View Full Version : Rebeli cu si fara cauza
"Dupa calatoria in lumea pestinentiala si hiperrealista a cinci ratacitori, nu eroici, c "heroinici", Trainspotting este ultimul "strigat de lupta" al rebelului, in varianta feroviaro-LSD-ista, adaptata acestui fin de siecle. Filmele cu, de si despre rebeli sunt o proba ca cinematograful nu e numai o amara si lucida aventura a cunoasterii, ci si "o lupta intre iubire, ura, actiune, vilenta, moarte. Intr-un cuvant ... emotie" - Samuel Fuller
Nomazii pe motociclete si hainele lor de piele
de Luminita Comsa
"Un incident petrecut in 1947 intr-un orasel de provincie american i-a furnizat regizorului Lazlo Benedek ideea filmului The Wild One, 1954. Menit sa ilustreze frustrarea si alienarea tinerilor, el face din motociclistii in haine de piele, personajele emblematice ale unei intregi generatii. Numiti semnificativ "Black Rebels", ei seamana panica intr-un orasel pe care il iau cu asalt, mereu in goana dupa senzatii tari. Religia lor este dezordinea. Scopul lor este teroarea. Conducatorul grupului, personaj contradictoriu - puternic si brutal in aparenta, sensibil si vulnerabil in esenta - reprezinta primul din seria antieroilor ce vor marca filmul american postbelic si tot primul rol important al tanarului actor necunoscut pe nume Marlon Brando.
El capteaza confuzia generatiei sale. Amestec de copilarie simaturitate, de nesupunere si nevoie de iubire, el este tanarul care se intreaba invarial : What we have ya got ? Cu ce ne alegem noi ? Noi care nu vrem sa petrecem viata ca parintii nostri, confortabil si lanced. Noi care vrem sa simtim ca traim intens si repede, sa incercam betia vitezei si sa sfidam aripa mortii. Desi sloganul "Live to Ride, Ride to Live este formulat mai tarziu, o data cu filmul - far al acestei perioade -Easy Rider de Dennis Hopper ('69)-, el guverneaza toate filmele "ingerilor infernului pe motociclete". (...)
Incitant subiect!
"Dupa calatoria in lumea pestinentiala si hiperrealista a cinci ratacitori, nu eroici, c "heroinici", Trainspotting este ultimul "strigat de lupta" al rebelului, in varianta feroviaro-LSD-ista, adaptata acestui fin de siecle. Filmele cu, de si despre rebeli sunt o proba ca cinematograful nu e numai o amara si lucida aventura a cunoasterii, ci si "o lupta intre iubire, ura, actiune, vilenta, moarte. Intr-un cuvant ... emotie"
Imi amintesc de prologul OSCAR-urilor de anul acesta, in care, incercand sa stabileasca o paralela intre Hollywood-ul de azi si cel de alta data, comentatorul zicea (aproximativ): "admiram aceeasi rebeli... numai ca astazi sunt un pic altfel"; iar puse una langa alta erau imagini dintr-un film al anilor '50 (nu l-am recunoscut) si o imagine cu Bred Pitt in "Fight Club". Se potrvieste perfect cu afirmatia de mai sus. Aceiasi rebeli, aceeasi fascinatie in randul publicului, cam la fel de ignorate de Academie ;) ...
Incitant subiect!
Imi amintesc de prologul OSCAR-urilor de anul acesta, in care, incercand sa stabileasca o paralela intre Hollywood-ul de azi si cel de alta data, comentatorul zicea (aproximativ): "admiram aceeasi rebeli... numai ca astazi sunt un pic altfel"; iar puse una langa alta erau imagini dintr-un film al anilor '50 (nu l-am recunoscut) si o imagine cu Bred Pitt in "Fight Club". Se potrvieste perfect cu afirmatia de mai sus. Aceiasi rebeli, aceeasi fascinatie in randul publicului, cam la fel de ignorate de Academie ;) ...
..."Primul din serie, The Wild Angels (r. Robert Corman, 1966), este povestea unui grup de huligani motorizati care traiesc in afara legilor societatii, fura, violeaza, terorizeaza, profaneaza biserici si nesocotesc ritualurile traditionele (transformand de pilda inmormantarea unuia dintre ei intr-o orgie). Prin comparatie, Salbaticul lui Benedeck este un inocent joc de copii. De altfel duritatea si caracterul aproape documentar al filmului provin si din faptul ca Roger Corman a folosit ca interpreti membrii ai clubului "Hell's Angels" ei insisi urmariti de politie si susceptibili de a fi arestati in orice clipa. Aceasta imagine decadenta a Americii, foarte pe gustul publicului tanar (filmul a fost una dintre bunele afaceri ale regizorului-producator Roger Corman, cu incasari de 25 de milioane de $ la un buget de 350.000 $), a fost reluata si de alte productii pe aceeasi tema : Hell's Angels on Wheels (r. Richard Rush, 1967), Hell's Angels '69 (r. Lee Madden, 1969). Ele nu au facut insa decat sa pregateasca aparitia lui Easy Rider. Mult mai echilibrat si mai eficient in protestul lui, filmul lui Dennis Hopper reda climatul de violenta ce caracterizeaza (culmea) nu pe acei cowboy moderni, in haine excentrice si cu plete pe spinare, calare pe motociclete nichelate, ci clasa medie preocupata sa-si salvgardeze buna constiinta in fata unei generatii mai libere care o contesta si care refuza sa se conformeze mediocritatii institutionalizate. Experientele dramatice prin care trec eroii (inclusiv LSD-ul si crima), leit motivul interogativ care-i urmareste ("Asta parea o tara grozava. Ce s-a intamplat rau aici ?") si mai ales echipa de actori care-i interpreteaza - alaturi de Dennis Hopper, Peter Fonda (protagonist in The Wild Angels) si Jack Nicholson (protagonist in Hell's Angels on Whells) fac din Easy Rider filmul - cult a generatiei flower-power.
notorious
21 May 2005, 11:53
rebel without a cause 4 ever ! :love: unde spiritul adolescentin razvratit apare in mijlocul unei cuprinzatoare fresce sociale ale familiei burgheze americane, obisnuite si aparent neamenintate de nimeni si nimic.
rebel without a cause 4 ever ! :love: unde spiritul adolescentin razvratit apare in mijlocul unei cuprinzatoare fresce sociale ale familiei burgheze americane, obisnuite si aparent neamenintate de nimeni si nimic.
Un destin de cursa scurta
"Sa ne intoarcem in anii '50 si la cel care a simbolizat adolescenta alienata, tulburatoare, cuceritoare, dar pietrificata din lipsa de iubire : James Dean. Este poate cel mai cutremurator exemplu de confundare a destinului unui actor (mort numai la 24 de ani, rapus de betia alcoolului si a vitezei si lasand in urma numai trei filme) cu destinul eroilor sai. Trei eroi - care de fapt se topesc intr-unul singur de factura baudelairiana - Dean insusi. El este Rebelul. Impotriva cui ? Impotriva a ce ? Eroul nu constientizeaza si tocmai pentru ca ii lipseste cauza, motivatia, mobilul se insingureaza. Rebel fara cauza de Nicholas Ray devine astfel un sfasietor poem al solitudinii care sfredeleste sufletele si paralizeaza orice elanuri de actiune. Contestarea existentei conventionale, in numele unui ideal cu contururi imprecise si deci imposibil de atins, nu duce decat la aneantizarea propriei persoane. Jim / James Dean este ca o pasare fragila si vulnerabila, prinsa intr-un ciclon de aspiratii si iluzii nelamurite. Acest personaj, mai degraba romantic, este mai aproape de "salbaticul" Brando (unii critici din epoca l-au invinuit pe Dean ca il copiaza) decat de baietii salbatici in haine de piele ce vor domina deceniul urmator. Ei sunt de altfel prezenti si in filmul lui Ray care ii condamna explicit si fara drept de apel (vezi secventa infruntarii ucigase dintre Dean si Coney Allen soldata cu moartea lui Allen). Este destinul pe care Nicholas Ray il prevede baietilor de teapa lui."
"Rebel Wihouth a Cause" este unul dintre filmele mele preferate si unul dintre filmele fata de care ma pot atasa cel mai usor. De asemenea, a fost primul film cu Dean pe care l-am vazut. Mai ales in acest film, dar si in "Eat of Eden" sau "The Giant", Dean mi se pare ca filmtreaza cel mai bine atmosfera epocii. Jocul lui este mai subtil decat al lui Brando (mi se pare mie), intr-un fel isi reprima toate dorintele cand este in pielea unui personaj. De aceea, avem scene in care el pare distant, absent, eventual se "deschide" celorlalti cand este beat (v. inceputul lui "Rebel..." sau scena monologului la betie - magnific jucata - din "The Giant"). Daca la o prima vizionare, acest stil de a juca nu convinge, in timp se intrevad numeroase subtilitati... Privirea adeseori incruntata sau pierduta, gesturile (in special ale mainilor) etc. Evident, Dean joaca rolurile acestea atat de bine, pentru ca se joaca pe sine insusi, asa cum scrie in articolul de mai sus. El este "fiul cel rau", adolescentul cu sentimente reprimate, tanarul care cauta o lume noua...
P.S.:
Pe DVD-ul cu "Rebel Without a Cause" avem un reportaj-soc... Un interviu cu Dean, luat in timpul filmarilor la "The Giant", cand se astepta lansarea lui "Rebel..." (paranteza: este stiut faptul ca Dean era pilot de curse. de fapt, a murit "testand" o masina pe un drum mai putin circulat) Anyway, reporterul ii pune o intrebare despre cursa din film, apoi ii cere sfaturi pentru tineri. Iar Dean indeamna la prudenta la volan, spunand ca - in ultimul timp - chiar el a devenit foarte prevazator pe drumurile principale...
Manie, nebunie si infern
Cam in aceeasi perioada a anilor '50-'60, dincoace de ocean contestarea a capatat un nume : "Young Angry Men", s-a nascut o scoala cinematografica pentru a o reprezenta - Free Cinema, au aparut personalitati regizorale si actoricesti gata sa o transpuna pe ecran - Lynsdai Anderson, Tony Richardson, Karel Reisz, Richard Burton, Albert Finney, Tom Courtenay, Richard Harris si cateva filme de referinta :
LOOK BACK IN ANGER('59); LONELINESS OF THE LONG DISTANCE RUNNER('62); THIS SPORTING LIFE('63);SATURDAY NIGHT AND SUNDAY MORNING ('60). Ele contureaza alt tip de rebel. Cu sufletul zbuciumat de nesiguranta, chinuit de indoieli, temeri, neimpliniti in plan social, traind in locuri inchise, sordide si sumbre, eroii acestor filme se simt torturati de anonimatul unei vieti obscure, visand la o iluzorie evadare romantica. Ca si eroul lui Godard din Pierrot le fou ('68 ), interpretat de Belmondo ! Ratacirea lui dupa o himerica si confuza libertate se finalizeaza tragic prin sinucidere. Rebelul nu mai este doar un ratacitor inconstient , ci si un tragedian ce-si joaca propria moarte. Este tragedia si confunzia mentala a unei generatii ce traieste intr-o realitate glaciala, agresiva, transferata unor personaje, devenite pentru multa vreme subiectul principal al cinematografului francez. Ex. A bout de souffle (Godard - '59) :love:, cu J. P. Belmondo si Jean Seberg.
Peste ocean, si eroii lui Tennessee Williams din "Orfeu in infern", in versiunea cinematografica a lui Sidney Lumet - The fugitive kind / Fugarul ('60), doi tineri - Marlon Brando (un generos ratacitor chitarist cu geaca de piele) si Anna Magniani (o tanara ce-si doreste sa evadeze din iadul unei vieti banale), traiesc acelasi infern al unei lumi viciate, marunte, obscure - capcana din care incercand sa evadeze, sfarsesc tragic....
Din free-cinema nu am vazut decat "This Sporting Life" (daca imi amintesc bine, in aceeasi zi cu "Splendor in the Grass", acum aproape un an). Filmul lui Lindsay Anderson mi s-a parut mult mai aproape de neorealismul italian (filmele lui De Sica) sau de Antonioni, decat de filmele americane cu rebeli. Totusi, Richard Harris are fizicul lui Brando si chiar ii "imita" anumite gesturi, expresii etc.
[/i]
obvious
28 May 2005, 09:37
a bout de souffle- :love: :love: :love:
Nonconformistii si justitiarii
De cele mai multe ori dorinta de evadare a rebelilor nu este dublata si de un proces la nivelul constiintei. Exista totusi si cateva exceptii : cel al nonconformistului ce traieste experienta unei transformari morale - intelege importanta marturiei sale in descoperirea autorilor unei crime - interpretat de Brando in On the Waterfront. Din aceeasi familie mai fac parte : stralucitul pianist in dezacord cu familia, devenit aparator al unor principii pe care lumea indiferenta din jurul sau pare ca le-a uitat interpretat de Jack Nicholson in Five Easy Pieces - Cinci piese pentru pian (1970, r. Bob Rafelson) si eroul din Fingers (1978, r. James Tobak), un fiu de sef mafiot, interpretat de Harvey Keitel, ce doreste, trecand peste opozitia tatalui si depasindu-si conditia, sa devina pianist.
Nota zero la purtare
Sfarsitul anilor ;60 va potenta, o data cu cresterea violentei sociale, si agresivitatea reactiilor rebelilor. Fenomen sesizabil mai ales in universul ingust si restrictiv al scolilor, care prin caracteristicile sale opresive, a constituit in aceasta perioda, ca si-n trecut (Zero de conduite, de Jean Vigo), un loc propice pentru filmele cu rebeli. If... din 1968 de Linsday Andersen si Class of 1984 de Mark Lester aduc in atentia spectatorilor figuri de rebeli decisi sa-si apere violent cauza. Posterul filmului If... prezinta un grup de tineri inarmati pana-n dinti ce intreaba : "De ce parte esti ?" Malcom McDowell devine prin rolul sau din If... si apoi in 1971 prin cel din A clockwork orange interpretul rebelului violent si agresiv. Portocala mecanica, unul dintre cele mai diabolice si viscerale filme ale violentei, aduce in prim plan cativa tineri rebeli, autorii unor cruzimi apocaliptice. Ei intra candid in transa ascultand Beethoven, dar participa la raiduri sangeroase, sadice, dand frau liber instinctelor. Spre deosebire de predecesorii lor care sfarsesc intr-un infern, ei sunt produsul acestuia : copiii - agresori ai unei societati pedante, curate, luxoase. Duritatea imaginilor nu seamana cu nimic din din ce se vazuse pana atunci, dar era posibila intr-o lume in care se incearca impunerea ordinii si asanarea cu indivizi bolnavi, slabiti.
Personajul lui McDowell va deveni reper malefic al rebelilor, iar filmul lui Kubrick, din pacate, o previziune exacta a evolutiei violentei in plan social.
Asteptam partea asta a articolului. :D
If... din 1968 de Linsday Andersen si Class of 1984 de Mark Lester aduc in atentia spectatorilor figuri de rebeli decisi sa-si apere violent cauza. Posterul filmului If... prezinta un grup de tineri inarmati pana-n dinti ce intreaba : "De ce parte esti ?" Malcom McDowell devine prin rolul sau din If... si apoi in 1971 prin cel din A clockwork orange interpretul rebelului violent si agresiv.
Ar fi interesant de lansat o discutie asupra imaginii rebelui in cinema... Daca in anii '50, imediat dupa WWII, prototipul era cel al lui James Dean, introvertit, cu scurte dar nemiloase rabufniri, inspre anii '70, acest McDowell creeaza imaginea unui anarhist pornit pe distrugerea temeliei morale a societatii. Valorile etice si culturale stabilite pe timp de milenii se anuleaza. In "If..." este vorba de sistemul de invatamant, in "Portocala mecanica" de... Beethoven. Este cu atat mai puternica imaginea acestui rebel cu cat el reprezinta spatiul britanic, caracterizat prin mai multa severitate si strictete. De aceea, este cu atat mai socanta imaginea lui Alex in "A Clockwork Orange". (Aici se stie, filmul a provocat revolte de strada, iar Kubrick l-a retras de pe piata in U.K. pana dupa moartea sa)
Astazi, rebelul nu mai este atat de popular, poate si pentru ca - mi se pare mie - 'rebelul' de azi este o parte a 'sistemului'. Lumea s-a schimbat, oamenii nu mai lupta pentru aceleasi idealuri. Ca sa inchid cercul (desi poate e prea devreme), eroii din "Transpotting" nu se razvratesc impotriva societatii, nici nu incearca sa se descopere pe sine. Actul lor de rebeliune este mult mai putin constient, ei fiind un rezultat al unui sistem social... Dar prin asta, filmul nu pierde. Doar ca devine mai mult despre nihilism decat despre rebeli.
Ultimately, cam asa sta treaba:
Personajul lui McDowell va deveni reper malefic al rebelilor, iar filmul lui Kubrick, din pacate, o previziune exacta a evolutiei violentei in plan social.
Ar fi interesant de lansat o discutie asupra imaginii rebelui in cinema... Daca in anii '50, imediat dupa WWII, prototipul era cel al lui James Dean, introvertit, cu scurte dar nemiloase rabufniri, inspre anii '70, acest McDowell creeaza imaginea unui anarhist pornit pe distrugerea temeliei morale a societatii. Valorile etice si culturale stabilite pe timp de milenii se anuleaza. In "If..." este vorba de sistemul de invatamant, in "Portocala mecanica" de... Beethoven. Este cu atat mai puternica imaginea acestui rebel cu cat el reprezinta spatiul britanic, caracterizat prin mai multa severitate si strictete. De aceea, este cu atat mai socanta imaginea lui Alex in "A Clockwork Orange". (Aici se stie, filmul a provocat revolte de strada, iar Kubrick l-a retras de pe piata in U.K. pana dupa moartea sa)
Astazi, rebelul nu mai este atat de popular, poate si pentru ca - mi se pare mie - 'rebelul' de azi este o parte a 'sistemului'. Lumea s-a schimbat, oamenii nu mai lupta pentru aceleasi idealuri. Ca sa inchid cercul (desi poate e prea devreme), eroii din "Transpotting" nu se razvratesc impotriva societatii, nici nu incearca sa se descopere pe sine. Actul lor de rebeliune este mult mai putin constient, ei fiind un rezultat al unui sistem social... Dar prin asta, filmul nu pierde. Doar ca devine mai mult despre nihilism decat despre rebeli.
Valid comentariul tau si bine argumentat.
Mirosul prafului de pusca
Aceasta violenta primitiva specifica anilor '70 este perfect surprinsa de Martin Scorsese in doua filme plasate in viata strazilor marunte in care colcaie o lume obscura, saraca, mizera, supusa drogului, sexului de vanzare, slang-ului agresiv si sarac - Mean streets :love: si Taxi driver ('73 si '76). Si aici ratacesc rebeli, marginali in cautarea unei iesiri. In Mean Streets ei sunt doi prieteni (Keitel si De Niro) a caror viata se intersecteaza tragic. In Taxi Driver e un sofer, fost luptator in Vietnam, justitiar marginal ce-si uraste lumea in care traieste, incercand s-o schimbe in felul sau. Din pacate morala si educatia primitiva, viata intr-o lume a drogurilor, a pustilor si a sexului, nu-i ofera orizonturi prea largi. In acest rol, De Niro joaca propriul alter-ego : italianul catolic in lupta cu violenta. Prin cele doua roluri, el devine simbolul noii generatii de rebeli Made in Holywood.
tailgunner
22 Jun 2005, 09:08
"rebeli" a la Hollywood
in deceniul 8, plin de ofiteri, gentlemeni, si gigolo Americani: Patrick Bateman, serial killer and American Psycho, stilat, snob, amoral si furios (in sistem si pe sistem), in note mai blinde fratiorul Sean. E drept filmele lui Harron si Avary au fost facute mult mai tirziu, dar romanele lui Easton Ellis sint din anii 80, si reprezentative pentru epoca.
in deceniul 9:
varianta G> Macaulay Culkin & bro
Varianta PG> Ethan Hawke
Varianta PG13>Christian Slater, River Phoenix
Varianta R> Mickey and Mallory Knox
millenial> must be Edward Norton
Longshot
22 Jun 2005, 09:53
in deceniul 8, plin de ofiteri, gentlemeni, si gigolo Americani: Patrick Bateman, serial killer and American Psycho, stilat, snob, amoral si furios (in sistem si pe sistem), in note mai blinde fratiorul Sean. E drept filmele lui Harron si Avary au fost facute mult mai tirziu, dar romanele lui Easton Ellis sint din anii 80, si reprezentative pentru epoca.
preferatii mei. (din diverse motive n-am apucat sa citesc cartile si o sa lucrez la aspectul asta). yuppies, caracterizati de anormalitate morala, indiferenti afectivi (fara emotie, doar lacomie si dezgust - cum zice patrick), prinsi in angrenajul sistemului care pretuieste hainele, cartile de vizita si tunsorile mai mult decat oamenii (hence confuziile de persoane care au loc), obsedati de imaginea familiei trump si, bineinteles, avand un consistent apetit pt coca. sean e mai bland indeed dar si mai tanar. el mai viseaza la sky rockets in flight, incearcand sa scape prin intermediul lui lauren dar in final nici el nu mai are nimic la ce sa se gandeasca.
p.s.: se mai face glamorama?
tailgunner
22 Jun 2005, 10:21
A.P. Great novel, that: "I awaken only when one of them touches my wrist accidentally. My eyes open and I warn them not to touch the Rolex, which I've kept on during this entire time." Insane.
A propos, tocmai am vazut ca e in pregatire la Polirom.
Cit despre Glamorama, who knows? Poate in 2007. Vezi si:
http://www.notanexit.net/past/glamorama_movie/index.shtml
http://glamorama.iespana.es/home.html
dau si un cast, cu Brittany Murphy, Vince Vaughn, Shannyn Sossamon of course, Shannen Doherty ( :huh: ), etc.
Hu nauz...
Un cuib de cuci si o cortina de fier
Nuantata imagine a rebelului va capata o noua dimensiune prin filmul lui Milos Forman, One Flew Over the Cuckoo's Nest ('75). Intr-un univers inchis - un spital de boli nervoase (asemanator gulagului din spatele cortinei de fier) - un outsider, un spirit liber, va tulbura fundamental viata pacientilor dandu-le motive de a se amuza, deci de a trai. Jack Nicholson interpreteaza personajul eternului dezradacinat ce-ncearca zadarnic, nebuneste, sa distruga un apasator aparat opresiv. In cazul fostelor tari socialiste, aparatul opresiv excludea orice idee opusa doctrinei. "Oficial", aceste lumi nu aveau rebeli. Si totusi, Andrzej Wajda prin trilogia sa : Generatia ('54), Kanal ('57), Cenusa si diamant ('58 ), ce dezbate implicarea individuala in evenimente pe care individul nu le poate controla (razboiul), prezinta generatia tanara rebela si debusolata a Poloniei postbelice , intruchipata cu gravitate de Zbigniew Cybulski, un alt rebel romantic.
Considerat un James Dean polonez: ca si acesta, a sfarsit intr-un tragic accident. Anii '80, anii perestroikai, propun un rebel, cautator disperat de adevar si caldura, in varianta cinematografica a regizorului V. Piciul si a filmului Micuta Vera ('87). Ca orice revoltat in contradictie cu familia si marunta, mucegaita lume inconjuratoare, Vera (Natalia Negoda) cauta disperata un liman salvator in iubire. De nicaieri nu vede aparand o posibila salvare.
Luminita Comsa
Asa se scrie despre filme. O sa continui sa transcriu chestiile care mi se par mie interesante, poate invata si scribii nostrii diferenta dintre copy/paste-ul de pe internet si un text autentic.
In acest rol, De Niro joaca propriul alter-ego : italianul catolic in lupta cu violenta. Prin cele doua roluri, el devine simbolul noii generatii de rebeli Made in Holywood.
Deja De Niro este un altfel de rebel... Oricum, e rebelul lui Scorsese, deci altfel decat oricare altul! :D
in deceniul 9:
varianta G> Macaulay Culkin & bro
Varianta PG> Ethan Hawke
Varianta PG13>Christian Slater, River Phoenix
Varianta R> Mickey and Mallory Knox
Foarte interesanta ideea pe care o lanseaza aici tailgunner... Deja in anii '90 (deceniul 10, totusi ;)) americanii creeaza 'rebeli' pentru fiecare varsta... Dar in acest fel notiunea s-a diluat atat de tare incat nu mai pot fi numiti rebeli, ci doar non-conformisti sau usor dereglati. Nici unul dintre personajele de mai sus nu se ridica la dimensiunea personajelor lui Dean, Brando sau De Niro. Iar la millenial, the ultimate post-modern rebel e undeva intre Ed Norton si Brad Pitt... In "Fight Club", evident!
Pitbull
24 Jun 2005, 01:29
Un cuib de cuci si o cortina de fier
(...)
Luminita Comsa
Absolut binevenit acest scurt comentariu referitor la "rebelii cu sau färä cauzä" din fostul lagär comunist.
Câteva mentiuni:
Admirabil, în cazul "...cuibului de cuci", felul cum, pornind de la parabola totalitarismului comunist, Forman reuseste sä implice SI devierile autocratice ale sistemelor mai mult sau mai putin democratice. In universul clinic/concentrationar din film se poate recunoaste si societatea occidentalä în general, si cea americanä în special - si nu numai prin trucuri ca numele unor personaje (bodyguardul numit Mr. Washington) sau idiosincraziile si fixatiile americane tipice (vezi iesirea la pescuit). Asa ceva se numeste UNIVERSALITATE. Ce ipocrizie ar fi fost dacä Forman, o datä evadat din "sistem", se apuca sä-l înjure pur si simplu, märginit si subiectiv!
Wajda rämâne un rebel prototipic. Intr-adevär, cele trei filme citate în articol jaloneazä opera lui de tinerete. E foarte interesant sä urmärim evolutia viziunii lui, prin filme ca "Totul de vânzare" - inspirat din moartea aceluiasi Cybulski - sau "Peisaj dupä bätälie" - ambele, cu noul rebel (si favorit al lui Wajda - si nu numai al lui!) Olbrychski), pentru a ajunge la cei doi "Oameni..." (substantialul "...de marmurä" si rebel-conformistul "...de fier" - pe vremea când rebeliunea ajunsese "conformistä" în Polonia).
In sfârsit, "Micuta Vera". Cu toate inegalitätile ei si sexualitatea cam ostentativä, tipicä perioadei perestroikiste târzii, rämâne totusi o imagine reprezentativä a tinerilor rebeli rusi de la apusul sovietismului.
misto topic....am intrat pt k titlul mi l-a readus in minte pe james dean...james dean din toate filmele lui, dar mai ales in postura de rebel. si tot topicul....felicitari. finally, fara certuri si injurii. si cu substanta.
misto topic....am intrat pt k titlul mi l-a readus in minte pe james dean...james dean din toate filmele lui, dar mai ales in postura de rebel. si tot topicul....felicitari. finally, fara certuri si injurii. si cu substanta.
Ce faci dear ? :oops:
urmaresc topicul asta care imi place... :P si nu ratez premierele de la hollywood :P
da' despre dame rebele si controversate si geniale pe deaspra nu scrieti? sau nu cadreaza?
Aseara, TVR Cultural a programat "If...", care - asa cum s-a notat si mai sus - este unul dintre filmele-etalon ale societatii britanice din anii '60. Nu mai vazusem filmul decat o singura data, acum cativa ani buni, cam in aceeasi perioada in care am 'bifat' un alt film reprezentativ pentru Anglia anilor '60, "Blowup" (pe care, insa, l-am revazut de nenumarate ori). Din filmul lui Lindsay Anderson am ramas cu amintiri fugare ale finalului si ale interioarelor colegiului si cu imaginea lui Malcolm McDowell afisand inconfundabilul zambet machiavelic sau catarat pe acoperis cu o mitraliera in mana.
M-am simtit extraordinar reimprospatandu-mi memoria despre acest film si as nota secventele dominate de muzica, 'joaca' de-a tigri, aplicarea pedepsei etc. Dar mai ales atmosfera de internat in sistemul de invatamant britanic, sub forma de contrapunct a ultimului film cu Harry Potter ;).
CAND ERAM IEU TANAR!!!!!!!!!
starkweather
30 Jan 2006, 16:45
Filme cu rebeli pe care le-am vãzut ºi mi-au plãcut:
1. "The Wild One (Sãlbaticul)", S.U.A. (1953) cu Marlon Brando (pãrerea mea e cã ar fi trebuit sã se sfârºeascã tragic)
2. "Rebel Without a Cause (Rebel fãrã cauzã)", S.U.A. (1955) cu James Dean, Natalie Wood, Sal Mineo
3. "Bonnie & Clyde", S.U.A. (1967), cu Faye Dunaway, Waren Beaty (eu îi condider pe Bonnie ºi Cyde rebeli)
4. "Badlnads (Banda nebunã)", S.U.A. (1973) cu Martin Sheen, Sissy Spacek prelucreazã mitul ucigaºului adolescent Charles Raymond Starkweather
5. "The Delinquents (Copii teribli)", Australia (1989), cu Kylie Minogue
6. "Murder in the Heartland (Caruselul crimei)", S.U.A. (1993) cu Tim Roth 8) , Fairuza Balk, Brian Doherty, filmul despre Charles Raymond Starkweather
Cinemania
29 Jun 2009, 16:33
ioi ce topic fain avem aici :D
Easy Rider....uitandu-ma la el ma taie un fel de nostalgie ciudata a unei perioade pe care, desigur, nu am trait-o...foarte ciudat, nu ?
Wyatt (Peter Fonda) si Billy (Dennis Hopper) ma duc cu gandul la cei doi nelegiuiti celebri, Wyatt Earp si Billy The Kid
si acum imi vin in minte cei doi pe motociclete...Born To Be Wild, daddy-o
corinka
29 Jun 2009, 21:36
Cinemania, minunat topic ai adus "la suprafata"! Eu am o slabiciune pentru eroii rebeli ai lui Tarantino: "mireasa" ( :x ), banda din Reservoir Dogs sau, fireste, cuplul din Natural Born Killers, care practic tot lui Tarantino ii apartine. De fapt, cuplurile rebele au avut mereu un farmec aparte (a se vedea, de asemenea Bonnie and Clyde sau Marianne si Ferdinand din Pierrot le Fou).
ricutza
30 Jun 2009, 10:42
Cinemania, minunat topic ai adus "la suprafata"! Eu am o slabiciune pentru eroii rebeli ai lui Tarantino: "mireasa" ( :x ), banda din Reservoir Dogs sau, fireste, cuplul din Natural Born Killers, care practic tot lui Tarantino ii apartine. De fapt, cuplurile rebele au avut mereu un farmec aparte (a se vedea, de asemenea Bonnie and Clyde sau Marianne si Ferdinand din Pierrot le Fou).
problema, din punctul meu de vedere, e ca rebelii de care zici tu, au o cauza un pic mai fictiva. Adica, ma gandesc ca poate m-as putea identifica cu elevii din If, presupunand ca as fi trait vremurile alea...Cu personajele lui Tarantino merge mai greu... Ei se revolta impotriva unui sistem local care poate fi condus de niste legi cu care eu sa nici nu fiu de acord.
miercuri
30 Jun 2009, 13:08
Mie nu mi-a placut niciodata Natural Born Killers, mi s-a parut asa o spoiala :P si Juliette Lewis ma enerveaza ingrozitor!
In schimb mi-a placut enorm Wild at Heart al lui Lynch, cu Nicholas Cage si Laura Dern tinerei. N-o sa uit niciodata cum ii canta Cage 'Love Me Tender' purtand his 'snakeskin jacket'!
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2024, Jelsoft Enterprises Ltd.