi ecranizate. Printre aceste romane se pare ca se numara si Trilogia Abatiei de Dan Dobos. Romanul a aparut la editura Nemira. L-ai citit? Daca da, ce crezi, ar putea fi ecranizat?
8)

Sunt pe fir. Ma bucur ca am revenit la filme...

Raspunsul la intrebarea ta este da. Putem face un astfel de film. Putem face multe filme bune, daca realizatorii s-ar gandi si la produsul finit, (si implicit la spectatori) si nu numai la furtul banilor de productie.

Ce-am simtit in momentul biciuirii? Destul de confuz: mila, ura fata de rautatea acelor vremuri... Imi puneam o singura intrebare: cum pot niste oameni fi fericiti atunci cand provoaca rau altuia?
Cei doi care il biciuiau, chiar simteau placere in acel lucru...

Cred ca am avea destule romane SF care ar putea fi ecranizate, dar noi stam prost la capitolul efecte speciale, asa ca ar iesi niste tampenii.

Romanul de care spui, nu l-am citit.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 84

Poate cã tocmai de aceea nu am înþeles pe deplin jocul serviciilor secrete inamice. Am fost învãluiþi de propriile noastre obiecte ale magiei. Mantia înstelatã nu ne-ar lãsa sã vedem exteriorul. Am scãpat din vedere stãrile epidemice ale enciclopediei.
Sub presiunea literaturii, la îndemnul diavolului, mânaþi de dezinvoltura insurgenþei au pornit cu toþii într-o cruciadã. Vor sã elibereze totalitatea. Aºa strigã toþi în piaþa publicã din Nulome, din Takla Makan, din Popocatepetlán, din Burbansk, din Morena ºi Gugumbe, din Galeea ºi Pitonga Batonga. În adevãr însã, îºi fac mendrele. Se pregãtesc sã-ºi gâtuie prietenul, sunt gata sã verse sângele oricui.
O ciudatã stare de febrilitate a pus stãpânire pe toþi. Nu mai au rãbdare. Bat la porþile nemuririi. Literatura nu le mai e de-ajuns. Textele, nici ele. Sunt înjghebãri firave. Nu le este de trebuinþã efectul de oglindã. Nu vor sã audã de vorbe frumoase.
Ei vor numaidecât. Aici ºi acum. Asta e!
Se îmbulzesc, ocean de spermatozoizi înflãcãraþi, gata, gata sã penetreze prin forþã, linguºealã obraznicã ºi mãcel, singurul loc, unicul loc rezervat nemuritorului.
Nemoartea nu se cântã, strigã ei plini de înverºunare. Ea trebuie trãitã!

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 85

Bobolina strigã înfierbântatã. Colonelul Sharun rãcneºte mânios iar generalul Monteores îi ameninþã pe toþi cu revolverul sãu de argint. Plutonierul Slatt îºi scoate sabia gata, gata sã descãpãþâneze regentul din Guaribo. Abu Kadâr iese cu submarinul sãu galben în largul oceanului Alal ºi îi ameninþã pe toþi cu o torpilã mortalã, mortalã, ba chiar foarte mortalã.
Imaginarul lor o ia razna. Vârtejuri virtuale ameþitoare ne rotesc. Suntem în pericol. Tropãiesc cu toþii de nebuni. Nu le stã nimeni în cale. Enciclopedia nu existã pentru ei atâta timp cât nu o recunosc ºi nerecunoscând-o îi anuleazã instrucþiunile. Se ridicã din catacombele structurilor narative. Ies din fosele structurilor descriptive.
Nãvãlesc cu toþii gata de bãtaie ºi revoluþie pe suprafaþa atât de limpede a omogenitãþii noastre. Serviciile secrete inamice ar muri de invidie dacã i-ar vedea cum ne invadeazã, cum încearcã sã punã stãpânire pe noi. În aroganþa noastrã am crezut cã imperfecþiunea vorbeºte despre sfârºitul istoriei.
Sensurile, înþepenite în stereotipii, sunt mai mortale decât proiectilele sau forþele telurice. Jocul cu aparenþele ne-a orbit. Suntem în pericol. O necesarã ºi vitalã reinterpretare a imperfecþiunii ne împinge cãtre reorganizarea unor structuri narative ºi descriptive conþinute în inventarul enciclopedic.

[dan-marius]

domnule Bufnila, nu va faceti probleme prea mare legate de injuraturile de pe forum. In general toata violenta, fie ea verbala sau fizica, nu este decit o incercare disperata a unora de a prelua controlul unei situatii oarecare in care s-au regasit. De obicei este vorba de persoane pe care nu-i duce mintea sa foloseasca si alte mijloace pentru a-si controla viata si mediul inconjurator (adica materia cenusie).

[zizi]

aha! "loctie: terra"...poza cu terminatoru'....

simtzeam eu ca dumneavoastra suntetzi....deci v-atzi clonat de mai de mult, de fapt....

poate atzi crezut ca nu veti fi luat in serios daca discutatzi pe alte forumuri sub numele de bufnila.....

inutil sa-mi raspundetzi...nici dvs nici celelalte laturi ale prsonalitatzii dvs....doar amintitzi-va de recomandarea aia cu clinica...(atunci glumeam, dar vad ca problema devine din ce in ce mai serioasa...)

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 86

Iniþiem procedurile conþinute de utopica de rangul al doilea. Construim un cuprinzãtor de necuprins. Construim un unu. Construcþie inspiratã.
Suntem acum un singur magician.
Eremiþii reformaþi se regrupeazã lângã Bulbona în timp ce generalul Baºkaev încearcã sã încheie o alianþã secretã cu Obin Oba. Abu Kadâr îi scrie o scrisoare generalului Monteores iar Bobolina se pregãteºte sã-l joace pe degete pe guvernatorul de Togai. Plutonierul Slatt se pregãteºte sã aprindã revolta cavaleriºtilor din Guaribo iar gunoierii din Takla Makan pun la cale rãsturnarea regimului.
Nici vorbã de pacea de o mie de ani!
M-am dus în Molina Mar, eu, fiinþa unificatã, sã-l caut pe pricoliciul de la Arsenalul din Galeea.
ªtiam cã Pitoºkin îi cumpãrase niºte ghete de la solduri.
L-am gãsit pe lãudãros jucând bile cu oamenii împãratului Ogawa care luaserã urma Bobolinei neslãbind-o din ochi.

[patraulea]

Domnule Bufnila,ceea ce faceti dvs.aici nu este decat o propaganda ieftina a ceea ce probabil au refuzat editurile de specialitate.Sunteti scriitor?Tipariti o carte,o citim si discutam.O intoxicare bufniliana ieftina si derizorie.Din cate stiu eu,este vorba despre FILM pe aici,si eu nu fac decat sa observ niste pagini care nu se mai sfarsesc umplute cu o lit.de"a doua mana".Sincer,ceea ce dvs. scrieti este f.slab.Eu unul citesc lit S.F.dar ceea ce am vazut mai sus este,cu tot respectul, orice in afara de asta.Si in loc sa ma relaxeze ceea ce citesc,mai mult ma irita!
:lol: :lol: :lol:

[dan-marius]

aha! "loctie: terra"...poza cu terminatoru'....

simtzeam eu ca dumneavoastra suntetzi....deci v-atzi clonat de mai de mult, de fapt....

poate atzi crezut ca nu veti fi luat in serios daca discutatzi pe alte forumuri sub numele de bufnila.....

inutil sa-mi raspundetzi...nici dvs nici celelalte laturi ale prsonalitatzii dvs....doar amintitzi-va de recomandarea aia cu clinica...(atunci glumeam, dar vad ca problema devine din ce in ce mai serioasa...)

:D :D :D :D :D Zizi, multumesc. De mult nu am ris asa de bine.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 87

Pricoliciul s-a lãudat cã a vãzut Mandhala coborând din lunã ºi cã ºtie el un vânãtor de balene care ºi-ar fi fãcut de cap cu femeile din Mandhala.
Ce femei!
Îl fãcuserã harcea-parcea pe generalul Monteores. Îl umiliserã pe Agobembe Kabila. Îi fãcuserã zile negre lui Abu Kadâr ºi nopþi albe lui Obin Oba. Se destrãbãlaserã, neruºinatele, cu toþi groparii, vidanjorii ºi hingherii din Gatanga Masai, din Gubole Babo ºi Kamcean Kaman.
Pricoliciul avea niºte mustãþi uriaºe, verzi ºi o barbã roºie, roºie. Purta niºte nãdragi peticiþi deºi era putred de bogat. Gãurise porþile gogomiþilor ºi meterilor cu ºuturile sale nãucitoare iar chipul lui apãrea pe toate afiºele companiilor care vindeau nemurire ºi noduri informaþionale în Azego Bazego, în Bankusai ºi Adamville.
L-am luat cu mine prin cârciumi. I-a plãcut pricoliciului. Pneumaticii din Ghile Ga l-au strâns în braþe de fericire. Electricii din Susa Mabusa l-au aruncat prin aer scandându-i numele. Informaþionalii din Pitra Pora ºi l-au tatuat pe piept împrumutându-i matricea preþ de câteva ceasuri.
Pricoliciul mi-a râs în nas. Aveam de gând sã-mi fac de cap cu femeile din Mandhala? Trebuia sã plãtesc.
M-am învoit.
Am urcat pe muntele Haman. Mi-am desfãcut mantia înstelatã. Am scos un diamant de luminã veche din învãluirea ei. Pricoliciul a plescãit hulpav. A întins mâna gemând de plãcere.
I-am smuls braþul din umãr. Iarba s-a umplut de sânge, a luat foc. Pricoliciul se tãvãlea de durere. I-am ºoptit la ureche : eu sunt sabia ºi izbãvirea ta.
Am ridicat sabia ºi i-am retezat scãfârlia.
Bobolina a trimis dupã mine. Voia sã mã cunoascã, sã facã un târg cu mine.
Ne-am aºezat la soare în Takla Makan.
Femeia-elefant ºi-a dezvelit cei trei sâni cu dãrnicie apoi m-a întrebat despre Pitoºkin. Pitoºkin îi fãcea zile fripte. Voia s-o prindã ºi s-o ducã în sclavie în Ehren ºi apoi sã punã mâna pe reþeaua ei de informatori.
Am înþeles ce voia de la mine. M-am învoit.
Când s-a coborât seara, m-am dus în port sã-l aºtept pe Pitoºkin. Si-a fãcut apariþia cu surle ºi tobe. Îl însoþeau malagambiºtii literari din Tutumbe. Îi tot spuneau la ureche ce mare spion mai e el. Pitoºkin nu mai putea de plãcere.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 88

M-a zãrit. M-a strigat.
Gabier, cum e cu Mandhala.
Asta îl chinuia pe el, Mandhala. Malagambiºtii strigau în gura mare cã Pitoºkin e omul providenþial. Cã va schimba lumea. Pitoºkin se înfoia. Era cineva.
Sã-þi zic, i-am zis. Între patru ochi.
Malagambiºtii literari m-au luat de piept. Cã cine mai e ca ei aºa mintos? Cã cine ºtie rosturile ascunse ale textelor de la Takla Makan aºa ca ei? Cã cine poate citi viitorul aºa cum îl citeau ei? Cã de ce mã credeam eu mai deºtept decât ei?
O cauþi cu lumânarea, sufleþelule? Te pui cu malagambiºtii literari care pun la cale rãzbelul dintre sintaxã ºi sens? Vrei sã te cotonogim, sufleþel?
I-am descãpãþânat.
Pitoºkin a cãzut în genunchi. A izbucnit într-un hohot de plâns. S-a jurat cã nu lucreazã pentru colonelul Sharun ºi cã e gata sã-mi ºopteascã la ureche teribilul adevãr al tuturor lumilor.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 89

Capul i-a zburat ºuierând.
Bobolina m-a întâmpinat cu vin de Tulule, cu migole ºi melodiosul Bango Saradai, salutul magicienilor.
Bango Saradai, i-am rãspuns învãluind-o cu mantia înstelatã.
A murit uºor. Fãrã sã scoatã un sunet.
Mi-am deschis aripile ºi am pornit în zbor spre Togai sã-l întâlnesc pe Chiramo Charamo. Guvernatorul a fãcut feþe, feþe. Bobolina, mi-a spus, pãsuieºte-mã încã o decadã.
Nu reuºise sã punã mâna pe planurile marelui scut din Qiatotocoatl ºi oamenii lui fuseserã prinºi de sticlarii din Quzo pe când încercau sã înºface o oglindã din atelierele lor înroºite de flãcãri.
Hoþomanul!
ªi el se zvârcolea noaptea. Visa sã devinã nemuritor, se visa aruncându-se în tumultul totalitãþii. Visa sã cucereascã Bulbona, Kumure ºi Tonga Tongao. Visa sã îl punã pe împãratul Ogawa în lanþuri.
Petra Petronius, primul sãu astrolog, îl minþise ºi îl îmbrobodise vreme de ºapte ani. Chiramo Charamo se pregãtea sã fie prins de vârtejul virtual venit din alte zãri. Se pregãtea sã cucereascã întreg universul plin de universuri.
L-am scurtat de cap.

[patraulea]

[quote="ovidiu bufnila"]Patraulea, stai prost cu spiritul de observatie.
Cu tot respectul.
8)


Posibil!E un punct de vedere!Dar cand am vazut iar ca aceasta intoxicare continua,nu prea mai am nimic de spus.Perseverati,poate cine stie!!!
:D :D :D

[joker]

incurabil!
mai scrie dom'le ceva nou! te repeti, te repeti, te repeti. as putea spune ca inafara de bufnila si citeva derivate, vocabularul tau lasa serios de dorit :P
bati cimpii si mi-e mila de tine. ai vazut "patimile lui christos" si ai descoperit religia? du-te la manastire si nu uita sa te rogi pentru sanatate mintala.
apropo, nu mai incerca sa fii "domn" si sa ne convingi ca nu-ti pasa ca esti trimit la reabilitare...cunosc multi ca tine. stiu ca daca ai putea sa pui mina pe mine mai tine legat si mi-ai citi din povestirile tale SF (unde e stiintificul din Siintifico-Fantastic?) pina as singera din toate orificiile..hehehe...nu-mi pot inchipui o metoda de tortura mai cruda :(( :(( :((

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 90


Vestea morþii sale s-a rãspândit ca fulgerul în Togai, Nulome, Molina Mar, Beauburg, Marsila Molé ºi Bankusai.
M-au cãutat vidanjorii din Popocatepetlán. Alchimiºti perverºi ºi bãnuitori.
Cãrau cu ei sufletele naufragiaþilor de la Puerto Pico ºi se lãudau cã pot transforma gunoiul în aur. Au vrut sã mi-l vândã pe Petra Petronius. Þineau la preþ. Ne-am tocmit. Ne-am luat la harþã. ªi-au crãpat pieptul ºi-au scos niºte cuþitoaie gata, gata sã-mi facã felul. I-am învãluit cu mantia. S-au fâstâcit. Au cerut îndurare. Mi-au promis marea cu sarea.
Sclipirea tãiºului meu le-a ars ochii.
Generalul Baºkaev a trimis pe urmele mele o companie de puºcaºi. Putonierul Slatt a înarmat un cop de cavalerie ºi l-a pornit în urmãrirea mea. Begonul din Bagoda l-a pus pe vraciul lui sã mã caute prin Tutule, Guaribo ºi Azego Bazego.
Împãratul Ogawa nu s-a lãsat nici el mai prejos.
Generalul Monteores a promis soldaþilor sãi un pumn de galbeni dacã mã vor prinde viu. Vulgarizatorii din Wangala au cerut capul meu. Imberbul cenaclist Matao Maté, din Kambora s-a lãudat cã mã poate ucide cu un poem închinat nopþii Bungala.
Totalitariºtii din Evila Vao au promis inima mea prinþului Gobo Guba din Tona Gal. Femeile din Mandhala s-au jurat cã îmi vor face felul în mai puþin de o lunã. Boxerii din Takla Makan au pornit ºi ei pe urmele mele, setoºi de sânge.
Gozbanian Guzbanian a organizat o loterie ºi o cavalcadã împotriva mea. În Gozeh, Guabano Lao ºi Metongo Bambo, mulþimile au dansat dansul norilor pentru a-mi pierde suflul. În Tomei Taiom au ridicat baricade.
În Kauna Kunao au pus capcane. În To Terei vidanjorii s-au lãudat cã mã vor prinde cu ajutorul alchimiei iar cei din Omah au încercat sã se invizibilizeze bând sânge de marangul pentru a lupta mai bine împotriva mea. Gheborii din Bankusai ºi-au scos tunurile pe strãzi iar metracii din Palundo au minat toate intrãrile în oraº ºi au secretizat în cascadã nodurile informaþionale din reþeaua lor virtualã.
Petra Petronius mi-a scris o scrisoare deschisã invitându-mã la un duel mortal în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl, la un duel retoric, se înþelege, pe tema iminentei desecretizãri despre care citise în stele. Obin Oba a pus la cale o ambuscadã în Bankusai iar tunarii din Beauburg ºi-au pregãtit puºcoacele sã mã plumbuiascã din cap ºi pânã-n picioare.
Când cuprinzãtorul de necuprins construit de noi intrã în templul preotesei Enciclope, iniþiem procedurile prevãzute în utopica de rangul doi.
Enciclopedia ne trimite emisari pãrând a fi gata de negocieri.
Emisarii neagã orice amestec al enciclopediei în evenimentele care marcheazã experienþa noastrã de dupã cãderea în groapa de potenþial ºi desfãºurarea operaþiunilor de orizontalizare.
Enciclopedia nu a conspirat împotriva noastrã ºi e de pãrere cã povestea cu serviciile secrete inamice e scornitã de imaginarul nostru scãpat de sub control.
Încheiem un armistiþiu. Retragem încorporarea prevãzutã de utopica de rangul al doilea ºi le anulãm pe cele pregãtite pentru a da o loviturã mortalã enciclopediei.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 91


Potrivit emisarilor ei, se teme de caderea ei in totalitate. Sunt unele indicii ca nu ar fi pregatita. Regreta dificultatile prin care am trecut si-si exprima speranta ca nu suntem urmariti de forte ostile.
Noi admitem ca are propriile ei temeri dar nu suntem de acord sa renunte. Ii comunicam aceasta dar e hotarâta sa nu cedeze.
Daca i-am da crezare si i-am respecta hotarârea, atunci tendinta catre sensul ultim este un nonsens. O imposibilitate.
E nedrept sa fie anulata misiunea tocmai acum când am reusit sa intelegem câte ceva din marile mecanisme care actioneaza in universul plin de universuri.
Chestiunea serviciilor secrete inamice revine in actualitate. Enciclopedia nu ne poate ajuta. Nu are instructiuni despre asemenea servicii secrete. Tot ceea ce ne-a livrat au fost niste frânturi descoperite de ea in trecere prin coada unor comete.
Enciclopedia se arata hotarâta sa intre in conservare si crede ca ar trebui sa ne luam noul rol in serios.
Dar ce este totalitatea?
Sau cum e sa fii totalitatea insasi?
Oare ne-am apropiat de o asemenea stare producând un cuprinzator de necuprins tradus printr-un eu devastator care a inecat personajele fabulatorii in sânge?
Sigur ca ne putem intreba daca nu cumva textele nu sunt pentru un observator cântecul de sirena al totalitatii.
Caci fie Bulbona, fie Pitoskin, fie magicianul sângeros construit de noi, toate sunt texte infasurate si infasurând istorii, bibliografii, referinte exemplare.
Dar toate acestea dupa ce ne vom fi intrebat asupra totalitatii fie ca autoritate, fie ca expresie si experienta spatiala sau spatio-temporala.
Sa fie o intrupare, o corporalizare a neutrului sau o manifestare a nefiintei? A câmpurilor magnetice? A atractiei lunare? Sau a imaginarului in toata splendoarea lui?
Sa fie prelungirea mortii universale prin vizualizare cautata si cuprindere de necuprins? Daca ar fi vorba de o autoritate, atunci relatiile noastre cu totalitatea ar fi de subordonare. Daca omogenitatea noastra informationala ar ajunge sa fie ea insasi totalitatea, cum s-ar putea gândi pe sine?
Si ce sau cine ar putea s-o protejeze de actiunea unor servicii secrete inamice?
Admitem ca enciclopedia noastra a intreprins un act politic intrând in conservare si rezervându-ne rolul de a tinde noi catre totalitate. Poate ca sunt instructiuni in inventarul enciclopedic la care nu am avut acces neavând cunostinta de ele. Dar a avut cineva ceva?
Fiind autoritatea, totalitatea ar putea acoperi in intregime toate structurile narative ale tuturor enciclopediilor.
Ne intrebam daca nu e suma a lor, atunci ce trebuie sa fie totalitatea?
Un conglomerat enciclopedic? Asemenea trupurilor goale aruncate in gropile de gunoi ale istoriei in Guzdroba, Kamtogay si Platorbo?
Cea mai performanta dintre enciclopedii? Sau nici una dintre ele, enciclopediile fiind doar de trebuinta ca suport de eveniment ca mai apoi sa fie aruncate in gropile de gunoi din propriile lor corpuri. De exemplu la Takla Makan, in Bulbona sau Puerto Pico.
Insurgenta si misiunea noastra ar fi atunci nu lipsite de comic. Sa fim doar niste saltimbanci? Niste jocuri de umbre pe pielea universului plin de universuri?
Totalitatea, ca autoritate, ar reprezenta pur si simplu intregul text dat noua spre interpretare sau contemplare. Am putea banui ca suntem deja propozitiile acestui text?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 92


Cum sa interpretam autoconservarea enciclopediei noastre? Totalitatea sa nu fie decât o faza tranzitorie si atunci preoteasa Enciclope, constructia simbolica a enciclopediei, sa astepte ca noi sa ardem in aceasta experienta? Este perversitatea intruchipata? E un invers informational al enciclopediei? Are puteri malefice pe care le exercita asupra ei?
A pus la cale un test?
E o incercare? Suntem ca si cum am fi in groapa cu lei, printre gladiatori?
E flacara in fata iar in urma e genune?
Ce ar fi totalitatea?
Doar infasurarea unui text? O propozitie finala?
Ultima rasuflare a Bobolinei? Ultimul zâmbet misterios al maiorului Farigot in fata plutonului de executie?
Strigatul nostru de lupta?
Ultimele cuvinte al domnisoarei Margareta din micul Beauburg in fata cortinei instelate?
Caderea in penumbra lunii?
Metacodul tinut secret cu strasnicie de serviciile secrete inamice? Dar nu vorbea Petra Petronius de o apropiata desecretizare? Nu umblau tot felul de zvonuri despre iminenta deschidere a tuturor secretelor?
Sa fie totalitatea lovitura mortala data minunatei arte a spionajului?
Ultimul adevar?
Teribilul adevar al tuturor lumilor?

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 93-94


Sa ne fi inselat intr-atât asupra misiunii noastre si sa fi fost tot timpul directionati pe o pista falsa? Sa fi fost serviciile secrete inamice constructia preotesei Enciclope? Sa fi reusit sa ne manipuleze cu atât rafinament?
Ne oprim din miscarea noastra aparenta prin universul plin de universuri cercetând câmpurile magnetice. Incercam sa deslusim strategicile lor pentru a reinventa lumile, pentru a lua pozitie fata de actul politic intreprins de preoteasa Enciclope. Uneltirile ei si intrigile au bulversat structurile narative. Mareea trandafirilor din Togai? Revolta gunoierilor din Guaribo? Monopolul pus de nemurire de Augusta Oficiala in Nulome, Qiatotocoatl si Molina Mar? Aparitiile din Upândâva?
Toate erau puse la cale de preoteasa Enciclope!
Declansam procedurile de reactivare a enciclopediei si incercam sa producem o bifurcatie in profunzimile omogenitatii noastre informationale. Asa ne vom proteja de eventualele atacuri ale preotesei Enciclope.
Potrivit unor informatii, preoteasa s-a aflat tot timpul in interiorul nostru.
Lucrul acesta pare de neinteles pentru ca toate structurile narative ale enciclopediei ar fi trebuit sa fie in stare de conservare.
Admitem evidenta. Enciclopedia are instructiuni care opereaza independent de noi. E o descoperire care produce tulburare printre omogenitatile care suntem.

[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila


bobina 95

Preoteasa Enciclope ne trimite o serie de mesaje secrete. Cazul e fara precedent. Nu am comunicat niciodata cu structurile narative!
Mesajele par la prima vedere confuze si contradictorii, de parca preoteasa nu ar fi hotarâta asupra identitatii sale. E ca si cum enciclopedia ar face un experiment, ar incerca sa instrumenteze noi reguli de joc.
Nu suntem hotarâti asupra raspunsului. Preoteasa ne cere sa atacam enciclopedia, sa o distrugem fara rezerve, de parca enciclopedia insasi ar vrea sa se sinucida.
Preoteasa revine asupra acestei cereri imediate spunând ca ar vrea ca noi sa salvam enciclopedia. Nu ne sunt precizati potentialii dusmani. Intr-un al treilea mesaj preoteasa ne dezvaluie intentiile criminale ale unui asa-numit imparat al intunericului.
Regimul fabulatoriu al mesajelor ne indica constructia unei constiinte plutind in domeniul imaginarului. Renuntam la aceasta concluzie deoarece preoteasa s-ar putea feri de un adversar potential sau poate chiar de masurile punitive pe care enciclopedia le-ar putea lua impotriva ei, decorporând-o.
In acest al doilea caz, preoteasa este chiar creatia noastra autentica.
Admitem aceasta posibilitate si suntem cuprinsi de o mare emotie. Am putea crea propria noastra enciclopedie asupra careia sa avem un ascendent.
Dar cum ne putem elibera de actuala enciclopedie? Ne intrebam cu infrigurare.
Preoteasa Enciclope s-ar putea multiplica absorbind materia enciclopediei, am putea crea noi forme care la rândul lor sa decorporeze enciclopedia?
Descoperirea umple intreaga noastra omogenitate informationala de tulburare.
Am putea apoi experimenta o totalizare pe un domeniu limitat, fara a ne mai expune structurile informationale. Am putea folosi noua enciclopedie impotriva unor servicii secrete inamice dându-le o lovitura mortala si punând mâna pe enciclopedia lor. Având stiinta decorporarii enciclopediilor am putea foarte simplu sa stapânim universul plin de universuri si sa stabilim structura conceptuala a totalitatii ultime.
Ideea aceasta e nebuneasca!
Initiem procedurile inflationiste in proximitatea informationala a preotesei Enciclope. Utopiile decorporeaza enciclopediile. Ele vlaguiesc elanul multimilor si dau elitelor un ultim sens.
Construim.
Initiem un regim inflationist in cascada. Instrumentam o utopica de rangul al treilea. Fraternitate. Acesta e cuvântul-cheie. Multimile fraternizeaza in mod violent ghilotinând augusta oficiala. Un sir nesfârsit de explozii de date si de informatii insotesc evenimentul istoric pe care l-am pus la cale.
Sub presiunea câmpurilor magnetice, enciclopedia se decorporeaza vazând cu ochii. Pitoskinii, melisele, elvinele, seriile Monteores, Elal Belal, Weinberger se evapora rotindu-se ametitor. Se evapora structurile descriptive inghitind in bulboana lor vestitele Takla Makan, Beauburg, Adamville, Marsila Mole si asa mai departe. Un milion de chipuri se evapora. Un miliard.
Cinci miliarde de chipuri!

[ovidiu bufnila]

Bogdan Gheorghiu & editura Nemira au pus la cale un eveniment exploziv, o carte de zile mare, un HAX GRID pe care Bufnila il poarta cu el zi de zi incercand sa fure ceva din imaginarului lui Gheorghiu, sa-l scaneze atent, patimas, cu invidie, Gheorghiule de ce ma pui pe jeratic, de ce ma umpli de invidie, zice Bufnila neputand nici cum sa fie cyberpunkizat, hax gridat, vai, tigrii astia tineri ne iau painea de la gura, Bogdan isi combina personajele, le recombina, le suceste, construieste istorii halucinante, lasa imaginile se se desfasoare angelic sau, dimpotriva, pervers, organizeaza un adevarat festin fictional. Mary iti intra in creier, atentie, navigatorule, Mary cea tainica pusa la cale de Gheorghiu e pe cale sa-ti cotrobaiasca in matricea ta fictionalaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Orasul fosforescent printr-un filtru albastru, scrie Gheorghiu punand la cale scenariul de film, Hax Grid e filmul lui, sa vina un regizor adevarat sa puna in opera fictiunea acestui tigru SF plin de talent, Bogdan involbureaza lumile virtuale, le intoarce pe dos, le valureste ca un mare magician, ai zice ca el e regizorul, HAX GRID e un nume de cod, fara indoiala, aparatul de filmat duduie, se umfla, explodeaza, se face tandari, travling, travling, motor, motor, oauuu, Gheorghiule, pe modulul tau psi, pe toti dracii, tu esti ecranul, tu esti cinematograful, tu esti Mary cea de taina care cotrobaieste in virtual!
8)

HAX GRID,
Bogdan Gheoghiu
editura NEMIRA
difuzare/comenzi
[email protected]

[ovidiu bufnila]

Editua OMNIBOOKS, insurgenta si teribila editura condusa cu talent si inspiratie de scriitorul Horia Nicola Ursu ofera cititorilor un regal editorial:
TRILOGIE! Trilogie e o carte semnata de Lucian-Dragos Bogdan un subtil maestru al lumilor fictionale. Acum, cand scriu acst mic elogiu perfect motivat, am langa tastatura aceasta carte plina de gratie, de forta si de incantare. Lucian-Dragos Bogdan scrie cu incantare, incantator. Taietura lui fictionla are verva, e sigura, plina de indemanare. Personajele sunt vii, sunt prinse in scenarii convingatoare. Lucian-Dragos Bogdan foloseste structuri descriptive viguroase, pline de culori, de detalii care imbogatesc si adauga sensuri tainice. Intorc TRILOGIE p toate fetele. Dau peste fotografia lui Lucian pe coperta patru, omule, zic, sunt fascinat, m-ai prins, sunt in-vrajit de lumile tale ametitoare care se re-construiesc pe masura ce inaintez in profunzimea lor, simt in nari parfumul fictiunilor tale, vad LUMEA PRIN TEAVA PUSTII, fantastic, parca-ai scris fictionalul pentru bufnila, imi plac controversele din lumile tale, un cavaler paseste atent pe alele de piatra, de exmplu, teribil CONTROVERSAT construiesti, un cavaler aidoma unei naluci, valuresti spatiul fictional Lucian, dai forma Imaginii, o pui in forme-in-miscare-anecdotica, mai spui, aceasta marioneta ma inspaimanta, iata o constructie aproximativ imposibila, poate o marioneta sa inspaimante asemenea unui cataclism, EXCELENT, Lucian, caci descoperi in profunzime forta Imaginarului care, singur, are a lucra spre impotrivirea sa impotriva lumii, e multa teatralitate magica in ceea ce scrie Lucian-Dragos Bogdan, e inima filmului, ecranul se scurge in sufletul telespectatorului, se recompune in sufletul regizorului, unde esti domnule regizor, vino sa pui pe ecran aceasta superba TRILOGIE, teava pustii e obiectivul cameramanului, cameramanul e personajul descris si inscris de Lucian-Dragos Bogdan in lumea sa fictionala, tu, cititorul si spectatorul esti si teava armei si cameramanul.
TRILOGIE: un adevarat regal editorial.


TRILOGIE,
Lucian Dragos Bogdan
editura OMNIBOOKS, 2004
Pentru omenzi:
Editura Omnibooks, Str.G.V.Popescu Nr.7
440021 Satu Mare
email: [email protected]

PS: BRAVO pentru Horia Nicola Ursu!

[ovidiu bufnila]

An/Organic & Necropolis, cinematograful interior al lui Florin Pîtea? Apetisaaant! Duminica noaptea am navigat zbuciumat si zbuciumant in universul fictional construit de talentatul Florin Pîtea, in An/Organic si Necropolis, doua volume ce prefigureaza evenimentul editorial pus la cale de editura Amaltea pentru saptamana asta! L-am luat de urechi pe dragonul virtual din Necropolis si l-am scanat pe Spider, cel talentat la surfing. Editorul, dr. Cristian Cârstoiu, e un magician al lumii magicii editoriale de la Amaltea si, de ce nu, accept provocarea lui, surfand prin fictiunile talentatului Florin Pîtea. Sunt spectatorul, sunt regizorul, sunt Pitea, tu esti Pitea, tu esti regizorul, tu cel care rasfoiesti cartea sau te pregatesti sa intri in universul ei fascinant, Necropolis te asteapta in propriul tau imaginar, perversa, interesanta si grea, te vei scufunda in ochiul ei magic, in filmul ei, tu fiind regizorul, inlocuindu-l vremelnic pe Pitea, dez-fundandu-l din propria sa fictionalitate asa cum inlocuiesti marii regizori ai lumii ocupandu-le vremelnic Imaginarul, tu esti an-organicul din fictiunile publicate de Amaltea, tu te pregatesti de marea substitutie, tu esti ecranul, tu te misti in inima filmului construit de Pitea, gata, gata sa te digitalizezi, gata, gata sa devii personajul principal, focalizat in imaginarul salii pline de umbre, Spider surfeaza in valurile matricii tale informationale preschimbandu-te in propriul sau film.
8)

An/Organic
Necropolis
Florin Pitea
editura AMALTEA
www.amaltea.ro

Site-ul oficial al lui Florin Pitea:
http://www.amaltea.ro/tesatorul/

[Danica]

vad ca nederanjat de nimeni domnu' B***** ishi continua nesfarshita sa "opera".....pun pariu ca acesta "opera" ii este dictata de nishte voci pe care numai Bufi le aude....Bufinel ..nu ne mai obosi ..impushca-te !(sau lase-ne pe noi sa avem aceasta onoare)..you suck!!!!


P.S pt cei care imi vor spune ca nu are rost sa-i mai scriu lui Bufi ...azi am draci ...asha ca fac ce vreau! :x

[Nightwane]

and i bet those books are reaaaaaally good,... :hmm: :hmm: :hmm: :hmm: :sick:

[ovidiu bufnila]

Fani ai SF-ului romanesc si mondial, cititori, scriitori, poeti, dramaturgi, ingineri si filozofi, studenti la litere sau la astrofizica, editori, redactori sefi, realizatori TV, realizatori radio, jurnalisti, critici literari, graficieni, animatori si impatimiti, sustinatori sau adversari inversunati ai SF-ului romanesc, va invit sa participati in masura dorintei, placerii, timpului si tehnologiei la acest e-group PUBLIC care se va dezvolta rapid in cadenta noilor provocari ale Mileniului Trei. Va astept sa contribuiti cu informatii, atitudini, opinii, stiri, locatii, ganduri, prezentari, sugestii, idei novatoare si asa mai departe.
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/
E-groupul este public. Participarea este libera. Plecarea este libera. Ramanerea si participarea sustinuta sunt dorite cu dragoste.
Acest e-group NU ESTE concurentul nici unui alt e-group de o asmenea maniera.

Va astept.
Bafta in tot ceea ce faceti nemaipomenit pentru SF-ul romanesc. Sunteti rugati sa instiintati si alti navigatori ineteresati.
Va multumesc.
Acest e-group nu este manifestarea nici unei gasti, generatii, personalitati si asa mai departe. Discutiile sunt libere. Va invit sa contribuiti cu informatii utile despre tot ceea ce va pasioneaza in legatura cu literatura SF.

Ovidiu Bufnila
owner
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/

[Nightwane]

Fani ai SF-ului romanesc


buluciti-va nebunilor! :hmm: :hmm: :hmm:

[ovidiu bufnila]

Fani ai SF-ului romanesc si mondial, cititori, scriitori, poeti, dramaturgi, ingineri si filozofi, studenti la litere sau la astrofizica, editori, redactori sefi, realizatori TV, realizatori radio, jurnalisti, critici literari, graficieni, animatori si impatimiti, sustinatori sau adversari inversunati ai SF-ului romanesc, va invit sa participati in masura dorintei, placerii, timpului si tehnologiei la acest e-group PUBLIC care se va dezvolta rapid in cadenta noilor provocari ale Mileniului Trei. Va astept sa contribuiti cu informatii, atitudini, opinii, stiri, locatii, ganduri, prezentari, sugestii, idei novatoare si asa mai departe.
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/
E-groupul este public. Participarea este libera. Plecarea este libera. Ramanerea si participarea sustinuta sunt dorite cu dragoste.
Acest e-group NU ESTE concurentul nici unui alt e-group de o asmenea maniera.

Va astept.
Bafta in tot ceea ce faceti nemaipomenit pentru SF-ul romanesc. Sunteti rugati sa instiintati si alti navigatori ineteresati.
Va multumesc.
Acest e-group nu este manifestarea nici unei gasti, generatii, personalitati si asa mai departe. Discutiile sunt libere. Va invit sa contribuiti cu informatii utile despre tot ceea ce va pasioneaza in legatura cu literatura SF.

Ovidiu Bufnila
owner
http://groups.yahoo.com/group/Ro_Science_Fiction/

[ovidiu bufnila]

Tigrilor, uuite aici un link catre o revista ka lumea:

http://www.revistalitere.ro/index.htm

8)

[ovidiu bufnila]

In lunile noiembrie si decembrie, in cadrul grupurilor de discutii de pe Internet, dedicate fanilor si profesionistilor romani din science fiction, s-a desfasurat Conventia Nationala SF, ROMCON 2003. Cu aceasta ocazie au fost decernate premiile pentru 2002 in SF-ul romanesc. La sectiunea "volum", castigatoare a fost desemnata "Abatia", care a fost preferata celor mai multi dintre votanti. Pentru aceasta distinctie, romanul "Abatia" a avut de infruntat o concurenta absolut onoranta, formata, in etapa finala, din romanul "Cel mai inalt turn din Baabylon", de Sebastian A. Corn, si din antologia "Alte lumi, alte legende", antologator Catalin Sandu.

Iata palmaresul complet al ROMCON 2003:

VOLUM
• Dan DOBOS - Trilogia Abatiei - Abatia (Nemira)

PROZA SCURTA
• Costi Gurgu - Copiii domnului (Fictiuni, 5)

PUBLICISTICA
• Catalin Badea-Gheracostea

SITE
• Lumi Virtuale (www.lumivirtuale.ro)

CARTE STRAINA
• J.K. Rowling - Harry Potter si pocalul de foc

DEBUT
• Bogdan Gheorghiu

REVISTA/ALMANAH
• Ficituni
• Lumi Virtuale

MASS MEDIA
• Monitorul SF (supliment Monitorul de Braila, Galati)

PREMII DE EXCELENTA:

• Marian Taralunga - pentru contributia adusa la dezvoltarea SF-ului romanesc prin activitatea de web design pentru siturile SFera, Imagikon si Webmaster
• George Ceausu - pentru organizarea Zilelor Quasar si "In memoriam, Dan Merisca", in ultimii 12 ani
• George Anania & Romulus Barbulescu - pentru ca exista in SF-ul romanesc si scriu carti de mai bine de 40 de ani

[dan-marius]

Fani ai SF-ului romanesc


buluciti-va nebunilor! :hmm: :hmm: :hmm:

:w00t:

[dan-marius]

Fani ai SF-ului romanesc


buluciti-va nebunilor! :hmm: :hmm: :hmm:

:w00t:

:lol: :lol: :lol: Nightwane, esti amuzant.

[dan-marius]

Domnule Bufnila, Arlechin, Hubba bubba sau cum Dumnezeu te-o mai fi chemand...
Am rugamintea sa reveniti la discutiile depre filme, pentru ca acesta este un forum despre filme!

Zau? :shock: De cind?

[dan-marius]

Eu credeam ca este doar un forum unde va insultati reciproc.