Ars poetica

[Pitbull]

Mä bätea gândul demult sä propun si un topic de poezie, dar am ezitat, dintr-un motiv destul de simplu: aerul de duritate afectatä care dominä în parte CineMagia ar putea determina o atitudine de dispret fatä de asa-zisa vulnerabilitate a spiritelor sensibile care simt nevoia sä se exprime în versuri - "compozitia poeticä e pentru domnisoare", cum s-ar spune. Totusi, adevärul este cä stilul liric poate cel mai bine sä exprime anumite stäri si sentimente, iar mäiestria lui, atunci când e bine stäpânitä, atinge cote unice. Si chiar dacä adeväratii poeti sunt rari, nu e nimic rusinos în a încerca uneori, cu modestia cuvenitä, sä päsim pe urmele lor. "Cä nu e om sä nu fi scris o poezie / Mäcar o datä, doar o datä-n viata lui" - cum spunea o veche romantä.
Si, întrucât asearä, când mi-era lumea mai dragä, mi-a sunat muza la interfon si mi-a dictat niste strofe, m-am hotärât sä vi le împärtäsesc - si, cu ocazia asta, sä deschid si acest topic de poezie. Precizez cä eu nu sunt decât initiatorul lui, si doar rareori, în viitor, voi mai posta aici unele productii proprii mai vechi - probabil, când voi dori sä-l mai împrospätez, readucându-le oamenilor aminte de el. În rest, oricine a comis vreodatä versuri si se încumetä sä ni le destäinuie, va fi binevenit aici. Desigur, fiecare pozie, în mäsura în care stârneste replici, poate fi urmatä de scurte discutii.
Dacä poezia se va bucura de suficientä popularitate în Cafenea, propun ca mai târziu sä deschidem un al doilea topic, dedicat altor autori. Oricine poate simti nevoia la un moment dat sä ne împärtäseascä un vers din Pasternak, o poemä a lui Walt Whitman, un sonet necunoscut de Tudor George, o strofä din Sapho, o baladä de Lorca sau un haiku de Abälutä. Pentru moment, însä, as dori ca "Ars Poetica" sä se rezume la propriile noastre poezii (atâtea cât sunt - dacä sunt...). Apoi, vom mai vedea.

"Answers" este räspunsul la o poezie mai veche a mea, scrisä acum trei ani si ceva, si intitulatä "Questions". Poate o voi posta altä datä. De ce le-am scris în englezä...? Din motive personale.

[Pitbull]

Answers

It came afore from dark, vibrating in its shine,
It filled the empty stark with flawour rich as wine,
Embalmed the live raw scars with a sweet smelling dope,
And like as many stars, it sparkled full of hope.

An angel's wing it seemed, a Holy Spirit's kiss,
My outlook it redeemed, enfolding it in bliss,
A human to be yet, reborn from the cold ghost,
The right I thought to get, when taking this saint host.

Behold! I told them all. There's justice still around!
This man, who once did fall, rose up from frozen ground,
No doom eternal is, no sentence is too hard,
Ordeal that was his, came now to fair reward.

Beware, they did reply. Delusions are so rife,
You better wonder why, you better get a life,
There's no such thing as fairness, this world is meant to suck,
Keep faithful to your harness, don't be a sitting duck.

Words of caution, knowing, that I'd have better heed,
There was no angel, no wing - there was only my greed,
Only my hunger, ghoulish, to be alive again,
Only my empty, fool wish, a short reprieve to gain.

A dream that seemed so pure, so real and so sweet,
All ailments apt to cure - and it was just a cheat,
How could I know or guess that it was all a lie,
Perfidious, no less - and so I wonder: why?

For certain, the dark lord is in full omnipotent,
For sure, his power's word is immune to all repent,
His ways are ever cunning, his tricks don't ever cease,
To always catch those running, their vigilance appease.

And once his net he so cast, entrapping me once more,
The outcome, never too fast, has opened the old sore,
So unawares attacking, once bringing down my guards,
To left and right all hacking, all breaking into shards.

We warned you, didn't we? said the voices all anew,
There's now no use to be sad, better confess we knew,
You better do forget it, your feet bring back to ground,
About fake hopes don't fret it, they're never true and sound.

I pity you, poor skeptics, replied I with a laugh,
For you there are no kept tricks, the way is always rough,
No prizes ever gotten, no breath of springtime breeze,
You see the world as rotten and putrid as it is.

To crawl forever, trampled, all strung along one chain,
To gallows on the ramp led, the verdict's all so plain,
The haven so awaited reveals only a chasm.
What use to have it stated? It's all a pleonasm.

Instead of truth so cruel, I keep to my sweet lie,
Believeing in my jewel, I save more than one cry,
If doomed to live in dungeon, no window for us all,
Before to humbly trudge on, I paint it on the wall.

I know it's immaterial, and yet I still believe,
My words now better hear y'all, that's all that means to live:
Condemned before birth even to an ongoing scream,
The way to make it even is keeping to the dream.


Mihnea Columbeanu - Pitbull
April 20, 2005, h. 22:35-23:50
Bucharest, Romania

[EgoN]

iar facem cenaclu de poezie? unii oameni kiar is patrunsi pana in maduva oaselor de spiritul renascentist! cine se baga la un topic despre sculptura si dansuri?

[nume]

Mai a existat topic "de poezie". Din pacate acolo nu era decat o sectiune de poezioare si versulete luate cu copy si paste de pe net. Lumea s-a plictisit de el.

[Ankhy]

si eu care vroiam sa "dezbatem" niste poezii de-ale lui Brautigan :(

[Pitbull]

Fii binevenit(ä), Ankhy, si binevenitä fie-ti si propunerea!
Hai sä le dezbatem, de ce nu? Oricum, din moment ce atât topicul ästa cât si cel vechi, mentionat de Nume, s-au "bucurat" (mai bine zis, s-au "supärat") de o participare atât de restrânsä, arätând cä lumea CineMagistä nu prea empatizeazä cu poezia, e clar cä un singur topic e arhisuficient atât pentru poeziile noastre proprii, cât si pentru ale altora.
Prin urmare, schimbare de politicä topictorialä: ARS POETICA e deschis oricäror poezii, de orice autori.
Hai, posteazä-le, si sä vedem ce si cum.

[Ankhy]

Bine te :) /v-am gasit. Nu pot sa spun ca sunt o mare "devoratoare" de poezie. Dar imi place sa mai citesc din cand in cand.. Imi place sa o transform in scenariu de film (pe unde se poate), sa fac distributia, si sa ii estimez un buget (glumesc...).
Va propun It's Raining in Love (Brautigan, dupa cum va "amenintam" ieri). Aveam intr-o zi pofta sa traduc ceva, si am dat peste poezia asta.
Sunt curioasa daca mai inspira si pe altcineva ...

I don't know what it is,
but I distrust myself
when I start to like a girl
a lot.

It makes me nervous.
I don't say the right things
or perhaps I start
to examine,
evaluate,
compute
what I am saying.

If I say, "Do you think it's going to rain?"
and she says, "I don't know,"
I start thinking : Does she really like me?

In other words
I get a little creepy.

A friend of mine once said,
"It's twenty times better to be friends
with someone
than it is to be in love with them."

I think he's right and besides,
it's raining somewhere, programming flowers
and keeping snails happy.
That's all taken care of.

BUT

if a girl likes me a lot
and starts getting real nervous
and suddenly begins asking me funny questions
and looks sad if I give the wrong answers
and she says things like,
"Do you think it's going to rain?"
and I say, "It beats me,"
and she says, "Oh,"
and looks a little sad
at the clear blue California sky,
I think : Thank God, it's you, baby, this time
instead of me.

[GhitzaCartitza]

Scara la cer

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

[Pitbull]

Foarte interesant acest Richard Brautigan!
http://www.riza.com/richard/
Märturisesc cä nu auzisem de el, dar poemele lui mä incitä într-adevär. Voi comenta mai mult, dupä ce citesc mai multe.

[herbert]

de ce GhitzaCartitza nu scrie ca a postat o poezie (publicata postum) a lui Marin Sorescu? e un test pentru toti ceilalti care pretind ca "stiu" poezie?
o prima "cartitza" in grupul poetzilor pe Cinemagia! :P

[Pitbull]

Corect! Nu merge sä trântim o poezie, färä a indica si autorul. Da' unde ne trezim aicea? (Pe bune, glumä glumä, da' oshkât! Facem cenaclu de poezie, sau fucem pisici?)

[MinRep]

(Pe bune, glumä glumä, da' oshkât! Facem cenaclu de poezie, sau fucem pisici?)
:lol: :lol: :lol: :w00t:

[GhitzaCartitza]

de ce GhitzaCartitza nu scrie ca a postat o poezie (publicata postum) a lui Marin Sorescu? e un test pentru toti ceilalti care pretind ca "stiu" poezie?
o prima "cartitza" in grupul poetzilor pe Cinemagia! :P
Am uitat! Greseala mea.

[herbert]

hai sa postez si eu o poezie de-a mea care face trimitere si la... film

semne pentru initiati

am mai spus, eram la un film
în tema lui muzicala am remarcat
trompeta lui Nini Rosso
si Raluca mi-a strans mana - un semn
de solidaritate între initiati
mirosul de spray ieftin de mar din sala
ne-a dat un usor sentiment de superioritate
fata de ceilalti
(noi macar stim sa ne ocrotim saracia,
adica o întelegem mai bine, m-am gandit eu)
pe urma am vrut sa-i tin manusele ei
de culoare bleumarin si am scapat jos un ban
care s-a rotit mult, mult (ca la Tarkovski)
pe lemnul lustruit sunator al podelelor
trilulilu! a exclamat cineva
parca vrand sa împarta cu noi
vinovatia declansari acelui vacarm
(mie chiar asa mi s-a parut zgomotul la rotirea
banului - un vacarm, desi, cu sensibilitatea mea,
s-ar fi putut sa exagerez)

pe ecran o doamna cu palarie cu boruri mari
si penaj bogat intra fara graba într-o biserica
(o biserica... catolica, a nuantat Raluca mai tarziu)
ceata manca din zidurile albe
însa detaliul acesta nu dizolva ideea filmului
peisajul ramanea în continuare bine regizat
folosisera tehnica mozaicului: sub felinare
copii lustruind cizmele unui militar cu o cravasa
în mana
(nu, nu era o relatie dusmanoasa între ei
era asa, o idila cu multiple posibilitati de dezvoltare)
apoi cladiri cu coloane si frontispicii desenate
alte case vernil... turnul cu ceas - umbra lui lunga
umilind caldaramul pietei pana la estrada
unde concurenti din provincie fluierau artistic,
o flora si o fauna multicolore
obiecte abandonate,
un batran într-un cimitir batand cu o
nuielusa de alun
într-o cruce de lemn si întreband: da aici cine-i?
apoi alte scene
o harpista într-o pauza de meditatie
(rochia ei avea o culoare muribunda
ceva prevestind parca o primejdie)
un amator de bridge care striga
ca stie cum sa zidim rozbombonul
o statie de tren pustie unde regnul
îsi savarsea ritualul despartirii
din nou cortina muzicala - trompeta lui Nini Rosso
si regretul nostru ca istoria retine foarte putin
din toate acestea

afara ningea ca într-o ilustrata de Craciun

[Pitbull]

Multumiri, Herbie, si pentru cä partizanezi în transeele acestui topic - împiedicând cârcotasii sä spunä: "nimic nou pe frontul de poezie" - si pentru satisfactia pe care ne-o däruiesti cu poemul täu.
Märturisesc cä-mi trezeste un sentiment de invidie. Dupä cum se poate observa deja, eu unul simt poetic în vers clasic. Ori de câte ori am încercat stilul versului alb, am esuat. Si regret asta, pentru cä poezia modernä, atunci când reuseste, devine mult mai puternicä si expresivä decât cea cu ritm regulat si rime sunând în coadä - tocmai fiindcä, lipsindu-se de artificii, e nevoitä sä recurgä la elemente mult mai subtile si profunde.
"Semne pentru initiati" mä duce cu gândul la Cärtärescu, cu observatiile lui lirice asupra contemporaneitätii, si la Dinu Abälutä, mai ales prin îndemânarea cu care frazeazä versurile si propune surprize de ritm si compozitie pe o canava prozaicä. Revenind la valentele ei proprii, esential este cä transmite foarte bine STAREA. Situatia în sine ar fi usor de descris (pentru asa ceva, avem la îndemânä proza): personaje la cinema, imagini filmate, sinapse ducând la idei si sentimente, garnitura micilor incidente din jur si, în final, lumea de afarä. Dar fiecare om percepe aceastä realitate în felul lui, si fiecare asemenea perceptie personalä contureazä o lume în sine - cäci fiecare om e o lume, cum sugereazä Eugen Ionescu în "Regele moare". Iar "Semne pentru initiati" ne insuflä sincer si substantial LUMEA celor doi din salä, ne transmite sentimentalitatea acelei lumi, ne face s-o simtim cât se poate de vibrant. în fond, despre asta e vorba în propozitia poeziei, nu?

[herbert]

multumesc Pitbull pentru comentariul simtitor.
eu nu mai "cad" in rime, simt asa o jena cand vad "straiele acestea".
desi, sustin ca rimarea e necesara la o anume varsta a creatiei. e ca in pictura. mai intai faci studiile clasice: corpul uman, peisaj, "realism obiectiv si obiectival", ca apoi sa treci la abstractiuni, la patrate si alte indescifrari postmoderne...

Franta nu mai scrie poezie cu rime de un secol si ceva si, slava domnului, dau in continuare poeti remarcabili.

mie imi place cum scrie C. Abaluta. e si un foarte fin comentator de poezie...
las' ca mai discutam noi, aici, despre poezie.
cat de saraci sunt acei care nu simt poezia...

[Pitbull]

Wazzause, dude?

Now wazza deal? the tall grandfather's clock did ask
with a mischievous nonblink of his cyclopus eye,
when seeing me again to try
reading his ever cycling stanza.
You still refuse to learn, don't you,
that's all the same singsong again and yet
to cheat you into your belief
that time would spiral on, perhaps,
instead of always chasing after its own tail?
Do me a favor and attempt a smile, poor sod,
it's ages since I try to make you get my pun.

Accomodate him I then tried,
but found that my mouth corners
were too heavily weighed down
by
...
Sorry, no way to see down there.

I reached to feel,
but my hands were too busy
still lower down

much lower down

the lowest down

Them both.

The mirror, then, I searched, with a half-heart,
to try and see the ponderous burdens
- I was just curious, nothing more -
but pearly-cloudy was her face like one day old milk.
Apologies, pray thee, she excused herself,
my beauty mask I'm wearing,
thanks honey
for all this milk and honey
and
by the way
could you cream-on my mug more often?
Your semen does work better than any other balm
for me.
Oh, yes, she added in a husky breath,
yes here it comes,
it's cumming, cumming, cummmmminggggggg

Her vanity I served
but my smile's leadening stayed hidden.
Screw, no deal
yet.

To grin, you want, what for?
inquired then an earthworm passing by.
Follow my lead, old chap,
no mouth to laugh or cry,
no eye to see or weep,
no hands to build or wank,
it's just a merry crawl that's all about.

And since my feet seemed busy to rehearse
the good ole play of stool climbing
beneath the hook
- still empty, but I hope
that not for long -
I settled for the crawling,
to my spine's deeply felt sigh that
he got a short reprieve

he got a long reprieve

make it eternal

it's much safer

Whatuse to learn what's holding down my smile?
Whatuse Chronos to please for all his inept humor?
Whatuse to bring the spermy offering?
Whatuse to try and see a doughy death-mask maggots sprouting?
And what's the use to kick the stool and line the rope
that doesn't but tie straight together flight and ceiling,
the only sort of flight ever allowed
to vermin?

Keep to the ground, you dummy, don't attempt,
forget all answers, and the way might open
to undies under.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2005, May 16, 23:00-23:59
Bucharest, Romania

* * *

Cacechestie, bä?

Acuma care-i treaba? a-ntrebat pendulu
smecher neclipind din ochiu-i de ciclop,
când m-a väzut cä-ncercam iar
sä-i înteleg strofa la nesfârsit rotitä.
Tot nu vrei sä te-nveti, asa-i,
cä-i doar acelasi cântecel, mereu si iar
cu presu sä te ducä spre a crede
cä timpu merge în spiralä, poate,
în loc sä-ti fugäreascä-ntruna coada?
Fä-mi o favoare si mäcar încearcä sä zâmbesti, bädie proastä,
i-o vesnicie de când caut sä-ti explic poanta.

Sä-i fac hatâru-atunci am încercat,
da constatai c-a gurii mele colturi
erau prea greu tinute-n frâu
de
...
Scuzati, n-am cum sä väd pânä acolo jos.

Am vrut sä pipäi,
da-mi erau mâinile prea ocupate
si mai jos

mult mai jos

cel mai jos

Ambele douä.

Oglinda-am cäutat-o atunci, cam färä chef,
sä-ncerc sä väd greoaiele poveri
- eram numai curios, nimic mai mult -
da tulbure perlatä-i era fata ca laptele cel vechi de-o zi.
Mä ierti, rogu-te, s-a scuzat,
e masca mea cosmeticä
mersi, dulceatä
pentru atâtia lapti si miere
si
apropo
n-ai vrea sä-mi dai mai des din smacu täu?
Mai bunä ti-e sämânta decât orice balsam
pentru mine.
O, da, adäugat-a într-o senzualä soaptä,
da uite e pe vine,
îti vine 'mi vinneee vinnnnneeeeeee

I-am mângâiat dar lustrul
dar ale zâmbetului meu ghiulele ascunse au rämas.
Mäciuci, fäcut-am nici o brânzä
încä.

Sä te hlizesti, ai vrea, la ce, mä rog?
Interesatu-s-a trecând o râmä.
Ci ia-te dupä mine, bä bätrâne,
n-am gurä sä mä râd sau sä mä plâng,
n-am ochi sä väz si nici sä läcrimäz,
n-am mâini ca sä durez sau ca s-o frec,
târâsu într-o veselie, asta-i tot.

Si cum aveam cracii prea ocupati sä tot repete
drägutu joc de-a hopa sus pe taburet
aicea sub cârlig
- încä e gol, da sper
cä n-o mai tine mult asa -
M-am multumit cu târâiala
de cu adâncä satisfactie-mi oftä sira
c-o mai scuteam nitel

cä o scuteam mai multicel

mai bine eternel

cä-i mult mai sigurel

Cace chestie vreau sä aflu ce-mi tine zâmbetul legat?
Cace chestie sä-l încânt pe Cronos pentru-ale lui tâmpite bancuri?
Cace chestie sä aduc spermoasele ofrande?
Cace chestie cerc sä väd masca mortuarä cocä doldora de viermi?
Si ca ce chestie sä dau cu sutu-n scaun funia sä întind
cä leagä strâns doar zboru de tavan,
singuru soi de zbor ce-l are voie de zburat
scursoarea?

Stai la pämânt, moluscä, nu-ncerca,
uitä de-orice räspunsuri, si poate s-o deschide drum
de supt dedesupt.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 mai 2005, 00:00-00:28
Bucuresti, România

[Pitbull]

The Morning Fries' Goddess

There was a time
When trees grew singing books,
When by washing the sky with your own tears
You could have all your castles built,
And when you could chose to become a dog,
A forty candies box
Or an engagement ring with a green sapphire
- at will.

There were those times,
When anyone who brought down a wall
To turn the bricks into humming birds
And the cement into vanilla shake,
Got for reward a naked statue
Fashioned all in all out of piety
With a lustruous sheen of fun.
Cool, eh? ;)

Those days
Of crazy flings above the clouds of floating fluffy fur,
So warm and soft, and full of venison,
How sweet was the twilight leading to the depths,
And how sour the dawn that preceded the wake.
But never for long,
Since by that age,
The angels never came down to earth
To mess everybody with their love.
- Not for long, anyway.

Glory of a long gone era

Today, we wake in the blast of trumpets
Heralding day long night long the advent of the same yesteryear
To the death of tomorrow.
Silk chains keep us bound to the Now,
And sometimes,
In the short breaks when the only sound is the gnats rain's incessant patter,
One can hear a pewter child wistfully asking:
"Mother, now can we go and be alive a bit, please?"

And the spider mom replies:
"Hush, baby - you don't want to wake up the Goddess.
It's Her Who gives us our morning fries, after all."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
2005, May 17, h. 00:45-01:05
Bucharest, Romania

* * *

Zeita cartofilor de dimineatä

A fost o vreme
Când în pomi cresteau cärti cântätoare,
Când spälând cerul cu propriile lacrimi
Îti puteai clädi toate castelele,
Si când puteai alege sä devii un câine,
O cutie cu patruzeci de bonboane
Sau un inel de logodnä cu un safir verde
- dupä chef.

Au fost acele vremuri
Când oricine care dobora un zid
Ca sä transforme cärämizile în päsäri colibri
Si cimentul în shake de vanilie,
Primea drept räsplatä o statuie goalä
Fäuritä numai si numai din pietate
Cu o pojghitä lucioasä de haz.
Marfä, mm? ;)

Zilele acelea
De chefuri nebune deasupra norilor de blanä pufoasä plutitoare,
Asa de calzi si moi, si plini de vânat,
Ce dulce era amurgul care ducea în adâncuri,
Si ce acri zorii dinaintea veghei.
Dar niciodatä pentru mult timp,
Cäci în epoca aceea
Îngerii nu veneau niciodatä pe pämânt
Sä-i încurce pe toti cu iubirea lor.
- Nu pentru multä vreme, oricum.

Glorie a unei ere de mult apuse

Azi, ne trezim în tipät de trâmbite
Anuntând câtu-i ziua câtu-i noaptea de lungä sosirea aceluiasi antärt
Spre moarea mâinelui.
Lanturi de mätase ne tin legati de Acum,
Si câteodatä,
În pauzele scurte când singurul sunet e ropotul necontenit al ploii de täuni,
Se poate auzi un copil de plumb întrebând cu jale:
"Mamä, acum putem merge sä träim si noi putin, te rog?"

Si mama-päianjen îi räspunde:
"Taci, puiule - doar nu vrei s-o trezesti pe Zeitä.
Cä Ea ne dä cartofii präjiti în fiecare dimineatä, la urma urmei."

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
17 mai, 2005, h. 01:05-01:16
Bucuresti, România

[Pitbull]

Bun, acum c-am reusit sä le postez, pot spune linistit: m-au izbit astä searä. Si datoritä respectului meu pentru versul alb, le-am încercat ca atare.

[Pitbull]

Bäi... (sau "bey", în net-langaj), îmi pare räu cä poezia are atât de putini preopinenti printre noi. Speram ca mäcar din când în când...
Herbie, dormi, mamä? Lasä halatu' negru, lasä frisca, hai si mai sustine!
Pânä una-alta, astä searä mi-a mai träsnit una pân' tzest, asa cä hai s-o pun:


America, Land Of My Dreams

Sometimes,
I miss America,
Land of my childhood years.
I miss that high realm of freedom,
That like a beacon shone onto the dark
Coming from sunrise.
I miss that land of hope,
That land of truth and plenty,
I miss that land of love,
America, land of my childhood.

I miss sometimes America,
The land of those who said
In God we trust
When to us, others, God denied was.
The land of truth,
When we were forced to live in lie.
The land of welcome
For all homeless refugees.
The land of friendship
For the ones driven away by hatred.
America, land of my hope.

I miss America,
The knowledge land,
For those who lived in ignorance.
The land of honest work and plenty,
For those who trudged in slavery.
The land of honest freedom,
When others ones invading always sought.
Land of protection and defense
For al the lesser downtrodden.
Land of democracy and rights
When others have the right just to obey.
America, land of my trust.

I miss America, I do,
The one that I believed in.
The one always respecting others' way
And never trying to impose its own.
The one who helped, and never did abuse,
The one who freed, and never tried to conquer.
America of Lady Liberty afar,
Not of MacDonald's in my hometown.
America of Whitman and of Bernstein,
Not of the MTV around the world.
America of Griffith, not of Spielberg,
America that seemed to be,
A land of wisdom and of worth.
America, land of my dreams.

I miss America that hadn't
Driven away God from its schools.
America whose children were
Clever and clean, and not brainwashed.
America whose people were
At least allowed to think
They were own masters of their life.
America whose star of freedom
Had five proud points, not six.
America of good World Order of the Old.
Not of the "New".
I miss America that flied so high,
Secured of ever fall and doom.
America... a land of dream.

Oh, yes, I miss so much America,
The one before the dream came to an end.

Pitbull - Mihnea Columbeanu
July 2, 2005, h. 00:00-00:23
Bucharest, Romania

[herbert]

of, Pitbull, Pitbull, ca tare sentimental mai esti tu prin partile esentiale.
uite un poem pe care il deconspir in ziua cand am urcat cu Ioana in 1072005 si am trait in ritmul muzicii din 2046.

campia

iar noi asteptam
ascultam cum respira tacerea
cate unul se uita pe furis
(nu avea o privire ubicua)
sa înteleaga daca credem la fel
în ochii lumii paream o echipa
dar aceasta era o sintagma perversa
cu o patina amara
ca un muschi înflorit
pe lemnul unei ferestre la umbra

de fapt noi umblam prin gradini cultivate
cautam nuante
criofite - cum ar spune Galgotiu

cineva (un plesiozaur al vremii)
ne privea cu îngaduinta
“ca niste sticle cu vin bun
puse în frapiere sunteti”
spunea el încercand o comparatie
si monta în calea noastra
borne lucitoare din bambus
sa ne studiem charisma

observam si alte semne
dar noi recitam pe rand din legea pendulei
ne stapanea asa un elan filantropic
descriam naivitatea pasarilor
mai visam putin fauve
transgresam antinomii
Ioana spunea de exemplu:
“maine e ziua minerului”
fiecare întelegea cat putea sa-nteleaga
din vorbe de-acestea
si mergeam...
un vant ne batea în fata
gaseam o carte citeam:
“acum va deplasati spre un alt sentiment
sa va vad cum mesteriti la decoruri”
scria enigmatic acolo

[Pitbull]

of, Pitbull, Pitbull, ca tare sentimental mai esti tu prin partile esentiale.
Cu asta m-ai terminat!!! :D

campia

(...)
cate unul se uita pe furis
(nu avea o privire ubicua)
(...)
cineva (un plesiozaur al vremii)
ne privea cu îngaduinta
“ca niste sticle cu vin bun
puse în frapiere sunteti”
spunea el încercand o comparatie
(...)

Väzut, pläcut - în special cele reproduse.
Mäi, tu ai ceva-ceva din Dinu Abälutä...

[Floydman]

mi-e imi lipseste america...precolumbiana....

[Pitbull]

Aia nu era Americä, dragä, aia era Aztecia Liberä, Olmecia Imperialä, Incasia Independentä, Maya Regalä, Pieilerosia Tribalä, etc., etc...

[Nightwane]

ORGASM

Vreau sa ma scufund intre picioarele tale,
Vreau sa patrund in zona interzisa,
Vreau sa patrund in fructul otravitor,
Sa ma invalui in iubire,
Sa ma arzi in biserica ta,
Sa imi sacrifici sufletul mizerabil,
Sa iti strapung religia,
Cu crucea incinsa a iubirii,
Vreau sa-ti profanez pantecul sacru...
Vreau sa devin himera ta,
Vreau sa iti fiu copil nelegiuit
Vreau sa iti fiu copil nelegitim,
Vreau sa fiu tot ce nu-ti doresti
Vreau sa fiu tot ce n-ai sa iubesti.
Sacrifica-ma pentru o lume mai buna
Sacrifica-ma pentru a scapa de ciuma
Arde-ma, purifica-ma...omoara-ma.

Vreau sa ma scufund in tine
Vreau sa devin sufletul tau
Vreau sa iti innegresc inima
Vreau sa iti ard inima
Hraneste-te...asa cum ma voi hrani si eu
Voi fi fructul bolnavicios
Ma voi zvarcoli ca un vierme
Iti voi provoca agonii.

Vreau sa ma iubesti,
Vreau sa fii fermecata
Intr-o tacere mormantala,
Vreau sa tipi de durere
Vreau sa iti dezvelesc corpul
Sa iti distrug lumea
Sa fiu un vierme
Sa fiu un cancer
O tumoare...
O boala superba,
Provocandu-ti greata.

Vreau sa ma infrupt din ploaia magica
Dintre coapsele tale,
Vreau sa iti arat durerea,
Vreau sa iti arat negrul,
Sa iti arat prapastia,
Si scoica pestilenta,
In care traiesti,
Si lumea...
Si cancerul...

Si cand ma voi naste,
Fiindu-ti fiu,
Vom face dragoste,
Pentru ca Dumnezeul tau sunt eu,
Pentru ca sunt cancerul tau...

[obvious]

Als das Kind Kind war,
ging es mit hängenden Armen,
wollte der Bach sei ein Fluß,
der Fluß sei ein Strom,
und diese Pfütze das Meer.

Als das Kind Kind war,
wußte es nicht, daß es Kind war,
alles war ihm beseelt,
und alle Seelen waren eins.

Als das Kind Kind war,
hatte es von nichts eine Meinung,
hatte keine Gewohnheit,
saß oft im Schneidersitz,
lief aus dem Stand,
hatte einen Wirbel im Haar
und machte kein Gesicht beim fotografieren.

Als das Kind Kind war,
war es die Zeit der folgenden Fragen:
Warum bin ich ich und warum nicht du?
Warum bin ich hier und warum nicht dort?
Wann begann die Zeit und wo endet der Raum?
Ist das Leben unter der Sonne nicht bloß ein Traum?
Ist was ich sehe und höre und rieche
nicht bloß der Schein einer Welt vor der Welt?
Gibt es tatsächlich das Böse und Leute,
die wirklich die Bösen sind?
Wie kann es sein, daß ich, der ich bin,
bevor ich wurde, nicht war,
und daß einmal ich, der ich bin,
nicht mehr der ich bin, sein werde?

Als das Kind Kind war,
würgte es am Spinat, an den Erbsen, am Milchreis,
und am gedünsteten Blumenkohl.
und ißt jetzt das alles und nicht nur zur Not.

Als das Kind Kind war,
erwachte es einmal in einem fremden Bett
und jetzt immer wieder,
erschienen ihm viele Menschen schön
und jetzt nur noch im Glücksfall,
stellte es sich klar ein Paradies vor
und kann es jetzt höchstens ahnen,
konnte es sich Nichts nicht denken
und schaudert heute davor.

Als das Kind Kind war,
spielte es mit Begeisterung
und jetzt, so ganz bei der Sache wie damals, nur noch,
wenn diese Sache seine Arbeit ist.

Als das Kind Kind war,
genügten ihm als Nahrung Apfel, Brot,
und so ist es immer noch.

Als das Kind Kind war,
fielen ihm die Beeren wie nur Beeren in die Hand
und jetzt immer noch,
machten ihm die frischen Walnüsse eine rauhe Zunge
und jetzt immer noch,
hatte es auf jedem Berg
die Sehnsucht nach dem immer höheren Berg,
und in jeden Stadt
die Sehnsucht nach der noch größeren Stadt,
und das ist immer noch so,
griff im Wipfel eines Baums nach dem Kirschen in einemHochgefühl
wie auch heute noch,
eine Scheu vor jedem Fremden
und hat sie immer noch,
wartete es auf den ersten Schnee,
und wartet so immer noch.

Als das Kind Kind war,
warf es einen Stock als Lanze gegen den Baum,
und sie zittert da heute noch.

et ca...

[Pitbull]

CURAT orgasm!
Pe bune, Nighty, nu-i räu diloc! Da' diloc, diloc, diloc!
Welcome to the club, cä Herbie si cu mine stäteam aici ca huhurezii... Don't leave us!

[Nightwane]

CURAT orgasm!
Pe bune, Nighty, nu-i räu diloc! Da' diloc, diloc, diloc!
Welcome to the club, cä Herbie si cu mine stäteam aici ca huhurezii... Don't leave us!

uhm..aia e singura mea tentativa de poezie. Imi place mai mult sa ma joc cu proza, macar proza nu imi iese asa de prost :lol:

[Pitbull]

Atunci... sä zicem cä-i un prim pas... cu DREPTUL!

[Ambra Blu]

ORGASM

Vreau sa ma scufund intre picioarele tale,


Ce e, frate, poezia asta fagothica? E Craddle of Filth tradus in romaneste?

[Nightwane]

Ce e, frate, poezia asta fagothica?

Un cacat, ce dracu' sa fie? :lol:

[Ambra Blu]

Lolz. You are darn right.

[Pitbull]

Sehr schön, Oby!
Päcat cä de la sase ani am uitat atât de total germana, încât mi-e imposibil sä înteleg altceva decât cä versurile sunä foarte frumos.
O variantä româneascä n-ai?

[Pitbull]

Ce e, frate, poezia asta fagothica?
Un c****, ce dracu' sa fie? :lol:
Dacä aprecierile budiste (nu "buddhiste"!) se opresc aici, fac si câteva comentarii tip "cenaclist" (cäci nu poti merge la budä dacä n-ai trecut si pe la "cena").
Tinând seama de precizärile lui NightWane cä nu se simte atras de genul liric, tendintele sale îndreptându-se mai mult spre prozä, iar poezia de mai sus fiind o încercare singularä, de datä mai veche, se impun urmätoarele precizäri.
Se observä clar cä versurile au anumite neîmpliniri. În mare parte, sunt de un simplism sub-poetic, ceea ce, dat fiind contextul erotic al poeziei, duce inevitabil la o glisare spre vulgaritate (ca în exemplul ironizat de Ambra). Parcurgând întreaga poezie, se observä imediat cä ea poate fi lucratä, stilizatä, mult îmbunätätitä.
Esentialul este cä acest efort de perfectionare MERITÄ ÎNTREPRINS (fie si doar în principiu), pentru cä poezia are FIOR LIRIC (acel "a fi" esential al oricärei poeme, care dacä nu e... nimic nu e). Träirea sentimentului erotic e nu numai sincerä, ci si cu un potential artistic consistent. Acest lucru se observä în structurarea generalä a versurilor, cât si în existenta câtorva combinatii distinse prin acea inventivitate inefabilä, specificä poeziei - în special finalul.
Probabil cä NightWane nu va scormoni mai adânc pe cärarea poeziei, dar asta nu face ca versurile de mai sus sä merite dispret. Chiar rämânând un caz izolat, poezia lui contine un germene liric autentic, care meritä oricând atentie.

[Ambra Blu]

Dacä aprecierile budiste (nu "buddhiste"!) se opresc aici, fac si câteva comentarii tip "cenaclist" (cäci nu poti merge la budä dacä n-ai trecut si pe la "cena").


Coena-buddhism-budism: a)in latrinis b)iluminare-luther.

[BeNnY]

Ti-ai ales poezia gresita s-o intrepretezi in toate felurile posibile, gasesti mai multe in poezia lui decat a vrut el sa spuna. Otherwise, sa spunem doar ca-mi place mai mult cand nu scrie in versuri.

[Pitbull]

@Ambra:
Binevenitä precizare, mai ales în lumina scolasticii Sfântului Toma d'Aquino.

@BeNnY:
Iartä-mä, colega, putin mai deslusit se poate...?

[Ambra Blu]

@Ambra:
Binevenitä precizare, mai ales în lumina scolasticii Sfântului Toma d'Aquino.


No pen, no ink, no table, no room, no time, no quiet, no inclination.
J.J.
That's poetry baby
N.B.K.

In fact, I was looking for another quote from JJ, pertaining to some Persian scholars' light, but I couldn't remember it.

[Pitbull]

Comoara noasträ? Vinul.
Palatul nostru? Taverna.
Tovaräsele noastre credincioase? Setea si betia.
Nelinistea n-o luäm în seamä, cäci stim cä sufletele noastre,
a noastre inimi si-ale noastre cupe, si mantiile noastre maculate
nu au de ce se teme de praf, de apä si de foc.
(Omar Khayyam)

[Ambra Blu]

In taberna quando sumus
non curamus quid sit humus.

[Pitbull]

Lui Priap

De-ai avea-n grädinä poame
Câte versuri ti-au fäcut,
Nici strävechiul Alcinous
Nu-i ca tine de avut.

[Ambra Blu]

Hic erit in lecto fortissimus

[Pitbull]

Timeo hominem unius libri.

[Ambra Blu]

Timeo hominem unius libri.

And that is the Book. According to Gongora, however, Fortune presents gifts not according to the book.

[nume]

ORGASM
Vreau sa ma scufund intre picioarele tale
Vreaub sa fut ceva strain da' nu tip in gura mare.

[Pitbull]

Claudite jam rives, pueri: sat prata biberunt.
Apropo, cine n-are un Ambra Blu, sä-si cumpere! Deja mi-am îngrämädit pe masä Omar Khayyam, Poeti Latini si Petit Larousse! Incä putin, si mut aici toatä biblioteca! Omul, cât träieste, învatä! :)

[Ambra Blu]

Vergiliu ala, mare om. Stia cind sa puna punctul G.

[nume]

Am impresia ca incepeti sa va iubiti ...

[Pitbull]

Arrrgh, mä provoci! Tu vrei s-ajung la mia de mesaje-n noaptea asta? Hai, cä mai lipsesc doar 81!

Pentru tot ce stii tu cânturi, firul lor acum deschide!
Aflä cä si eu fac versuri, uns cu har de Pieride!
(Bucolica IX)

[Ambra Blu]

It means we'll manage
I'll master your language and in the meantime
I'll create my own
By my own

[Pitbull]

Impossible?
This word, I don't know.

[Floydman]

intotdeauna latina mi s-a parut o limba neadaptata expresivitatii poetice. oricat au incercat poetii latini. pur si simplu nu imi pare facuta pt asa ceva. latina ramane limba rationamentelor pragmatice, a administratiei si dreptului.

scuzati! sa pun si eu o poezie. are cateva luni.


Rãpitor

Devoreazã-mã crud.
Dã-mi anestezicul profund al unui "te iubesc",
Prin limbã ºi buze
Sã nu mã doarã.
Cât e carne pe os,
Cât e inimã în piept,
Cât mai am mãduvã
Sã te simt prin mine.
Înfige-ti colþii din idei translucide.
Pradã-mi fiinþa cu ei
ªi uitã-te fix ca un rãpitor hipnotic.
Nu mã slabi din ochi
Cãci iluzia s-ar topi
ªi s-ar putea sã uit cã mã iubeºti.
Veninul inocent,
Otrava inconºtienþei necesare,
De s-ar scurge în mine fãrã sãrut ºi priviri
Atunci, trezit din somn
Aº urla , iubito,
Pentru fiecare bucatã de muºchi
Pe care ai rupt-o cu ideile tale,
Stileþi din dinte de piranha
Înfipþi în mine
Pâna în gingia personalitãþii tale.
Cu voluptatea unui te iubesc, muºcã-mã
Sã mã îmbãt o clipã,
Pânã va ramâne doar scheletul meu de vise
ªi vei înota cu ochii aþintiþi
Spre o altã consumabila iubire.

[Pitbull]

Hmmm... O poezie cam "la jumätate", as zice... M-ar tenta sä-i replic cu acelasi argument - tu, mult iubite Floyd, esti mai degrabä omul rationamentelor pragmatice, decât al exprimärii poetice - dar nu vreau sä gresesc. In fond, sunt primele versuri de-ale tale pe care le citesc, asa cä... De discutat, de discutat.

[obvious]

inevitabil moment baudelaire.

...
adeseori iubirea-mi de arta parc-ar stii
caci ia infatisarea femeii prea-frumoase
si nascocind fatarnic istete viclenii
mi-obisnuieste buza cu filtre ticaloase.

departe-apoi de ochiul lui dumnezeu din cer
pe sesurile silei, profunde si sleite..

there's more. dar atat.
poeti irlandezi .

[Floydman]

Hmmm... O poezie cam "la jumätate", as zice... M-ar tenta sä-i replic cu acelasi argument - tu, mult iubite Floyd, esti mai degrabä omul rationamentelor pragmatice, decât al exprimärii poetice - dar nu vreau sä gresesc. In fond, sunt primele versuri de-ale tale pe care le citesc, asa cä... De discutat, de discutat.

bai, important e ca toate femeile care si-au dat cu parerea despre cum scriu, au zis ca scriu bine, singura care m-a certat , a facut-o pt ca ei nu voiam sa ii scriu... nu ma inspira :lol:

[europe_east]

nu e sigur daca intr-adevar e scrisa de borges, dar e simpatica:

Instants

If I could live again my life,
In the next - I'll try,
- to make more mistakes,
I won't try to be so perfect,
I'll be more relaxed,
I'll be more full - than I am now,
In fact, I'll take fewer things seriously,
I'll be less hygenic,
I'll take more risks,
I'll take more trips,
I'll watch more sunsets,
I'll climb more mountains,
I'll swim more rivers,
I'll go to more places - I've never been,
I'll eat more ice creams and less (lime) beans,
I'll have more real problems - and less imaginary
ones,
I was one of those people who live
prudent and prolific lives -
each minute of his life,
Offcourse that I had moments of joy - but,
if I could go back I'll try to have only good moments,

If you don't know - thats what life is made of,
Don't lose the now!

I was one of those who never goes anywhere
without a thermometer,
without a hot-water bottle,
and without an umberella and without a parachute,

If I could live again - I will travel light,
If I could live again - I'll try to work bare feet
at the beginning of spring till
the end of autumn,
I'll ride more carts,
I'll watch more sunrises and play with more children,
If I have the life to live - but now I am 85,
- and I know that I am dying ...

[Pitbull]

Hmmm... O poezie cam "la jumätate", as zice... M-ar tenta sä-i replic cu acelasi argument - tu, mult iubite Floyd, esti mai degrabä omul rationamentelor pragmatice, decât al exprimärii poetice - dar nu vreau sä gresesc. In fond, sunt primele versuri de-ale tale pe care le citesc, asa cä... De discutat, de discutat.

bai, important e ca toate femeile care si-au dat cu parerea despre cum scriu, au zis ca scriu bine, singura care m-a certat , a facut-o pt ca ei nu voiam sa ii scriu... nu ma inspira :lol:
Deci, dacä eu sunt bärbat, ar trebui sä spun cä scrii prost?
Da' uite cä eu nu spun nici una nici alta - ci doar cä deocamdatä nu stiu ce sä spun. Asta ce-nseamnä, cä-s hermafrodit, sau cä nici nu stiu ce sex am?
Oricum, dacä mai ai, mai posteazä. Sau mäcar dä-mi-le la lecturi particolere.

[Pitbull]

In sfârsit, cu multä caznä, s-a pus în miscare si topicul ästa!
Herbert, Obvious, Europe, Ambra, Floyd, NightWane, vä multumesc pentru participare!
Iar acum, cä am scäpat de riscul unei autobufnilizäri în versuri, sä mai contribui si eu cu una:


Another Spiral

There was a hole smack in the middle of the road, who left it there, one will never know, and came a sucker who didn't watch his step, so that he fell right to the bottom.
He was all alone down there.
He started calling for help.
There were many people passing by, but no one stopped to help him out. Just a few of them, taking pity, threw down a few crumbs.
At lenght, growing tired, the sucker made some efforts and in the end he got out by himself.
All by himself.
All alone.

He looked around, across the field full of shrubs, searching for those who had offered him their charity to give them his gratitude.
But, to his surprise, he fond he was all alone.
Intrigued, he looked on more, and finally he heard them.
They were down in the hole.
All of them.
Calling for help.
And the sucker was out, looking for a way to help them.
All by himself.
All alone.

He hurried to get someone, but he couldn't find anybody around. The closest town seemed deserted. Most shops were closed for the night, only a few nonstop ones had still their doors open - but, no one inside. There were organge lights on in many windows, radios and television sets were still singing their blare - but nobody answered at the door.
He kept searching, moving on to the next town. And to the next one. And so on.
After he went all-around for a few times, he understood there wasn't anyone left.
Only the dogs and cats, and other beasts, were gradually taking over the new heritage.
He was all by himself in the world.
All by himself.

He returned to the hole, and he threw down a lenght of rope that he had taken from one of the last cities he had scoured - in the neighboring country, or perhaps another one.
All the people tried to climb out, scrambling over each other, fighting with their teeth and claws, in the mudbath made by their dejections on the pit's bottom.
Those of them who were struggling less fiercely, started to perish the first.
They were those who had thrown him the crumbs.
Seeing this, the sucker felt duty bound to try and save their lives, although he was endangering his own. But, since he owed them his gratitude, he had no other solution but to go down and help them himself.
So, he jumped to the pit once more.
And suddenly...

He was inside all by himself.
All by himself.

The wails and moans chorus from around let him know they were there now. Had he somehow saved them?
Looking around for some answer, he suddenly noticed the hole's walls.
How comes that he hadn't seen earlier?
They were at reverse.
The walls. Those walls smeared with blood and faeces, streaked with sweat and fingers ruts, strewn with decaying and rotting corpses, were upside down.
Or inside out.
Like a human hung by his feet, or like a kid glove.
The hole was not a hole.
It was a rise. A small but real hill. All around, the world was flat - and very, very deep. Not too high was his peak, really, but surrounded by a chasm. Really.
And he hadn't noticed it before, simply because there was none other rise around, for any comparison.
At its top, the sucker was standing all by himself.
All by himself.

He didn't wonder if his perch was as small as a hillock, or high as the world's roof. It didn't matter to him.
What did matter, was the fate of the others. What was the best for them? To leave them down in their abyss, or to try again and bring them up to him?
So pathetically and pitifully they were crying, that our sucker had no other choice but to get down to them again.
Although his crumbs throwers were all dead since long.
And he knew what was bound to happen.
But nonetheless he did it, fully aware he was all by himself.
All by himself.

And so it went, on and on and on.
To this day, he keeps getting down to them, and every time the precipice and the cliff reverse their positions.
With every attempt, the bottom gets lower.
Or, maybe not.
Maybe it's only the rise that ever gets higher and higher.
The man knows, although he can't see them anymore, that the game goes always the same for them too. It's been a long while since his rope can't reach them anymore, but they still struggle to catch it - and everything happens again: the fights, the deaths, the birhts and rebirths.
Only nobody throws crumbs anymore, because they learned the lesson and now they know it's not worth.
And he knows, by now, that it will never end, that the goal is farther and farther away, that any dream to ever reach it dwindles on and on, in an upside-down geometry.
Still, he accepted his fate and he's living it forever.
There are moments when he wonders if he should feel like a slave.
And moments when he supposes that, since the fateful decision was only and only his own, it would be rather fit to say he's the master.
But, the most often, he remembers he can't be either master or slave, since there's none other close by.
He's no slave.
He's no master.
He is (a sucker?)
He is himself.
All by himself.
All by himself.

And moments when he supposes that, since the fateful decision was only and only his own...
The fateful decision...
...the sucker made some efforts and in the end he got out by himself.
All by himself.
All alone.
...he made some efforts and, (in the end?
Or rather...?)
...in the beginning, he got out by himself.
All by himself.
All by himself.

And they are all there, still there, always around, always far, always low and lower.
All alone.


* * *


Pitbull (Mihnea Columbeanu)
May 24-25, 2005,
Bucharest, Romania




O altä spiralä


Era o groapä drept în mijlocul drumului, cine-a läsat-o acolo, nu se va sti niciodatä, si s-a gäsit un fraier care nu se uita pe unde cälca si pânä-n fundul ei a cäzut.
Era singur, acolo jos.
A început sä strige dupä ajutor.
Treceau multi oameni prin apropiere, dar nimeni nu s-a oprit sä-l ajute sä iasä. Doar câtiva, fäcându-li-se milä, i-au aruncat ceva firimituri.
Cu timpul, säturându-se, fraierul a fäcut un efort si în cele din urmä a iesit de unul singur.
Singur.

A privit în jur, peste câmpul plin de bälärii, cäutându-i pe cei ce-i oferiserä märinimia lor, ca sä-si arate recunostinta.
Dar, spre mirarea lui, a väzut cä era singur.
Nedumerit, s-a uitat mai bine, si în cele din urmä, i-a auzit.
Erau jos, în groapä.
Toti.
Strigând dupä ajutor.
Iar fraierul era afarä, si cäuta o cale sä-i ajute.
De unul singur.
Singur.

S-a gräbit sä aducä pe cineva, dar n-a gäsit pe nimeni prin preajmä. Orasul cel mai apropiat pärea pustiu. Majoritatea magazinelor închiseserä pentru noapte, dar câteva cu orar permanent mai aveau usile deschise - înäuntru, însä, nimeni. Lumini portocalii ardeau în multe ferestrele, aparatele de radio si televizoarele îsi cântau urletul - dar nimeni nu räspundea la usä.
A continuat sä caute, ajungând pânä în orasul urmätor. Si în urmätorul. Si asa mai departe. Si mai departe.
Dupä ce a dat înconjur de câteva ori, a înteles cä nu mai rämäsese nimeni.
Numai câinii si pisicile, si alte dobitoace, se fäceau treptat stäpâne peste noua mostenire.
Era de unul singur în lume.
De unul singur.

S-a întors lângä groapä si le-a aruncat o frânghie pe care o luase dintr-unul din ultimele orase pe care le scotocise - în tara vecinä, sau poate într-o alta.
Toti oamenii au încercat sä se catäre afarä, îmbulzindu-se unii peste altii, luptând cu ghearele si cu dintii, în mocirla formatä din dejectiile lor pe fundul gropii.
Unii, care se zbäteau mai färä tragere de inimä, au început sä moarä primii.
Erau cei care-i aruncaserä firimiturile.
Väzând aceasta, fraierul s-a simtit obligat de onoare sä încerce sä le salveze vietile, desi si-o primejdiuia chiar pe a lui. Dar, cum le datora recunostintä, n-a mai avut ce face decât sä coboare si sä-i ajute de unul singur.
Asa cä a särit din nou pe fundul gropii.
Si deodatä...

Era înäuntru de unul singur.
De unul singur.

Corul vaietelor si gemetelor din jur l-a înstiintat cä acum erau acolo. Îi salvase cumva?
Uitându-se dupä vreun räspuns, dintr-o datä a zärit peretii gropii.
Cum de nu väzuse mai înainte?
Erau invers.
Peretii. Peretii aceia, mânjiti de sânge si fecale, bräzdati de sudoare si urme de degete, presärati cu lesuri în descompunere si putreziciune, erau cu susul în jos.
Sau cu înäuntrul în afarä.
Ca un om spânzurat de picioare, sau ca o mänusä din piele de ied.
Groapa nu era o groapä.
Era o movilä. O colinä micä, dar adeväratä. De jur împrejur, lumea era netedä - si foarte, foarte adâncä. Piscul nu era prea înalt, dar îl înconjura un abis. De fapt.
Si nu observase mai devreme, numai fiindcä nu exista în rest nici o altä înältime, ca sä le compare.
În vârf, fraierul stätea de unul singur.
De unul singur.

Nu s-a întrebat dacä acea culme a lui era micä doar cât un dâmb, sau înaltä ca acoperisul lumii. Nu avea importantä pentru el.
Ceea ce conta, era soarta celorlalti. Ce-ar fi fost mai bine pentru ei? Sä-i lase jos în häul lor, sau sä încerce iar sä-i aducä la el?
Atât de jalnic si nevolnic tipau, încât fraierul nostru n-a avut încotro si a coborât iar la ei.
Desi aruncätorii lui de firimituri erau cu totii morti de mult.
Si stia ce era häräzit sä se întâmple.
Dar a fäcut-o totusi, pe deplin constient cä era singur.
De unul singur.

Si tot asa a mers, la nesfârsit.
Pânä în ziua de azi, el continuä sä coboare la ei, si de fiecare datä präpastia si culmea îsi schimbä pozitia.
Cu fiecare încercare, fundul genunii coboarä tot mai mult.
Sau, poate cä nu.
Poate cä doar muntele devine tot mai înalt si mai înalt.
Omul stie, desi nu-i mai vede, cä si pentru ei jocul a rämas acelasi. E mult timp de când frânghia lui nu mai poate ajunge jos, dar oamenii încä se mai zbat s-o prindä - si totul se întâmplä neschimbat: luptele, mortile, nasterile si renasterile.
Numai firimituri nu mai aruncä nimeni, cäci au învätat lectia si stiu cä nu meritä.
Si mai stie, de-acum, cä nu se va sfârsi niciodatä, cä telul e tot mai departe si mai departe, cä orice vis de a-l atinge cândva se împutineazä pe zi ce trece, într-o geometrie rästurnatä.
Totusi, s-a împäcat cu soarta lui si o träieste la nesfârsit.
Sunt clipe când se întreabä dacä n-ar trebui sä se simtä ca un sclav.
Si clipe când presupune cä, de vreme ce fatidica hotärâre a fost a lui si numai a lui, s-ar cuveni mai degrabä sä spunä cä el este stäpânul.
Dar, cel mai adesea, îsi aminteste cä nu poate fi nici stäpân, nici sclav, de vreme ce în preajmä nu mai e nimeni.
Nu e sclav.
Nu e stäpân.
Este (un fraier?)
Este el însusi.
De unul singur.
De unul singur.

Si clipe când presupune cä, de vreme ce fatidica hotärâre a fost a lui si numai a lui...
Fatidica hotärâre...
...fraierul a fäcut un efort si în cele din urmä a iesit de unul singur.
Singur.
...a fäcut un efort si, (în cele din urmä?
Sau, mai bine zis...?)
...în cele dintâi, a iesit de unul singur.
De unul singur.
De unul singur.

Iar ei sunt acolo, tot acolo, mereu în jur, mereu departe, mereu tot mai departe si mai jos.
Singuri.


* * *


Pitbull (Mihnea Columbeanu)
24-25 mai, 2005,
Bucuresti, România

[herbert]

mai Mihnea, se revolta poetul din mine cand citesc asa ceva.
nu e poezie "compunerea" de mai sus.
poate o ebosa, pe care sa lucrezi rabdator, filtrand aluviunile, materia asta prozastica zgrunturoasa uneori, plata pe portiuni mari...
parabola e valabila, dar ii lipsesc multe: emotia, misterul, aluzia, sugestia, finetea si gratia expresiei..., indraznelile imagistice s. cl.
expresia trebuie disciplinata, lexicul - din nou - filtrat...
poezia e supraliteratura, ajungi greu s-o cunosti, dar nu e fericire mai mare...
hai ca teoria strica omenia...
uite un poem al meu despre... mocirla.

contempland o mocirla

si daca stai si contempli îndelung o mocirla
si daca realizezi ce ti se întampla
(procesul absorbtiei e de ne evitat)
si mai ai si curajul sa spui - cu un rest
de orgoliu al speciei din care te numeri -
cate pericole te pandesc
în postura aceasta deloc fericita
înseamna oare ca-ti cultivi
- cu anume voluptate -
o imagine tragica?

sa rezumam simplu: istoria noastra nu are stil
ce mai înseamna strigatul meu
în malaxorul confuziei valahe?
omorul meu - frumos ca un pacat
pe poligonul fara ambiguitati al destinului?

înger salbatec îmi vor spune
evitand (ca în Proust) sa întarzie cu privirea
din teama sa nu para vulgari

[Pitbull]

mai Mihnea, se revolta poetul din mine cand citesc asa ceva.
nu e poezie "compunerea" de mai sus.
poate o ebosa, pe care sa lucrezi rabdator, filtrand aluviunile, materia asta prozastica zgrunturoasa uneori, plata pe portiuni mari...
parabola e valabila, dar ii lipsesc multe: emotia, misterul, aluzia, sugestia, finetea si gratia expresiei..., indraznelile imagistice s. cl.
expresia trebuie disciplinata, lexicul - din nou - filtrat...
poezia e supraliteratura, ajungi greu s-o cunosti, dar nu e fericire mai mare...
hai ca teoria strica omenia...
Nu te contrazic.
Pentru mine, a fost mai mult un experiment. Stilul ästa (vezi Brautigan, si altii), mä incitä, dar încä nu i-am dat de capät. Nici nu stiu dacä mä reprezintä sau nu. Textul de mai sus a curs de la sine... Sigur, nu necontrolat, am încercat cât am putut, dar cred câ încä îmi lipsesc instrumentele pentru aceastä categorie de vers alb dezvoltat pânä la aparentele unui soi de semi-prozä.
Oricum, nu mä las. Am sä mai lucrez - si la "Altä spiralä", si la genul respectiv în general. Dacä-i am resursele în mine, va iesi - dacä nu, nu.
Oricum, îti multumesc pentru observatii. Le retin.

[raptor]

The Golden Journey to Samarkand de James Elroy Flecker

We who with songs beguile your pilgrimage
And swear that Beauty lives though lilies die,
We Poets of the proud old lineage
Who sing to find your hearts, we know not why, -

What shall we tell you? Tales, marvellous tales
Of ships and stars and isles where good men rest,
Where nevermore the rose of sunset pales,
And winds and shadows fall toward the West:

And there the world's first huge white-bearded kings
In dim glades sleeping, murmur in their sleep,
And closer round their breasts the ivy clings,
Cutting its pathway slow and red and deep.

And how beguile you? Death has no repose
Warmer and deeper than that Orient sand
Which hides the beauty and bright faith of those
Who made the Golden Journey to Samarkand.

And now they wait and whiten peaceably,
Those conquerors, those poets, those so fair:
They know time comes, not only you and I,
But the whole world shall whiten, here or there;

When those long caravans that cross the plain
With dauntless feet and sound of silver bells
Put forth no more for glory or for gain,
Take no more solace from the palm-girt wells.

When the great markets by the sea shut fast
All that calm Sunday that goes on and on:
When even lovers find their peace at last,
And Earth is but a star, that once had shone.

[Pitbull]

Frumos, Raptore, dar esti off-topic.
Aici punem poeme proprii. Pentru versurile altor autori aven topicul "Lyrics"

[HyperX]

...

[Pitbull]

Fior liric autentic.
Limbaj poetic substantial si expresiv.
Simtire sincerä si profundä.
Continut de idei consistent, cu posibilitäti de dezvoltare.

Din päcate:
Stângäcie stilisticä inadmisibilä. Haos si neglijentä în ritm si mai ales în rime, în niste versuri CLASICE, care o datä ce au optat pentru rigoarea catrenelor cu rimä încrucisatä si ritm trohaic (dupä câte se pare, în cele mai multe locuri), trebuia s-o ducä pânä la capät.
Din fericire:
Partea asta e cel mai usor de corectat. FA-O! Meritä!

[herbert]

a venit toamna si m-a "lovit" din nou poezia.
poate va pun in fata un poem ca o oglinda. sa vad...

[Gaandalf]

a venit toamna si m-a "lovit" din nou poezia.
poate va pun in fata un poem ca o oglinda. sa vad...
te rog frumos ... chiar hai ...

[Finaltears]

Sarcastic te intrebi cum sa-ntamplat
Sa nu mai poti trai, si sa te simti uitat,
Dorinta cea mai mare, pe care indraznesti s-o ai
Te-ndeamna spre un fals amurg, plutind spre un ocean de argint,
Sarcastic te intrebi cum sa-ntamplat.

Nu iti gasesti in nici o drama locul
Cu toate ca ai vrea sa zbori, intr-un final
Te amagesti cu zambetele unor ingeri care,
Iti prelungesc sederea mistica fara sa faci nimic ca sa aprinzi cu gandul focul,
Nu iti gasesti in nici o drama locul.

Tu ai crezut intotdeauna ca esti nemuritor
Si ai sa vezi ce altii n-au vazut,
Dar undeva departe cineva iti netezeste pasii
Pentru a nu gresi cand vei renaste undeva in lumea lor,
Tu ai crezut intotdeauna ca esti nemuritor.

Curat si fara de pacat
De vant ai fost purtat,
Imaculata zamislire te-a ratacit prin sentimente greu de inteles, simtind impulsul unei evadari, departe in necunoscut
Si ai ramas in urma, cu ochii atintiti asupra unui orizont aproape imposibil de atins...
...invins

Privit cu ura si dispret, de neiertat
Curat si fara de pacat.

Sperand ca la final de inceput
Ai sa urnesti un nor din cantul lor, auzului placut.
Un ultim cuvant spus fara a clipi
Iti va atinge teama, si vei plange,
Caci ai cazut...
...fara a te fi durut.

[Finaltears]

Viitorul ne ajunge din urma (F.O.A. DAlin)

[st3fan]

:) Zambesc pentru ca am baleiat cele 3 pagini ale topicului, si am vazut ca Pit chiar a "tras" de ele...In acest caz, ma bag si eu.

Cuvantul

In haosul negru cu voce de lut
Prapasti-abisala fara ecou,
O unda, sclipire a aparut!
Coarda infinita a scos ceva nou.

Un sunet zbura parand sufocat
Un sunet de frati profund insetat
O pasare naluca, ce-si cauta lacas,
Un sunet tacutului haos vrajmas.

Sunetele magice-ncepeau sa danseze
Miscarea planetelor sa angreneze
O lume, un Soare, suflare-au creat
Formand un intreg, botezat de vant
Numele lor a fost...un cuvant.

Si-un cap greoi cu piept de plus,
Legat de-al marii viori arcus
Misca din buze si nastea,
Nastea cuvant, si renastea...
_____________________________________________

Parfum

Ma-nchid in mine si miros
Detaliul, la nivel de os...
In lumea ametit revin,
Ii simt parfumul si ma-nchin...

Ea trece si usor m-aplec
Miros adanc si-nghit in sec
Caci pare-a fi un dar divin...
Ii simt parfumul si ma-nchin...

Pe piele-i par de abanos
Si-n par fiinta-am cuviincios
Deschide-mi Poarta caci eu vin!
Ii simt parfumul si ma-nchin...

[Pitbull]

Sarcastic te intrebi cum sa-ntamplat
Sa nu mai poti trai, si sa te simti uitat,
Dorinta cea mai mare, pe care indraznesti s-o ai
Te-ndeamna spre un fals amurg, plutind spre un ocean de argint,
Sarcastic te intrebi cum sa-ntamplat.

Nu iti gasesti in nici o drama locul
Cu toate ca ai vrea sa zbori, intr-un final
Te amagesti cu zambetele unor ingeri care,
Iti prelungesc sederea mistica fara sa faci nimic ca sa aprinzi cu gandul focul,
Nu iti gasesti in nici o drama locul.

Tu ai crezut intotdeauna ca esti nemuritor
Si ai sa vezi ce altii n-au vazut,
Dar undeva departe cineva iti netezeste pasii
Pentru a nu gresi cand vei renaste undeva in lumea lor,
Tu ai crezut intotdeauna ca esti nemuritor.

Curat si fara de pacat
De vant ai fost purtat,
Imaculata zamislire te-a ratacit prin sentimente greu de inteles, simtind impulsul unei evadari, departe in necunoscut
Si ai ramas in urma, cu ochii atintiti asupra unui orizont aproape imposibil de atins...
...invins

Privit cu ura si dispret, de neiertat
Curat si fara de pacat.

Sperand ca la final de inceput
Ai sa urnesti un nor din cantul lor, auzului placut.
Un ultim cuvant spus fara a clipi
Iti va atinge teama, si vei plange,
Caci ai cazut...
...fara a te fi durut.

So and so...
Simtire sincerä, dar aparent cam superficialä. Dacä existä anumite profunzimi, textul nu le sugereazä decât la nivel de intentie, nu si de sondare realä.
Fior liric existent, dar foarte ezitant.
Oscilatie nefericitä între versul alb si cel clasic. Se impune o optiune si respectarea ei. Oricum, continutul si modalitatea generalä de expresie invitä mai degrabä la vers alb, care în acest caz se cere epurat de vestigiile clasice (rime, ritm).
Câteva formuläri poetice frumoase:
"...undeva departe cineva iti netezeste pasii
"...a nu gresi cand vei renaste undeva in lumea lor..."
"Imaculata zamislire..."
Si câteva constructii anti-poetice (prea explicite):
"ingeri care,
Iti prelungesc sederea mistica"
"Tu ai crezut intotdeauna ca esti nemuritor"
"cu ochii atintiti asupra unui orizont aproape imposibil de atins..."

[Pitbull]

:) Zambesc pentru ca am baleiat cele 3 pagini ale topicului, si am vazut ca Pit chiar a "tras" de ele...In acest caz, ma bag si eu.

Cuvantul

In haosul negru cu voce de lut
Prapasti-abisala fara ecou,
O unda, sclipire a aparut!
Coarda infinita a scos ceva nou.

Un sunet zbura parand sufocat
Un sunet de frati profund insetat
O pasare naluca, ce-si cauta lacas,
Un sunet tacutului haos vrajmas.

Sunetele magice-ncepeau sa danseze
Miscarea planetelor sa angreneze
O lume, un Soare, suflare-au creat
Formand un intreg, botezat de vant
Numele lor a fost...un cuvant.

Si-un cap greoi cu piept de plus,
Legat de-al marii viori arcus
Misca din buze si nastea,
Nastea cuvant, si renastea...
_____________________________________________

Parfum

Ma-nchid in mine si miros
Detaliul, la nivel de os...
In lumea ametit revin,
Ii simt parfumul si ma-nchin...

Ea trece si usor m-aplec
Miros adanc si-nghit in sec
Caci pare-a fi un dar divin...
Ii simt parfumul si ma-nchin...

Pe piele-i par de abanos
Si-n par fiinta-am cuviincios
Deschide-mi Poarta caci eu vin!
Ii simt parfumul si ma-nchin...

In mare, cam pe acelasi palier cu versurile lui Finaltears, dar mult mai bine controlat la nivelul detaliilor.
Versurile clasice sunt stäpânite cu o mânä destul de sigurä, dar din päcate pe o linie de micä rezistentä, care nu le justificä (fiind atât de depäsit, versul clasic nu mai poate fi abordat decât cu conditia de a aduce realmente ceva nou - ceea ce e foarte greu; altminteri, rämâne un obligatoriu "exercitiu de cenaclu", pe drumul spre mäiestria dificilä a versului alb.

De remarcat rimele bogate:
"lut / apärut", "ecou / nou", "aplec / sec", "divin / închin", "abanos / cuviincios".
Din päcate, le depäsesc numeric cele särace...:
"sufocat / însetat", "läcas / vräjmas", "danseze / angreneze", "vânt / cuvânt", "plus / arcus", "miros / os", "revin / închin"...
...si FOARTE särace:
"nästea / renästea".

Imagini poetice bune:
"haosul negru cu voce de lut"
"sunet tacutului haos vrajmas"
Imagini bine simtite, dar izbutite doar partial:
"...un cap greoi cu piept de plus,
Legat de-al marii viori arcus"
"Ma-nchid in mine si miros
Detaliul, la nivel de os..."
"Pe piele-i par de abanos
Si-n par fiinta-am cuviincios"
Platitudini:
"O lume, un Soare, suflare-au creat
Formand un intreg, botezat de vant
Numele lor a fost...un cuvant."
"In lume ametit revin, "
"Caci pare-a fi un dar divin..."
"Deschide-mi Poarta caci eu vin!"
"Ii simt parfumul si ma-nchin..."
Non-poezie:
"...a scos ceva nou."
"Miscarea planetelor sa angreneze"

Pentru amândoi (Finaltears si St3fan)
Dacä NU e doar un hobby, dacä VRETI sä compuneti poezie:
- exersati permanent
- mai mult decât atât, cititi CAT MAI MULTA POEZIE, mai ales consacratä si modernä (evitati excesul de poezie veche, oricât de bunä, si orice poezii moderne mediocre si submediocre - "de ziar"; contin capcane, creeazä reflexe proaste la nivel subliminal).
- si cititi DESPRE poezie (comentarii critice pertinente)
- si fiti interactivi: discutati cu cât mai multi oameni competenti propriile voastre versuri si pe ale altora.

[st3fan]

Multumesc pentru aprecieri, deosebit de pertinente si obiective, exact asa cum trebuie.Din fericire "ii" doar un hobby, ca altfel mai aparea o cartulie pe rafturile librariilor buna de...... :)

[Finaltears]

Pastel inmarmurit de : F.O.A. DAlin

Am cunoscut o umbra fara nume
Ascunsa dincolo de lume,
Am incercat sa o cuprind cu bratele-mi amare
Dar s-a pierdut in noi, cu voi in zare.

Nu caut apogeul unui cantec nou
Nici de valente indignate nu duc dor,
Am pielea sfasiata intr-un mod placut
Acum, cand am pierdut ce n-am avut.

Raman in urma, fara sa scot un cuvant
Purtat de albia sublima, mangaiat de vant,
Urmeaza o ruptura din a mea traire
Iubesc, aici ca m-am nascut, din fire.

Un sunet colorat invata
Cum de la noi poti adora o ata,
Sa poti privi inspre un munte alb, inalt
Atunci cand viitorul face un albastru salt.

Fiecare soapta
Adoarme in cuvant,
Considera ca nu mai au nici altii
Al tau pierdut pamant.

Sa fie oare doar un vis
Un sentiment uitat pe aripi fara corp,
Asculta tot ceea ce vezi in ochi inchisi
Atinge tot ceea ce altii nu aud,
Si am sa te ador fara suflare
Cuprins, atins, cu inima de lut.

[Finaltears]

Pitbull, i will keep in mind.Comentariile sugestive care vin de la tine merita memorate si respectate, de cine trebuie, acolo unde trebuie.

DAlin

[st3fan]

Pitbull, i will keep in mind.Comentariile sugestive care vin de la tine merita memorate si respectate, de cine trebuie, acolo unde trebuie.
Ai fost subtil sau mi s-a parut?

[Finaltears]

st3fan, am fost subtil in ceea ce il priveste pe Pitbull, :) cu toate ca apreciez cunostiintele lui in materie de poezii, ce ai postat tu, mie cel putin mi-a placut.Parerea mea este ca trebuie sa mergi mai departe indiferent de criticile altora sau comentariile negative.Doar asa iti poti defini un stil.
P.S. Eu zic sa umpli rafturile librariilor, eu asta tot incerc :) sa fac.

DAlin

[st3fan]

Am inteles acum.Ma bucur ca ti-au placut...Si accept fara probleme critici, mai ales de la oameni care stiu ca sunt calificati sa faca astfel de aprecieri.In alta ordine de idei, stii si tu cum e, cand te loveste inspiratia pui totul pe hartie.Eu nu am de gand sa fac din asta o meserie sau ceva de genul...Tie in schimb iti urez mult succes.

[Finaltears]

Danke, anyway...asta e si parerea mea, daca tot postezi un comentariu sau o critica, macar sa o faci calificat.Eu nu ma supar daca am critici negative sau comentarii inspirative, dar cand sunt facute cu prost gust, raman paf la cata prostie exista in jurul nostru. Ideea e ca nu este si cazul lui Pitbull, care din cate am observat detine o afinitate elevata, ceea ce ii da tot dreptul sa critice.

DAlin

[Airlight]

aaaa... ce e aia o afinitate elevata ? :D

in materie de afinitati io nu stiu decat selective si efective, acele monturi de bijutier ale maestrului Foarta..

[Finaltears]

Airlight, expresia de care am abuzat, imi apartine, dar te asigur ca e gramatical corecta.Nice ca te-ai alaturat indistructibilului Ars Poetica.Poate putem vedea si citi ceva postat si de tine aici, poetry hopefully.

With respect
DAlin

[Finaltears]

So crowded, yet so sad by : F.O.A. DAlin



Be careful in the light
Not to lose me from your sight,
Only one of us will see
I am glad to let you be...

...the disease inside, for now
I will show you, where, when, how
You can cure the mortal pin
Cu un singur vers, pur, lin.

Let me dream in daylight wine
Keep your focus, for sublime,
Hazard me inside of you
Now, just dream what will i do.

[herbert]

mi s-a facut dor de Praga (unde voi ajunge, probabil, prin noiembrie 20 si ceva). uite un poem scris de mine la Praga.

un anunt sparge linistea...


dimineata in Støe¹ovice la Praga
e o liniste cum nu se poate descrie
ma simt de parca as cunoaste pe toata lumea
trec pe langa casa lui Havel
fac fotografii din mai multe unghiuri
desi edificiul cu doua nivele si steag
e unul obisnuit pentru cartierul acesta
doi tineri in uniforme albastre completeaza
imaginea din fata mea
au privirile plictisite sau chiar absente
le spun de unde sunt si ei clatina
din cap in semn ca inteleg sau
poate ca ma compatimesc
stam si ne privim un timp in tacere
apoi pornesc spre statia de metrou

la coltul strazii Dìlostøelecka
citesc un mic anunt care pare
singurul semn de neliniste aici
in aceasta dimineata

il reproduc cu emotia celui care
se teme ca poate gresi ceva esential
intr-o limba straina:
“V pátek se stratila malá
ÈERNÁ KOÈKA
sly¹ic�* na jméno Tlapka
informace pros�*me volejte
na tel. 312 22598 nebo 0602-212228”

[HyperX]

...

[Pitbull]

Un început frumos si generos. :)
Fior liric destul de consistent, simtire sincerä, capacitate de transpunere în imagini poetice, rime acceptabile.
Probleme:
- ritm stângaci pe alocuri;
- limbaj prea simplist, subminând intentiile poetice;
- didacticism (mai ales în punctul culminant).

[silver_boy]

IN MEMORIAM-ION STRATAN (1955-2005)

..."Poetul Ion Stratan a fost gasit mort, ieri dupa-amiaza, in apartamentul sau din Ploiesti.

Potrivit politistilor, poetul Ion Stratan a murit injunghiat in inima, langa cadavru gasindu-se si un cutit cu lama de 20 de centimetri.

Trupul neinsufletit a fost descoperit de un var al poetului, care, in ultima perioada, locuia impreuna cu acesta, intrucat acesta trecea printr-un moment greu, pricinuit de moartea mamei sale.

Anchetatorii sustin ca, cel putin la prima vedere, poetul s-a sinucis in conditiile in care usa apartamentului in care a fost gasit cadavrul era incuiata din interior, iar cutitul gasit apartine familiei.

In plus, judiciaristii ploiesteni au constatat existenta, pe partea interioara a usii, a unei zgarieturi adanci, despre care cred ca a fost facuta de manerul cutitului. "Banuim ca, pentru a da un plus de precizie lamei, barbatul a sprijinit manerul cutitului in usa",

ne-a declarat Nicolae Zecheru, seful Serviciului de Investigatii Criminale din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Prahova..."





telefonul



sunã, sunã telefonul

în scorbura fiinþelor ce dorm

sunã telefonul în urechea de sidef

a insulei portocalii, în inima celor

fãrã de inimã, în auzul celor fãrã

auz, sunã telefonul în templul

Coral, sub nisipul trupurilor

înroºite de lunã, pe partea invizibilã

a fotografiilor, sunã telefonul în camera

de gazare, sunã telefonul în

clopotul surprins de ploaie, sunã

telefonul în unghiul mãrit al ninsorii



sunã telefonul în coºciugul coborât cu

precauþie, sunã, sunã telefonul de jad




dupã de vom fuma



o sã ajungem sã ne fumãm toatã

mobila din casã

o sã ajungem sã fumãm tablourile,

computerul ºi sticla de geam

vom fuma canarul ºi afiºul rãmas,

vom fuma cãrþile ºi uitarea

ne vom fuma amintirile, lumina

veiozei ºi cutremurul de pãmânt

vom fuma calendarul



ºi dupã ce vom fuma tacâmurile

ºi vederea, dupã ce vom fuma faþa

de masã ºi degetele ca niºte lumânãri



vom aprinde liniºtiþi o þigarã

[Pitbull]

Dumnezeu sä-l odihneascä.

[HyperX]

...

[Bulumulu]

mi s-a facut dor de Praga (unde voi ajunge, probabil, prin noiembrie 20 si ceva). uite un poem scris de mine la Praga.

...

“V pátek se stratila malá
ÈERNÁ KOÈKA
sly¹ic�* na jméno Tlapka
informace pros�*me volejte
na tel. 312 22598 nebo 0602-212228”

hmmm praga...
i'll keep the numbers in mind, de-oi da de vreo cerna kocka ;) - doar ca informatie poetica.. anuntul era cu poza?

[Pitbull]

Pitbull... eu nu sunt poet... sunt scenarist... nici nu intzeleg prea bine criticile tale... :)
Te rog sa fi mai explicit... sa intzeleg si eu...
Vielen Dank...!!! :D

Päi nici eu nu sunt poet, sau mäcar filolog, sunt regisor, deci nu cred cä observatiile mele sunt prea “ezoterice”; ele provin mai degrabä din niste cunostinte de ordin general privitoare la poezie.
Dar mä bucur cä marsezi la discutie si cä te intereseazä sä-mi întelegi mai bine argumentele, asa cä voi încerca sä fiu putin mai concret.
Prin urmare:

1) Ritmul (“cam stângaci pe alocuri”, am spus)

Intr-o lume disperata
De-al fiorului prezent,

Versului al doilea îi lipseste o silabä (jumätate de picior metric). Noroc cä se poate rezolva usor (elimini cratima, si din “De-al” faci “De al”). Dar ar fi trebuit s-o “simti” singur.

Totusi, nu toti au cazut
Amagiti pe cai desarte,
Ci doar sensul cel profund
I-a salvat atunci de moarte.

Versurilor I si III le lipseste o ultimä silabä neaccentuatä care sä întregeascä mäsura stabilitä în strofele anterioare. Iatä (spre exemplificare):

Ne-sti-ind ce ii as-teap-ta

To-tusi, nu toti au ca-zut

2) “Limbaj prea simplist, subminând intentiile poetice”.

Exemple:
a) “Nestiind ce ii asteapta”…
b) “Totusi, nu toti au cazut”…
c) “Ci doar sensul cel profund”…

De pildä, mult mai POETIC ar fi sunat (precizez cä le propun la libera inspiratie, nu stau sä scormonesc, ca Eminescu nopti lungi de-a rândul):

a) “Amägiti de nälucire” sau “Orbi la ziua cea de mâine” sau “Ochiu-având închis spre mâine”…
b) “Doar acei ce n-au uitat…” sau “Numai cei cu crez curat” sau “Dar acei cu suflet viu…”
c) “Cel dintâi Cuvânt rostit”… sau “Calea, Adevärul, Viata”, sau “Cel Cuvânt dintru-nceput”.

3) In fine, didacticismul.

Aici lucrurile sunt cel mai simplu de explicat – dar cel mai dificil de rezolvat.
Va sä zicä, fabula e clarä: demonii îi amägesc pe oameni cu ispitele lor; oamenii, naivi, orbiti de promisiuni, cad în capcanä, färä sä înteleagä pericolul. Singurii care scapä sunt cei ce nu uitä cuvântul lui Dumnezeu.
Ei bine… e spusä prea direct! Prea ca la scoalä! Cel mai flagrant exemplu e si cel central, cu “sensul”. E BANAL sä te referi la “sensul cel profund” – asta-i educatie civicä, nu-i poezie. Vezi exemplele mele de mai sus. Desigur, si ceea ce-am propus eu (“cel dinâi Cuvânt rostit”, “Calea, Adevärul, Viata”, sau “Cuvântul dintru început”) sunt încä simple, dar se aflä cu un pas mai înainte. Un ADEVARAT POET va fi în stare sä exprime “sensul cel profund” printr-o sintagmä ca “albul-negru färä gri” sau “aripa cu pene moi” sau "stropul de nectar amar", sau “plusul ridicat la cub”, si sä ne facä sä întelegem!

[Bulumulu]

Nevralgie poliglota-n X


Cazi.
Nu fii sentimental,
Cu tine ploaia innegreste
Le contur de l’avenir
Ochelarii fug de tine
Te trag in blur in jos
Deschide ochii sa te orbeasca
Massgeschneiderte Punkte
Pe un cer electric de neon
Doucement, bloody doucement
Fericire in sarma ghimpata
Remember thou art mortal
Gandacul in padure pamantul
Pentru altii scobeste
Sargnägel DIN 451b
Pentru oameni practici
Renascand lunar
The ego, dinti falsi
Ma astept in vis,
Riviere d’asfalt
Eat as much as you can
Odeur sainte din tub
Omul sfecla iese la soare
La urmatoarea, urmatorul
O fleure, o bird, un gand
Cu une ochi de tractorist
O baba fuge pentru adidas
La iesirea din gara
Acasa unde? Endstation.

[silver_boy]

Intreg orasul era plin de morti
Iesisera pe strada principala
Asa-mbracati in hainele de gala
Pe care cand esti viu, nu prea le porti
Treceau razand, si nu-i puteam opri
Pareau ca nu mai inteleg deloc
Ca sunt prea multi si numai este loc
Si pentru cei care mai suntem vii.
Ne-infricosa grozav,fantasticul delir
Dar stam si ne uitam uimiti,ca la parada
Caci fiecare aveam pe cineva pe strada
Si n-am fi vrut sa fie-inchis in cimitir


............................

Nu pot sa ma plang de foame
Hrana mea din ceruri vine
Dar mi-e teama pentrul zeul
Ce se va hrani cu mine
Sant prea neagra,sunt prea trista
Jertfa mea poate sa-i para
Si mai slaba decat este
Si mai rea si mai amara
Sangele-ar putea sa-l verse
Intr-un camp frumos cu maci
Carnea ar putea ramane
Sa se-mparta la saraci

she is the Poet

Ileana Malancioiu

[Pitbull]

@Bulumulu
Foarte interesantä, m-a incitat si "atins". Personal, îmi plac mult jongleriile lingvistice, le-am încercat si eu uneori.

@Silver
Splendidä prima - päcat cä nu-i de tine. V-am mai rugat, postati versuri ale altor poeti la "Lyrics", iar "Ars Poetica" sä rämânä cenaclul poetilor cinemagicieni; eventual, postati alte poezii doar spre exemplificare, când discutäm despre versurile câte unuia dintre noi - cum se face, de fapt, în orice cenaclu.

[Nae]

nice one bulu.

[Bulumulu]

my my my... thank you :happy: both
u should see the (poietic) muvis ;)

[HyperX]

...

[HyperX]

...

[Pitbull]

Ahaaa, ne-aruncäm si la poezie în englezä, acum!
Mare act de curaj - bravo, bravo! :)
Si constat ceva foarte interesant:

Ca versificatie, poemele în englezä sunt mult mai stângace. Aici, atât ritmul cât si rimele scârtâie räu, uneori devin chiar haotice. Dar e explicabil, bineînteles, fiind o limbä sträinä - si se poate remedia, prin lucru sustinut (atât pe text, cât si compunând cât mai mult, pentru a te roda).
In schimb, ca limbaj poetic, în englezä sunä MULT MAI BINE. Fiorul e mai puternic, mai vibrant, mai profund. Cine stie - poate ai o afinitate specialä de simtire cu limba englezä!
Prin urmare, îti sugerez sä nu te lasi, sä exersezi cât mai mult - si sunt convins cä meritä sä compui "bilingv", ca în cazul "Sensului"/"Meaning"-ului. De remarcat cä "The Meaning" e suficient de diferitä de "Sensul" pentru a nu fi DOAR o "traducere", ci efectiv varianta paralelä în limba englezä.
Uite, cu astea m-ai incitat! Voi cäuta câte ceva din productiile mele bilingve, ca sä mai postez pe-aici - se cuvine un oarecare schimb de experientä.

[Nae]

pit, acu' esti si critic literar?

:D

[Pitbull]

Cine, dragä, iooo...??? :shock:
Da' de unde!!! :huh:
Ziceam doar asa... de chestie... ;)

[Finaltears]

Pitbull, in legatura cu ce ai scris tu despre poezia The Meaning.Rime stangace? Se pare ca nu ai afinitate pentru poezia adevarata, ci doar pentru cea simpla, pentru ca varianta romaneasca era mult mai simpla, de aia poate ti-ai permis sa o critici.
Imi pare rau, dar poezia nu este constituita doar din rime.Daca nu citesti printre randuri si nu vezi in profunzime, normal ca ti se pare haotic si chiar fara rima.Nu te mai hazarda in asemenea afirmatii, ca risti sa cazi in derizoriu.
DAlin

[Finaltears]

At the gate thirteen by D` Alin


I am so tired, so confused
I think i`m dead, and still abused
Pulling strings, must be so nice
Walking, dreaming on thin ice.

I look around, like no one else
And i see people on the stairs,
Asking questions here and there
Crying for a little dare.

I do not know, who made us be
I see holes in front of me,
Holes of darkness and disaster
Who is free?
Who has a master?

Kind words lost
In space and time,
Never to be found again...
...the beginning of the end.

On my ship of fools i have
Kindness from the human race,
The final helping hand is mine
And i will hide it for a while.

Treasures with some lovers tears
Shivers buried deep within,
A drop of mother`s milk for thirst
I`m prepared to face the worst.

If your heart is pure and clean
Meet me at the gate thirteen,
And kiss me with the speed of sound
Make believable the bond.

[Pitbull]

Bravo, progrese clare fatä de data trecutä! Versuri mai bine stäpânite, expresie poeticä mai coagulatä, fior mai profund...
O singurä observatie: päcat cä, în partea din mijloc, se pierd complet rimele.
Dar, întrucât acele versuri, în sine, sunä la fel de bine ca si celelalte, se poate spune si invers: päcat cä începutul si sfârsitul rimeazä!
Prin urmare, nu trebuie decât sä te hotärästi: sau rime peste tot, sau nicäieri. Ambele optiuni sunt valabile, fä cum simti cä te exprimä mai fidel.

[Lino]

Pitbull , fii dur cu mine , pentru ca stiu ca merit. :D

I do not know, what road to take,
I feel my spirit will soon brake
Cause I feel so misunderstood,
I wish to fly , I wish I could.

I wish to fly away from here
So I can see again things clear,
Be what I want to be,
Talking freely , feeling free.

But that's just a stupid dream,
Crafted from a coffee cream,
It is just what keeps me going
Without anybody knowing.

[Bulumulu]

Pitbull , fii dur cu mine , pentru ca stiu ca merit. :D




:lol: you wish... :D

[Pitbull]

Ei, nu, nu, nu, stai olecutä...

Dom'le, dacä ce zice bäiatul ästa-i adevärat (adicätelea cä pân-la cele prime versuri apropo de Sergiu, de-acum câteva zile, nici cu gândul n-a gândit, nici cu pana n-a croit stihuri - ceea ce nici n-ar fi de necrezut, dacä ne uitäm la acele prime sontâcäieli), atunci nu pot decât sä presupun cä o are-n el (poezia, nu... (!) ;) ), cä tocmai si-a descoperit-o si cä zburdä spintar într-o directie bunä, cu o pläcere nebunä. A fost foarte interesant sä urmäresc pe viu, dupä cum se pare cä era, cresterea versurilor lui. Iar acum - surprizä! Iacätä-l chiar si-n englezä!

Scumpule, e de bine. Dacä te cheamä, tine-o tot asa, as zice cä meritä. Deja rimele sunt foarte bune, ritmul mai schioapätä doar pe alocuri, si încep sä se contureze germeni de fior liric.
De bunä seamä, drumu-i lung si greu. Nu oricine (ba chiar NIMENI ALTUL nu) e un Rimbaud, s-o plesneascä spontan din prima, în adolescentä! Pentru cine se încumetä pe aceastä cale, se impune:
- CITIT POEZIE BUNA LA GREU, de peste tot si de peste când, de la Esop si Sapho, pânä la Cärtärescu si Brautigan. Si nu de-a valma, ci disciplinat, organizat, foarte atent, si însotit de comentarii, si bägat la cap.
- SCRIS LA GREU, si gresit, si picat în nas, si iar ridicat si mers mai departe. Si mereu îmbunätätit, cizelat, perfectionat, revenit, revenit, revenit asupra versurilor.
- CONFRUNTAT INTERACTIV PERMANENT, oferit, ascultat, comentat, învätat (unde-s cenaclurile de altädatä?)

Si, un lucru foarte important:
Versul clasic n-a murit si nu va muri niciodatä - dar, cum au pätit-o si alde Darwin si Freud, i-au luat-o altii înainte. Poezia modernä înseamnä vers alb, si e bine ca orice poet sä tindä într-acolo, nu numai ca sä fie "trendy" (chestie care, în fond, nici nu prea are nimic în comun cu simtirea artisticä), ci pentru cä adevärata mäiestrie poeticä e cea care se exprimä prin ea însäsi, färä sprijinul versurilor "ce din coadä au sä sune".
Dar la fel de adevärat e cä, asemenea lui Picasso sau Dali, rari sunt poetii care ajung la inefabilul versurilor albe, färä ca înainte sä fi stäpânit cu desävârsire mestesugul versificatiei clasice.

[Pitbull]

pitbull makes nursery rhymes (mostly nonsensical)

Apropo de ce-a zis A.L.S. nice about the person above him - adicä Je:

Nusery rhymes, programatically nonsensical, were once one of my favorite pastimes. I still indulge in them, now and then, when I'm in the mood. But here are some ole days samples:

Balada partizanului tras în piept

Completamente irigat, cimpoiul
Mä slobozea în spatii intrinsece,
Impulsuri aberante sä îmi sece
Sub greaua spuzä ce hräneste roiul.

Stelare altercatii se dezmiardä
Printre ecluze de-nsorite gene;
Intr-un pahar cvasi-umplut cu lene
Se-nfulec lovituri atroci de bardä.

Iar cäile sfârsitului de bragä
Se-ncoläcesc abscons în constelatii.
Retine bâjbâind printre vibratii
Prerogativele constrâng sä ragä.

Ambitionat apei sä-i facä felul,
Un montgolfier se-mbuibä cu arsice,
In timp ce codobaturi tind sä strice
Eterul ce-l expulzä ciripelul.

M-am legänat o viatä în täpsane
Schimonosite predilect în roze,
M-am tras perfid în sapte mii de poze,
Dar am sfârsit în turma ta, ciobane!

Ca sä-ti catadicsesc însuruparea,
M-am sträduit pânä la loc comanda.
Sacrificând purcelul din Thailanda
Ti-am scorojit în encefal uitarea.

Iar tu, fäpturä scrofulos ingratä,
Neadmitându-mi sacrä devotiunea,
Mi-ai profanat cocosul si natiunea
Si m-ai silit sä lucru la lopatä!

M-ai transformat într-o cenusä bleagä,
Pâlpâitoare färä divergente,
Imbâcsitor cu iz de diligente,
Sclavagizat de-o lege de mä leagä.

Dar nici un bai! S-o-nfiinta sorocul
Dreptätii prävälatic imanente!
Voi sfärâma instituiri clemente
Si-oi instala la cârma lumii cocul!

(7 martie 1985)

* * *

Spovadä de la un topor

M-am întrebat ades
Cine e cel ales.
Dar niciodat' räspunsul
N-a corespuns cu unsul.

Cä ba primeam drept pildä
Cä tatäl în copil dä,
Sau cä virginitatea
Nu-nseamnä unitatea,

Sau, alteori, pläpând,
Cu ritmul tremurând,
Mä-ntâmpina un glas
Din vremea ce-a rämas,

Ba chiar, într-un rästimp,
Mesaje din Olimp,
Tindeau sä mä convingä
Cä vrabia stä sä ningä.

Nu vä mai spun cä ieri,
Cätând niste päreri,
M-am întâlnit c-un spasm
Care vindea orgasm.

- Cu cât dai, nene, kilul?
- Päi, cât o vrea copilul...
Räspunse, arätând
Spre-un strut täcut si blând.

Asemeni, într-o searä,
Väd luna cum coboarä
Si - credeti dac-oti vrea -
M-a pälmuit si ea.

Asa cä vä anunt:
E timpul sä renunt.
M-am säturat sä stiu
Cä nimeni nu e viu.

(2 aprilie 1985)

* * *

Romantä färä coviltir

Vuiet rânced se întinde
Peste aprige viscere;
Sträduitä sä colinde,
Pulpa bea cognac cu fiere.

Nimeni nu se pocäieste
Pentru mântuiri pedestre.
Eventual präjeste peste
Sub täriile terestre.

Chiar marchizele puhave
Au cântat märunt pistilul
Spre bäläcäriri concave
De-un dolar si-o rublä kilul.

Vine durduind extazul
Pe o cale cu clapete;
Dar îl prinde-n clesti pervazul
Si-l smotoacä-n dalb burete.

Nu se lasä mai prejosu-i
Nici baronul sforärimii,
Pentru cä în viatä sosu-i
Sä profiti din plin de Mimi.

Vä-ntrebati cine palpeazä
Crudele înfiripatii?
Cine smulge reaua piazä
Din mänunchi de sacre spatii?

Voi vä bucurati când greul
Se revarsä din panasuri
Si pocneste stins sub eul
Stafiditelor sälasuri?

A! Desfid bälängäniciul
Intrebärilor balcâze,
Si nu-nduplec nici ariciul
Ce-a scuipat penibil gâze!

Nici prin cuget sä vä treacä
Cum cä v-ati pluti nucleii
Flintelor proptite-n teacä
Spre pläcerile femeii.

Sau, probabil, vreti sä piardä
Ipoteza cä arinii
S-au sfädit cu vechea gardä
Spre-a sfârsi verdictul vinii?

Ei, blegiti burlaci tomnateci
Dintr-a spitei îmblätire,
Pe vecie nebunatici
V-oti stâlci sä dati de stire

Cum cä coana pretoeasä
Inefabilul scorneste
Sub pätule ce se lasä
Sä se-nece bulgäreste.

Iar acum, când epocalul
Mä surprinde cu mândrie,
Cerc zadarnic sä-mi mân calul
Prin imperiul de hârtie.

Mä întâmpin numa' vrejuri
De pulsiuni crepusculare,
Temerar pândind prilejuri
Când exprim ceea ce doare.

Si perfid mä agreseazä
Poliedre îngrozite,
Sä ledau si lor o razä
De-a pornirilor spuzite.

Stihuri sparte-n vraja cetii,
Franje coapte luciferic,
Clantele si logofetii
Ce-au spionat acidul feric,

Bolovani bolind sihastru,
Toate sunt desertäciune,
Incuiate-ntr-un cadastru
Dintr-o natie ce apune.

(2 februarie 1985)

Dadaismele astea sunt mai on-topic decât credeti, cäci au fost dactilografiate la libera inspiratie în sediul de productie al filmului "Noi, cei din linia-ntâi"! Asta fäceam eu la Nicolaescu când n-aveam ce face.

[Bulumulu]

as propune ceva, ca vad ca nu se prea mai scrie pe aici, si e pacat de toata frumusetea threadului si a poeziei in general:

un joc,
a se adauga some poetry lines/quotes - cu numele autorului,
urmatorul adauga ceva din autorul precedent + one of favourites... sau conform starii sale etc etc


tadaa!
aka enjoy

Aºa-s de negri ochii tãi,
lumina mea.
(blaga - izvorul noptii)

[Nightwane]

Deci nu.
Intai bag eu o poezie de-a mea. De fapt este post-poezie neo-cubista si proto-post-modernista. Deci da.
Poezia se numeste:

Incaleca-mi tzutzurelu'

Usa este putin cam incuiata,
Mori, fa, in mortii tai!
Sfarleaza sfarteca sfarcurile sfarainde
Ale lu' mama-mare.


Va multumesc pentru atentie. Deci continuati tot asa ca e bine.

[Lino]

Ce-ar fi un joc in care Pitbull sa fie "arbitrul". Ne da o tema si noi incercam sa facem, cat ne pricepem , o poezie cu acea tema. Pitbull ne va da note in functie de cat de bine iese si cat de bine am respectat tema.

[Nae]

i think i lost my toilet,
i searched for it in my vallet,
and under the bed,
and inside of my head,
and still i can't find
inside of my mind,

where i left the f******* toilet!!!





thank you.

[ogto]

Incaleca-mi tzutzurelu'

Usa este putin cam incuiata,
Mori, fa, in mortii tai!
Sfarleaza sfarteca sfarcurile sfarainde
Ale lu' mama-mare.

omg, this is the third grade all-over again!...

... No, i don't wanna say the poem, NO, you Can't make me, NOOOOOOOOOOOOOO!...

[Bulumulu]

lol aliteratiuni :w00t:
continuati va rog...
@ogto... nu te sfii... da-i drumul baietzel :D

[Bulumulu]

ogto dear, aici sau la IMM? stiu k te lasi invitat pe messengea :lol:

[ogto]

gelous, are we?

go die

[Bulumulu]

gelous, are we?

:P

is that a haunting request?

"but evil things, in robes of sorrow,
assailed the monarch's high estate" (poe) ;)

[Nightwane]

Deci cea mai tare poezie ever:


..Vezi, rândunelele s-au dus,
..dc++, dc++?

[Bulumulu]

:lol: :lol: :lol:

[raptor]

.e veche, gologan...mai bine zi-o p-aia cu bascula, e mai de actualitate, mincateas'.

[Nightwane]

cipcirip

[raptor]

MINCAMEAI PULA!!!!!CE TEAM PORINS FRAERICIULEEEE!!!AAAAAAAAAAAAAAAAA

[Nightwane]

:lol:

te-a tampit leprechaunu'.

[raptor]

:oops: taci ma...taci...hai cu tata...daca aveam emotioana de pupici ti-o puneam pe genunchi...acum, cind apusul se rasfira asijderea peste anii mei de bucurii si placeri si anii tai de felatioare profesionista la fabrica de lactate din suceava, pierzandu-se in curcubee deiafane nu ne ramane decat un ultim cuvant...
adio...

[Nightwane]

felatioare profesionista la fabrica de lactate din suceava, pierzandu-se in curcubee deiafane nu ne ramane decat un ultim cuvant...
adio...

esti varza. Nu as calca nici mort in suceava. ce e aia suceava ?e un fel de olanda, sau cum?

[raptor]

ag, degeaba incerci sa ma vrajejti cu cintecul tau de sirena-m-amn legat deja de catargul cuvintelor si pluteeeeeeeeeeesc departe de tine, spre alte zari...nu ne vom mai revedea niciodata, draga prietena, amor dulce nu voi mai suspina la sinii ca calea laptee ce iti brazda pieptul precum un taran isi brazda ogorul in orele fantasmagorice ale rasaritului...revedere...ooooooo, dulceee cuvant...



.pula mea stie unde e suceava asta.... crede si nu cerceta, fiule...

[Nightwane]

iubita mea cu paru' în tzâtzä, du-te...

[raptor]

.ce greu imi e acum sa uit orele de desfatare din altarul codrului din spatele bisericii unde randunicile siau facut cuiburi sub stresinele grele de ploaia iubirii noastre...

[Nightwane]

ploa infernal cu oo de scatiu

[raptor]

.scatiii...saracii de ei...cum ia prins tusa veronica tot cum nea prins jucandu-ne in fan si ce flacai mindri eram pe atunci...si cum ai deschis poarta cea de fier si ai asmutit asupra mea berbecele cel rosu din izlazul lui asupra vaii inmiresmate si cum i-am frant gatul ca vinjos si in puteri eram pe atunci, minunata virsta a copilariei...

[Supastar]

Ivirea mea n-aduce nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i scada rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tilc al spumii:
Ce rost avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?

Nu mi-am fãcut vreodatã din rugi ºirag de perle
Ca sã-mi ascund noianul pãcatelor cu ele.
Nu ºtiu dacã existã o Milã sau Dreptate,
Dar totuºi nu mi-e teamã: curat am fost în toate.

ambele omar khayyam in traducerea lui george popa

astea-s bune de epitaf! :happy:

[Nightwane]

my newest poem. am stat trei ore ca sa il termin. dificil a fost sa ii cizelez forma si mesajul. deci da. nu are titlu momentan.

Zara
Bershka
Springfield
Harrod's
Pull&Bear
Gucci
€€€€€
Bershka
Pull&Bear
Harrod's
Springfield
Gucci
D&G
€€€€
D&G
Gucci
Harrod's
Springfield
Bershka
Pull&Bear
Prada
Zara
€€€
Prada
Gucci
Pull&Bear
Springfield
Bershka
Zara
D&G
Harrod's
Jack&Jones
€€
Jack&Jones
Zara
D&G
Harrod's
Springfield
Bershka
Pull&Bear
Prada
Gucci
€
Zara

[st3fan]

Superb poem.Se observa o maiestruoasa circularitate (Zara-...-Zara) si o integrare perfecta a matematicii in literatura prin afisarea perfect descrescatoare a "€".Perfect.

[Supastar]

glossa reloaded

[raptor]

.glosa revolutions, chiar. nighee,ce zici, te-ai gandit sa te transferi la profesionisti? eu cu mina mea iti cumpar primul volum de poezii-da sa nu fie scump, da?pupici.

[KORBEN]

Pull&Bear
Gucci
€€€€€
Bershka
Pull&Bear


emotionant.
voi varsa o lacrima pe altarul poeziei consumiste care traieste si graieste prin nw.

[Alex Leo Serban]

my newest poem. am stat trei ore ca sa il termin. dificil a fost sa ii cizelez forma si mesajul. deci da. nu are titlu momentan.

Zara
Bershka
Springfield
Harrod's
Pull&Bear
Gucci
€€€€€
Bershka
Pull&Bear
Harrod's
Springfield
Gucci
D&G
€€€€
D&G
Gucci
Harrod's
Springfield
Bershka
Pull&Bear
Prada
Zara
€€€
Prada
Gucci
Pull&Bear
Springfield
Bershka
Zara
D&G
Harrod's
Jack&Jones
€€
Jack&Jones
Zara
D&G
Harrod's
Springfield
Bershka
Pull&Bear
Prada
Gucci
€
Zara

THIS IS THE TRUE MASTERPIECE OF OUR TIMES!
I LOVED IT.
JUST LOVED IT!!
NIGHTWANE, everything's forgotten: u r a genius! :love:

[Pitbull]

NightWane, care-i gras si roz,
Comprendra une autre chose,
And he'll say, I bet, as much:
"Hoo, nebuno, ia mai taci!"

[Alex Leo Serban]

(scuze, dar) pitbull polueaza - inoportun - un moment de mare epifanie poetica, ar trebui banat! ar trebui lasate pagini intregi de forum virgin dupa postarea lui nightwane... - to breathe it in; to ponder on; to dream it out; perchance to sleep? :P

[Pitbull]

Pe NightWane eu îl adul! :o
Gras cum e, si roz, si cool! :happy:
Mä declar al lui emul, :sleep:
Ucenic, discipol, paj! :love:
De-mi contesti acest omaj, :shock:
Sävârsesti chiar un ultraj! :x

[Nightwane]

why thank you, people. thankye korben, thankye als. thankye pitburg.

voi reveni cu un nou poem, pe masura.trebuie doar sa mai merg putin la shopping. :oops:

[Pitbull]

Nighty, our mighty king,
Ca Nicolaescu-n "Ring",
Hai, dä fuga la shopping,
(Dacä vrei, te si împing)
Car, comme un joyeux ding-ding,
Versurile tale-nving
Pe toti cei ce mint de sting!

[Bulumulu]

mi se pare mie sau sth is a litil wroong cu ultimul vers (apropo de ritm sau cum i-o zice)? ;)

[Pitbull]

Checking
(Pe degete):


Ni-ghty, o-ur mi-ghty king,
Ca Ni-co-la-es-cu-n "Ring",
Hai, dä fu-ga la shop-ping,
(Da-cä vrei, te si îm-ping)
Car, comme un jo-yeux ding-ding,
Ver-su-ri-le ta-le-n-ving
Pe toti cei ce mint de sting!

Nntz, ritmul e absolut impecabil de perfect.

[Bulumulu]

mda, dar totusi parca nu ai liaisoanele din celelalte versuri... prea multe consonante la-nceput de cuvant... parca parca - critica constructiva :D

[Pitbull]

Ia mai lasä-mä domle-n pace! :o
Eeeeeeeeeee! :x

[st3fan]

Pitbull a Pittbulito
To-to-to-to-to-to-to
Ca nu ma gadila
La-la-la-la-la-la
Ureche
Che-che-che...

Perfect.

[Bulumulu]

Eeeeeeeeeee! :x

pacepacepacepacepacepacepacepacepacepacepace
pacepacepacepacepacepacepace
pacepacepace
pax.

[Ambra Blu]

my newest poem. am stat trei ore ca sa il termin.
....


Ori e caterinca anemica, ori poezie super penala. Make your (nose)pick.

[Nightwane]

e arta.

[Ambra Blu]

E sloboz.

[Nightwane]

Noul meu über-poem:

Do it to yourself before it's done to you

Can i lick your Prada boots?
Can i swallow your CK underwear?
Spank me with your D&G outfit,
Abuse me with your Versace jeans,
Rape me with the entire men's aisle from Zara.
Jesus died for our sins,
So did Hitler.
Jesus died so we could shop,
So did Hitler.
So will I.

[Pitbull]

Dedesubtul limului! :happy:

[Nightwane]

what?

[Alex Leo Serban]

SUPERbbbbbbb!! 8)

ma declar, ink o data, fanul 'din umbra' al acestui mic-mare (& roz) geniu poetic numit nightwane... cine nu-l gusta has no taste! a se observa trecerea de la registrul leonardcohenesc, din primele 65% ale poemului, la acela grav, si totusi gingash-poznash, din ult. 4 versuri: un hybris postmodern se desprinde, cvasi-oximoronic, din invocarea - atentie! - cot la cot (or shall i say: sleeve to sleeve?) a figurilor - emblematice ale lui isus & hitler, vazute aici, cu tandra ironie, as fashion gurus... which, in a subtle way, they were!

[Pitbull]

lim


(...) lim = lângä lim (aläturea de el)


Lim (...) = tot lângä lim (în partea cealaltä)


(...)
___ = Deasupra limului (pe lim)
lim


lim
___ = Dedesubtul limului (sub lim)
(...)


Acum ai pricipit, dragä?

C'etait seulement un calembour,
Pour ton poème et pour toujours.

[Nightwane]

iaaaa. sa ma pishu pe limite. cah cah. integrale stii sa faci?

[Pitbull]

When Nighty's stihîi gäsouillesquent,
I feel un souffle îngeressque.

[Nightwane]

what?

lasa asta, citese si comenteaza poezia :P

[Pitbull]

I've commentatärä déj�*.
Du bist heureux, or maybe ba?

[Bulumulu]

:lol:
si
8)
si
:happy:

-- rethinking habits

[Pitbull]

In urma interesantei discutiuni de la:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=366&start=100
nobletea mä obligä sä vä împärtäsesc acest din primele-mi dadapoeme, compus în clasa cea de-a unspcea, într-o orä de practicä în productie la fabrica de componente de televizoare, împreunä cu un coleg care acum e profesor universitar doctor la facultatea de matematicä din Bucuresti:


Iarna la Tananarive

De vreme ce azurul lasä ploi
Mä-ntreb: spre unde mergem noi?
Noian de fulgi plonjând din microcosm,
Sälas gäsim în sufletu-mi malgas.
Si prin galopul dezechilibrat mintal
Feerica torturä-a evadärii
Imi strânge-n chelicere strict senzuale
Un gând ce explodeazä färä jenä
Dar epocal.
Sä ne pätrundem de misterul ästui fulg
Privit prin prisma triortogonalä
A caldarâmului empiric sfâsiat.
Ta
Na
Na
Rive!
Irump preabahica cetate
Concomitent cu dezmembrarea firii,
Mä pierd,
Mä storc,
Mä ning.

Liviu Ornea
Mihnea Columbeanu
1978, Bucuresti

* * *

Tananarive Winter

And since azul leaves rainings as it were,
I wonder: us, we’re going towards where?
A crowd of flakes from microcosmos plunging,
Haven we find in soul of mine Malgashian.
And through the mentally unbalanced full gallop,
The eerily fierce torture of escape
Clenches in strictly sensual kelytcheres
A thought that without qualming does explode
But epochally.
Let's get instilled by the mistery of the flake here,
Seen through the triorthogonnalian prism
Of the empirically ripped cobblestones...
Ta
Na
Na
Rive...!
I do irrump the over-Bacchic citadel
Simultaneously with the dismemberment of being...
I lose myself...
I squash myself...
I snow myself...

(Translated by Mihnea Columbeanu
09.16.2001, Bucharest)

* * *

Deci, acum trebuie sä învät la perfectie malgasa neaosä, arhaicä si poeticä, pentru a întregi trilogia poemei, care nu poate exista decât în versiune trilingvä.
Dupä aia, pot sä mor.

[gionloc]

Dupä aia, pot sä mor.

in acest caz, domnule Pitbull, trebuie aplicata sentinta care spune ca marile placeri trebuie amanate pana cand mor ele insele. astfel incat noi sa putem trai cat mai mult!

desi cantitatea nu aduce intotdeauna calitate, nici macar in viata, ci mai repede dilueaza, macar asa vom sti, precum Solon povestea odata, cand, unde si ce a insemnat fericirea, ce ar fi trebuit sa facem incat sa o fi avut (posedat :P) deplin.

[Pitbull]

sa o fi avut (posedat :P)
In sens demonologic, sau futaiologic?

[Bulumulu]

frumos si ma inclin in fata ordinii ce pare a domni la dvs - a regasi chestii scrise long-agoo :D mai asteptam ce urmeaza

[Nightwane]

Pitburg, nu imi place. Daca nu e despre shopping, degeaba.

[Alex Leo Serban]

8) :happy: :lol:

[kasper hauser]

Am sa ma incumet si eu sa pun o poezie scrisa de mine...de fapt, doua :D

The Saddest Music in The World



Sãrutã-ne,
Alungã aceste, rãtãcitoare, mult prea
Umbre,
Ne du departe de valea crucificaþilor
Lãcrimãm
Lãcrimez
Lângã mine aud o inimã de sticlã
Cum se sparge
Trezeºte-ne
Corãbii
Pe când lunar se-avântã-n depãrtãri
Fãrã ultima ºoaptã
ªi mâinile cãzute trist în poalã,
ªarpele mã învaþã sã repet dupã el:
„ – Aceasta este ora Lupului”
Cuvinte pe când
În scaune cu rotile sângereazã
Sublimul amurg al agoniei noastre...

Ascultã!
Prin vis ºi albe prafuri
Moartea se aude cãlare
Sau cioburile
Geamului spart
A adormit acum,
Nu
Nu e dreptul tãu sã îl trezeºti
Din capãtul lui de lume
Unde cu grijã ºi-a închis inima
Spune-le ca nu mai existã
Nici albii amanþi de la capãtul pãdurii
Peste luna prãbuºitã
Deºertul naºte nefericite legende
În limba ceasurilor demult dispãrute
Priveºte...
Prin perdele
Fantoma ta se vede
Miºcându-se trist
Senzual
Ca lenta sinucidere
A unei balerine


Nimic nu se salveazã,
Zici
În pustie statuile
Predicã geneza naºterii,
Sexualitatea divinã
Sau avortul îmbrãcat în mireasã
La capãtul seringii se aflã scrisorile de dragoste
Epopeea unui prometeu de porþelan
Ce a gãsit focul între coapsele
Unei femei de lut
Pe care pânã ºi dumnezeu a uitat sã o nascã
Aminteºte-þi cã noaptea poartã semnul tãcerii
ªi visele sunt negre gânduri
Ascunse întrun colþ obscur al camerei
Felinarele sunt monºtri
Atunci când lumina lor te priveºte numai pe tine

Demult un înger mi-a ºoptit:
„ – Crucea sau pustiul”
Între ele se poate sparge un glob de cristal
O lume îºi poate schimba cursul
Fãrã ca nimanui sã îi pese
Iar noi,
Suntem mereu delãsãtori
În mersul sfidãtor printre amintiri
O viaþã ce s-a ni s-a ridicat împotrivã-ne
Fiindcã nu am învãþat nimic din ea,
O enigmã ce poartã un craniu în capãt,
Ca o ultimã capcanã a senzualitãþii
Picturile zac mute
Nicicând neputând sã alunge
Cancerul ce se târãºte în salã
Frigul infernal
ªi pereþii deun albastru de gheaþã,
Fiecare salon se preschimbã-ntrun azil
În care nebunii reinventeazã normalitatea
Sensul iubirii ºi al urii
Înalþã temple Morþii Supreme
Cãci numai ei ne mai putem închinã
Când am devenit cu adevãrat singuri

Acum eu plec
Te las cu umbrele tale
De improvizatã fericire
Cu decepþiile de foileton
ªi zeii tãi dezgoliþi
ªi aruncaþi în pat
Nu mai e nimic ce sã ne acopere
Sticla s-a spart
A rãmas Oglinda însãºi
Paºii albi ai morþii
Raful ºi visele zadarnice
Suntem doi paralizaþi în acelaºi scaun
Condamnaþi
Sã nu ne putem apropia unul de celãlalt
ªi nici sã nu ne putem despãrþi
E aceeaºi poveste de la începutul omenirii
Aceeaºi inimã în care ºerpi îºi clocesc ouãle
Aceeaºi orã... a Lupului.






Das Schlangenei


Sã nu uiþi,
Ceasul din perete îþi ascultã paºii,
Ameninþã fiecare vis,
Fiecare literã aplecatã spre iluzoriu –
Felinarele tac –
Nu mai plouã peste coasta lui Adam -
In catedralã, oul de ºarpe þine predici
ªi din pantecul femeii
ªopârlele iºi poatã cuvântul strivit de rugãciune –
Acesta nu mai eºti tu
Sau un altul...
Nu uita, ceasul din perete e viu,
Ca un revolver ascultã bãtãile inimii,
Ochii încremeniþi ºi mâinile albe,
Într-un pat de carne vie
Te-ai învelit cu propriul sânge
ªi nu mai plouã peste coasta lui Adam -
Felinarele tac
Pe strada mâncatã de cancerul preschimbat
în adâncul apelor, oul de ºarpe planteazã
Pomul Cunoaºterii
ªi ochii femeii se cufundã
Într-un prelung leºin
ªopârlele urlã la Dumnezeu
Îi aruncã în geam cu secole de foamete
ªi Isuºi scoºi la licitaþie
Acesta nu mai eºti tu
Sau un altul...
Sa nu uiþi,
Ceasul din perete are un glas,
Un tremur al cãrnii
În care toate îºi regãsesc liniºtea
Te întorci spre proprii-þi ochi
Te prinzi de mânã ºi te scoþi din oglindã
Felinarele tac
ªi moartea s-a tãiat în coasta lui Adam
Picurã rar peste fantoma ta de pe banca rece
Oul de ºarpe îl naºte pe Om
ªi îl culcã în pântecul Evei
ªopârlele naufragiazã peste divina iluzie
Acesta nu mai eºti tu
ªi nici un altul

[Pitbull]

Kaspere, bine c-ai readus topicul la poezie pe bune - de mult asteptam s-o facä cineva! Päi atunci, sä mai pun si eu una:


As vrea

Sä fii din nou fäpturä omeneascä,
Sä-ti väd în ochii lumina de demult,
Ferice iar sä fiu când te ascult,
As vrea din nou iubirea sä träiascä.

As vrea sä fie sufletul o poartä,
Al meu spre tine si al täu în fatä-mi.
Vezi-mi tristetea, bucuria-nvatä-mi,
In patru mâini tinând aceeasi soartä.

As vrea ca fiara urii sä-si ia zborul
Sä mi te lase blândä si curatä,
Mireasa mea din rai de altä datä,
Cu care-am stiut ce dulce-amar e dorul.

Dar, vai, cat doar spre un liman himeric.
Iubita mea rämas-a o nälucä
Si-astept ca altä doamnä sä-mi aducä
Un ultim dar: supremul întuneric.

29 septembrie, 1998
h. 23:45-23:58,
Bucuresti


I wish

A human being you to be once more,
Your eyes to have the light of long ago,
Happy to be when hearing you, sweet so,
I wish our love alive as was before.

The soul I wish to be a sort of gate,
Mine over you and yours in front of me,
To learn my sadness, and my joy to see,
Four hands together holding the same fate.

The beast of hate to fly away I wish,
To leave you pure and gentle as the snow,
My bride from heaven who made me to know
How bitter-sweet the longing is a dish.

But, oh, the shore I watch is bare and stark.
My most beloved is now only a wraith,
And from another lady here I wait
A final gift - supreme, eternal dark.

Translated, September 2000,
Bucharest

[kasper hauser]

Domnu' Pitbull sa stii ca imi placu poezia ta(am citit numai varianta in romana). Mi-au placut fluenta, modul direct si sinceritatea acesteia.

[Pitbull]

Drept gräiesti, cred cä e una dintre rarele mele poezii, mai degrabä decât versificatii, în termenii sinceritätii de care vorbeai - cäci a iesit cam de la sine, ca singurä cale de descärcare a unor stäri ce atinseserä masa criticä.
Se impune sä rostesc si eu câte ceva despre versurile lu' matale, si-ti multumesc cä m-ai scutit de o dilemä ingratä. Indiscutabil, acolo existä substantä poeticä, fior liric autentic si mijloace stilistice consistente. Poate cä, la o analizä foarte aplecatä pe text, s-ar identifica unele mici imperfectiuni (au existat imagini care mi-au dat o senzatie de soväire), dar nu mä încumet, dintr-un motiv ce-ti face cinste: orice criticä asupra versurilor tale nu poate porni decât de pe pozitia unui exeget, iar eu, oricât de familiarizat cu poezia, nu sunt totusi decât un amator.

[kasper hauser]

Si daca tot s-a pus si poezie cu rima, am sa pun si eu si ceva cu rima, also.

Corabia neîntoarsã

Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape
ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare,
Corabia pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape

Ne-ntoarse vise...trecutul sa-l(e) îngroape

Corabia-i pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoase ºi albastrele catarge...
Sub miturile-i o lume se-naltã ºi se sparge
Un soare când se-ntinde pe hoitul altui soare

Unde te-ai dus, când ruga tremurândã
A noastrã, sub lumini închise-n reci ecouri
Te conjura, întoarce-te din celeste tablouri
Prin care ºi-acum lebãda oarbã cântã?

Erai de hianct...lunarã nãlucire
Printr-o olgindã-n care cuvinte ancestrale –
Corabie pierdutã – ecourilor tale
Le înãlþau palate, în lunga pribegire

Dar sticla-ncet se sparge ºi valsul se destramã
Sub ochii-atinºi, profetic, de lipsa de speranþã
Poemul pribegirii acum e doar o stanþã
Un stigãt sugrumat regatului din ramã

...

Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape
ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare,
Corabia pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape

Ne-ntoarse vise...pe veci ca sã ne-ngroape

[Alex Leo Serban]

am gasit si eu o poezie veeeeke-veke, cred k de prin liceu (we're talking anii 70 here!), i-o dedic lui pitbull - care pastreaza poezii kiar mai veki se pare...
k vorba ceea: nu e om sa nu fi scris o poezie :)

n-are titlu, n-are nimic si zice asha:

o tipã miºto cu un cîine de rasã
trece pe lîngã noi în timp ce stãm la coadã la benzinã

chiar în dreptul unui copac
femeia ridicã un picior
ºi-i spune animalului
"e ultima oarã cã-þi mai arãt cum se face pipi!"

[Pitbull]

@Kasper
Versul alb ti se leagä mult mai bine (slavä Domnului, cäci e si mai modern, si mai de substantä, si mai dificil!)
In formula clasicä, ritmul mai schioapätä, iar rima e mai säräcutä. Din fericire, imaginile poetice si fiorul liric sunt la fel de consistente.

@A.L.S.
Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!).
Päi dacä tot veni vorba de poezii de pe vremea lui Pazvante, uite si cea mai veche atestare documentarä (ar mai fi ele si altele, da' nu se meritä), inspiratä din serile când tata stätea ciuci lângä radio, ascultând Europa Liberä:

Pace

Räu al tärilor, o, du-te!
Hai, iesi din Cehoslovacia,
Din Vietnam, tu iesi degrabä
Din întreaga noasträ lume!

Pace, hai, alungä räul,
Si ia-i locul repejor,
Sä se-nfunde-odatä häul,
Sä porneascä un tractor.

Tunurile-n foc sä piarä,
Hora sä se-ncingä, hei,
Räul sä disparä-odatä,
Alungat de porumbei!

1968
Bucuresti


Publicatä în revista "Mlädite" a Sc. Gen. 174, cu urmätoarele modificäri:
Versul 1.2: "Sä nu-ti mai aud de nume" - adicä, mä-ntelegi, Cehoslovacia...? ;)
Versul 2.2: "Vino repede în zbor"

[Alex Leo Serban]

[quote="Pitbull"@A.L.S.
Nu stiam bancul, iar punerea lui în versuri are ceva cärtärescian (nici nu-i de mirare)! Versul meu favorit e al doilea (äla cu benzina!).
quote]

pai 'bancu' e tot de la mine, l-am inventat adicatelea, k sa dea bine la fabula absurdisto-suprarealista! n-am 'preluat' nimic - decit 'imaginea' cu coada de la benzina (eh, ce vremuri...) :happy:

[Pitbull]

A, deci si matale inventezi bancuri?
Mä rog, poeme, nepoeme, dacä tot suntem la cenaclu, uite si unul inventat de mine cândva (din seria celebrelor bancuri sadice):

Vaaai, Bulä, abia ieri ti-am adus surioara de la maternitate, si azi ai si vrut sä vezi ce-are înäuntru? :((

[Alex Leo Serban]

:love: 8) :lol:

GE-NIAL!!!
n-am fost atit de entuziasmat de la shoppoemele lu nightwane!

[Pitbull]

Nightyyyyyyy! :w00t:
Cum e corect, dragä? Shoppoeme, sau shoppopoeme? :?
(Sä-l vezi cä zice shoppopoeme - pe cât punem pariu?) ;)

[Nightwane]

Poeme Shop-enhaueriene :P

[Pitbull]

Aaaa... asa mai vii de-acasä...! :happy:



Da, da... Asa DA! :hmm:






Asa... da. :sleep:

[Nightwane]

Da!



DA!



DAAA!!!


MAI TARE!!!



MAI ADANC!!!


IOI!!!!

[kasper hauser]

ceva scris acu vreo 5 ani

Poem naiv


Odata credeam ca as putea sa...,
Dar acel ceva ce-mi spunea ca...
Si-mi amintea ca am destin tragic
Datorita acelui fapt
Si-am scris ceva,undeva...
din care citez:"..."
Si ma prabusesc mort pe perna moale
Si ma gândesc cum ar fi sa...
Si amintesc:
"Cândva,
Undeva
Cineva
Spunea
ceva...”
Închei acum acest testament
Singurul capabil sa ma justifice
Si incet ma-ndrept catre acel loc
U...
N...
D...
E...
V...
A...

[Nightwane]

pst pst, vezi ca e SILENCIO nu SLINECIO.

[kasper hauser]

Ouch!:o ...modificat, ms de atentionare.

[HyperX]

...

[Nightwane]

:sick:

[raptor]

.ce zici ma? fade to gay?

[Pitbull]

Fantasmagorique

(...)

Uneori, apar aici versuri atât de frumoase, încât în lipsa altor precizäri mä întreb dacä vä apartin, sau le citati doar ca selectiuni dintre poeziile care vä plac cel mai mult, omitând sä indicati sursa.
In raport cu asta, repet recomandarea dinainte: postati aici numai versuri proprii, sau versuri ale altor poeti doar sub formä de "citate on-topic" (ca exemple în discutia din jurul câte unei poeme), si spuneti întotdeauna ale cui sunt. Dacä vreti pur si simplu sä ne împärtäsiti din poeziile altora care vä sunt dragi, folositi topicul "Lyrics".

[HyperX]

...

[HyperX]

...

[Pitbull]

4) :) ma bucur ca nu-ti vine sa crezi ca sunt "operele" mele
asta inseamna ca sunt "bune", nu...? :)

Evident! :)
Nu verific nimic, te cred.

[HyperX]

...

[Pitbull]

Dragä, detaliile astea regulamentare nu le stiu, din päcate... Decât sä te îmbrobodesc cu presupuneri, mai bine întreabä-i direct pe cei de la DACIN-SARA. Vezi cä Silver_Boy si-a înregistrat ceva acolo, deci la nevoie ti-ar putea da oarece îndrumäri.

[kasper hauser]

Fantasmagoric

...



Textul incepe promitator, dar cam atat, deoarece nu evolueaza, din contra, este tras in jos de urmatoarele doua strofe care practic nu exceleaza la nici un capitol. Ritmul scioapata, la fel si rima, pune intrebari, puse si raspu(n)se. tonul este unul infantil. Ultimele doua versuri sunt destul de reusite, dar insuficiente


In fine, am sa mai pun si eu un text

Cel dispãrut...


L-au cãutat prin pãduri, peºteri ºanþuri, chiar
L-au cãutat prin baruri ºi biserici,
Dar el nu era nicãieri...
I-au gãsit însã inima, în visul unei bãtrâne
În ea îºi fãcuserã lãcaº femei, copii ºi rãzboinici,
Preoþi, zei ºi îngeri,
Îl cãutau cu toþii pe el,
Sã le mulþumeascã pentru adãpost,
Dar el nu a rãspuns –
Nimeni nu ºtia cine e, nimeni nu l-a vãzut vreodatã
ªtiau doar cã a dispãrut... Aºa deodatã
I-au gãsit ºi trupul, scufundat în nisipuri,
Un trup fãrã cap, mâini sau picioare,
Ca o pâine
ce sângera rãnile Cristului fugit de pe cruce
L-au înmormântat chiar, într-o înverzitã pãºune
Acolo, el, singur, strãin de celalte morminte,
De cei ce odatã au fost ºi nimeni nu îi mai ºtie
ªi atunci
Femei,
Copii
ªi rãzboinici
Preoþi
Ingeri
ªi zei
Au ieºit din inima lui sã îºi caute alt adãpost
ªi pe inimã i-au lãsat o cruce,
Ca o , din urmã, recunoºtiinþã
O cruce albastã de-a lungul unei inimi deschise,
Dar el se ridicã atunci:
„ – Nu v-am cerut,
Într-un mormânt sã mã-nchideþi
Deasuprã-mi s’atârne
Pustia noapte a unui zeu absent,
Nu v-am cerut sã cãutaþi
Când nici mãcar nu veþi ºti cine sunt,
Dupã cum nici nu v-am cerut sã mã naºteþi
Dar m-aþi nãscut,
M-aþi cãutat ºi m-aþi gãsit
Mi-aþi alungat singurãtatea
ªi m-aþi îngopat..
Acum ºi inima-mi vreþi s-o `mpovãraþi
Cu sangele unui strain!”

[Pitbull]

Hmm...
De la primele versuri, m-am gândit la "Duhovniceascä", de Arghezi - si pe urmä, s-a tot confirmat.
Acum nu pot decât sä zic cä-i bunä. Cä, ce-i drept, e si grea, iar pentru o discutie aprofundatä si detaliatä, cu laude concrete si critici pertinente, e nevoie de timp...
Ceea ce e foarte bine, nu?

[77ravens]

"in dulcele stil clasic" va spun ca o poeziile "ard" cel mai tare

[Nightwane]

my latest poem. este un obelisc al conditiei umane si o fresca a societatii mizere in care traim. atentie: nu este un poem shop-enhaurian. este un protopoem.

Baga-mi cucu' in papuci
Da-mi cu ruju' pe la buci.

Mi-a amortit p.ula,
Exacerbeaza-mi celulalulasulalulacelula,
Mortii ma-sii, p.ula.

Sanitarii albi cu ochi rosii mi se par cei mai rezistenti pesti,
Cesti.

[Alex Leo Serban]

cumming after yr wonderful shoppoems, this is such a disappointment, nightwane! :((
in fact, it's really - sorry! - plain shitty. :sick:
try to concentrate more; channel yr creative juices better; wait longer...
there's a gloryholeous rainbow at the end of the tunnel 4 u 2 :)

[Nightwane]

Deci, era si normal sa nu placa. Dar vroiam totusi o schimbare in curentul artistic pe care il practicam inainte. Incearca sa vezi poemul nu ca unul shop-enhauerian ci ca o columna centralis (Sau fovea centralis sau umoare apoasa, ce iti vrea tzutzurelu´tau) al societatii noastre.

[Alex Leo Serban]

thank you, mi-am insushit sugestia! o s-o implementez negreshit. 8)

[Nightwane]

Deci, ha ha. Adicatelea bravo asa sa procedezi. Pentru ca da.

[HyperX]

...

[Pitbull]

Poate ne explici si nouä ce s-a întâmplat, mäcar...

[kasper hauser]

iaca...mai pun si eu ceva

Deus Sardonicus

I


Sã priveºti trecutul horcãind de regrete
Prin fereastra ce desparte
Ceea ce crezi cã eºti
De
Ceea ce eºti
Sã renaºti mituri din palmele-nsângerate ale inimii
Sã crezi cã poþi sfâºia carnea
În care þi-ai crestat speranþele
Înseamnã sã mai trãieºti o clipã
Cu înscenarea propriului tu

II

Înþelege cã nimeni
Nu mai poate rãsuci clipele
În rana timpului
Nu mai putem preschimba cenuºa în gând
Deasuprã-ne crucifacii îºi varsã ciuma
Sau praful de stele surpate
Acum cerul e mai absent ºi mai rece
Ca oricând
Fiecare zâmbet nu e altceva decât o tãcere schinguitã
Fiecare scâncet de copil
Închide-mpãrãþia omului într-un mormânt de batjocurã

III

Nu vei putea deveni niciodatã
Nu vei putea rãzbuna zãdãrnicia cunoaºterii
Cãreia i te-ai aruncat sclav

Vorbeºte ºi vei fi auzit
Auzit ºi nu vei fi ascultat
Ascultã ºi vei fi condamnat
Condamnã ºi vei fi proslãvit

IV

Sã descânþi pustiul în farmecele
Diletanþilor întârziaþi
Sã naºti enigme peste prãbuºirea raþiunii
Sã crezi cã eºi liber
Când sensul libertãþii se aflã dincolo de închisoarea
În care tu refuzi sã intri
Înseamnã a te demitiza
Conºtient de propria
ªi perpetua
Ratare

V

Închide ochii
Deseneazã o inimã ºi ascultã-i bãtãile
Acesta eºti tu
Iar peste tine cerul dezlãnþuie
Terifiantul râset divin
Ultima speranþã de izbãvire

[Nightwane]

Fashion Is For Fashion People

The Guide to All Things Chic
The Hand that Bites The Mouth That Bleeds
Rigid Style Of Fashion
Inject Inject
Prada Made You What You Are
Gucci Made Her A Superstar
One
The Man Made God
Two
The Man Made Gucci
Three
God Is Gucci
Four
I Am The One That You Adore
Fashionable
F.uckable
Social Psychology Phenomena
CK Is My Middle Finger
I Stick It In Twice A Day
Masquerade
Jerk Off To The Tune
Of Dying Children
Chinese Kids Making Clothes For Me
Bags, Shoes, Perfumes, Shirts, Pants
Paint A Vulgar Picture

[Alex Leo Serban]

Fashion Is For Fashion People

Chinese Kids Making Clothes For Me
Bags, Shoes, Perfumes, Shirts, Pants

just LUV this one!...
(... & then the rest of course 8) )

[Pitbull]

Bäi Nighty... :?
O sä zici cä fac hohä - da' pe bune: prin toate träsnäile astea ale tale care este, EXISTA sclipiri de fior poetic! Bizar, ironic, avangardist, mistocäresc, zi-i cum vrei... dar ESTE!

[Nightwane]

normal ba! ca-s geniu!

[Nightwane]

Fluctuatii Post-Coitale

Am un sfarc pe creier
Si ma gadila in talpa
Am un cot in gura
Si ma gadila in creier.

Vagine, vagine sangereaza pe pereti
Sfarcuri, sfarcuri ne mentin pe toti erecti.

Am un carlig in sfarc
Si ma trage de spranceana
Am un sfarc pe creier
Si ma gadila in cur.

Bebelusi, bebelusi zdrobindu-se prin utere
Babe, mosi intr-o continua f.utere.

[Pitbull]

Nu mai esti genial. :(
Rimä cäznitä, ritm nexam, feeling nici p-atât...
You can do better and you know it.

[Nightwane]

si tocmai asta-i aia de care-s cel mai mandru.


LE: nu stiu daca p-asta am pus-o aici da' here it goes:

Oh my pretty pretty bag!
You are so pretty...you pretty bag!
So pretty that all pretty-ness is beyond you, you pretty bag.


Si gata :P

[Nightwane]

Genitals don't fail me now!
Genitals don't lose me now!
Jeans and pants and genitals.
Jeans don't fail me now!
Gucci don't lose me now!
Start working now
Start f.ucking now
CK dildo, Prada strap-on
I'm afraid of Japan
I'm not afraid of fashion
I'm scared of me
I'm not scared of J.P.G.
Feet don't fail me now,
Shoes don't fail me now,
D&G have mercy on us all.
'Cuz i am god.

[Fgxf]

inainte de a citi aceasta poezie proaspat scrisa (prima mea poezie intr-adevarul sens! ) va rog sa n-o treceti cu vederea (sentiment fals oferit de internet si cititul pe monitor)... ganditi-va ca o cititi pe o hartie galbena, prafuita si rasfoita de timp
(pt prima oara, nu sunt cuvinte aruncate care sa rimeze si ma simt mandru de asta, scuzati-mi atitudinea :) )

Afundat in mii de cãrþi,
Un cod etic al omului superior
Precum universul se împarte în infinite parþi,
Ca o umezealã, cugetare pe un ton silenþios.

Universul e de nepãtruns cu gândul,
Raþiunea e înlocuita de spiritul,
Ca ºi fraþii STOICI: Epictet sau Zenon
Plâng cãci mã simt obositor

Cu amintire la vechile scrieri româneºti
DIMITRIE CANTEMIR - 'fortuna labilis'...
Vãrs o lacrimã de univers
ªi la acei oameni mã închin.

Condiþia umanã în raport cu timpul,
Mã face sã renunþ la univers;
Plâng ºi mã nãpãdeºte frigul...
Ca un bocet mut.
Cu cât îl adâncesc cu atât este mai ne înþeles...
Vars lacrimi de bucurie si afirm ca renunt la absolut.



The End

[Bulumulu]

Genitals don't fail me now!
Genitals don't lose me now!
Jeans and pants and genitals.
Jeans don't fail me now!
Gucci don't lose me now!
Start working now
Start f.ucking now
CK dildo, Prada strap-on
I'm afraid of Japan
I'm not afraid of fashion
I'm scared of me
I'm not scared of J.P.G.
Feet don't fail me now,
Shoes don't fail me now,
D&G have mercy on us all.
'Cuz i am god.

geeeeezaaaaaas :D
asta e de piratat 8)

[Nightwane]

hands off bitch :P

[silver_boy]

melcul lui pascal

Vasile Munteanu [ted]




¤ „noi n-o sã ne iubim copilul, nu-i aºa?” ¤



de câte ori visezi

partea de pat pe care dormi se înalþã
eu nu mai pot sã trec prin somn decât strecurându-mi
sexul
în arcurile deºelate ale ceasului
ºi fiecare orgasm capãtã astfel forma aceea perfectã
de spiralã oþelitã

þi-am spus vreodatã? iubirea e direct proporþionalã
cu pãtratul oricãrei raze înmulþit cu numãrul secundelor
de când ne-am cunoscut

¤

la micul dejun

scot cu mâna
din cana de vin toate muºtele care au bãut
peste noapte
zborul fezandat nu þine cont de dimensiune
le mãnânc una câte una – nu le numãr
sunt preocupat de miºcarea pendulatorie
a sânilor tãi
la vederea cãrora pereþii schimbã feþe-feþe
colorându-se alternativ decolorându-se simultan

- sã scoþi tu rufele din maºinã te rog
mã sãruþi ºi treci prin tocul uºii
ca un prunc mirat de pragurile naºterii

¤

ieºirea ta

dislocã un volum egal cu numãrul bãtãilor din buze
alerg în balcon unde întind pe sârmã orice obiect
umezit
de emoþie
curentul electric este pentru inimã
o binecuvântare
un blestem ºi-un balsam

¤

mã întorc

la masa de scris
stau aºa încremenit
trup neputincios în a se autopropune
inspiraþiei
muzei coborâte din buletinele de ºtiri
documentarele despre stufatul neologic
al femeii-p(r)o(cl)et
sau din circoteca divertismentului de genul
iartã-mã
sunt surprins
te iubesc

fãrã tine nimeni&nimic nu se lasã descris

¤

indiferent

îmi privesc unghiile pãmântii atârnând peste foaie
curbura mizeriei ar putea sã însemne figurã de stil
nu mi-e chin
nu mi-e lene
nu mi-e verbe la kil
ci lumea este pentru mine bara unui pãtuþ
de care
dacã stau în picioare
îmi ciobesc repetat dinþii

¤

aºtept sã cresc

e atâta liniºte în absenþã
încât aud cum se lungesc frunzele dracenei
izbindu-se de zid sub un unghi de incidenþã
congruent fericirilor scurte dar intense
cauzate fie ºi de autosatisfacere

tremur
ca un cearºaf bãtut de vânt
mi se usucã numai acele porþiuni de piele
pe care limba ta
limba noastrã
limba încã românã
le-a atins fãrã sã geamã

dar acesta este un subiect lipsit de viitor
mai ales de viitorul perfect
ºi de imperfectul acustic

¤

â din a

de câte ori sunã la uºã mã bâlbâi
nu mã uit pe vizor
adulmec prin fanta unde ar fi trebuit sã fie pragul
de jos
dacã nu miroase a cãprioarã
nu deschid
vederea oricui în afarã de tine
îmi produce un rãu existenþial



¤ ¤ ¤

datina o cere – îmi bocesc:
întrerupt în linii sau cu voce spartã

între mine ºi-ntre ce-aº fi fost
e o þarã ºtearsã de pe hartã

aº putea sã scriu pânã te naºti

[norina]

frumos

[Supastar]

Valul Nopþii Valpurgiei învãluieºte Valparaiso

[Nightwane]

IAPULANEAMULE!

[Bubu]

Valul Nopþii Valpurgiei învãluieºte Valparaiso

Capra calca piatra-n patru...

[herbert]

toamna, înregistrând zãdãrniciile

aproape toamnã
gesturi veºtede
îngreunate de tristeþe
anamorfoze
vântul bont în grãdinã
hãlãduind fãrã grabã
amalgamând cu precizie totul

mai rabdã...
îºi spune caligraful
înregistrând zãdãrniciile
mai rabdã...
îºi ºopteºte stins caligraful provinciei...
chiar el o metaforã
a deznãdejdii

[silver_boy]

to ontos on

Vasile Munteanu [ted]




scriu

în fiecare zi parcã în mine cuvintele ar cãuta un alt trup
salcâmilor
teilor muriþi în prisacã
scriu ºi grãdina pieptului înroureazã ca o fetiþã sãracã
netezindu-ºi rochiþa ponositã cu palma

nu am învârtit nimãnui roþile bicicletei nici cercurile
am bãut de mic
maimuþãrind literatura rusã
întâlnirile mele au fost întotdeauna declaraþii
cu dragostea spusã
ca o tablã a înmulþirii cu celãlalt

nu mi-am lãsat niciodatã sentimentele sã se joace afarã
toatã ziua imaginam pãsãri de hârtie
pe aripile cãrora gândul Primului Ou
scria
AcestA EºtI Tu
ºi esenþa ta nãscutã din rãdãcinile
mâhnite ale lemnului de aer
în care s-au tãiat unghiurile simplei tale mansarde
sub care arborii îºi terminã vârfurile
ca într-un giratoriu al ochiului

Einai! îL strig – Einai! dar Tu de ce nu iubeºti
negustoresele
croitoresele
spãlãtoresele
bucãtãresele
lãptãresele
copiii lor de ce sparg toatã viaþa smoalã cu fruntea
din care þâºneºte în final un izvor de alcool
care nu saturã pe nimeni

de ce te-ai deghizat în tronul gol
cãruia
ne închinãm
ca niºte
cerºetori de hârtie

[HyperX]

...se pare ca americanii ii stimuleaza si pe cei din afara de vreme ce poezia mea "The Meaning" a intrat in finala pe luna martie...(www.poetry.com)... si poate am norocul sa ma lipesc de vreo 1000$... :) si la sfarsitul anului pot sa particip la marea finala de 10000$... urati-mi succes...

The Meaning
In a desperate dark light world
Where the present is no more,
And where someone always cryies
Here, you sometimes touch your eyes.

Under a so perfect rainbow
Created just for us, I know,
You can see so many angels, nice...
falling down from Paradise.

But, so wicked are the ways
For the mortal human tear,
They are here, and they are strong
If you trust ME, have no fear.

Our home, is home for some
Still we are so small for clouds,
Saving it will be from meaning
How I love to see the evening.


Schatt Alexander
Copyright ©2007 Schatt Alexander



--------------------------------------------------------------------------------



Click Here to Rate My Poem

[Pitbull]

Ca încercare de versificatie, e drägutä si promitätoare. Când o iei la puricat, concentreazä-te asupra ritmului (care schioapätä aproape peste tot), si a rimelor (prea aproximative). Cu privire la continut, fiorul liric si alte aspecte de fond, dar fi multe de discutat, da' n-am timp acum. Stai pe lângä noi, si mai vorbim.

[Piotr Buendia]

anima

aplecandu-ti crestetul pe un umar pentru a-l uda
si a te sprijini de el, el aluneca
se rupe de corp, trecand prin pamant, ca o cartita
umarul ajunge in infern
iar capul tau pica si el in gol, udand flora
pierzandu-se ilustru printre dobitoci
fierband la zero grade celsius si rade
rade in timp ce plange ca a abandonat cauza.

si numar gradinile, unu, doi, trei, patru, cinci
si inca vreo sapte mii ce gazduiesc capete
rupte de corp, manjite de lacrimi
indobitocite de timp si spatiu
putrezind in urina zeitatii
fara suflet, fara ego
doar asa, sa fie
un crestet
undeva
acolo
mort
.

[HyperX]

Ploaia


Într-o noapte-ntunecatã
Sub un cer uitat de stele,
Ce prin neguri risipite
Ascund vii a lor mistere.

Peste norii plini de lacrimi
Adunaþi de-un vânt stingher,
Îngrãditã-n a ei ramã
Luna doarme, zorii gem.

Doar pãdurea adormitã
Freamãtã în lung ºi-n lat,
Lângã lacul cel albastru
Ce de timp a fost uitat.

Vântul bate printre ramuri
Frunzele-ºi ºoptesc uºor,
Ploaia-ncepe-ncet sã vinã
Încet-încet, de sus din nori.

[Pitbull]

Fior liric autentic, sinceritate, frumusete a expresiei.
Un exercitiu de versificatie relevant - prilejuieste câteva observatii clare si utile.
In linii mari: e o formulä e versuri clasice, arhicunoscutä, destul de bine stäpânitä. Personal, sustin compusul cu ritm si rimä, ca o etapä obligatorie a drumului spre poezia modernä, în vers alb - dar cu conditia ca rigorile clasice sä fie stäpânite perfect. Aici avem câteva stângäcii - iatä-le:

"stele / mistere" = nu rimeazä
"stingher / gen" = nu rimeazä
"usor / nori" = semi-rimä (datoritä i-ului neaccentuat).
Intrucât toate aceste perechi de cuvinte sunä asemänätor, iar "lat / uitat" e chiar o rimä perfectä, e de presupus cä ai urmärit rime constante între versurile 2 si 4 ale fiecärui catren. Dacä asa e, TOATE rimele trebuie sä fie perfecte. Dacä nu, evitä similitudinile, ca sä ai versuri albe oneste.

"...a lor mistere" = incorect; de ce n-ai scris "Ascund ale lor mistere?"
(E drept cä asemenea greseli gramaticale, sau "licente poetice", sunt destul de frecvente la multi dintre marii clasici - dar, cum noi nu suntem ei, e mai bine sä le evitäm.)

"Ploaia-ncepe-ncet sã vinã
Încet-încet, de sus din nori."
De trei ori "încet", când era necesar cel mult unul singur.
Iar ultimul vers iese din ritm (are o silabä în plus).

* * *

Dincolo de toate astea, îti multumesc cä ai reactivat topicul de poezie, e unul dintre cele la care tin cel mai mult.
Ca sä nu zicä nimeni cä "musc si fug", pun si eu un esantion:


Answers

It came afore from dark, vibrating in its shine,
It filled the empty stark with flawour rich as wine,
Embalmed the live raw scars with a sweet smelling dope,
And like as many stars, it sparkled full of hope.

An angel's wing it seemed, a Holy Spirit's kiss,
My outlook it redeemed, enfolding it in bliss,
A human to be yet, reborn from the cold ghost,
The right I thought to get, when taking this saint host.

Behold! I told them all. There's justice still around!
This man, who once did fall, rose up from frozen ground,
No doom eternal is, no sentence is too hard,
Ordeal that was his, came now to fair reward.

Beware, they did reply. Delusions are so rife,
You better wonder why, you better get a life,
There's no such thing as fairness, this world is meant to suck,
Keep faithful to your harness, don't be a sitting duck.

Words of caution, knowing, that I'd have better heed,
There was no angel, no wing - there was only my greed,
Only my hunger, ghoulish, to be alive again,
Only my empty, fool wish, a short reprieve to gain.

A dream that seemed so pure, so real and so sweet,
All ailments apt to cure - and it was just a cheat,
How could I know or guess that it was all a lie,
Perfidious, no less - and so I wonder: why?

For certain, the dark lord is in full omnipotent,
For sure, his power's word is immune to all repent,
His ways are ever cunning, his tricks don't ever cease
To always catch those running, their vigilance appease.

And once his net he so cast, entrapping me once more,
The outcome, never too fast, has opened the old sore,
So unawares attacking, once bringing down my guards,
To left and right all hacking, all breaking into shards.

We warned you, didn't we? said the voices all anew,
There's now no use to be sad, better confess we knew,
You better do forget it, your feet bring back to ground,
About fake hopes don't fret it, they're never true and sound.

I pity you, poor skeptics, replied I with a laugh,
For you there are no kept tricks, the way is always rough,
No prizes ever gotten, no breath of springtime breeze,
You see the world as rotten and putrid as it is.

To crawl forever, trampled, all strung along one chain,
To gallows on the ramp led, the verdict's all so plain,
The haven so awaited reveals only a chasm.
What use to have it stated? It's all a pleonasm.

Instead of truth so cruel, I keep to my sweet lie,
Believeing in my jewel, I save more than one cry,
If doomed to live in dungeon, no window for us all,
Before to humbly trudge on, I paint it on the wall.

I know it's immaterial, and yet I still believe,
My words now better hear y'all, that's all that means to live:
Condemned before birth even to an ongoing scream,
The way to make it even is keeping to the dream.


Mihnea Columbeanu - Pitbull
April 20, 2005, h. 22:35-23:50
Bucharest, Romania

[djinjis]

poezia mea se numeste: kiss my ars poetica

De veacuri vreme infioara
Incremenit ca un oftat
Impatimit doar ca sa piara
Urzind caderea in pacat.

Ca o statuie ce se-ntreaba
Ghicind ca nu e vreun raspuns
Orbit de cautarea goala
Chircit in vis de neajuns,

Scurmand avan noroiul ranced
Caci cerul este mult prea sus
Se zbat ca pestele ce pute
Catand ceva ce nu s-a spus,

Se zvarcolesc ca sa exhibe
Neterminat diformitati
Se taraie ca o omida
Spre frunza care, de cand veacul

Nu vrea sa le-ascunda pacatul.

[nibo]

Dintre toate...

Dintre pasi de copilandru si de tanar visator,
S-or alege-n cai batute, sigur si staruitor,
Cativa care sa strabata drumul bun si drumul drept,
Gand soptit de senectute si de omul intelept.

Dintre sute de sperante si de vise minunate,
S-or alege-n vremi si vremuri, limpezi sau intunecate,
Cateva sa lumineze calea noastra-n fericire,
Idealuri implinite din durere si iubire...

Dintre lacrimi de tristete si dureri nemarginite,
S-or alege-n anii vietii, calde si neprihanite,
Cateva care sa scalde drum in chip brazdat de timp,
Bucuria vietii noastre din oricare anotimp.

[Pitbull]

Nu l-ai väzut, fiindcä a zäcut îngropat prin magaziile Cafenelei, pânä l-a readus la suprafatä HyperX.
Dar... aici e pentru poeme propii, de noi însäsi compozate. Pentru poezii dragi nouä din opera altora, mai învätati si mai bärbati (sau mai învätäcei si mai femei), avem topicul "Poezia" - yote-l:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=4582&start=75

[Pitbull]

Somnul pisicilor rãtãcitoare

Odrasle amfibrahe de mâþe fugãrite,
Satanic ejectate pe linia de tramway!
Cine-o fi responsabil de mârºavele-ursite
Care bestial vã vinde pe-o litrã de mãlay?

Fatalele pubele în hidrargir se scaldã,
În coruri delireazã pisici narcotizate.
Mustãþile stelare, muiate-n apã caldã,
Se zbânþuie solemne, în scopuri perimate.

Dormea pelagic mâþul, ºi sforãia-n cadenþã...
Prin atmosfera beatã, umplutã de miorlau,
Doi ochi apollinarici, sclipind de vigilenþã,
Spre nuda ºoricioaicã, prin besnã se chiombeau.

ªi-aºa se hodineºte, în gangurile-extinse,
Poporul fãrã viaþã, sporadic ºi zevzec,
Al tristelor pisice, cu cozi extatic linse,
Ce spre-alte horizonturi, în sens simbolic, plec.

Mihnea Columbeanu,
1978

[Pitbull]

...cu lacrimi de copil tâmpit

În genere, sublimul se dezmembrã
Picând înspre de unde a venit.
Mârºavele vestale îl jeleºte,
Plângând cu lacrimi de copil tâmpit.

Pe hãrþiile lumii se indicã
Corupte zãcãminte de granit.
Deasuprã-le, seraficul atârnã,
Sburând în stoluri de copil tâmpit.

Se-nfundã admisibil în tenebre
Al vieþii rectiliniu nesfârºit.
În urmã-i, ºovãindã, mai pâlpâie
O nouã faclã de copil tâmpit.

Aerian rondel! Ce filosofic!
Entuziast îl þuc pe Democrit!
Iar el, stihinic, spiritu-mi acaþã
Cu-o sumbrã ghearã de copil tâmpit.

Mihnea Columbeanu,
1978

[Pitbull]

Primãvarã în Campucia

Jagardele optimiste,
Învelite-n foi de viþã,
Alergând în lung de piste,
Arse cu-o peltea pestriþã.

Zbor fãlos capace leneºi
Peste creºtet de cratére.
Veºmântat în in, un nene-ºi
Ia aleanul ce ºi-l cere.

Viscerale ºomoioage
Se conþin în bolta vremii.
Vine tigva sã le roage
Pentru un retur la remi.

În tripouri scofâlcite,
Spasmul gãunos abdicã,
Poleieºte ºi înghite
Crini palpaþi la o adicã.

Nu se lasã mai prejosu-i
Nici baronul sforãrimii.
Pentru cã în viaþã sosu-i
Sã profiþi din plin de Mimi.

Echipaþi cu tot dichisul,
Fosforiþii se-nºirúie,
Aºternându-ºi blând caisul
Pe-o structurã cu gurguie.

"Hopla!" un tentacul strigã,
Împrãºtiindu-ºi epoleþii.
A scuipat un as ºi-o rigã,
Sincopaþi, pe luciul gheþii.

Tamponând cu sugativã
Sub o streaºinã de nouri,
ªipcile i se derivã
În perniþe cu ecouri.

Peste tot abisul care
Abundeazã de probleme,
Doarme razele de soare,
Supte-ntr-un sfârtai de vreme.

Numai fulgii din decizii
Se sforþeazã sã nu putã,
Proiecteazã-n vis bolizii
Sufletelor lor de sputã.

Iar cometele scârnave,
Lustruindu-ºi canavaua,
Þin morþiº sã înnãrave
Datini ce slãvesc sacaua.

Toþi se-ambiþionez sã ºtie
Lumea scursã cu ocarã,
Cã-ntr-o sutã dintr-o mie,
În Campucia-i primãvarã.

Mihnea Columbeanu
28 martie 1984

[hellsteed]

Stapan pe valuri stropesc iluzii plutitoare
Dorinte anorganice imi conditioneaza fiecare stare
Ganduri macabre cu miros cadaveric de pudoare
Ating domenii cerebrale involuntare

Crevase ale tacerii constrang la remuscari
5 simturi umane uzate de nervoase tulburari
Principii, idealuri pierdute far' urmari
Gratie femeii pentru aceste dari.

2006, am uitat ce nume i-am pus

[BJBlazkowicz]

Cu timpul, prostim
Ne grãbim sã potcovim (sau sa prostim, ma rog, nenea Rimel stie mai bine)
Ca noaptea, ne întunecãm
ªi însetam lumea.
Inecul e singura luminã.
Acolo chiar e de tine.
Curvântul se bea în tãcere.
În ploaie.
În Dragomara

[illotempore2002]

> In the green morning
> I wanted to be a heart.
> A heart.
>
> And in the ripe evening
> I wanted to be a nightingale.
> A nightingale.
>
> (Soul,
> turn orange-colored.
> Soul,
> turn the color of love.)
>
> In the vivid morning
> I wanted to be myself.
> A heart.
>
> And at the evening's end
> I wanted to be my voice.
> A nightingale.
>
> Soul,
> turn orange-colored.
> Soul,
> turn the color of love.
>


De Lorca, prietenul bun al lui Bunuel
:)

[Picasa2]

mutat. erau un x prin care ºtergeam toacã tãrãºenia, însã nu-l mai vãd. mii de scuze.

[Pitbull]

Vä reamintesc cä e topic de poezie PROPRIE.
POEZIA si LYRICS sunt pentru versuri ale altor poeti.

[Pitbull]

"Poema deziluziilor"

Nu voi sã ºtiu
De n'ica! :x
Mãruntã e furn'ica!
Dar câþi grãunþi ea carã!
A gândului povarã.
Pe cuptor zace mãm'ica,
Deºirând ciorapi.
O, lume, ce în mintea-mi nu încapi,
La fel ca firul de ciorap,
Te deºirai pe-al vieþii fus,
Fâs.
Al Raiului ãst prim recrut,
Pe-Adam îl vede cum din el
Mlãdiþã naºte,
ªi câþi au fost, ºi câte s-au trecut,
Zadaric guri hulpave tind sã caºte,
Cãci brusc de Adevãr mi þi-s plesniþi,
Prin deziluzionate neguri tãvãliþi,
ªi crunt li se relevã lor ce sunt:
N'im'ica!
Drept care nu voiesc a ºti
N'im'ic
De n'ica! :x

(Liviu Ornea ºi Mihnea Columbeanu, 1978)


"Poezioarã"

Cu ce sä-nceapã? :?
M-am întrebat ades
De unde curã gândul
În unde vibratile
Prin matca-i iluzorie
De prund apocaliptic
Funest
Majoritar.
Cu ce sä-nceapã? :huh: :?
Rãspunde-mi, duh al umbrei,
Tu, cel de-a pururi mort,
Tu, dãtãtor de soamne,
Necruþãtor de zmei:
Cu ce sã-nceapã? :shock: :huh: :?
Genunea-ºi suie coada despletitã
Întru glorioasa ei descãtuºare.
Sub slaba mânã oblãduitoare
A haosului ce nu ogoieºte
A negurilor
Matã
Cugetare.
Cu ce sä-nceapã? :(( :shock: :huh: :?

Cu ce sä-nceapã??? :o :(( :shock: :huh: :?

(Mihnea Columbeanu si Liviu Ornea, 1978)


"Dilemã cruellã"

E! ...:w00t:... Ceas prolix, înmiresmat!
Adânc barbaru-þi suflet îl sondez!
Armate de eter, cumva, galopã,
ªi spiritu-mi trãsnind a lume interlopã
Aspirä spre înalt Sfin-
Þia Ta!
În lanþuri covãsite mi þi-l leagã,
Încolãcind sfios
A negurilor
Oscilaþie
Vagã.
'N-ai sãi albaºtri ochi,
Si blânzi,
Dilema strãlucea mesianic.
ªi-armata de eter,
Mecanicist,
Tot mai galopã.

Sînt sublimat:
Rechinii vor sã mã mänânce.

(Liviu Ornea, Mihnea Columbeanu, 1978)

[herbert]

omg! ce tandem poetic! tandemul e surprinzator, poezia - mai putin implinita. dar cata perspectiva-n fata! :)

[Pitbull]

Da. :happy: :love:
Asa poezeam noi dadaisticoid în clasele a XI-a/a XII-a.
(Apropo, "Dilemä cruellä" am procreat-o sezând d-a-n-curulea pe asfalt în mijlocul Pietii Palatului, în timpul unui discurs al lui Nea Nicu. Ne duseserä cu scoala.)

[herbert]

fragment
(...)
„acum era devreme ºi liniºte
purtam pe umãr un înger nehrãnit
refuzam sã discut cu el
problemele pe care le am eu cu mine
la ce mi-ar folosi? mã întrebam supãrat
în ultimul timp mã îndoiesc tot mai mult
cã existã Dumnezeu
ºi asta înseamnã cã suferinþa mea
nu are niciun rost…”

[Pauline Kael]

Secunda de zapada

Celebrare

Ea si el au murit
in aceesi fractiune de secunda
desi nu s-au cunoscut niciodata
si desi erau suflete pereche.
Ea locuia in Israel
avea pielea luminata de un soare
interior si galben de parca
s-ar fi tavalit in praf de aur biblic.
Parul ei de Rachela rosu aramiu
iti lua ochii cu lumina lui inefabila.
El era un necunoscut
de pe un continent inca nedescoperit.
Sufletele lor s-au ridicat
in aceesi fractiune de secunda
concomitent cu doua caderi:
O ea de la fereastra
unui zgarie- nori din New York
si un el dintr-o mansarda din Praga.
Pacat
ca doua suflete
s-au dus in acelasi timp
in aceesi fractiune de secunda
in jos ,
in timp ce altele doua
s-au inaltat si s-au regasit
intalnindu-se prima data .
Poate.

In acelasi timp
un copil ganditor
cu buzele stranse de frig sau
de prea multa concentrare
urmarea cu ochisorii lui
perfecti si curati
un fragment de zapada topita
ce aluneca de pe acoperis
in aceeasi fractiune de secunda
cu un bulgare de zapada
scapat din manuta lui.


Pentru cine bat clopotele…
pentru un suflet
de la celalt capat al pamantului
Si pentru tine.
In acelasi timp.

2 februarie 2009,adineauri

[Pitbull]

Frumoasä, si are fior liric autentic.

Ar mai fi de retusat pe ici, pe colo, la nivel de detaliu.
De exemplu, simt cä diminutivele "ochisori" si "mânute" la copil sunt prea mult, prea explicite, pentru forma poeticä de a exprima duiosia si tandretea; prefer în locul lor metaforele (care, dealtfel, existä în jur), cu acelasi efect.
Nu sunt sigur dacä-mi plac sau nu datele geografice exacte: Israel, Praga, New York... Fiind non-poetice, ele pot crea efecte prin contrast (ca niste socuri ale realului în universul eteric al poeziei). Poate cä aici ar merge o usoarä apäsare, ca sä defineascä intentia (de exemplu: Praga, New York, Punta Arenas, Ineu sau Trapani...) De asemenea, simt cä "tara lui Israel" ar suna mai bine, poetic, decât "Israel".
In fine, pe alocuri, cred cä s-ar putea lucra la nivel de monosilabe (câte o prepozitie sau conjunctie în plus sau în minus), pentru a rotunji efectele de ritm (propriu versului alb), a-l face fie mai cursiv, fie, dimpotrivä, mai insolit pe alocuri.

Succesuri pe linie de ramurä si mai vrem! :)

[Pauline Kael]

Am observat ca ii incurajezi pe toti,f frumos din partea ta ,Pitbull,asta inseamna ca esti un suflet ales,ca desi esti mai talentat ii tratezi pe ceilalti cu toleranta.
Doua diminutive sunt prea multe si se anuleaza efectul intr-adevar cand ceva e exagerat,devine insignifiant.Da,un oras din Isreal ar fi sunat bine dar voiam sa se vada ca e evreica fata,femeia."Tara lui Israel" , e cam pretios spre o atmosfera de basm,dar ca sa se potriveasca in context..
Dupa cum stii habar n-am de prozodie,masura,ritm,accente,intonatie,nici macar in vers alb!
Inca una ,de saptamana trecuta,cam simplista:

Expresionism morbid

Reteta


Partea I

Se ia o blonda pura,
Cu muguri-ntepandu-i
Camasa incolora.
Se bate indulcindu-i
Pielea cam o ora.
Se strange cu-n fior,
Si moale sufocand-o,
Se blestema de dor.
Se-acopera,plangand-o.

[Pitbull]

Muma lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt

I

Pe o stâncã neagrã, într-un vechi castel,
Unde curge-n vale un râu cam modest,
Plânge ºi suspinã tânãra domniþã,
Dulce ºi suavã ca o anemonã.
Fiindcã-n prag de searã, soþul ei iubit
A plecat la oaste, ºi nici pânã la ora asta nu s-a-ntors...!
Ochii sãi albaºtri ard în lãcrimele
Cm lucesc în rouã douã orhidele.
Buclele-i de aur cad pe albnu-i sân,
Rozele ºi crinii se-ofilesc în vazã.
Însã doamna soarcã, lângã ea vegheazã,
ªi cu dulci cuvinde, îi restabileºte moralul.


II

Un orologiu sunã ora zero.
La castel în poartã, oare cine ciocãneºte?
Bing-banggg...!
"Eu sunt, bunã maicã, fiul tãu iubit!
Eu, ºi de la oaste mã întorc lezat!
Soarta noastrã fuse crudã de-astã datã,
Mica mea oºtire fuge, care-ncotro!
Dar deschideþi poarta! Turcii mã-nconjor,
Vântul suflã rece, rãnile îmi cauzeazã neplãceri!"

Tânãra domniþã la fereastrã se precipitã.
"Ce spui tu copilã?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartã atunci a ieºit
ªi-n tãcerea nopþii astfel s-a exprimat:

"Ce spui tu, strãine? ªtefan e departe;
Braþul sãu prin taberi (gest) uite-aºa face, uite-aºa face!
Eu sunt a sa mumã; el e fiul meu;
De eºti tu acela, te reneg!
însã dacã cerul, vrând sã-ngreuieze
Anii vieþii mele ºi sã mã deprime,
Nobill tãu suflet astfel l-a schimbat,
Dacã tu eºti ªtefan realmente,
Apoi tu aice, fãrã biruinþã,
Nu ai ce sã cauþi, cu asemtimentul meu.
Du-te la oºtire! Pentru þarã mori!
ªi-þi va fi mormântul bine-ntreþinut!


III

ªtefan se întoarce ºi din cornu-i sunã;
Oastea sa viteazã pe loc s-aliniazã.
Lupta iar începe... Duºmanii zdrobiþi,
Cad ca niºte muºte, (gest) de insecticid loviþi.

Dimitrie Bolintineanu, 1865
Text adaptat: Liviu Ornea, Mihnea Columbeanu, 1978
(Varianta definitivã: M.C., 2009)

[Pitbull]

DINCOACE, Illo:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1451257#post1451257

(Ia, Judexe, acu' cä te-am uns mod - te descurci sä muti cele douä mesaje ale lui Illo la locul potrivit?)

[Judex]

Done. Am fost in dus.

[illotempore2002]

nice, very nice.
felicitari! :)

[Pitbull]

His Own Master

(A tribute to the memory of REMCO who,
when the fight was too much,
chose to do it HIS WAY)


Grim is the Reaper. People say
His scythe leaves no out gate.
Ordained his books are. There's no way
To flee their ruthless fate.

He's not just pitiless. Sometimes
He's also so unjust.
Pleasure he takes, among his aims,
To break down faith and trust.

He picked you fresh, being so young,
All life in front to see.
He took your being, good and strong,
To make a parody.

"Hey, do you think this life is yours?"
He asked, with toothy grin.
"The single master's me, of course,
You have no way to win!"

But you, pure spirit, you stood firm,
You laughed in his dark face.
"Don't wait to see me beg or squirm,
I still retain an ace!

Over my flesh master you are,
But never to my soul!
My creed, as blinding as a star,
Defies you, coward ghoul!

You can the destiny decide,
But never to the end!
In fright I'll never run or hide,
But dignified I'll stand!

The fateful hourglass I'll smash,
The deathly sand I'll spill,
By my own will I'll turn to ash,
I'm master of my will!

Enough with your ignoble game,
A wretch I'll never be!
It is yourself who turn in shame,
Not having vanquished me!

Depart, Grim Reaper, there's no use
Of your noxious ways.
This life is mine, it's me to choose
What goes away, what stays.

Off goes your hideous mockingry,
I state the 'when' and 'how',
Untouched by your cruel perfidy,
Your plans I thwart - and NOW!"

These were your words, you noble knight,
Before the dungeon's gate,
When, with full honors and no fright,
You chose no more to wait.

An upwards flying meteor
From chaos you took way.
You reached the heaven's glided door,
Never to go away.

Young golden angel, look downwards:
These broken hearts, in pain,
Your blessing need, to help the shards
To mend and heal again.

And when your dear ones will console,
A prayer, praise thee, send,
For this poor poet, hurt and sole,
Who is to life sentenced.


Pitbull (Mihnea Columbeanu)
23 October 2001
h. 16:50 - 17:29
Bucharest, Romania


(A FEW COMMENTS: Remco departed us too young to have had time for leaving his imprint on the Sands of Time. I found this fate too unfair to let it be so, and thus I felt like bestowing him these lyrics, as a heritage of his passing away. They contain everything I know about him, as little or as much as it be. Since it's HIM who inspired them, he is the true author of this poem. I'm only the executive, the hand and mind who put it into shape and print. - M.C.)

* * *

Am postat aici poezia pentru a ilustra un exemplu din discutia despre euthanasie, la "Cronica unei morti anuntate":
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1454529#post1454529

[Pitbull]

People, ce-ar fi sä mai postati ceva poeme...?
(ATENTIE! Aici e numai de creatii proprii! Poezii ale altor poeti se pun în topicul "Poezia".)

[dragonfly_drk]

(poezie va trebe, poezie primiti)

Ma lupt cu nori,
ma lupt cu luna,
ma lupt cu sori,
ma lupt cu buna.

Si de ce?
Nu mai inteleg nimic.
Am obosit, esti un mojic.

Sunt verde, sunt gri sau neagra,
dar niciodata
COLORATA.
AS VREA O CICOLATA,
AS VREA UN CORN,

NU VREAU NIMIC
SI IN SPECIAL,
NU TE MAI VREAU PE TINE
LANGA MINE.
Esti un pervers, un ucigas de inimi.
Le mananci, le distrugi,
le arunci
si apoi razi

DEZASTRE, CUTREMURE, VULCANI ERUPAND,
te urasc e putin spus.
Te iubesc, EXCLUS.
Asa cum ma excluzi si tu pe mine,
asa cum ma eviti si spui ca ma iubesti
dar defapt ma urasti.

ce vrei de la mine?

Tot ce vrei nu iti pot oferi.
Eventual te pot opri
sa mai traiesti asa cum iti doresti,
sa ma urasti,
sa ma detesti.
Dar nu vreau si nu imi doresc
sa te ranesc
asa cum tu o faci cu zambetul pe buze
de parca ranile ti-ar fi albastre muze.

Ce mai vrei sa-ti spun?

ADIO, e de ajuns?

Asa cum renunt la viata, usor si lin
ca la un trandafir de negru plin,
asa renunt la tine,
om ce nu cunoaste ce e bine,

Credeai ca imi e greu sa-ti spun
ca esti intocmai ca o bula de sapun?
Ca nu esti al meu?
Ca nu sunt a ta?
Ca nu ma iubesti?
Nu, nu imi e greu.

Iti mai spun o data.
Ti-o spun mereu.
Sa intelegi
ca tu de mine in veci no sa te legi
pe viata sau pe ce o fi,
pfff... astea-s copilarii!!!

(Location: Un net-cafe cam mizerabil
Date: Marti, 5 august, 2008)

P.S. M-am intors in trecut... si azi simt exact ce simteam atunci... ptiu, al naibii lume. Mno, gata, am plecat. papap