Karlovy Vary 2005

[Nae]

stiu, nu-i un festival f. important, dar unu' misto, pentru oameni tineri, cu o atmostera primitoare, si fara snobisme.
m-am acreditat, so i'll be there. de pe 1.7.-9.7.2005.
anyone else's coming?
anyhooz, i'll keep you informed.

[Longshot]

you do that.

http://www.iffkv.cz/?lang=en

m. radford prezideaza juriul. iar in afara competitiei se anunta un tribute redford, un tribute peckinpah, sin city, merchant of venice, night watch ...
suna binisor.

[MinRep]

m. radford prezideaza juriul. iar in afara competitiei se anunta un tribute redford, un tribute peckinpah, sin city, merchant of venice, night watch ...
suna binisor.
Suna chiar foarte bine... Sper, totusi, ca pe viitor TIFF-ul sa ameninte serios "faima" lui Karlovy-Vary! ;)

[Nae]

Suna chiar foarte bine... Sper, totusi, ca pe viitor TIFF-ul sa ameninte serios "faima" lui Karlovy-Vary! ;)

greu MinRep, greu. Karlovy Vary Film Festival este deja la a 40-a editie, si TIFFu' inca mai este la inceput. o sa mai dureze. si la KV au fost toate premiile de film din fostul UDSSR, ceea ce-i mai lasa si acum un fel de traditie.
deci chiar nu vine nimeni? Alex Leo, nici tu Brutus?
...

[Alex Leo Serban]

wow, intrebare de la nae pt als!! (as opposed to flegma in ochi...? cool 8) )

nu, nu bifez si k-v-ul, cred ca voi baga eventual un capalbio, ceva - oricum, am renuntat si la noul fest alba-reggia (ungaria), care-ncepe azi & unde selectia a facut-o tot kirilov... too tiring dupa cannes & cluj :(

stiu ca vine iulia blaga, so: enjoy ;)

[Nae]

@ Alex Leo.
nu, flegma intre ochi ramane rezervata pentru nume. stiu ca o da mai bine.
oricum, pacat ca nu vii, si mai bine ma lasa-i inconstient cu individa aia care vine... bleah.

@ MinRep... inca ceva despre diferenta intre KV si TIFF. am lucrat un pic la organizarea festivalului din Cluj, si am vazut ce s-a facut, cum s-a lucrat. deh, azi am trecut pe la organizatorii KV-ului, si am vazut cum lucraza astia. deh, este o diferenta enorma! la tot. de la selectia filmelor, pana la cei care fac acreditariile (o echipa de 12 oameni), de la cei care organizeaza rezervariile pana la cei care vorbesc cu presa regionala si scot 3 reviste parelelle despre festiva, care sunt pe gratis, si ce sponsori au astia, frate, se caca bani.
asa ca iti spun eu ca o sa mai dureze pana cand TIFF-ul ajunge la nivelul KV-ului.

[nume]

stiu, nu-i un festival f. important
Pentru afirmatia asta, pe timpul lui Ceasca, erai decapitat. :)
Cine lua KV-ul era smecher, primea laude, pagina 2 din Cinema (nu cred ca mai trebuie sa spun cine era no.1). Din cate stiu eu, Victor Iliu a luat ceva pe acolo - '52 In sat la noi si '53 Mitrea Cocor; Ciulei - '63 Valurile Dunarii. Titlurile sunt elocvente.
Nicolae Margineanu - '82 Stefan Luchian.
Au mai existat si ceva mentiuni speciale si premii de rang inferior pt. documentaristi si alti doi, trei regizori bastinasi.
Tot in categoria festivalurilor de trista amintire se incadreaza si San Remo, un festival care avea o mare dragoste pentru cineastii romani; Salonic; Moscova; Praga; Adelaide; Panama; Gijon.

[Nae]

mda... dar asta a fost atunci, pe vremea lu' Ceasca.
acu' nu mai e asa de important, e un festival care arata filme, in general pentru oamenii tineri, care vin de peste tot, care stau in fata salilor, si care apoi intra sa vaza filme. stau pe jos, in picioare, se pun cate 3-4 pe un scaun, si se distreaza. asta e partea cea mai misto a festivalulu. e un festival unde vin oameni tineri, fara fitze, carora le place filmul. frumos. ma bucur deja.

[MinRep]

Suna chiar foarte bine... Sper, totusi, ca pe viitor TIFF-ul sa ameninte serios "faima" lui Karlovy-Vary! ;)

greu MinRep, greu. Karlovy Vary Film Festival este deja la a 40-a editie, si TIFFu' inca mai este la inceput. o sa mai dureze.
Pai, de aia am zis 'pe viitor' ;) Oricum, KV (:lol:) e unul dintre festivalurile cele mai importante din Europa de Est si - cum ai zis si tu - are traditie in "universul" festivalurilor de film. Dar daca TIFF-ul va ajunge la editia 40, cred ca va fi la fel de mare (bineinteles, asta daca o sa mai existe filme atunci :huh:).

[Nae]

salutari calduroase tuturor cinemagistilor din Karlovy Vary, unde ploua cam ca in noiembrie...

deh, totusi, orasul se pregateste sa gazduiasca cel mai mare festival de film din cehia, si desi este deja prima zi, nu s-au incheiat toate pregatiriile... inca se mai construieste cate ceva, inca mai sunt probleme cu acreditariile, inca nu functioneaza tot asa cum trebuie, deh, totul in ton cu vremea, care chiar nu este placuta... i'm wet to the bone.

insa filmele sunt gata, si programul sta in picioare, primele bilete sunt vandute celor care s-au trezit devreme, iar multe filmele sunt deja sold-out prin internet. toate bune si frumoase cand ai acreditare... hehe.

anyhooz, festivalul de anu' asta e mai slab decat anu' trecut, cand totul era intr-un fel mai high-clas, filmele mai bune, iar vremea mai calduroasa. totusi, este incredibil de interesant sa vezi un oras, care timp de un an intreg este somnoros, plin de rusi si de batranei, dar care in cele 9 zile ale festivalului se umple de tineri, si unde turstii pensionari se pierd printre reclame uriase de filme, si printre fluviile de pusti care merg pe strazi cautand urmatorul cinematograf ca sa se poata aseza in fata lui timp de o ora, si apoi sa poata intra la filme, pe gratis si fara bilet.

so off i go choosing my own films, and i'll be back with more info.

all in all, simply charming.

[christi]

E vreun film romanesc pe-acolo? Lazarescu? :P

[Airlight]

salutari calduroase tuturor cinemagistilor din Karlovy Vary, unde ploua cam ca in noiembrie...

deh, totusi, orasul se pregateste sa gazduiasca cel mai mare festival de film din cehia, si desi este deja prima zi, nu s-au incheiat toate pregatiriile... inca se mai construieste cate ceva, inca mai sunt probleme cu acreditariile, inca nu functioneaza tot asa cum trebuie, deh, totul in ton cu vremea, care chiar nu este placuta... i'm wet to the bone.

insa filmele sunt gata, si programul sta in picioare, primele bilete sunt vandute celor care s-au trezit devreme, iar multe filmele sunt deja sold-out prin internet. toate bune si frumoase cand ai acreditare... hehe.

anyhooz, festivalul de anu' asta e mai slab decat anu' trecut, cand totul era intr-un fel mai high-clas, filmele mai bune, iar vremea mai calduroasa. totusi, este incredibil de interesant sa vezi un oras, care timp de un an intreg este somnoros, plin de rusi si de batranei, dar care in cele 9 zile ale festivalului se umple de tineri, si unde turstii pensionari se pierd printre reclame uriase de filme, si printre fluviile de pusti care merg pe strazi cautand urmatorul cinematograf ca sa se poata aseza in fata lui timp de o ora, si apoi sa poata intra la filme, pe gratis si fara bilet.

so off i go choosing my own films, and i'll be back with more info.

all in all, simply charming.

H3 H3 :D

Welcome back.

[nume]

Uite frate ca mai pleaca si altii pe la festivaluri. (Putini recunosc si sa nu intrebati. Prietenii stiu de ce. ;) )

[Nae]

salutare din nou...

hai ca festivalul a inceput bine. ma rog, a mai plouat p-aci, dar in rest, totul este ok. primele filme au rulat deja, soarele a mai dat si el o tura peste oras, lumea iese din case, si atmosfera incepe sa fie prietenoasa...

pentru mine, primul film in festival a fost filmul nr. 12 a lu Kim Ki-Duk, care se numeste "The Bow"

un film despre un mos care traieste cu o fata de 16 ani pe o barca undeva intr-o mare, si traieste numai dupa pescarii amatori care vin pe barca lui si pescuiesc.
Kim Ki-Duk incepe poveste cu o multime de gros-planuri aratand o ceremonie ciudata, in care fata este impodobita de mos. imaginea este impecabila, aratand nu numai fata, ci incepand sa dezvaluie un pic imprejurarile, care dezvaluie un pic si caracterele. in felul asta filmul castiga o caldura puternica, si nu mai are nevoie de explecatii.
ca in mai multe filme ale acestui regizor, dialogul nu are nici o importanta, si setting-ul ramane pana la sfarsit neschimbat. povestea incepe simplu aratand rutina celor doi oameni pe barca, dar se dezvolta ajungand sa fie ceva intre basm si drama.
protagonistii sunt un mos, si fata asta de 16 ani, care insa in 2 luni ar implinii varsta de 17 ani, cand mosul vrea sa o ia de sotie. desi nu exista nici un fel de dialog intre cei doi, mimica si gesturile celor doi spun mai multe decat orice text. astfel, aratand mai intai status quo-ul prin detalii, relatia lor arata perfecta. totusi, cu oamenii care vin din cand in cand sa pescuiasca, aceasta viata linistita este deranjata... inafara ca toti vor s-o fute pe aia mica, ei mai vor ca mosu' sa le spuna viitorul.
ca sa se apere de aceste atacuri, mosul are un arc (the bow) pe care il foloseste in mai multe feluri: 1) ca sa se apere. 2) ca sa ghiciasca in viitor. 3) ca sa faca muzica.
desi mosul incearca intr-una sa pastreze linistea care este in viata lui, pescarii reusesc sa clatine pacea de pa barca, care se distruge in momentul in care pe barca apare un pusti care a venit si el cu ta-su la pescuit.
filmul ramane imprevizibil pana la sfarsit, si nu se apropie de nici un fel de clishee. sfarsitul aduce o doza de basm, care dupa parerea mea rupe un pic firul narativ, dar care reuseste sa sentimentalizeze o poveste foarte dura.
celor carora le-a placut The Isle o sa iubeasca filmul asta, fiind in acelasi fel facut. simbolistica insa este mult mai puternica in The Bow, avand mai multe scene care sa puna accente.
din partea mea, un film de 9,8/10, din cauza finalului mai nereusit, ba chiar exagerat.

bine, hai ca tre' sa ma duc la film... va mai scriu, si daca aveti intrebari, cu mare placere incerc sa va dau raspunsuri... nu ma wellcomeback-uiti, pentru ca dupa festival dispar din nou.

[Nae]

vremea a devenit mai frumoasa in a doua zi a festivalului, si lumea a inceput sa vina, sa umble, sa se distreze, si sa vaza cateva filme... si eu mai ajuns la cateva, insa nu am timp sa va tin la curent cu tot, facand naveta intre Praga si Karlovy Vary... poate se va schimba si asta candva.

oricum, am vazut urmatoarele filme:

Andrej Konchalovsky: Maria's Husbands
primul film a lu' Konchalovsky in America, in 1984, avand ca tema princiala dragostea, si ceea ce se intampla cand iubesti prea mult.
povestea este a unui soldat, care se intoarce dupa ce a stat intr-un lagar de prizonieri de razboi in Japonia. acolo a reusit sa supravietuiasca numai pentru ca a iubit o fata care este in america, si care spusese ca-l asteapta. cand se intoarce insa, fata se indragostise in alt soldat si el este confrontat cu mai multe dezamagiri. totusi, el reuseste sa-i castige inima intr-un final, si chiar se casatoreste cu ea. insa, cand sa vina la faza cu futaiu', el nu reuseste.
tema filmul se invarte in umbra ideii asteia, si este interpretata foarte frumos de Nastassja Kinski, care spre finalul filmului devine de fapt personajul principal. povestea sigur ca se complica, si ea se indragostese asa de mult de el, incat reuseste sa treaca peste ideia de dragoste fizica si sa ajunga la cea sufleteasca.
finalul filmului este un happy-end amrican de exceptie, insa felul cum se ajunge acolo este interesant, si merita sa fie vazut. distributia este buna (mai ales asta mica, care este geniala si incredibil de frumoasa), imaginea nu are nici un fel de momente exceptionale, dar nici negative, si in rest totul este in racord cu povetsea si cu felul in care este povestita.
un film bun in care nu te plictisesti. 9.2/10

Susanne Bier: Brothers
desi regizoarea a sous ca filmul este despre dragoste, nu am reusit sa gasesc asta in film. trebuie sa recunosc ca in timp ce l-am vazut m-am plictisit ingrozitor, dar dupa ce am stat si m-am gandit mai bine, am gasit niste lucruri foarte frumoase in el.
povetsea, in primul rand, este una sfasaitore. un tip care pleaca in afganistan ca soldat, dispare acolo si este crezut mort, si cand se intoarce crede ca fra-su a dormit cu sotia lui si devine paranoic.
actorii sunt buni, dar de fapt filmul este tinut integral in picioare de o singura actrita, care dupa mine este si personajul principal al filmului: Connie Nielsen.
dragostea pe care regizoarea a incercat s-o arate, nu iese in evidenta in film. exista numai doua scene care dezvaluie ca dragostea are un rol important, care insa sunt eclipsate de alte scene mai puternice si mai adevarate.
regizoarea a pus accentele gresite in film. se poate simtii o sensibilitate feminina in ceea ce priveste personajele, relatia intre ele si legaturiile sociale intre ei. brothers cum spune titlu', se indreata spre Cain si Abel, si incerca sa faca o paralella intre povestea biblica si film. tema Familie este din nou surprinsa foare bine de Susanne Bier, si este mentinuta constant pe acelasi nivel.
povestea, fiind foarte incarcata, nu lasa loc pentru nici un fel de accente puternice, momnte de putere, ci goneste filmul intr-un sens in care isi pierde din profunzime si devine numai un fapt divers.
pentru un film Danez din 2004 sfarsitul a fost surprinzator. un happy-ending european, curat, sic are loc sa te gandesti... aici da, gasesti un accent pe tam dragoste... in rest, filmul se tine cu greu peste apa. 7.9/10

Alexandr Sokurov: The Sun
stiu ca exsta forumisti care au vazut deja filmul asta. acuma ma numar si eu prntre ei.
titulul spune deja multe despre film, si nu lasa loc pentru nici un fel de dubii si hipoteze gresite referitor la tema, desi lasa loc pentru trimiteri la cartea lu' Hesse: Sidatha.
povestea imparatului Hiroshito, dre la infrangerea lui in razboi-ul mondial, pana in momentul in care semneaza capitularea. un fel de "Der Untergang" pentru japonezi, lucarat insa mult mai uman decat filmu' despre hitler. mentalitatea japoneza este aaata cu grije si cu respect, autoritatea imparatului este lasata neatinsa si intacta, si divinitatea lui nu este pusa sub semnul intrebarii. in punctele astea filmul se desprinde de "untergang", desi arata o povetse similara.
ideologia si mentalitatea japoneza nu sunt jignite direct in filmul asta in nici o scena, insa critica la adressa lor se simte prin personajele americaniilor care nu inteleg imperiul japonez. ideia de imparat, the sun, l-i se pare o jignire a drepturilor omului, si porneste conflictele intre personaje. totusi, un personaj domina filmul, imparatul,:Issey Ogata.
inafara de felul in care este aratata umilinta si desteptarea imparatului mai exista si alte scena care subliniaza felul in care gandeste asia extrema. poezile citite si scrise, analizele biologice, referirile filozofice si convingerile politice sunt aratate separat in multe scene, fiind legate numai prin dialogul (sau, din cand in cand, monologul) imparatului...
artistic exista o scena care defineste filmul: scenea in care imparatul viseaza bombardamentele, si vede avioanele ca niste demoni care scuipa foc. pana ca si scena asta este explicata, avand la radacinile ei aruncarea bombei nucleare, care a dat americanului imaginea de bestie.
un film reusit pe multe planuri, si care reuseste sa satisfaca multe dorinte cinematografice... yet, not exactly my taste: 9,4/10

Hany Abu-Assad: Paradise Now
povestea unor tineri din Palestina care sunt convinsi ca lupta lor prin bomb-sinucide este ceea correcta si unica pentru a se apara impotriva israielienilor.
personajele rincipale sunt doi baieti care se cunosc de mici, si care sunt impinsi de un sistem intreg sa se alature rebelilor (sau: terroristilor). in felul asta filmul reuseste sa arate si un pic din mentalitatea palestiniana, sa provoace un sentiment de mila, dar sa si arate ca este gresit.
partea buna in film este ca nu incearca sa convinga (numai catre final), ci ca arata numai punctele diferite de vedere din punctele subiective ae personajelor. in felul asta imaginea ramane integrala, desi finalul ajunge sa devina tezist si lacrimogen, ceea ce strica...
un film care desi este povestit bine si povesteste despre o tema controversata, nu te face sa iesi revoltat din el, ci numai trist, sau nici macar. de la mine: 8,5/10

Henrik Ruben Genz: Chinaman
o povetse care lucreaza foarte bine cu temele singuratate, izolare, si in final si cu iubire.
personajul principal, un danez care desi este plictisitor rau este un om bun, divorteaza de sotia lui insuportabila. dupa un timp in care el este singur, si care este aratat artistic foarte bine, cu imagini splendide, el se apropie de o minoriateizolata in orice societate: chinezi.
imprietenindu-se cu seful unui "Imbiss" chinez, el primeste oferta sa se marite cu sora acestiua, si in felul asta sa ii dea o viza, dar si sa poata iesii din probleme financiare.
povetsea ramane simpla, insa personajele principal sunt impecabile si poarta tot filmul pe spate: Bjarne Henriksen si Vivian Wu. avand tema principala fixata pe relatia intre personaje, filmul se poate indrepta numai intr-o directie: dragoste. si da, se indragostesc insa nu pot sa-si traiasca dragostea.
fiind un film din competitie imi etse greu sa spun ce sanse ar putea sa aiba... totusi, actori geniali, imagine buna, poveste frumoasa si regie acceptabila. umor bun in majoritatea cazurilor care a facut o atmosfera buna in sala... in rest, nu mare lucru': 8.8/10

tre' sa fug sa mai prind insa unu' despre care va voi scrie maine, ok? filmul este "Tony Takitani"... yeah...

p.s. ohhh, am doi mosi care sunt si ei acreditati, si care vorbesc acuma langa mine in romana... nu am chef sa stau cu ei de vorba, asa ca nici nu ma bag, si incerc sa scriu cat mai pe ascuns pe romana... oricum, judging by their glasses, they can't see a thing on the monitors... heheh
salutare

[Nae]

aseara cum monologeam mai sus, am mai vazut un film...

Jun Ichikawa: Tony Takitani
un film neastept de frumos din multe motive... povetsea este in primul rand fascinanta, apoi imaginea este foarte poetica, si felul in care este povestit nu este obisnuit.
filmul este despre un baiat, acest tony takitani, insa povestea incepe cu bunicul lui care a avut o poveste ciudata ajungand sa fie executat intr-un lagar de razboi in japonia. filmul continua cu povetsea tatalui lui care este muzician de jazz, si care s-a gandt ca n-ar fi "half as bad" sa-si numeasca fiul Tony, un nume nerespectat intr-o japonie traditionalista.
numele a fost unsa din cauzele pentru care tony a avut o viata grea, insa si tatal plecat la concerte si mama decedata dupa nasterea lui. confrontat cu singuratate cu tristete si cu instrainare, baiatul s-a retras intr-o viata de desene devenind astfel unu dintre cei mai ceruti ilustratori de ziare cu profil tehnic.
tristeea si sngratatea a protagonisului despare in momentul in care se indragosteste si chiar se marita... viata lui devine plina, si ii este frica s-o piarda din nou. sotia lui ese o fata draguta, buna, devoted housewife, care insa are o roblema... shopping-addiction.
din cauza asta relatia se destrama si tony ramane din nou, cu un purcoi de haine aproape nepurtate deloc. moartea tatalui lui il face si mai trist, insa singuratatea il distruge psihic. ca sa reuseasca sa se puna din nou pe picioare el se decide sa angajeze o fata care sa-i inlocuiasca stia, purtandu-i hainele... insa dupa experiente frustrante o da afara impreuna cu cateva haine.
vanzand hainele si colectia de discuri a tatalui el ramane singur si cinhis in lumea lui de care insa nu se mai poate bucura.
filmul este facut in asa fel incat sa poata povestii toata povestea asta in 75 de minute, printr-un voice-over care ramane si singurul fel de text din film... este un narator care povesteste din toate punctele de vedere, si din cand in cand personajele ii termina propozitiile. in felul asta filmul are un charme personal, plin de personalitate si de subiectivitate... fiind montat bine povestea curge, si desi multe chestii se epeta, filmul ramane frumos. povestiile celor trei generatii se unesc la sfarsit inr-un final puternic si sentimental.
un film bun, care merita vazut cu orice pret... mi-a placut mult de tot: 9.9/10

si azi o sa mai vad cateva filme... printre altele si un film de Radu Mihaileanu, care face parte din concurs... vedem, povestim.
the shit is, many good films are already sold out, which makes it kinda hard to find good ones to look at. anyway, i'll stick around.

salutare

[Nae]

inca doua filme vazute azi, si mai am inca unu pe lista.

Jason Ford: New Town Original
un film facut cu putini bani, si un debut reusit, asa cat de cat.
filmul este o poveste cat de normala, care arata numai o lume pe care o cunoastem de fapt, dar in alte dimensiuni... New Town, cum zicea si regizorul, este un oras construit in anii 60, in care nu se intampla nimic, care are tot, si de unde oamenii nu mai ies deloc. in felul asta, macrocosmosul urban pote fi aratat pe indelete, folosind de fapt numai niste prieteni si un antagonist.
filmul incepe cu o defenitie a cuvantului Original si New Town si apoi porneste in a ne aata personajele. stereotipice, normale, fiecare cu problema lui, cu trstetiile lui, si cu depresiile lui. numai protagonistul este arata mai bine, pentru ca tot filmul este de fapt din punctul lui de vedere.
filmul se apara de orice chici si evita tate clisheele folosite in filmele hollywoodiene. in felul asta filmul amane autentic, si povesea nu poate fi anticipata.
desi inceputul este foarte bun, povetsea pierde din puterea pe care a avut-o la inceput, si cade. filmat si editat bine, filmul are o doza de poetism, care insa nu reuseste sa se muleze intregral cu plot-ul, care ramane straight and forward.
escapismul si ideia de "we just do something" este buna, si mentinuta pana la final. navitatea si caldura pe care o are filmul se pierde in burti mari, care se datoreaza lipsei de experienta a regizorului... totusi, doza de umor este buna, in british english, which is quite posh, si asta te lasa sa iesi fericit din film. 8,5/10

Radu Mihaileanu: Va, vis et deviens
filmul care a avut poate cel mai mare succes in Karlovy Vary la momentul actual. un film de 148 de minte, in care insa nu a plecta nici un sectator, nu s-a miscat nimeni, si la sfarsit s-a lans cu lacrimi multe de fericire.
poveste unui copil negru din ethiopia, care fuge d-acolo numai pentru ca reuseste sa spuna ca este evreu si ajunge in Israel, lasandu-si insa mama in tara lor natala. de acolo povestea lui se fixeaza pe tema aceptanta si dragoste, si ajunge la un final care atinge undeva ceva in suflet.
filmul reuseste sa arate partiile pozitive si negative ale evreilor, de la jocurile copiilor cand erau mici, pana la felul in care se comporta cu cineva pe care nu-l cred evreu. in acelasi timp insa este plin de citate din Thora, care ajuta la intelegrea mentalitatii si a religiei, si care justifica o parte din ceea ce este criticat asa de dur in rest.
un film care trebuie vazut, care a fost vandut bine (made an interview about it), si care reuseste sa satisfaca un public larg prin umanitate cu care este povestit.
desi dureaza asa de mult, filmul nu are nici o burta, insa pentru cei care astepta un fel de "Train de Vie" (tot de acest regizor) filmul asta o sa fie o dezamagire. totusi il recomand cu cea mai mare caldura: 9,7/10

dobry, mes friends, dupa ce-am scris din nou ceva in pauza mea, ma retrag. thanks for reading, and letting me monologate in peace.
pentru azi inca: Litoral, de Wajid Mouawad din Canada... si mai am cateva pentru domani.
salutari.

[obvious]

some of us are listening closely.

[Pitbull]

She means: us.

[Nae]

so here i am again, dupa ce am plecat la 23 d-aci, am ajuns acasa la 1 si ceva, si am plecat inapo la 6:45... si deja la ora asta matinala martea parte a filmelor sunt sold-out, dar n-ai astfel de probleme cand este Press... aaa, gotta love this.

filmul vazut ieri la ultima ora, a fost:

Wajdi Mouawad: Littoral
un film semi-autobiografic, despre un om taar nascut in Lebanon care si-a pierdut mama la nastere, si tatal lui moare la inceputul filmului. povestea este despre drumul lui spre tara natala unde incearca sa-si inmormanteze tatal, dar este impiedicat de diferiti oameni si d eun sistem syrian de opressie.
asta este al 3-lea film canadian pe care l-am vazut in festival, si trebuie sa spun, ca desi nici unu din regizori nu-i canadian, filmele lor sunt bune. Littoral se deosebeste in multe puncte de un road-movie, deis este unu'. rotagonistul trece printr-o faza de maturizare si se redescopera pe sine prin destinele pe care le intampina pe drum. inafara de asta, el gaseste niste cassete inregistrate de tatal lui, care ii explica mai mult despre relatia intre membrii familiei, si viata de dragoste a parintilor lui.
aceste inregstrari sunt partile care fac filmul asta deosebit, pentru ca ele apar in momentele lui de frica saudezamagir, cand vocea tatalui lui rasuna din off, si el vede dierite chestii, ceva intre vis (sau drinta) si realitate. scene sunt lucrate cu grije, filmate foarte frumos, cu suflet si cu dragoste si reusesc sa dea filmului o doza de personalitate si intimitate neobisnuita.
personajele sunt la fel de interessante, de la protagonist pana la ultma persoana pe care o intalneste pe drumul lui. in aceste imprieteniri se intampla procesul de maturizare a protagonistului, unde el isi da seama ca destinul lui nu este nimic secial, si ca viata pe care a trait-o el este"simpla". prin prietenii astia reuseste insa sa-si regaseasca radacinile in vata, sa-si formeze o baza ethica si morala stabila, si sa inteleaga ca viata este mai mult decat ceea ce mancam, vedem si respiram.
devenind la sfarsit mistic, si ajunga chiar sa treaca in transcedental, filmul asta aduce cu el o doza de emotie curata si calda, care la final reuseste sa incalzeasca orice suflet.
a must see dupa parerea mea: 9.8/10

cam atat am mai vazut ieri, si azi am din nou un program incarcat. ma duc la Lost and Found, have to do some footag on that, Pradise Girls si Tuning... vedem, muncim, si monologam...
salutare.

[Nae]

thanks for the reading, and for the close listening...
daca doriti un raspuns, daca vreti ceva descris mai detaliat, daca aveti dorinte speciale si vreti sa va spun impresia mea despre un film care este in festival si la care inca nu m-am decis sa ma duc, just go ahead and write...

p.s. am vazut-o pe Sharon Stone this morning... hehe, make-up is the best thing invented yet.

[obvious]

Lost and Found e in Karlovy???
do tell more.

yhaaaaaaaaaaaa! 8)

[Nae]

deci si prin urmare...
one film down, two to go! si am inceput direct cu filmul cel mai prost, un film din competite, insa care nu stiu ce fel de sperante are, fiind de-a dreptul mizerabil

Igor Stenk: Tuning
un film din slovenia, facut dupa un scenariu la care a lucrat si dragul de Sinisa Dragin, si care este cam la fel ca Faraonul, pentru cei care l-au vazut.
povestea este a unui cuplu din slovenia, care au doua fete si bani destui, si care traiesc o viata cat de cat fericita. insa sigur ca da, daca totul este ok, trebuie sa fie o problema, si aia in casnicie. el se duce la curve cam pe peste tot unde e, si ea are o relatie cu un poet caruia ii publica poeziile de amor, etc.
problema este ca desi nu se mai iubesc nu pot traii impreuna, dar nici separat, ceea ce complica lucruriile, si face plot-ul filmului.
povestea ar fi putut fi buna de alta, daca se puneau accentele pe starea lor interoara, si nu se plimba atat prin tot mediul in care se afla. asa ca filmul a devenit un bulameci, ceva fara cap si coada, fara o tema principala si fara sa aiba nici un fel de miez care sa te fascineze, nici un mister sentimental sau ceva de genu asta. personajul principal a fost ales gresit dupa parerea mea... el este ca personaj, din scriitura deja, mediocru, insa nu este regizat sa apara in felul asta, adica etse fara continuitate... ea este ceva mai bine, si ca actrita dar si din scriitura, si asta ar face-o dupa parerea mea personajul care ar fi trebuit sa duca povestea in spate.
insa nu a fost asa, si filmul este plin de burti, gauri, si scene lipsite de sens, sensibilitate si sentiment. filmat cu curu si taiat la fel, filmul este o catastrofa pentru cei care asteapta o opera cinematografica mediocra.
ca mai exista si scene in care in oglinda se vede juma de echipa de filmare, sau ca obiectivul intra in lumina si se vad contururiile, ca exista o multime de greseli de racord, deh, asta este ceva care se poate intampla, insa asa de des cum a fost aici mi-a aratat ca filmul a fost facut la futu-i ma-sa.
culmea este ca titulul a fost ales bine, tuner, de la piano-tuner, insa desi se poate interpreta usor si se poate pune in relatie cu plot-ul, ai nevoie de multa imaginatie ca sa se poata explica.
all in all, un film care trebuie eviatat, un film fara sperante in concurs, un film pierdut intr-o imaginate prea bogata a unui regizor care a avut succes la un moment dat in viata, si care acum se crede tarkovsky sau cel putin kubrick... 3,5/10

[Nae]

Lost and Found e in Karlovy???
do tell more.

yhaaaaaaaaaaaa! 8)

yep, Lost and Found in Karlovy Vary...
frumos a fost ca am primit ordin de la sef sa fac un reportaj ceva despre film, si asta in context cu festivalul, sigur cu accente pe Turkey Girl. pentru asta am fost neoit sa-mi cumpar bilet, ca sa fiu sigur ca intru, insa... nici ieri seara pe la 22:30, filmul nu ajunsese in Karlovy Vary, si deja se credea pirdut.
insa azi, la ora 8 si ceva cand am ajuns si eu aci, am mai verificat o data, si uite, l-am gasit, mi-am luat bilete, si o sa ma duc. la 16:30 in Grand Hotel Pupp, cel mai mare, renumit, scump si frumos hotle de p-aci.
mai este un screening si pe 7.7 la la 10:30 la un cinematograf la dracu-n praznic, asa ca persupun ca in seara asta o sa fie full.
te tin la curent obvious.

[Airlight]

filmat cu curu si taiat la fel, filmul este o catastrofa pentru cei care asteapta o opera cinematografica mediocra.

:D nice one mate

[obvious]

thankies.

...

[Nae]

apart from all the gorgeous women i've seen here (si credeti-ma baieti, stiu despre ce vorbesc), am mai vazut si un film, asa ca, two down, one to go...

Fow Pyng Hu: Paradise Girls
un film despre trei destine, care la sfarsit ajung impreuna. cam asa suna si ce scrie in descriptia filmului din ghidul festivalului, si de aia m-am dus...
insa a fost altfel. filmul povesteste trei povesti a unor fete din societati diferita, care fiecare au problemele lor. ca sa intalnesc la sfarsit, it's purely coincidental, si n-are nimic de facut cu restul destinelor... ele ajung in locul ala, undeva pe insulele Bali, si asista ca un shooting pentru o reclama.
despre show-biz este si povetse uneia dintre protagoniste. ea este model si semi-actrita, si trebuie sa munceasca din greu ca sa-si poate permite o operatie pentru fiul ei, care este grav bolnav de inima. povestea ei se termina bine, bazandu-se pe ideia: "life is about helping eachother". in rest, singura critica pe care o aduce este a lumii brutale si necrutatoare a show-biz-ului.
povestea a doua este despre o fata care nu stie ce sa faca cu dragostea pe care o simte. e este in tokyo, el ese in danemarca sau asa, si se intalnesc numai din cand in cand pentru un futai ceva intr-un hotel mic si ieftin din orasul ei natal. povestea ei arata numai scietatea in care se misca ea, una naiva si copilareasca, care se bazeaza pe principiile hedoniste ale societatii de entertainment din japonia. cand insa ea incearca sa se desprinda de lumea asta, este lovita de dezamagiri, si fuge pe insulele Bali.
ultima poveste este a unei fete din olanda sau asa, tot asiatica, care isi ajuta tatal intr-un imbiss cu specific chinez. lumea ei este una izolata, unde toti se stiu intre ei, si unde nimeni nu se desprinde de comunitatea lor mioritara. incestuozitatea asta o face sa fuga, si pentru ca tatal ei isi vandu-se imbisul pentru a se intoarce in china, ea are bani si pleaca in vacanta pe insulele Bali.
singura chestie care uneste cele trei filme, inafara de ultimele si primele scene, este critica adusa de regizor kitsch-ului din lumea asiatica. totusi, filmul nu atinge, nu impresioneaza, si nu emotioneaza in nici o frma. este banal, si se tine numai printr-o prestatie mediocra a actritelor principale pentru o apa furtunoasa.... de la mine, cu multa bunavointa (desi mult mai bine decat primul film de azi): 6,3/10

bine, hai ca trebuie sa fug din nou ca sa vad Lost and Found, si ca sa-i pot povestii lu' obvious. eu l-am vazut oricum deja, asa ca stiu ce ma asteapta... sunt curios cum o sa fie primit si aci.
salutare

[Nae]

hai sa incep cu inceputu', pentru ca este mai usor de inteles. cum ziceam mai devreme, adica acu' 3 zile, orasul asta care infloreste o data pe an, primeste si o imaginea noua. peste tot in pras apar niste postere imense, care arata care un cadru' din fiecare film care este aratat. pentru ca acuma trebuie sa vorbesc de Lost and Found, m-am dus si l-am cautat.
nu departe de centru, intr-un loc vizibil bine, apare si poster-ul Lost and Found. cine este in cadrul din film? Turkeygirl cu curcanu' Nastase (cititi cu grije genericele)...

ajung la sala, in grand hotel pupp, unde deja cu 45 de minute inaintea proiectiei se ingramadeau 20-30 de oameni care asteptau sa intre, neavand bilete. asta e normal la un film din festival, existand posibilitatea sa intrii intr-un film chiar daca nu ai bilete si mai sunt si locuri libere.
eu am avut niste treaba, dar am iesit la o tigare cu vreo 20 de minute inaintea filmului... ce zaresc? 60 de oameni stateau deja, asteptand nerabdatori sa intre. am zambit.
asezandu-ma deja pe locul meu, am mai deschis o data ghidul festivalului, si m-am uitat la Lost and Found... cine-ar fi ghicit ca pe poza tot Ana Ularu cu Nastase se afla... deh.
sala este mare, in Jugend-stil, si este folosita des pentru bauri, concerte sau vizionari de filme. in ea incap ca. 450-500 de oameni numai pe scaun, insa mai este loc sa se intre si pe balcoane, deci inca vreo 50. si cu 2 minute inaintea inceperii, balcoanele au fost deschise penrtu cei care mai vroiau sa intre, si s-au umplut.
publicul, cu o varsta medie la cam 28 de ani (i've got good eyes) a stat si a asteptat speach-ul filmmaker-ilor de la inceput, insa dezamagindu-ma pe mine, care ma asteptam la aparitia lu' Cristian Mungiu, nu au venit decat regizorul, producatorul si art-director-ul de la Bulgari. speach-ul lor a fost dezamagitor, si asa ca atunci cand a inceput filmul, lumea s-a bucurat.

Lost and Found
toate filmele au tema din titlu, dar titlul al doilea este: Six Glances of a Generation. asa ca filmele astea prelucreaza si conflictul intre generatii, si schimbarea sistemului de dupa '89 in mai toate tariile (Bulgaria, Romania, Serbia-Montenegro, Ungaria Bosnia-Herzegovina si Estonia).
Nadezda Koseva: The Ritual (Bulgaria)
filmul asta este despre o nunta care este tinuta in felul traditional bulgaresc, cu 2 fanfare, cu multi oameni, cu multa muzica, si cu tot ce se face la tara pentru o nunta. mirele si mireasa insa trebuie sa vina de undeva, si ei vorbesc intre ei franceza, ceea ce arata ca traiesc in strainatate. cand totul este gata, si nunta incepe, se poate vedea cuplul fericit fiind in Canada, la cascadele Niagara. de acolo isi suna familia si sarbatoresc impreuna.
conflictul din acest film este usor de inteles. generatia tanara se desprinde de obiceiurile traditionale, si merge pe drumul ei.
Cristian Mungiu: Turkey Girl (Romania)
povestea din filmul asta ets eun pic mai complicata, fiind de fapt povestea unei fete de la tara care ajunge in bucurestik, pentru ca mama ei este bolnava si trebuie sa fie operata. impreuna cu banii pentru doctor, tatal ii mai da si curcanul, care este pentru dom. doctor. din pacate, curcanul asta este animalul preferat al Tatianei, si asa ca ea incearca sa-l protejeze cat de bine poate... insa: "Curcanii nu zboara."
dupa cateva intamplari mai mult sau mai putin mistrioase, filmul se termina cu un final optimist, si cu titlul pe care il merita filmul asta de fapt.... ■ ● ... (patrat/cerc)
inafara de rolul ecelent pe care il face Ana Ularu, filmul asta face o radiografie perfecta a sistemului Roman. in ghidul festivalului scrie asa ceva: "the Romanian film demonstrates how deeply rootet bribery is in the country"...mda. filmul arata si dimensiunea asta, insa tema principala se concentreaza pe relatiile umane (nu numai intre om si om, ci si intre om si animal).
Jasmila Zbanich: Birthday (Serbia-Montenegro)
un semi-documentar aratand viata in orasul Mostvar, care a fost despartit de razboi in doua orase diferite. prin distrugerea unui singur pod nu se schimba numai peisajul, ci si felul in care oamenii gandesc, mentalitatiile, si prioritatile morale.
toata povestea acestiu oras este insa arata prin intermediul unor fete, una din est, cealalta din vest. prin niste intrebari bine plasate, spectatorul vede ca in primul rand oamenii nu se mai cunosc, si nu comunica intrei ei, desi podul este reconstruit, si ca generatia noua (fetele au intre 9-11 ani) nu mai stie de razboiul care a fost, de ura care a trecut si de razboiul care i-a despartit.
finalul este un montaj intre cele doua fete, cum una ii pune o intrebare celailalte, si aia ii raspunde prieteneste.
Kornel Mundruczo: Shortlasting Silence (Ungaria)
filmul cu cea mai buna imagine din ciclul asta. povetsea este a unui baiat care se ocupa de persoanele care au sanse sa devina sinucigasi, si se intoarce la casa parinteasca intr-o noapte pentru ca decedase ma-sa. acolo descoperim ca el avuse o relatie cu sora lui, si ca aceasta a incercat sa se inuida de cateva ori. aflam la fel de bine ca lumea din satul asta il uraste, si crede ca si-a vandut sufletul diavolului. dupa ce aude aceste lucruri de la sora lui care este vazuta drepta nebuna de oamenii din sat, el se retrage inaoi in viata urbana, si isi lasa sora in urma.
filmul arata deci fenomenul cel mai infricosastor din ungaria: sinuciderea. in acelasi timp arata si fata negativa a satului, insa asta nu direct, ci prin vorbele sorei protagonistului. filmat si rgizat cu o doza de thriller-ism, filmul asta are o putere incredibila, insa te lasa nesatisfacut. totusi, fara intrebare, unu din filmele cel mai reusite din seria asta.
Stefan Arsenijevici: Fabulos Vera (Bosnia-Herzegovina)
filmul cu povestea cea mai tampita, dar facut cu cel mai mult umor de prost gust, si astfel iubitul publicului. povestea unei controluare de bilete dintr-un tramvai, a carei fiica vrea sa plece dupa un barbat in Cuba, insa mama n-o lasa. dupa diferite discutii, mama se urca la volanul tramvaiului si porneste cu viteza maxima. din pacate nu functioneaza frana, si asa ca nu se paoate oprii. politia este trimisa sa faca lucrul asta, si intr-o faza care se crede haioasa, tramvaiul se opreste, si protagonsita pleaca cu bunicul ei senil la statia de politie... desigur, politia este la fel de mult caricaturizata ca restu'.
ideia filmului este buna, si descrie din plin mentalitatea din tara aia: daca ceva etse trist sau dezamagitor, atunci fa misto de el. in felul asta, si cu povestea intre fiica si mama, ideile din titlu si sub-titlu sunt aratate, si lumea pleaca fericita... ... ...
daca acuma cineva se intreaba care este treaba cu Estonia, sau, cum au fost unite filmele astea asa de diferite, raspunsul este simplu: prin ce-a facut
Mait Laas: Animatiile (Estonia)
desi ele se unesc numai intr-o ideie, cea de apa ca aducator al vietii, cele 6 mici bucati de animatie merg bine cu filmele, si impart ideile diferite. aceasta animatie este ciudata, si pentru unii chiar vulgara, insa felul in care este facuta merge bine cu tot restul, si poate fii numita chiar artistica.

all in all, expermentul Bavaria-Films pentru Berlinale din 2005 a fost reusit. cele 6 tari sau prezentat bine, chiar unele foarte bine, si ideia a fost prelucrata cu grije si caldura... astfel, Lsota and Found da o imagine a tariilor din Balkan, cele care se lupta sa se desparta definitiv de umbra si trecutul comunist. 9.5/10

bine deci, this would be it for tonight folks... sper ca te-am satisfacut obvious, insa daca nu, i'll try again.
pentru azi am terminat, si ma duc acasa... hurray, inca cateva ore cu autobuzu. maine: Ernst Abdyshaparov: Sartan / Alexander Payne: About Schmidt / Zhu Wen: Yun de Nan Fang / Mohammad Rasoulof: Jazire Ahani.

good fight, good night!

[Nae]

dupa putie ore de some, eu arat ca ultimul somnanbul in orasul asta de festival, care acuma este ploios. bleah. totul grii si urat, totul ud si rece...
la 12 intru la primul film, si apoi am un program incarcat, asa ca nu stiu cand o sa scriu din nou... poate in noaptea asta, ramanad aici, dormind intr-o sala de sport care acuma s-a transformat in sala de dormit... toti la un loc, ieftin, ok.
asa ca, salutari.

[Nae]

din pacate nu am timp sa scriu acuma mai nimic. si nu reusesc nici sa intru la ultimul film pe care il aveam de azi, din cauza ca se va termina mult prea tarziu, si n-o sa pot ajunge acasa. din cauza asta o sa dau biletul unei fete simpatice, si o sa ma duc acasa... promit ca o sa scriu maine insa despre cele 3 filme vazute azi, care au fost din multe puncte de vedere foarte interesante.
salutari, si multumiri celor care ma mai citesc din cand in cand.

[Nae]

hai, pentru un film am timp:

Ernest Abdyshaparov: Saratan
nu stiu dece, dar nemtii au o manuta buna in as-i alege regizorii care sa le faca filmele. acest regizor este din kirgistan si a facut si el acolo un film, care dupa parerea mea i-a reusit.
o poveste clasica, despre un sat undeva la capul lumii, cu oamenii bine cunoscuti, cu tipologiile cunoscute, si cu intrigile de rigoare. personajul principal este un primar, care si el randul lui este tipic: se cred cel mai shmecher, incoruptibil si destept, insa de fapt nu are nimic de spus.
filmul este lucrat cu mult umor, si in felul asta reuseasca sa treaca peste diferite plictisei cinematografice. personajele la randul lor sunt la fel de haioase, fiecare avand cate ceva care urca doza de umor din film.
de la viziunea politica pana la viziunea religioasa, de la theoriile despre viata pana la facutul de bani, totul este caricaturizat in filmul asta.
povestea este urmatoarea: orasul este plini de lenesi si prosti, si numai un om are bani. este primavara, si mai toti trebuie sa inceapa munca pe camp. dar nu-i diesel pentru tractoare pentru ca: "now that russia has separated from us and are independent..." cu bancuri de genu' asta filmul se tine bine, si chiar si povestea ajunge la un final, care insa nu este clar de loc... totusi, fiind un film filmat complet neprofesionist, si cu foarte putini bani, el reuseste sa arate o imagine completa, sa critice, si sa te tina in scaun pana la sfarsit...
un film de 7,8/10, penrtu ce-a reusit sa faca regizorul dintr-o poveste slaba, si fara actori.

mai am inca doua pentru maine... hai ca tre sa fug. salutare

[Nae]

a inceput si ziua a sasea, si eu inca mai am sa va povestesc de filmle pe care le-am mai vazut ieri. azi soarele este din nou pe cer, lumea este din nou imbracata mai lejer, si situatia este din nou sub un control comercial absolut.

Alexander Payne: About Schmidt
un film cu un buget imens de 32 mil. de dollari, care insa critica la greu societatea americana prezenta. cum a spus regizorul la sfarsitul filmului, filmul se bazeaza pe o tema umana, cea despre felul in care poate simtii un om, dar in acelasi timp critica mediocritatea unei societati care se crede deschisa, si a unui sistem spune ca este perfect.
filmul, cum zice titlul, este despre Schmidt, Warren Schmidt, si este construit classic, in 3 acte. exista 2 plot-point-uri care indica pauzele, si care schimba cursul povestii. primul este moartea sotiei protagonistului, si felul in care reactioneaza Warren Schmidt (jucat extraordinar de Jack Nicholson)... descrierea sentimentelor lui este facuta prin intermediu unui copil pe care el il ajuta financiar cu suma de 22 de cent pe zi, si caruia ii scrie, un fel de self-therapie.
scrisul de scrisori copilului astuia dintr-o tara indepartata devine si o excursie in interiorul omului asta, care in fiecare scrisoare isi varsa sufletul, isi spune problemele, si injura ingrozitor atunci cand ceva il enerveaza. desi totul este facut cu mult umor, montajul este excelent, si felul lui Nicholson de-a inton lucrurile este genial, se vede clar intentia regizorului de a critica un sistem mediocru, si de a arata singuratatea si tristetea unui om la o varsta inalta, care a reusit sa ajunga ceva in viata.
totusi, plot-point-ul doi vine si el, care este felul in care omul asta decide sa nu se mai lupte cu sistemul care il enerveaza si il face sa se simta prost, ci sa se conformizeze, si sa devina averadge. scena care arata lucrul asta, inafara de ultima scrisoare pe care o scrie micului Ndugu, etse scena speach-ului lui la nunta fiici lui impotriva caruia a fost pana la sfarsit. atitudinea protagonistului poate fi inteleasa foarte bine, fiind facuta cu mult umor in nenumarate scene, insa adevarul care este ascuns in spatele rasului, este unu trist si dureros.
scenele de final sunt cele mai critice. prima este secventa in care Schmidt ii scrie lu' Ndugu, si povesteste despre cat de incredibil de frumoasa este america, si istoria acestei tari. a doua scena este cea care devine si cea mai sentimentala, sio unde multi in sala au plans. protagonistul primeste prima lui scrisoare de la Ndugu, in care baietelul ii ureaza o viata cat de fericita se poate. cele scrise stau in contrast urias cu ceea ce descrie Nicholson de fapt in scrisoril lui, si felul de a arata asta este numai cu un plan detaliu pe fata lui Nicholson. ca la sfarsit mai este aratat si un desen a micului Ndugu pentru Schmidt face toata povestea cu atat mai trista, si mai critica inca un pic ceea ce este idolizat la sfarsitul filmului: America.
un film care a fost extraordinar, plin de scene frumoase, si plin de o critica subtila. 9,8/10

Zhu Wen: Yun de Nan Fang (south of the Clouds)
un film chinez care descrie viata unui om care a iesit la pensie in tara aia, si care acuma incearca sa-si implineasca un vis. felul in care este povestit devine destul de plictisitor, si nu poti spune ca este chiar viewer-friendly, insa numai in felul asta poti arat povestea asta.
inceputul descrie numai o viata de zi cu zi, cu micile ticuri sle societatii chineze. mentalitatea este caracterizata bine in multe scene, insa mai ales in cele in care se vorbeste despre importanta trupului si a sufletului, relatia intre ele, si felul in care sa le ingrijesti. desi scenele par aberante de multe ori, si te fac sa razi, ele sunt adevarate si pline de putere.
conflictul filmului este cel intre generatii, protagonistul avand o fiica care incerarca sa puna pe picioare o afacere proprie. desi el vrea sa o ajute, nu prea poate, si la un moment dat fuge intr-o alta arte a tarii uriase. acolo el incearca sa isi indeplinesca un vis pe care l-a avut de la varsta de 20 de ani, si acuma, dupa40 de ani in sfarsit reuseste.
acolo este intampinat de un prieten al fiici sale, si cu el ajunge la Plant 51. de aici filmul incepe sa arate de fapt sistemul chinez, cu toate probelemele si cu toate greselile lui. Plant 51 este o fabrica intr-un ras de muncitori, unde el ar fi putut ajunge daca nu s-ar fi casatorit. din punctul asta al filmului, povetsea arata de fapt obsessia pe care o facute protagonistul cu orasul asta, si ajungand aici, el se linisteste si gaseste o pace interna. scena care explica lucrul asta este una de vis, unde el se vede in partea aa a tarii, si povesteste unei fete destinul lui.
cand se trezeste se intalneste cu o curva, care si ea are are nevoie sa-si poveseasca destinul, si cand o face, el vrea sa fie bun, si ii da niste bani de care ar fi avut nevoie. in momentul in care fata vrea sa-i multumeasca in singurul fel in care stie, ei sunt prinsi de politie.
de aici incepe povestea lui cu politia si justitia, si cum un om care nu a facut nimic, ajunge sa devina prizonier. ramanand inchis in inchisoare, si nevrand sa spuna ca a avut relatii sexuale cu o curva, el trebuie sa stea prins pentru un timp nedefinit. imprietenandu-se insa cu seful politiei, el reuseste sa fie mutat in hotelul lui, insa n-are voie sa iasa. acolo se imprieteneste cu alti oameni, si afla diferite destine.
desi partea asta a filmului este incredibil de plictisitoare, ea este facuta sa fie asa, pentru ca arata exact sentimentele pe care le ate protagonistul. scena de final vine foarte abrupt, numai cu un planset din partea lui. desi filmul nu a avut succes deloc la public, el surprinde ceva care nu poate fi explicat in alt fel. inafara ca critica sistemul comunist chinez, el arata si felul in care visele se pot sparge, si felul in care poti ramane prizonierul visului propriu.
un film greu, dar bun, fara fineturi, dar puternic. 7,8/10

azi am mai multe filme, si daca dorm diseara aici o sa am si mai multe... vad eu...
salutari.

[Nae]

m-am cazat deci, si acum pot sa vad chiar mai multe filme, ole ole. asa ca acuma o sa fug la Bin-Jip a lu' Kim Ki-Duk, si apoi o sa ma duc la inca doua, trei... vedem.
oricum, am vazut deja filmul de Wim Wenders: Don't Come Knocking, insa nu am timp sa scriu acuma mai nimic. mai deva de lucru' serios, si apoi, candva noaptea tarziu, o sa monologhez mai departe.
salutari calduroase din orasul asta cald.

[Ambra Blu]

Ba, niciodata nu am citit cu atentie ce postai, except for now. Imi place stilu' asta impiedicat si repezit cu care vrei sa acoperi cit mai multe filme. Bravo.

[Nae]

merci, ambra. apreciate that.
so back after a whole day, full of movies, and yet still one more to go... hai sa incep cronologic...

Wim Wenders: Don't come Knocking
pentru toti fani Wenders, filmul asta ar trebuii sa fie un vazaut ca un esec. insa nu etse asa, daca incerci sa intelegi intentia unui regizor experimentat, care a intrat intr-un fel de rutina, din care spera sa iasa. si pentru asta, wenders a ales povestea asta, simpla, fara artifici, aratand o viata ceva mai complicata.
daca te uiti atent in film, gasesti o singura scena care explica titlul ceva mai bine, si care lasa chiar spatiu pentru o a doua interpretare: Don't come Knocking, if the trailer's Rocking. lucrul asta este scris in trailer-ul protagonistului, un om care a fost o data vedeta de cinema, si care acuma mai joaca numai in filme de mana a doua, fara public, fara fans.
povestea lui este simpla, si nici nu se complica: un om la 60 de ani, mare vedeta o data, care acuma este jos, si care fuge de la set-ul de filmare. el ajunge la mama lui, care ii spune ca a auzit de mai multi ani de excesele lui, si ca a vorbit chiar cu o femeie care a zis c-ar avea un fiu de la protagonist. acesta pleaca asadar sa-si caute fiul pierdut, si il gaseste, si mai gaseste si inca o fata care zice ca este fiica lui. el este insa cautat de un tip care vrea sa-l aduca inapoi la set, si asa ca finalul este unu' lacrimogen.
filmul ar fi un flop complet, daca n-ar fi facut de Wim Wenders. in stilul lui bine cunoscut, el reuseste sa aduca o doza de misticism si de transcendenta, care pentru un film care seamana rau de tot cu un western, este rar si surprinzator.
deja scena de inceput arata lucrul asta, fiind un colaj, care arata intr-un fel ca doi ochi prin care se vede cerul. apoi insa, filmul devine un western titpic, cu muzica de rigoare, si cu calaretul in vant bine cunoscut. in felul asta regizorul se ascunde de genre-ul pe care il face de obicei, si incearca ceva kitschos si tampit, si arata ca poate sa-l faca si pe asta. totusi, the Wenders that lives in him iese la iveala de multe ori, aducand acele personaje tipic wendericesti, care dau nota suprarealista a filmului: mama lui, prietena fiului, antagonistul, indianul si diferite alte personaje pe langa care trece povestea. o astfel de scena este cea in care protagonistul isi asteapta fiul pe o canapea cu desene de femei goale, si pe langa care trec tot felul de indivizi ciudati.
desi filmul se tine de o ideie, cea care seamana cu un initiation-story, wenders reuseste sa arate si lumea in care se afla protagoniste, care insa acuma se schimba din cauza varstei inaintate. astfel Las Vegas-ul, orgiile si diferite alte situati normale incep sa fie o experienta ciudata.
filmul este tinut intr-o nota de western, si asta ascunde de fapt frumusetea acestui film, care nu sta cu nimic in umbra lu' "Der Himmel ueber Berlin".
ultima scena m-a uns pe suflet din multe puncte de vedere, pentru ca desi arata o masina care pleaca pe o strada normala, ea trece pe langa un street-sign: Divide 1 / Wisdom 52...
genial. 10/10

Kim Ki-Duk: 3-Iron
felul in care povesteste acest regizor ma uimeste de fiecare data. nici in filmul asta nu se foloseste de mediul comunicari verbale, ci ramane numai pe comunicarea vizuala.
personajul principal este un baiat care intra in casele oamenilor cand sunt plecati in vacanta, si sta acolo cateva nopti, le spala hainele, face reparatii, si pleaca apoi neschimband nimic. se intampla sa fie prins, insa scapa de fiecare data usor. povetsea lui se schimba atuncai cand se incurca cu o sotie, si o ia cu el, se lasa prinsi, si ajunge la inchisoare, de unde filmul incepe sa devina asa cum ne asteptam deja de la Kim Ki-Duk.
titulul vine de la "betele" de golf care sunt folosite des in film in diferite feluri, mai mult sau mai putin normale.
protagonistul, dupa interpretarea mea, este un fel de inger pazitor, care incearca sa-si gaseasca identitatea, intrand in viata unor oameni pe care nu ii cunoaste. acest obicei, care de fapt nu etse daunator, ajunge insa sa il bage in inchisoare, unde confrontat cu o duritate nemaiintalnita, devine invizibil. felul in care este arata "transformarea" asta, este in 4 scene, unde el gasest modalitatea de a se ascunde de oameni, si astfel, a devenii invizibil. inafara ca scenele sunt filmate genial si au culoarea si compozitia aia asiatca inredibila, ele sunt un fel de calatorie formidabila in alter-ego-ul masochist al protagonistului.
desi toate filmele lu Kim Ki-Duk au dimensiuena asta metafizica, aici nu-i gasesc explicatia. sigur, dorinta baiatului de a fi cu sotia antagonistului este mare, insa si dorinta lor dupa o viata normala este la fel de puternica. poate numai asa sa se explice metamorfoza protagonistului intr-un "spirit"...
nu stiu, insa, filmul mi-a placut mult... 9/10

Tod Solondz: Palindromes
in carte scria asa: The central narrative concept isn't simple, outdoing even Bunuel and Godard, si asa ca m-am gandit sa-l vad.
filmul este povestea unei fete, care ramana insarcinata, este obligata de ma-sa sa faca un avorn, isi pirde in operatie fertilitatea, si asa ca fuge d-acasa. pe drum se intampla diferite lucruri mai mult sau mai putin surrealiste si asa ca ea se intoarce, descoperind ca nimic nu s-a schimbat.
ceea ce este asa de interesant la filmul asta ca sa fie comparat cu Bunuel sau Godard, este faptul ca protagonista este jucata de 8 fete diferite, de diferite varste, si ca setting-ul este ciudat. inafara de asta, fiecare parte din viata ei etse un episod in film, cu un titlu', si cu o semnificatie pentru ea.
Dawn... una din actrite se trezeste, si tipa pentru ca avut un cosmar. in discutia cu mama ei descoperim ca a fost o inmormantare si ca o fata murise care era insarcinata. fata atunci spune ca nu vrea sa ajunga asa, pentru ca ea vrea multi multi multi copii, ca sa aiba pe cine iubii toata viata.
Judah... episod in care vedem un baiat care se uita mult la porno-uri, pe care nu-l intereseaza reguli morale sau ethice, si care n-are respect de nimic. protagonsita (acuma jucata de alta actrita), ii povesteste de visul ei, si el propune sa o faca. inafara de asta, descoperim o societate distrusa si distortionata, care insa este neglijata.
Henry... arata consecventele unui futai de 3 secunde, si pune intrebari daca abort, da sau nu. de aici, intrebarea asta devine un fel de plot-line. in episodul asta auzim punctul de vedere al mamei, care este pro-abortie, si vedem numai o fata speriata, care iubeste acel copil in ea. asa ca dr. Fleischer incepe treaba.
Herietta... aici auzim explicatia titlului: un cuvant care se poate citii din toate partiile, si tot acelasi cuvant reiese. in acelasi timp o vedem pe protagonista fugind d-acasa, dupa o discutie cu mama ei, in care aflase ca si ea ar fi avut insa un copil, un baiat, Henry, daca n-ar fi facut abort-ul. de aici protagonista isi schimba identitatea in herietta si pastreaza numele asta pana la sfarsit.
Huckelberry...fuga ei, care de aici devine misterioasa si simbolica. mai intai o cresa in apa, apoi un fel de barca semanand cu arca nui Noe, si apoi diferite elemente de puritate ca viteii, turme de oi, boboci, etc.
Mama Sunshine... de aici filmul se poate compara cu Bunuel, pentru ca personajele pierd din contura si devin suprarealiste rau. intalnim impreuna cu protagonista the Sunshines, o familie mult prea draguta, care insa are numai copii cu handicap in familie. sigur, nu toti sunt cu aceiasi parinti, dar toti sunt adoptati. aflam ca toti copii au o poveste ciudata in spatele lor, si ca au ajuns aici din motive diferite... pe toti ii uneste insa tema abotie, multi fiind copii nedoriti. aici jocul actoricesc este extraordinar, si desi povestea devine morbida, cu bancuri de prost gust, si cu multe uratenii, este si foarte sentimentala. in acelasi timp, singurul copil cu care se imprietneste protagonista este Peter Paul (aluzie la biblie), si asta o uce la plimbare: la un gunoi unde se arunca copii neinascuri, cei sufocati dupa nastere, greselile genetice, copii malformati masacrati de parinti, si cei care n-au fost doriti. personajul asta este poate cel mai grotesc din film.
Bob... reintalnirea cu un tip care a futut-o cand inca mai era pe strada o faca sa-si doreasca alta viata decat cea de la the Sunshines. intr-o discutie cu acest om, ei vorbesc despre dragoste si desre dorinta de a fi iubit. cand Earl (sau Bob) trebuie sa plece sa faca ceva (sa-l omoare pe dr. Fleischer) ea fuge cu el. Bob insa a incercat sa se schimbe, si asa ca nu doarme cu ea in noapte aia. cand ajung la executarea dr-ului, Bob trage pe langa, si face un head-shot curat fiici dr-ului.
Mark... in episodul asta protagonista se reintoarce acasa adusa de politia care l-au impuscat pe Bob. asa ca familia organizeaza o petrecere. inafar de critica destul de dura la societatea americana, ea mai arat si felul in care lumea judeca oamenii. protagonista este vazuta drept curva, si un alt prieten drept pedofil. numai ei doi stiu ca nu este asa, insa asta nu ajunge.
Aviva... numele protagonistei adevarat. intoarcerea acasa n-a fost buna, n-a facut bine. se revede cu tatal presupusului copil, si el vrea sa-i dovedeasca ca s-a schimbat. dar inafara ca conduce un porsche, tot asa de prost e, si ii propune sa doarma cu ea, adica sa incerce sa faca copii.
scena asta este cea mai reusita din film, cea mai dura, cea mai putrnica. montata in asa fel incat sa poata aparea oricare din actrite sub baiatul asta care se chinuie la futai, filmul arata pirderea de identitate... totusi, atunci cand el termina, actrita care se intoarce spre camera este fata de la inceput, cea mai mica si fragila dintre actrite, si care spuna acelasi cuvinte care le-a spus la inceput... vrea sa aiba multi copii.
filmul se ascunde sub un umor misto, desi grotesc. totusi, dupa al 4-lea episod filmul devine chiar morbid, si cateva scene sunt mult prea urate... un film de iconoclast care loveste multe si arata ceva ce nu vrem sa vedem, dar care nu ajunge, constient, la nici o concluzie.
merita vazut, desigur... pe mine m-a atins rau... 9,5/10

mai am un film azi. tre insa sa plec acu...
salutare, si multumiri celor care ma mai citesc, asa ca ambra.

[BeNnY]

protagonista este jucata de 8 fete diferite

Heh, 7 fete si un baiat.

[Ambra Blu]

Tod Solondz: Palindromes
...
filmul se ascunde sub un umor misto, desi grotesc. totusi, dupa al 4-lea episod filmul devine chiar morbid, si cateva scene sunt mult prea urate... un film de iconoclast care loveste multe si arata ceva ce nu vrem sa vedem, dar care nu ajunge, constient, la nici o concluzie.
merita vazut, desigur... pe mine m-a atins rau... 9,5/10

Lol. Chiar despre Palindromes o sa fie ultimul articol din Iconoclast - Cinemagia.


si el vrea sa-i dovedeasca ca s-a schimbat. dar inafara ca conduce un porsche, tot asa de prost e, si ii propune sa doarma cu ea, adica sa incerce sa faca copii.

Si aici am ris, grav, ai scris ca in brosurile Martorii lui Iehova.

[nume]

Ba, niciodata nu am citit cu atentie ce postai, except for now. Imi place stilu' asta impiedicat si repezit cu care vrei sa acoperi cit mai multe filme. Bravo.
Same here. Relatarile lui depasesc cu mult pe cele ale notarilor cu patalama in ale filmului, care arunca 3 posturi bashite de pe la festivalurile lumii (cu o greata de nedescris) si care se mai numesc si critici de film. :sick: Siktir !

[herbert]

si el vrea sa-i dovedeasca ca s-a schimbat. dar inafara ca conduce un porsche, tot asa de prost e, si ii propune sa doarma cu ea, adica sa incerce sa faca copii.

Si aici am ris, grav, ai scris ca in brosurile Martorii lui Iehova.


wow, ce-am mai ras! (de formulare, dar si de comentariul lui Ambra)

bai Nae, nu te mai obosi... parca ai relata de la summitul oligofrenilor. scrie mai putin si mai ingrijit (daca poti), ca imi provoci rasul si-mi scapa mesajul, ideea...
dupa vacanta, din toamna, poate organizeaza BeNnY niste cursuri de perfectionare pentru voi.

[Nae]

bai herberte, chiar n-am chef sa-mi schimb felul in care scriu. nu ma obosesc, o fac de placere, si sa stii ca nu ma intreseaza felul in care gandesti... eu vad filme, si in cele 10 minute intre ele vin si mai scriu si eu aici ceva, pentru cei care nu reusesc sa ajunga la festivale... daca nu te intereseaza, nu te obosi sa citesti, si du-te si culca-te, ok?
anyhooz, aseara am mai vazut si Last Days de Gus Van Sant, insa n-o sa scriu acu, pentru ca nici nu mi-am baut cafeaua matinala, si nici prima tigare nu este fumata... asa ca tre sa mai asteptati un pic.
salutari.

p.s. pentru cei care se amuza cititnd ceea ce scriu: nu va obositi sa raspudeti, ca n-ar rost.

@benny:
huh? you're right my friend... sorry.
dar hai, fii serios si spune-mi ca ala care joaca in 'Huckelberry' nu arata ca o fata? but you're right... seven girls, one boy.

[Nae]

so here i go again, facandu-l pe herbert sa rada, si incep sa povestesc despre filmul de aseara, care desi a fost la 12 si a tinut o ora jumate, nu m-a lasat sa adorm linistit in sala de cinema.

Gus Van Sant: Last Days
un film inspirat din viata lu' Kurt Cobain, care povesteste ultimele momentele urate din viata unui rockstar, si moartea acestiua.
cei care au vazut Elephant pot astepta ceva similar, desi tema este complet diferita. felul in care este povestit insa, este acelasi, cu o poveste simpla, vazuta de mai multe personaje de o data, tinuta obiectiv, filmata cu mult steady-cam, si fara muzica kitschoasa. imaginea data de regizor este una foarte personala, aratand clipele de deliriu a acestiu om, care fuge prin paduri, care mananca toate tampenile, si care este de fapt singur, desi are un succes extraordinar.
si de aici incpe tema filmului, care este instrainarea si singuratatea unui om pe valurile succesului. desi are prietenii cu care sta, cei cu care de fapt ar trebuii sa lucreze la un nou album, el incearca sa se izoleze de ei, si se ascunde de orice contact uman. acesi prieteni la randul lor incearca sa-l prosteasca in orice fel, si sa profite de faima protagonistului.
desi filmul are si scene simbolice, si scene care sunt geniale artistic, are si scenele banale din viata oamenilor. de la descrierea intalnirii intre protagonist si un vanzator de la Yellow Pages, si pana la facutul de muzica de unu' singur, filmul reuseste sa acopere toata paleta de sentimente din viata de zi cu zi.
cele mai bune scene din film raman cele in care protagonistul face muzica. stand de unu' singur in studioul din casa lui, el incepe sa cante cu tab, sau simplu ceva pe un instrument. muzica de pe instrumentul ala ramane intr-un fel de loop-effect si canta mai departe, in timp de el schimba instrumentul si il aduga muzicii precedente. astfel, intr-o scena de 5 minute, el reuseste sa faca un catec intreg, in capul lui, care estesplendid muzical, sic are exprima tot ce trebuia sa exprime un soundtrack.
jocul actorilor este la randul lui foarte bun, reusind sa convinga in mult puncte. totusi, actorii din rolurile secundare au momente in care nu ajung la nivelul la care este protagonistul, ceea ce dauneaza continuitatii.
desi filmul curge bine si povestea este structurata cu grije, filmul exagereaza ijn felul in care sunt folosite still-urile. intentia regizorului ramane insa clara pana la final, si chiar reuseste sa faca un portret complet unui om deosebil: in loving Memory of Kurt Cobain...
totusi, nu ma numar printre fani Kurt Cobain sau Gus Van Sant. filmul este bun, no doubt, insa felul in care povesteste nu-mi place, cum si tema nu ma interesa prea mult... un film de 8,5/10

asa, so this was yesterday midnight. azi am vreo 5 filme: Doo Wop: David Lanzmann / Ono: Malgosia Szumowska / Citizen Ruth: Alexander Payne / Ju-Meok-I-Woon-Da: Ryoo Seung-wan / Eros: Michelangelo Antonioni; Wong Kar-Wai; Steven Soderbergh...
looking forward to the last one...
so, then, farewell.

[BeNnY]

@benny:
huh? you're right my friend... sorry.
dar hai, fii serios si spune-mi ca ala care joaca in 'Huckelberry' nu arata ca o fata? but you're right... seven girls, one boy.

Da, dar ma amuza ca a folosit si un baiat. Si tin minte ca a spus-o la tiff. As for the writing: incearca sa fii mai putin grabit, daca poti.

PS Astept Citizen Ruth!

[herbert]

Nae, nu te supara si nu mi-o lua in nume de rau.
a fost o opinie personala, aka doar dorinta mea sa scrii mai ingrijit (poate si mai putin), ca altfel, cu umorul involuntar care razbate pe ici-colo, iti subminezi relatarile.
nu trebuie sa te schimbi, pastreaza-ti si pazeste-ti originalul...

o recomandare, din partea unui indragostit de Praga si de spatiul ceh: pentru diminuarea oboselii incearca Becherovka in combinatie cu cafea...

[Nae]

PS Astept Citizen Ruth!

sorry... nu am reusit sa ajung la filmul asta. adica am ajuns, dar nu mai erau locuri libere, asa ca nu am putut intra. si eu mi-as fii dorit sa-l vad, dar n-a mers...

asa ca acuma am ceva timp sa scriu despre cele doua filme pe care le-am vazut in dimineata asta, si care n-au fost cine-stie-ce.

David Lanzmann: Doo Wop
in ghid scria ca filmul asta este un fel de A Bout de Souffle modern, si ca personajul principal este cel putin la fel de bun ca Belmondo. asa ca m-am gandit sa-l vad, fiind un fan al classicului film de Godard.
mda, un film care povesteste destinul unui baiat care traieste in Paris, si care incearca sa supravietuiasca intr-un fel. in multe puncte poti face o parelela cu filmul lui Godard, insa filmul asta nu are charmul pe il avea vechiul film. desi si personajul principal locuieste intr-un hotel si conduce o masina veche, si desi si el fumeaza mult si ii place sa faca misto de oameni, personajul lui David Lanzmann nu are spiritul acela rebel pe care il avea personajul interpretat de Belmondo.
povetsea este simpla. tipul asta nu prea are bani, si se incearca in a produce formatii de muzica. din pacate mai are si niste datorii mari la un sef de mafie, si n-are cum sa le plateasca. combinatia asta care ar fi buna de un film politist, mai este amestecata si cu o poveste de dragoste mai ciudata, iar finalul lasa multe intrebari deschise.
partea din film care este frumoasa, este atmosfera in care se petrece. Parisul lui Godard chiar reuseste sa fie transpus in zilele noastre, si asta da un farmec filmului, care de altfel este prea lent. prin linistea asta pe care o are povestirea, filmul pierde din suspansul povestii, care ar fi putu fi buna.
diferenat intre Godard si David Lanzmann se vede in felul in care este descrisa relatia de amor, si lupta protagonistului pentru supravietuire. in timp ce Godard pune accentul pe incredere si iubire pura, Lanzmann incearca sa construiasa un fel de dragoste imposibila. desi finalurile sunt similare, cu infrangerea protagonistului, ele se deosebesc intr-un punct: Godard isi lasa personajul sa moara zicand replica: tu est vraiment une degeulasse, si Lanzman il lasa parasit in camera lui de hotel unde plange pentru ca fata pe care el o iubeste l-a parasit.
filmele se despart insa in punctul viziunii asupra vietii cel mai mult. Godard n-a incercat sa provoace simpatie pentru personajul lui, si l-a lasat sa moara ca un caine, impuscat din spate. Lanzmann incearca sa-si faca un personaj care sa trezeasca simpatia publiului, cu care sa te identifici, si cu care sa plangi la final, descoperind viata irosita pe care a trait-o.
muzica din film care este buna, reuseste sa faca un portret bun unui om tanar. jocul actoriilor nu este nimic special, la fel cum nici imaginea nu reuseste sa te impresioneze.
la sfarsitul filmului am pus intrebarea daca el (regizorul) crede ca filmul lui este un fel de transpunere in timpul nostru a filmului lui Godard, la care el a raspuns simplu: "n-am vrut nici o data sa transpun A Bout de Souffle in timpul nostru... asta a fost facuta de reporteri."
ma bucur c-a spus asta... un film mediocru 7/10

Malgosia Szumowska: Ono (Stranger)
inca un film produs de Bavaria Pictures intr-o tara cu mult potenial: Polonia.
filmul este despre viata unei fete care se schimba in momentul in care ramane insarcinata. desi incearca sa faca un avort, banii ii sunt furati inainte sa ajunga la dotor, si astfel se decide sa-si pastreze copilul. cu timpul, si auzind de la un doctor ca copii pot sa auda deja din burta mamei, ea incepe sa-si iubeasca copil neinascut, si sa vorbeasca cu el. in felul asta filmul devine un fel de calatorie in felul de perceptie a unei fete la 22 de ani, care desi a trecut prin multe in viata, recunoaste ca nu stie nimic despre viata.
regizoarea, facand in mare parte numai filme documentare, pastreaza stilul de filmat a unui documentar, si descrie personajele in acelasi fel. in felul asta mediul in care se afla fata asta este descris cu grije, si o imagine completa a societatii poloneze este data. desi filmul se concentreaza pe protagonista, si pe transformarea ei de la o fata la o femeie care trebuie sa dea viata, povestea ajunge si in cele mai adanci si ascunse medii ale societatii. in aceste parti intunecate si uitate ale societatii, protagonista reuseste sa gaseasca dragoste, si sa invete ceea ce inseamna sa iubesti.
in multe scene filmul se rupe de felul documentaristic de povestire, si devine simbolic, jucandu-se bine cu culori si compozitie. la fel se intampla si cu dialogurile (sau monologurile) care de o data trec de nivelul strict comunicativ, ajung sa faca niste metafore reusite. cea mai buna dintre aceste scene este cea in care protagonista decide sa vorbeasca cu copilul care creste in ea, si sa-l invete cat de multe poate. astfel, primul lucru pe care il descrie, este felul in care se formeaza perlele in scoici, exact atunci cand acestea se apara.
filmul tine o doza de caldura si de sinceritate de la inceput pana la sfarsit, si reuseste s-o uneasca foarte bine cu personajul principal in ultima scena, cea cand ea naste. acolo, inafara de jocul actoricesc extraordinar (Malgosia Bela) caldura si sinceritatea filmului se uneste cu un monolog incredibil de bun al protagonistei, si face scena sa fie la distanta cea mai reusita din film.
desi vorbesc asa de frumos de aceasta productie, filmul este lung si greu si dur, si in multe puncte cu burti foarte plictisitoare. desi idea este buna, si felul in care copilul devine alter-ego-ul protagonistei este bine facut, regizoarea sare din cand in cand peste masura... exista doua scene pe care nu le inteleg, si care intr-un fel sunt copite din Dancer in the Dark a lu' Lars von Trier. scenele sunt de dans si cantec, in acelasi fel cum au fost facute si cele din filmul dogma 95.
un film care din multe puncte de vedere este bun, cu o ideie frumoasa si povestit cu multa dragoste, insa unde experienta mica a regizoarei in filme de fictiune se simte... 6,8/10

asa... acuma ma mai duc sa mai mananc ceva, si apoi ma retrag la inca doua filme... maine va fi din nou o zi, si poimane e incheierea festivalului... salutari, numai cu bine tuturor.

[Airlight]

Multumim frumos, sefu.

[Nae]

cu mare placere Airlight...

am vazut cel mai bun film din tot festivalul in noaptea asta, si o sa incerc sa scriu bine despre el. insa n-o s-o fac acuma, pentru ca nu vreau sa-mi stric starea asta perfecta in care am aflu. Steven Soderbergh, Kar Wai Wong si Michelangelo Antonini simply made my night and this entire festival with their movie Eros.
un must, pentru toti cinefilii.

acuma ma duc insa sa ma culc, pentru ca maine mai am inca multe de facut... i need some rest too...
salutari.

[Nae]

it's early in the morning, and i need my morning coffee and cig to get everything straight, after this night on the hard and cold floor... stay tuned folks, it's going to be another day full of movies and rain.
mai am cateva lucruri de rezolvat p-aci, si peste o ora imi incepe primul film. de scris o sa scriu cand gasesc o pauza intre filme....
salutari...

[Nae]

Am gasit si eu ceva timp ca sa va scriu acuma intre filme... am incercat s-o fac mai de dimineata, si am reust sa scriu ceva. Totusi, de abea acuma reusesc sa termin, si trebuie sa plec din nou ca sa ajung la urmatorul film....

Ryoo Seung-Wan: Ju-Meok-I-Woon-Da (Crying Fist)
filmul asta poveste doua destinele parelele care se intalnesc la final, si sunt unite de o dorinta si de un sport: Box.
povetsea se bazeaza pe cele doua personaje care nu au nimic in comun, si care incearca sa supravietuiasca. unu din personajele principale este un fost boxer profesionist, care a casigat cu zece ani in urma o medalie de argint la o olimpiada. acuma insa el a ajuns sarac cu datorii, cu o sotie si un copil, si trebuie sa se lase batut pe strada ca sa-si castige painea. desi fenomenul asta este cunoscut in japonia si practicat cu un succes destul de mare, filmul se concentreaza in primul rand pe viata ersonala a acestiu personaj, care trebuie sa-si lase mandria in spate ca sa traiasca. in japonia mandria este cel mai pretios lucru, si pentru un fost boxer profesionist, umilinta de pe strazi etse ceea ce-l distruge. cu dialoguri intre el si sotia lui de genu': "pride doesn't put food on you table" lupta interioara a profesionistuli este descrisa frumos.
personajul al doilea este un pusti, care isi castiva banii pe strada. el face asta prin forta care reuseste s-o mobilizeze atunci cand se supara, si cand incepe s lupte furios. ajungand insa in puscarie pentru o crima tampita, el descopera boxul si vede ca forta lui care vine din furie nu-l ajuta in ring.
vietiile celor doi se complica atunci cand intervin problemele personale. profesionistul este parasit de familia lui, si traieste pe strazi, la marginea societatii cu multe datorii, iar pustiului ii moare tatal si apoi bunica lui ese internata in spital in stare grava.
cand apare un concurs de box de amatori, amaindoi se inscriu avand ca motivatie situatia personala. dupa multe lupte ajung in finala, si dupa o lupta crunta pustiul castiga la puncte, lasandu-l pe profesionist din nou numai pe locul doi.
facut hollywoodian, filmul asta nu are momente impresionante. din cand in cand mai iese cate o repilca care are o semnificatie culturala si ajunge sa aiba un mesaj care trece de masura comunicativa.
desi este montat bine, si are o imaginea placuta, filmul asta nu ajunge sa arate nimic nou. un fel de continuare a lu' Rocky intr-un mediua asiaic. pentru acest rezultat cinematografic ii acord 5/10..

Eros
un film facut din trei scurt metraje care lucreaza cu aceiasi tema. tema filmului este descrisa in titlu, care ramane pana la sfarsit omniprezent.
desi cei trei regizori sunt complet diferiti in felul lor, ei reusesc sa povesteasca trei povesti care nu se contrazic, si care desi sunt in trei locuri diferite, in trei culturi diferite, si cu trei moduri de vedere a aceleiasi teme.
Michelangelo Antonioni: The Dangerous Thread of Things
scurt metrajul asta se petrce in zilele noastre, sic are ca tema rinipala ispita si puterea seductiei.
un cuplu bogat din italia incearca sa-si pastreze relatia care este distrusa de neincredere si gelozie. cei doi descopera dupa multi ani ignoranta in care au trait, si modul in care au eglijat lumea care ii inconjoara.
filmul se leaga de temele anitce, cele cu nympfele seducatoare care aduca moartea celor care se apropie de ele. tema antica ramane omniprezenta in filmul lu Antonioni prin dialoguri si imagine (Marca Pontecorvo), care tot timpul au trimitere la imperiul roman vechi. inafara dee asta, si setting-ul italian este plin de aluzii de genul asta, ceea ce defineste povestea.
teza pe care o propune Antonioni este ca dragostea exista, fara dubii, insa ca puterea seductiei si nevoia de o dragoste fizica puternica este mai intensiva.
fiind un film plin de nuduri si scene de soft-porn filmul pierde din ideia ei principala. facut in felul lui Zabrisky Point, filmul pierde din frumusetea cu care stia Antinioni sa-si povesteasca Filmele neo-realiste si de nouvea vague din Italia. filmul cel mai slab din cele trei.
Steven Soderbergh: Equilibrium
filmul cel mai frumos cromatic si vizual incitant din cele trei.
Soderbergh povestestein felul lui ceva mai modern, lasand tipicul fel de a povestii linear in urma.
povestea asta incepe cu o scena de vis filmata splendid, plin de putere si passiune. dupa ce vedem ca este vorba de comportamentul post-sexual, povestea se opreste abrupt si filmul devine alb-negru. auzim o voce care povestese despre afaceri si ne aflam intr-un mediu post-World-War II intr-un cabinet psihologic. o persoana povesteste despre felul in care a ajuns, cum nu mai are idei, si merge stressat prin camera, fiind supraveghiat de un psiholog. ajungand sa-i povesteasca despre un vis, psihologul il roaga sa se intinda pe canapea. doctorul fiind acuma inafaracampului vizual al pacientului incepe sa se uite cu un binoclu pe geam.
de aici filmul incepe sa aiba un umor dulce si innocent. comportamentul doctorului trece in primul plan, si pacientul povestese visul lui, care este o descriere a primei secvente din film, cea color. cu cat se accentueaza ceea ce povesteste pacietul, cu atat devine dctorul mai activa, ajungand chiar sa-si ia un binoclu mai mare, si chiar sa faca avioane de hartie pe care le arunca pe geam in directia in care s-a uitat mai devreme.
dupa trminrea povstirii, pacientul incearca sa se trezeasca de pe canapea, insa este oprit de doctor, care inca mai era ocupat cu avionasele de hartie. discutia acuma se concetreaza asupra unei alte teme, cea a muncii pacientului, care era frustranta pentru ca acesta nu mai avea nici un fel de idei bune. printr-o scena de dialog foarte frumoasa, docorul uneste visul cu munca pacientului, si impreuna reusesc sa inventeze snooze-ul de la ceasurile desteptatoare.
povesta acuma sare din nou, si ajunge in tr-o camera care este foarte similara cu cea din vis, singurea diferenta fiind culoarea predominanta. el este insa trezit de un ceas desteptator cu snooz-ul pe care il apasase deja de nenumarate ori, iar femeia din vis este sotia lui. facand acuma ceea ce-l intrebase doctorul sa faca atunci cand incerca sa il examine, el deschide poseta femeii, si isi vede reflectia...
in momentul ala filmul sare din nou intr-un biruu, si il vedem din nou pe doctor si pe protagonist., amandoi lucrand la un proiect.
cu propozitia doctorului "we can't simply rest on thre invention of the snooze" filmul se termina.
partea geniala a filmului asta, si dece am povesti-o asa de detaliat este ca lasa multe feluri de interpretari. dragostea ca tema totusi ramane, insa este schimbata in devotiunea unui om catre munca lui, sau chiar dragostea pe plan psihologic fata de o ideie, care acuma apare intr-un fel distortionat in mintea unui barbat.
scutr-metrajul asta face parte dintre cele mai bune vazute de mine pana acuma, cu ideie, cu haz, cu actori credibili si buni, si cu o posibiliate de interpretare foarte mare... genial.
Kar Wai Wong: The Hand
Filmul asta este un fel de continuare a primului mare success al regizorului, In The Mood For Love. Imaginea esye din nou facuta de Christopher Doyle, asa incat filmul ramane in felul ala melancolico-depresiv, cu caldura, dar si cu duritate.
Povestea este a unui croitor, care la inceputul carierei primeste prima lui comanda de la o femeie bogata si respectata. Cand ajunge insa la ea epntru prima oara, ea este ocupata cu un barbat, ajungand la ea excitat, ea il safisface cu mana, de unde provine si titlul, cu intenia de-al face sa devina croitorul ei.
Ideia ei devine realitate. De la acea prima atingere a doamnei, croitorul devine o persoana obsedata de munca lui, si de dragostea lui fata de acea femeie, care este si prima lui femeie.
Filmul asta este cel mai putin obscen din toate cele tre scurt-metraje facut pe aceiasi tema. Totusi, povestea din acest film este si cea mai dura si mai dureroasa. Fiind in felul tipic pentru Kar Wai Wong, povestea lucreaza numai cu doua personaje, pe care le urmareste numai atunci cand este nevoie. Astfel, relatia dintre personaje devine intima si felul in care se comporta devine chiar previzibil.
Regizorul reuseste sa combine mai multe elemente in filmul asa, dar se concentreaza pe tema puritatii draogstei. Obsesia cu care croitorul ajunge sa iubeasca doamana aceia, care de fapt este o femeie pentru o noapte, este aratata sincer, iar scena cea mai vulgara este cea cand croitorul ii ia o fusta pe care femiea o purtase, si atinge stofa dinauntru. In felul asta, Kar Wai Wong mentine tema princiala pana la sfarsit, si desi in film sunt 4 sarituri in timp, dragostea obsesiva a rotagonistului nu se schimba.
Un film care deja prin titlu este sincer, si care nu arata decat atat cat trebuie sa stii ca sa intelegi ce insemna dragostea pentru o persoana, si daca n-o poti avea. Perfect.

off i go then my little birdies. maine o sa va povestesc cele 6 filmele vazute azi, si am sa mai vad inca patru in ultima zi a festivaului, despre care o sa scriu pe 10.7.
salutari cade.

[Nae]

so here i be, to fullfill my duty as the only cinemagist at the Karlovy Vary film Festival... hehe, dar o fac cu placere, pentru ca azi este o zi frumoasa, cava mai linistita decat in restul festivalului cand soarele era pe cer, si asa ca sunt bine dispus sa va scriu despre filmele vazute de mine ieri, la toate orele... o iau insa cronologic:

Pavel Chukhrai: A Driver for Vera
un film care se afla in competitie, si care relateaza din Uniunea Sovetica. timpul razboiului rece de abea incepuse, si asa ca KGB-ul facea difrite miscari ca sa scape de diferiti oameni 'periculosi'.
pe team asta se bazeaza filmul asta, care povesteste viata unui soldat care devine soferul personal al unui general. filmul impresioneaza prin scenografia bine facuta, care reuseste cu adevarat sa invie Uniunea Sovietica, dar nu s-o idolizeze.
povetsea este simpla. acest sofer ajunge la un general care are probleme, si se indragosteste in fiica lui care are un handicap. pentru ca aceasta etse insarcinata, ceea ce-i face probleme generalului, soferul primeste permisul de-a intreba-o pe fiica sa-i fie nevasta. dupa cateva experiente mai mult sau mai putin importante, fiica generalului este de acord, chiar indragostindu-se in sofer. toata povestea asta de dragoste este insa sabotata de un ofiter de KGB care trebuie sa supravegheze ceea ce se intampala in casa generalului. cand incep sa dispara oamenii de baza din jurul acestuia, si copilul fiicei lui este nascut, generalul simte ca se apropie finalul carieirei sale. in ultima clipa isi trimite familia in cealalta parte a russiei, si el se sacrifica.
totusi, prin multe alte intamplari fiica generalului ajunge din nou acasa, unde vede crima. fiind si ea executata de KGBisti, soferul trebuie sa fuga cu copilul, si scapa cu viata numai din cauza ofiterului KGB care locuise in casa generalului.
in felul asta, si cu povestea asta, regizorul intentioneaza sa arate o lume care in cartiile de istorie rusesti nu este descrisa, si care vest-ul n-o stie integral. desi imaginea care este data nu este chiar poztiva, felul in care este povestita si descrisa intamplarea este umana, cu un decupaj bun, cu scenografie interesanta si cu o imagine calda.
cu toate ingredientele astea, si cu o doza mare de dragoste cu care sunt construite personajele si relatiile intre ele, regizorul reusese sa faca un film in stil hollywoodian, care insa lucreaza cu o tema care nu a fost vazuta des din acest punct de vedere uman.
un film care nu trebuie vizionat dimineata (la 10:30 ca mine)pentru ca este lent, si desi curge, este greu. totusi, pentru calitate si pentru tema, 8,5/10

Uchida Kenji: A Stranger of Mine
filmul asta se bazeaza pe constructia narrativa a povesti, si lucraza cu o simgura poveste vazuta de mai multe personaje. in felul asta intamplarea din film primeste multa personalitate, avand la baza sentimentele tuturor personajelor.
povestea este greu de povestit, si ar lua rice charme daca as-i face-o. fiind decupat in trei capitole care poata numele celor trei personaje prinicpale, care sunt si protagonisti si antagonisti, filmul asta vede i9ntr-un fel haios o lume in care unii se lupta pentru supravietuire, altii incearca sa gaseasca dragoste, si altii incearca sa castige bani.
Myata Takeshi este personajul principal, un tip la 30 de ani care a fost parasit de fata pe care el o adora exact atunci cand reusise sa cumpere o casa mare in care sa poata locuii. de atunci, adica de 6 luni, el n-a reusit sa treaza peste ea, si asa ca este singur. povestea lui se bazeaza deci pe aceasta cautare a dragostei care devine intensiva atunci cand intalneste o fata, si cand episodul asta devine un film de dragoste.
Kanda Yusuke este un detectiv, si prietenul cel mai bun a primului numit. el incepuse sa urmareasca viata prietenei acestuia atunci cand ea-l parasise, si descopera ca ea se combinase cu un sef mafiot din familia Yakuza. povestea lui este intalnirea acestiua cu femeia asta, si ce se intampla cu el atunci cand are de a face cu Yakuza: "if you mess with yakuza, you don't live long."
Asai Shinobu este seful mafiot, care are probleme financiare. el incearca sa pastreze clanul intreg, insa banii pentru chestia asta ii lipsesc. asa ca el decide sa faca niste bani falsi, pe care ii pune la vederea tuturor, asa incat sa se creada ca el inca mai are putere si influenta.
cele trei povesti se intretai atunci cand banii dispar din safe, si cand toti sunt interesati in ei, sau pur si simplu cand unii sunt trasi in povestea asta din greseala. facut cu mult mult umor, si construit cu grije pe un scenariu genail, filmul asta devine o combinatie intre filme romantice, politist si comedii, avand toata ingredientele pentru lucrul asta. cu cat avanseaza povestea mia mult, cu atat devine mai interesant si haios, pentru ca diferite intramplari din prima parte castiga o importanta complet diferita acum si trec in alta lumina.
un film pentru cillout, care poate fi vazut atunci cand vremea este ploioasa, si cand n-ai chef sa te oboseti, si numai sa te inveselesti. totusi, pentru felul in care este facut, si pentru povestea asta, 8,7/10

Mohammad Ebrahim Moniery: The Butterfies are just a step Behind
pentru acest titlu' a unui film iranian, si pentru durata de numai 80 de minute am zis ca ma duc sa-l vad. fiid premiera intrnationala, filmul a avut un numar larg de spectatori, care insa s-a micsorat cu inceperea proiectiei.
filmul descrie destinul unor copii care pleaca de la tara si ajung in oras, unde trebuie sa se duca la un doctor din cauza starii fetei mai mici. desi parintii au fost impotriva calatoriei acestei, baiatul o face singur, si in felul asta filmul devine un road-movie, intr-un fel. fiind filmat aproape integral din mana, filmul are o doza de documentar. totusi, exista multe scene care sunt artistice, si care descriu un fel de vata care inca nu a fost ecranizat in felul asta.
povestea ajunge la o dimensiune de basm, bazandu-se pe puterea naturii de a face omanii sanatosi. inafara de ideia asta, filmul reusese sa surprinda si o mentalitate si un fel de viata care este foarte regional, si care amesteca ultura persana veche cu un modernism musulman extrem.
prin combinatia asta filmul castiga mult, insa felul in care este facut, nu are nici o doza de cinematorgafism. pentru asta nu-i pot acorde mai mult de 4/10.

Raoul Ruiz: Le Domain Perdue
din nou un film facut de bavaria Films, care insa acuma este o co-productie internationala, avand ca parteneri printre altii si Romania, Atlantis Film, cu imaginea semnata de Ion Marinescu.
totusi, desi filmul este filmat mult in Romania, povestea joaca in Chile si in Anglia, si povesteste despre relatiacelor doi protagonisti in decursul timpului.
tema este greu de descris, pentru ca felul in care este decupata povestirea devien confuzanta atunci cand sare pentru a cincea oara in alt timp. totusi, relatia intre un baiat si un pilot care ajunge in Chile este ceea ce incearca sa surprinda acest film. acea relatia, cu toata fascinata unui copil pentru un om care poate sa zbare este descrisa frumos si cald de copil in planul trei de timp, cand el este deja batran si vorbeste cu cu nepotul pilotului. timpul al doilea narativ este ceea ce s-a intanplat intre cele doua planuri numite mai sus, si se intampla in WW II, unde baiatul este instructor pentru piloti, si pilotul este studentul lui. planul patru este cel in care copilul este un om batran, veteran de razboi, care vorbeste despre relatia lui cu acel pilot pe care il cunostea de mic copil. totusi, si in planul asta de timp, cei doi reusesc sa se intalneasca, and bring back good old memories.
un film foarte ciudat, care 110 minute iti face capul varza. totusi relatia celor doi este descrisa cu grije, de la fascinata baiatului din planul intai de timp, pana la dispretul cu care vorbeste despre el in planul trei, si apoi la planul patru cand in sfarsit intelege tot ce se intamplase. planul doi de timp insa este cel mai fascinant, pentru ca in acest plan, opilul devine matur, si incepe sa prelucreze toata fascinata pe care a avut-o in el in copilarie. el descopera minciuniile si fantaziile pilotului, care la vremea lor l-au facut sa-l idolizele pe acest om, insa acuma ii provoaza dubii.
din pacare cinematografic inafara de poveste si iedei nu este mult de gasit. imaginea este slaba, scenografie nu este deloc, si montajul lasa loc de mai bine. cu un cast destul de mare de romani imi este usor sa spun ca mircea rusu face un rol scurt bun, dar o fac, din patriotism...
un film care merita vazut pentru poveste, pentru felul in care se dezvolta personajele, si pentru felul in care descoperim un om, in patru perceptii diferite. 8/10

Arne Skouen: An-Magritt
un film din norvegia din anu' 1969 aatat in cadrul retrospectivei cu tema: nature in the Nordic cinema.
in filmul asta am intrat by chance, si n-o sa regret chestia asta. un film bun, plin de sentimente, cu o ideie, cu un concept si cu actori buni.
filmul povesteste viata lu' An-Magritt, care a fost conceputa la un viol, si care a crescut cu bunicul ei cersator pentru ca mama ei se sinucise. in felul asta "born in an act of hate, and surviving through an act of charity" personajul An-Magritt este creat plin de forta.
povestea joaca undeva in nord, acolo unde vara este scute si iarna nu se termina; acolo unde soarele nu este cald, si unde mancarea este putina. intr-o colonie de muncitori personajul prinipal lucraza cot la cot cu ei, facand un effort imens pentru a reusii sa se trezeasca in diminetile numeroase de iarna. desi nu ste respectata de nimeni, de la biserica pana la muncitorii de rand, ea incearca sa se integreze, si sa-si ierte pacatele fata de Dumnezeu.
avand aceste probeleme, personajul ei devine spre sfarsitul filmului persoana care reuseste sa salveze toata colonia de o moarte sigura.
povestit intr-un fel naiv, personajul ei curg inpecabil de bine cu felul filmului, cu pisajul descris, si cu viata din tundra...
o simpla poveste, ca un basm, supusa insa intr-un fel splendid, si cu multa dragoste... un film care nu impresioneaza, care nu atinge, si care etse pur si simplu frumos. 8,5/10

Timur Bekmambetov: Nochnoi Dozor (NightWatch)
superproductia ruseasca care promite sa devina un succes mai mare decat Lord of the Rings sau Matrix, a trebuit sa fie vizionata si de mine, chiar daca era la ora tarzi, si eu epuizat.
insa a fost bine ca l-am vazut. un film care este entertainment, cu nenumarate effecte speciale, cu o poveste intresanta, si cu lupte, sange, femei si violente of all sorts.
regizrul zicea la inceputul filmului ca n-a vrut decat sa faca un film care sa aiba succes, care sa satisfaca un public care vrea sa vada astfel de lucruri. si asta i-a reusit. povestea este mai buna decat multe super-productii ameicane, si si felul in care este facut nu lasa dorinte nesatisfacute. cu scene intre horror si sci-fi, si cu personaje de bazm, filmul combina toate elementele possibile pentru a exprima o frica si o teroare omniprezenta.
din punctul asta de vedere filmul chiar este misto, cu mutle chestii artistice mici care au cate un effect senzational (papusa din care ies picioare de paianjen si care incepe sa umble). insa in film de desopera si multe slabiciuni la scenele de lupta, de la montaj la senzatie, si de la ideie la transpunere.
faza cu care filmul asta intrece filmele americane, si cu care si pe mine m-a prins, este subritrarea. scrisul nu este linear, si nu sta numai intr-un loc, ci se misca, si de coloseaza, dispare/apare in locuri imprevizibile cu scrisuri diferite, si toate merg perfect cu scena care este in acel moment pe ecran. inafara de asta, dialogul este un pic mai cultivat, desi fazele cu injuraturi nu lipsesc.
un film bun, care insa totusi face parte din categoria aia de jeguri de film. all in all, 7,5/10 (lotr had a 7/10 from me)
si da, putem astepta si inca doua filme to follow. enjoy.

gata. asta a fost ieri. azi am inca patru care includ si Sin City...
i have to go out for a fag folks...
salutari.

[Nae]

am fost acuma si am vazut un film, care pentru mine a insemnat foarte mult. nu stiu cati de pe forum l-au vazut, presupun ca sunt cativa, si cred ca opiniile despre filmul se despart rau de tot, insa eu sunt de parere ca asta este un film care nimereste exact acolo unde trebuie

Michael Winterbottom: 9 Song
filul asta este de 60 de minute, si nici n-are nevoie de mai mult ca sa descrie ce-n-semana iubire. povestea din film este extrem de simpla, si exat prin asta devine asa de accesibil pentru toti, si cel mai mult pentru cei care au iubit in viata lor pe cineva, si au fost parasiti.
9 cantece are filmul asta, si aceste 9 cantece, fiind in aceiasi sala timp de un an, arata evolutia cuplului asta pe care il acompaniam in timpul in care ei sunt indragstiti.
desi Michael Winterbottom se concentreaza asupra temei sexului in relaia cu dragoste, si umple filmul cu scene de sex care sunt foarte explicite, filmul asta nu devine niciodata vulgar. scenele de dragoste sunt facute cu multa caldura, si prind exact momentu in care amandoi partenerii sunt egatiti pentru a face dragoste, nu sex.
aceasta relatia este vazuta de protagonist, si este povestita in timpul in care zboara peste antarctica. cu propozitia " when i think of her, i do not remember the way she dresses or the way she looks, but her smell and the way she tasted.", incepe filmul, si pe lucrul asta se bazeaza povestea.
aratand ce se intampla in viata intima a unui cuplu, filmul are o doza de voyerism care deranjeaza la inceput, insa cu cat intelegi sentimentul ala, cu atat incepi sa vezi mai mult dragostea in scenele obscene decat sexul.
insa ca fiecare relatie, si asta se sfarseste, iar el este parasit de ea. aici incepe felul cum compara el dragostea cu antarctica, zicand ca etse agora- si claustofobic in acelasi timp, "like two people in a bed".
desi este tinut intr-o forma pozitiva, filmul devine foarte depresiv la sfarist, si propozitia ei: "have faith in people" suna ca cel mai crut "la revedere" zis vreo data de o femeie unui barbat.
un film care pe mine m-a nimerit unde doare, si cred ca si pe altii. merita vazut daca ai chef sa vezi un film cu mult sex, si cu 9 cantece de rock, de la Franz Ferdinant la Primal Scream... 9,5/10

good, off to the next.
thank you for reading.
salutare

[Nae]

acuma am iesit din Manderlay, filmul cel mai misto a lu' Lars von Trier... god i loved this movie...
din pacate n-o sa va scriu acuma, pentru ca-s obosit, si pentru ca nu am asa de mult timp cu as vrea sa-mi iau ca sa scriu ceva cat de cat acceptabil...
tre' de fug... incepe Sin City imediat.

[Nae]

avand acuma ceva timp pentru ca festivitate de premiere nu s-a incheiat, vreu sa scriu ceva despre filmul pe care l-am vazut inainte de Manderlay, si care a fost un film frantuzesc

Serge Frydman: Mon Ange
un film despre dorinte si dest visele unui om, care atunci cand este pus sa aleaga intre ceea ce-i place, si ceea ce-si doreste, alege ceea ce-i place.
inafara de prestratia si figura actritei pentru care a fost scris rolul principal, si care ste cu adevarat splendida, filmul reuseste sa descrie intalnirea intre doi oameni complet diferiti, si pe care numai instrainarea si singuratatea ii uneste.
protagonista este o femeie la 30 de ani, care isi doreste o familie, si pe cinva cate sa fie acolo langa ea si s-o astepte noaptea tarziu cand ea ar venii acasa. el, personajul principale, este un pusti la 16 ani, care iese pentru prima data dintr-un fel de internat in care a fost bagat de mama lui. destinele lor se intalnesc pentru prima data atunci cand ea vine sa ia baiatul asta dupa ce-a fost sunata intr-o noapte si a fost rugata sa faca lucrul asta.
tema filmului este aratata in nenumarate randuri, mai ales atunci cand ea trebuie sa decida viitorul lui. desi ea isi doreste sa ajunga la barbatul care ar astepta-o, ea vrea sa aiba grije de pustiul asta, care din multe puncte de vedere este fascinant. inafara ca baiatul vede lumea cu niste ochi de copil, si cu o minte pura si naiva, el se indragosteste de femeia asta care incearca disperata sa devina gravida, incercand astfel sa-i faca prietenului ei o surpriza, si sa-si indeplineasca un vis.
stiu ca suna ciudat ceea ce scriu, si stiu ca nu multi din voi ma cititi, insa povestea este frumoasa si se bazeaza pe dialog, cel care face filmul asta sa fie ceva special. rolul principal fiind scris pentru Vanessa Paradis face personajul asta sa fie interpretat bine, dar ii da la fel de multa substanta.
desi ambele personaje se plimba intr-un mediu care este distortionat, si care pierde orice sens al realismului, lucrurile pe care le fac sunt complet justificate, si trezesc usor simpatia publicului. iluziile personajelor asupra vietii sunt aratate direct in multe s cene, iar dialogul le fotifica: il m'attend.
povestea ia o directie surprinzatoare la finalul filmului, iar finalul lui este foarte cald si frumos.
cu o imagine din viurile lor combinate reiese o lume ideala, in care amandoui s-ar simtii bine, si unde fericirea lor ar ramane neatinsa de nimeni... dar totusi, amandoi stau inca pe un ponton si se uita la orizont...
stiu ca suna kitschos si lacrimogen, insa felul in care este povestit tot filmul sta intr-un contrast puternic cu acest final de film idealistic si visator. totusi, intoarcerea povestii face totul absolut justificabil, si lasa o stare buna in spectator.
de la mine, 8,7/10

atat... deis mai am timp nu vreau sa scriu despre Manderlay... stiiti voi dece.
ma duc la Sin City, si maine, dupa un mic championship de billiard la care trebuie sa ma duc in praga ca altfel imi pird ranking-ul, o sa va scriu ultima relatare de aii, unde a fost si este este foarte frumos.
salutare.

[Nae]

finaly back home again, and with my billiard-championship-ranking pushed up a bit. si acuma, cum am promis mai scriu despre cele doua filme pe care le-am vazut in ultima zi. apoi, dispar..

Lars von Trier: Manderlay
regizorul isi continua in filmul asta povestea din cel precedent, adica cea din Dogville. personajul principal ramane Grace, care se intoarce cu tatal ei dupa ce a parasit Dogville. pe drum insa se opresc la marginea unei plantatii, Manderlay. aici o femeie ii cere ajutorul, si o ia cu ea pe plantatie unde Grace descopera o colonie de sclavi. fiind absolut ravasita de ceea ce vede, sclavia fiind abotita cu 60 de ani in urma, ea se decide sa le dea libertatea acestor oameni.
Lars von Trier pune multe intrebari cu filmul asta, care este facut in acelasi fel ca Dogville. de la imaginea pana la scenografie totul este la fel, numai Nicole Kidman lipseste.
imi place sa spun ca filmul asta este ceva mai reusit decat ultimul, fiind mult mai intensiv. in 148 de minute, regizorul pune intrebari morale, filozofice si de bun simt, si trece printr-o mica istorie a omenirii. el reuseste sa aduca toate temele astea impreuna tinand povestea legata de locul asta, Manderlay, si face toate personajele sa fie un microcosmos a tuturor arhietipurilor de oameni dintr-o societate normala.
povestea este povestita de un narator, si filmul este impartit in 8 episoade, care arata dezvoltare personajului principal, insa si a societatii, care timp de un an traieste impreuna. in anul asta Lars von Trier incearca sa surprinda toate emotiile umane, de la fericire pana la tristetea mortii unui copil, de la frica schimbarii pana la curajul de a infrunta o noua primejdie, si de la dragoste la ura. toate sentimentele astea sunt tinute insa sub control, si se subordoneaza unei intrebari politice: democratie sau dictatura.
desi suna ciudata, intrebarea asta politica este ceea despre ce vorbeste filmul asta. termenii politici provin insa din filozofie, si de la intrebare dupa identiate, libertate si societate.
filmul decurge destul de linear pana la capitolul 8, cand, spre surprinderea publicului, povestea se schimba intr-un fel neasteptat. desi Lars von Trier este cunoscut pentru aceste schimburi drastice in povestii, aici in filmul asta nici nu poate imagina schimbarea care se intampla. toate tema filmului este redescoperita in acest capitol, si finalul este din multe puncte de vedere comic si aberant... totusi, prin acest final regizorul reuseste sa ascunda o intrebare dura de a fi spusa fdirect: pana unde merge libertatea uni om, si cand incepe sa-i fie daunatoare.
desi filmul se termina cu slide-show-ul de rigoare ca in Dogville, aici scenele sunt mult mai dure si mult mai critice. inafara ca vezi nenumarate poze ale Ku Klux Klan-ului (si tema filmului lucraza foarte mult cu intrebarea de tipologi umane si de rase), ele sunt asa facute incat sa para normale. inafar de pozele astea, mai sunt si poze in care se vad violentele statului asupra oamenilor (de la demonstarii).
un film pe care nu vreau sa-l povestesc, ci caruia vreau sa-i reclama. desi mi-a placut Dogville, asta este mult mai bun, si felul in care este ambalata tema generala este geniala. de la mine 10/10...
trebuie vazut.

Robert Rodriguez: Sin City
trebuie sa spun ca ma asteptam la mai mult de la filmul asta. sigur, imaginea este genaila, si felul in care este povestit face din acest film some great piece of entertainment, insa peste dimensiunea asta "comerciala" nu trece.
un film facut dupa niste benzi classice de comix. influenta 'special guest director'-ului Quentin Tarantino a fost simtita in mai toate scenele, si felul in care sunt povestite cele 3-4 episoade sunt reusite. totusi, in filmul asta mi-a lipsit acel ceva... ideia.
nu vreau sa povestesc filmul, pentru ca fiecare trebuie sa-si formeze propria parere dupa vizionarea povestii. eu insa nu gasesc in filmul asta mai nimic, inafara de imagine, care sa-l ridice peste Nocnoj Dozor, sau Spiderman.
cel mai reusit personaj al povestii insa ramane orasul, care prin felul lui, prin povestea lui, prin atmosfera lui, devine un personaj principal. Sin City... "Turn the right corner in Sin City, and you cand find anything..."
atat...
un film care dupa parerea mea nu va ajunge la inaltimea la care e Pulp Fiction, adica cult... va ramane high-classed entertainment. 6/10

ok... that'd be it... i've got nothing more to say.
va urez o forumeala frumoasa mai deprte, si eu acuma ma rretrag din nou. adieu, si multumesc pentru rabdarea pe care au avut-o cei care mi-au citit monologurile...sper c-au ajutat un pic, si sper sa s-a format o imagine despre acest festival de film, care mie imi inseamna foarte mult.
imi pare rau daca am plictisit multa lume...
salutare...

[Longshot]

good KV coverage man. rspkt

[Alex Leo Serban]

pt nae

felicitari pt harnicie (se vede ca nu faci kestia asta on a regular basis).
ma bucur sa constat ca i-ai dat lui 'sin city' (overhyped pe ac. forum!) cam aceeasi cotatie ca si mine... ce-i drept, tie nu ti s-a urcat numeni in cap pt asta;)
dar in privinta lui 'manderlay', sint contrariat: = 'cel mai bun film al lui lvt'?!? :shock:
well, time will tell... & i have a hunch it will confirm my judgment :P
adica: ma tem ca este chiar cel mai slab lvt: lipsit de inventie, banalutz, 'caldutz'...

[nume]

ce-i drept, tie nu ti s-a urcat numeni in cap pt asta...
Eu sar numai in capul infectilor. ;)

[MinRep]

imi pare rau daca am plictisit multa lume...
Loved every word you said, man! Please return macar la editia viitoare, daca tot zici ca ne parasesti... :P

[Bulumulu]

goode mann, goode mann