Vrea sa stiu parerea voastra despre Shakespere

[manatsuia]

Hello hello...
Dupã cum observaþi sunt nou in forum si ma bucur ca am posibilitatea sa aud si sa discut cu oameni de o cultura cinematografica in romania. Spun asta pentru ca am mai citit posturi de pe forum-uri straine si nu se compara. SINCER!
As dori foarte mult sa discutam despre Shakspeare si despre teatru... 
NU va enervati ca nu asta vreau de la voi – eu am terminat teatrologia la Sibiu de unde va si scriu si IUBESC filmul. Eu consider filmul un frate mai mare si mai puternic al teatrului... nu intru in amanunt ca nu trebuie, dar daca stati si cugetati putin si poate veti observa punctul meu de vedere. In fine nu e asta important. Ce vreau eu sa discut cu voi si vreau ca voi sa-mi spune-ti parerea voastra, este: cat de actual il vedeti pe Shakspeare, cat de mult se potriveste cu lumea in care traim si cat de bune sunt filmele cele mai noi cu Shakespeare la baza: „Romeo & Julieta” (96) - cel mai nou din cate stiu eu, cel cu Leo DiCaprio si Calire Danes de Baz Luhrmann; „’O’de la Othello” – cu Julia Stiles, Mekhi Phifer de Tim Blake Nelson, „Hamlet” (2000) cu Ethan Hawke, Julia Stiles, Kyle MacLachlan de Michael Almereyda si astea sunt doar cateva titluri ce eu le am pe casete video si le-am „furat” de la tv...Va rog sa nu observati ca sunt doar exemple din productiile americane. Ok? Acum nu imi vin in minte alte exemple din alte productii. Plus am in minte doua spectacole de teatru puse in scena aici la mine in Sibiu de un reg. ucrainian – desi stiu ca posibilitatea de a le fi vazut sunt minime, „Othello” a fost in Festivalul de teatru natoinal I.L.Caragiale in 2002 – nu vreau sa jignesc pe nimeni, si tare as fi fericita daca ati sti despre ce vorbesc dar nu multa lume nu agreaza si teatrul... Othello si Hamlet cu o viziune foarte noua si foarte controversata aici acasa la mine si si la Buc. Modul de exprimare este mult mai „amestecat”, lipseste textul in 90% si sunt multe multe elemente ce nu au nici o legatura cu Shakespeare si ce a scris el, dar au legatura cu AZI. Ce s-a scris despre acest reg. Andrei Zoldak si specatacolele sale este foarte colorat si se vede foarte calr diferenta intre generatii. Nu mai continuii pt ca sunt convinsa ca stiti deja ce vreau sa spun si va mai rog o data sa-mi spune-ti parerea voastra. Nu vreau neaparat sa va legati de teatru, nu asta caut – nu e suparare daca cunoasteti ce am spus si comentati (la teatru ma refer) – ci vreau sa stiu ce ganditi despre Shakespeare si „filmul” lui.
Va multumesc anticipat.

[cherryblossom]

nu stiu de ce, dar mie nu mi-a placut Shakespeare niciodata... prefer oricind o piesa dupa ceva de Caragiale... dar ca sa ramin la Shakespeare, mi-a placut foarte mult o parodie dupa Macbeth scrisa de Eugene Ionesco, piesa a fost la National acum vreo doi ani, regizata de Beatrice Bleont si cu actor principal Claudiu Bleont... mi-a placut atit de mult incit m-am dus s-o vad de doua ori, lucru care nu mi se intimpla de obicei... Bleont era foarte haios, am ris cu lacrimi la piesa aia...

[nume]

nu stiu de ce, dar mie nu mi-a placut Shakespeare niciodata... prefer oricind o piesa dupa ceva de Caragiale... dar ca sa ramin la Shakespeare, mi-a placut foarte mult o parodie dupa Macbeth scrisa de Eugene Ionesco, piesa a fost la National acum vreo doi ani, regizata de Beatrice Bleont si cu actor principal Claudiu Bleont... mi-a placut atit de mult incit m-am dus s-o vad de doua ori, lucru care nu mi se intimpla de obicei... Bleont era foarte haios, am ris cu lacrimi la piesa aia...
Un monument de ... aaa ... al gandirii contemporane.

[cherryblossom]

nume, dragutz ca de obicei...

[Pitbull]

Ei, dragä, despre Old Will se poate spune o droaie, slavä Domnului! :) Hai sä-ncerc sä punctez, asa, la troznealä, câteva de-ale mele:
- Îl consider cel mai bogat, profund si peren dramaturg al tuturor timpurilor (cuvântul "geniu", desi präfuit, stands true).
- Evident, a rämas, si sunt convins cä va rämâne mereu, de o actualitate perpetuä.
- Mä tot întreb cine naiba i-a scris opera; cä "scriitorul Shakespeare" (dramaturg si poet) n-a fost unul si acelasi cu actorul William Shakespeare, e aproape sigur, dar în rest... Pânä nu demult, subscriam la teoria cu Sir Francis Bacon, dar se pare cä si aia are unele hibe, iar recent cineva pomenea alta, destul de credibilä; din päcate, n-am retinut amänuntele, eram la o suetä.
- Întrucât iubesc teatrul aproape la fel de mult ca filmul, as îmbrätisa oricând cu entuziasm discutia asta. Dar, pentru cä pe-aici sunt unele minti luminate care cu mândrie pun semnul egal între "teatru si bambilici" (închei citatul), mä tem c-o sä cam avem de furcä. Prin urmare, ca sä împäcäm pe toatä lumea, propun sä ne orientäm mai mult asupra ecranizärilor dupä Shakespeare - de la Laurence Olivier, Orson Welles si Kurosawa, pânä la Zeffirelli, Baz Luhrman si Al Pacino.
- Pentru alte discutii despre teatru, avem douä topicuri speciale în Cafenea: "Cine are nevoie de teatru" (poll si generalitäti) si "Teatru" (mai mult despre montärile românesti).

@Cherry:
Uite cä ne potrivim cam jumi-juma: pentru mine, personal, teatrul înseamnä trei vârfuri: Shakespeare, Cehov, Caragiale.
Cred cä la nivelul imediat urmätor i-as plasa pe Ionesco, Beckett, Molière, Mrozek, Vallejo, Tennessee Williams...
Iar de-acolo în jos, nenumärate alte paliere - nu stau sä le însir acum; eventual, mentiuni speciale pentru Camil Petrescu, Dürrenmatt, Camus, Sartre (fäcând abstractie de faptul cä a fost curva publicä a comunistilor), O'Neill, Osborne, aflati destul de sus în top.

[MinRep]

Nu stiu cat de mult de preteaza Shakespeare pentru forumul asta, dar sa vedem...


In primul rand, mie imi place foarte mult Shakespeare cand il citesc. I-am citit mai mult de jumatate din piesa in romana si cateva in engleza. La o piesa de Shakespeare n-am fost in viata mea (nici macar la "Hamlet"-ul clujean atat de discutat) si am vazut putine filme. Dintre ele, am retinut "Hamlet"-urile, adica porcaria lui Brannagh, filmul bunicel al lui Zeffirelli si 'capodopera' lui Olivier. Ar mai fi "Romeo si Juliet"-ele (Zeffirelli si Luhrmann), "Looking for Richard" (care aducea si o perspectiva unica, desi taia din scene, replici etc.), "A Midsummer Night's Dream"-urile (ããã...), "The Taming of the Shrew" (tot Zeffirelli si tin minte ca am vazut si "Kiss me, Kate!")... plus ecranizarile moderne, cu adolescenti, care m-au lasat rece...

[Nae]

[...]... plus ecranizarile moderne, cu adolescenti, care m-au lasat rece...

imi place cum gandesti... :D

[orange]

am vazut othhelo!?! al lui zholdak si a fost un spectacol care m-a fascinat. zoldak a mers in adancul textului si a scos la iveala niste imagini de o prospetime si ingeniozitate deosebita. nu imi pot imagina un film care sa se rupa atat de tare de text , care sa mearga dincolo de text. de asemenea e un spectacol pentru cei care cunosteau deja othello, ca un dialog cu niste spectatori care aveau deja baza(textul), dar carora li se oferea o provocare. aceasta provocare a imaginatiei mi se pare o caracteristica a spectacolelor lui zoldak

si spectacolul lui bocszardi laszlo romeo si julieta a fost deosebit de interesant. si laszlo e un regizor ingenios care incearca sa rupa tiparele obisnuite de interpretare a textului.

[Martalogu]

bun scenarist Shakespeare ala!!! cred ca putea sa-si gaseasca fara probleme un angajament in cinematografia de azi,macar ca asistent de imagine.

totusi e o categorie a filmului de televiziune. cred ca aici poate excela o incercare de ecranizare a unei piese shakespeariene,cu o secventialitate episodica,din apropiata asemanare cu teatrul.
In rest problema e de adaptabilitate pentru marele ecran .Sau o specie mixta gen Looking for Richard.

[Pitbull]

Apropo, iatä un proiect glumet pentru o posibilä parafrazä dupä Shakespeare... Ar putea iesi un film de metraj mediu, îmbinând elemente lirice si comice, accente tragice si de satirä socialä.
Notä: filmul ar fi realizat färä dialoguri între personajele umane, replicile lor fiind acoperite de muzicä, iar secventele filmate într-un stil si ritm usor caricatural. Singurele "replici" audibile vor fi cele ale câinilor.
(Evident, acest synopsis nu e decât o schitä la prima mânä. Ar trebui mult lucrat pentru a deveni film - si, în primul rând, ar fi nevoie sä mä conving eu însumi cä meritä sä fie realizat. Deocamdatä, luati-l ca pe un exercitiu amuzant.)


Rambo si Nikita

(Poveste färä cuvinte)

Un tânär, Munteanu, îsi plimbä câinele American Staffordshire Terrier, Max, prin piatä, si se întâlneste cu altul, Cäpulea, care-si plimbä rottweilerul, Tyrant. Cei doi câini se încaierä, tarabe rästurnate, märfuri distruse, pietari si clienti räniti, sânge, scandal, politie. Stäpânii sunt arsi cu amenzi zdravene si avertizati sä nu-si mai scoatä câinii agresivi în locuri publice, färä lesä si botnitä: la primul incident, câinele respectiv va fi euthanasiat.
Evident, stäpânii dau vina unul pe altul si se ceartä la cutite - ceea ce genereazä anumite probleme, întrucât Cäpulea si Munteanu sunt mici baroni locali, în câteva luni va începe campania electoralä, iar alianta lor politicä e de folos urbei. Veterinarul Laurentiu Popa, în special, e îngrijorat, cäci tocmai astepta sä fie nominalizat de aliantä pentru a candida la functia de primar, iar noul conflict îi poate da planurile peste cap.
Dar familia Munteanu are acasä si un pitbull, Rambo, mult mai blând si prietenos, care în aceeasi searä se strecoarä printr-o spärturä a gardului, atras de mirosurile din curtea familiei Cäpulea, unde se pregäteste o petrecere pentru conducerea localä a partidului. Ajuns acolo, dând târcoale pe la bucätärie, o întâlneste pe cäteaua bullterrier a familiei, Nikita, si încep sä se hârjoneascä amoros, ospätându-se si cu ce le oferä bucätäreasa cea cumsecade. Nu peste mult, cineva din familie îl vede, iar Rambo fuge din curte.
Revine mai târziu, dupä ce petrecerea s-a terminat si toti s-au retras în casä. Nikita e în balcon, unde urlä la lunä, si între ei se leagä un dialog de scheläläieli drägästoase. Auzind, cei din casä o trimit pe bucätäreasä sä vadä ce se întâmplä. Bucätäreasa observä scena si e înduiosatä.
A doua zi, bucätäreasa îi face o vizitä veterinarului, propunându-i un plan pentru a-i ajuta pe Rambo si Nikita sä se împerecheze, în speranta cä astfel stäpânii lor se vor împäca si alianta electoralä va fi salvatä.
Laurentiu viziteazä cele douä familii, aranjând ca fiecare sä-si aducä animalul la clinicä, sub un oarecare pretext: Rambo pentru vaccin, iar Nikita pentru un examen medical, întrucât stäpânii ei tocmai se pregätesc s-o împerecheze cu Paris, un bullterrier campion, sperând sä obtinä o serie de pui valorosi.
Astfel, cei doi câini sunt läsati pentru o noapte la clinicä, si are loc mult visata împerechere între ei.
A doua zi, amstafful Max al familiei Munteanu se strecoarä iar în curtea casei Cäpulea, pentru a ciupi ceva de mâncare, dar e luat în primire de rottweilerul Tyrant. Auzind härmälaia, Rambo sare în ajutor. Sosind, vede cum Max e omorât de Tyrant. I se trezesc instinctele de luptä, si-l ucide pe rottweiler la rândul lui.
Astfel, conflictul se agraveazä si mai mult, iar comisarul de politie e neînduplecat, si dä ordin ca Rambo sä fie euthanasiat.
Între timp, familia Cäpulea aranjeazä monta cu Paris. Laurentiu, väzând cum planurile lui sunt compromise, încearcä o solutie disperatä. Se întelege cu bucätäreasa si-i dä un somnifer, pe care aceasta i-l strecoarä cätelei. Väzând-o cu totii cum rämâne färä cunostintä, o duc iar la veterinar, care o examineazä, o declarä bolnavä si o interneazä în clinicä s-o vindece înainte de montä.
Imediat dupä aceea, Laurentiu se prezintä la centrul de ecarisaj, chipurile pentru a-l euthanasia pe Rambo, si îl ia cu el la clinicä. Planul lui este de a o declara pe Nikita moartä si a-i tine ascunsi pe amândoi pânä se vor naste puii. Aceasta se va întâmpla în timp util pentru ca, prin împäcarea familiilor si refacerea aliantei elecorale, Laurentiu sä mai aibä o sansä de a primi candidatura.
Dar, în timp ce veterinarul lucreazä în cabinetul aläturat, Rambo îsi vede iubita zäcând färä cunostintä. Fiind legat cu lesa, nu se poate apropia pentru a o mirosi, asa cä o crede moartä. Disperat, rästoarnä de pe un raft aläturat flaconul cu otravä pentru euthanasie, îl sparge si ingereazä continutul. În timp ce agonizeazä, Nikita se trezeste si îl vede. Are loc un ultim schimb de priviri între ei, apoi Rambo îsi dä sufletul.
Nikita vede în apropiere un scalpel, îl propteste cu vârful în sus si se reazemä cu pieptul în el... dupä care, cu ultimele puteri, se târäste si moare peste trupul lui Rambo. Astfel îi gäseste Laurentiu.
În consecintä, familiile Munteanu si Cäpulea se împacä... unite de revolta fatä de veterinar, pe care-l acuzä de moartea câinilor - iar comisarul îsi face datoria si-i deschide dosar penal. Ultimul cadru al filmului contine reportajul respectiv, pe prima paginä a ziarului "Libertatea". Un reportaj aläturat îl prezintä si pe noul candidat al aliantei: comisarul, care promite cä, dacä e ales primar, va aplica legi si mai drastice împotriva câinilor periculosi si, de asemenea, va curäti total orasul de câini vagabonzi.

[Alex Leo Serban]

shakespeare, scriitorul? :?

[Pitbull]

Da.

[Pitbull]

Da.

[Pitbull]

Da.

[Alex Leo Serban]

ah!

n-am nici o parere :lol:

[Clara Hauptmann]

... Sartre[/b] (fäcând abstractie de faptul cä a fost curva publicä a comunistilor)...

Tarfa, tarfa, dar cu respect...daca ai citit piesa!
Si cel mai "tare" a fost Sartre cu altele, nu cu teatru("Greatza", de-un par examplu, daca ai gustat din ea).


Discutia despre piesele lui Shakespeare(oricine ar fi el) ar fi mai interesanta, poate, daca am aduce "aici" fragmente de texte...Sa vedem are geniu chiar si transpus pe aceste pagini in atmosfera cam snoaba si superficiala a forumului?(Scuze celor care nu se asorteaza cu atmosfera!Si felicitari!!!)

Poate emotiona pe cineva de aici moartea vreunui ucigas cocosat? Sau ne mai poate face sa radem vreun vers satiric scris in sec.XVI-XVII?

Si ar fi grozav daca discutand despre arta, nu s-ar ajunge mereu la politica(vz. remarca rafinata, dar inutila despre Sartre)
Nu credeti?Sau nu credeti ca se poate?

[Pitbull]

Scumpi moderatori.
Iertati-mä cä vä dau de lucru, dar e vina conexiunii. Täiati douä din Da-urile alea trei de sus. (Pânä sä väd câte au iesit, ALS räspunsese deja, si n-am mai putut sä le sterg pe cele în plus. (E valabil si de-acum încolo, pânä se îndurä ästia sä-mi cârpeascä cel cablu.)

@Clara:
Crezi cä färä divina “La Nausée”, l-as fi inclus pe Sartre printre favoritii mei? Sau färä sä-i citesc majoritatea pieselor importante (inclusiv “La Putain respectueuse”?) Tocmai de-aia nu-l iert – a fost prea bun ca autor (nu mai zic “scriitor”, cä, de…), ca sä-i pot trece cu vederea complicitatea cu criminalii äia. Dacä era un tâsti-bâsti de Everac, îl bägam în mä-sa färä pic de mustrare de cuget si nu-l mai pomeneam nicäieri.
Dar discutia asta merge mai bine la “Cine are nevoie de teatru”, sau “Teatru” – în Cafenea. Hai sä ne întoarcem la Shakespeare.
Categoric, DA: dacä n-ar mai fi vibrat nimeni acum la versurile si piesele lui, oare ar mai fi existat topicul ästa?

[MinRep]

Poate emotiona pe cineva de aici moartea vreunui ucigas cocosat?
Pai, evident... Numai ca 'ucigasul cocosat' e totusi Richard al III-lea, unul dintre cele mai memorabile (si cele mai populare!!!) personaje din istoria literaturii (second only to... Jesus :?)


Sau ne mai poate face sa radem vreun vers satiric scris in sec.XVI-XVII?
Eh... of course... Nu am exemplele la indemana, dar sunt, numai ca nu sunt toate usor de inteles. E drept, sunt mai subtile decat cu ce suntem obisnuiti in ziua de azi 8).

[manatsuia]

O cool ce ma bucur ca a vazut Orange Othello nostru.... poate devin laudaros dar consider ca acest spectacol de teatru cu Othello de la Sibiu este cel mai bun si desi a avut numeroase critici negative – de la „conservatori” bineinteles – a adus orasul si teatrul nostru la un mare rang – lauda de sine nu miroase a bine dar nu ma pot abtine: Sibiul in 2007 va fi capitala culturala europeana – gata cu lauda sper . Filmele cu Shakespeare pot cadea in marea capcana si sa pastreze „ritmul” „scenariului” care ar face urmarirea greoaie si cred ca asta s-a intamplat si cu Hamletul lui Brannagh. Adica pererea mea este ca traim in secolul vitezei si nu merita sa vedem filme din secole de mult apuse. Deci nu cred ca trebe cu totul eliminata „aura” acelor secole dar trebe slefuite. Si Shakespeare este cu totul atat de actual incat nu are voie nimieni sa-l lase prafuit. Banuiesc ca va plictisesc cu astfel de „texte” de teatrolog si imi pare rau, dar Othello de Zholdak este asa cum a spus si Orange... mult mult mai mult decat sec. lui
Arborele Lumii scrie ”Uneori, limbajul pieselor a trecut prin restructurari si modernizari ...pentru a sensibiliza publicul” – sau poate nu zic eu.
Pitbull e super proiectul tau si daca ai nevoie de co...(regizor/producator etc. de co) ia-ma si pe mine, pls.
„Discutia despre piesele lui Shakespeare(oricine ar fi el) ar fi mai interesanta, poate, daca am aduce "aici" fragmente de texte...Sa vedem are geniu chiar si transpus pe aceste pagini in atmosfera...” - daca vrei iti trimit o caseta video sau pe cd cu spectacolul de teatru de care vb mai sus si Orange – acolo textul e praf - lipseste in proportie de 90% si totusi a iesit la iveala geniul shakesperian si alte chestii pe care le avea regizorul in sine - dupa cum a decalarat si el. adica nu cred ca geniul si atmosfera de aici s-ar schimba cu mult prin „cuvintele” deja scrise de el ci prin ideea lui lasata drept mostenire de secole daca tot am mai zis ca e „batran”.

[obvious]

ce-mi place/ce ma amuza pasiunea sibiana pentru Zholdak.produsul infernal de deconstructie teatrala..hehe. ;)

[Clara Hauptmann]

„Discutia despre piesele lui Shakespeare(oricine ar fi el) ar fi mai interesanta, poate, daca am aduce "aici" fragmente de texte...Sa vedem are geniu chiar si transpus pe aceste pagini in atmosfera...” - daca vrei iti trimit o caseta video sau pe cd cu spectacolul de teatru de care vb mai sus si Orange – acolo textul e praf - lipseste in proportie de 90% si totusi a iesit la iveala geniul shakesperian si alte chestii pe care le avea regizorul in sine - dupa cum a decalarat si el. adica nu cred ca geniul si atmosfera de aici s-ar schimba cu mult prin „cuvintele” deja scrise de el ci prin ideea lui lasata drept mostenire de secole daca tot am mai zis ca e „batran”.

O.K.!Scuze ca am intervenit cu o propunere desueta pentru secolul vitezei.Acum am inteles ca nu Shakespeare(oricine ar fi el)te intereseaza, ci publicitatea.
Parerea mea este ca actuala civilizatie umana a produs si conservat foarte putine IDEI. In arta interesant ramane felul, modul, forma in care aceste idei sunt exprimate, reluate, improspatate, redescoperite.De aceea textul si ce noua interpretare(citire) poti sa-i dai tu ca regizor, ramane esential. A renunta la text e o noua toana a modei(iar moda vine si trece). De fapt, ma tem ca e si o lipsa de originalitate de care sufera artistul postmodern. Nu mai gaseste nimic original in el si in lume, i se pare ca totul s-a spus deja si ca el n-are alta treaba decat sa prizeze plictisit prafuri care-l duc in lumi mai viu colorate si paralele.

A propos de mari regizori, mici spectacole..."Hamlet"-ul de la Cluj(spectacol caruia i-a facut mare publicitate moartea regizorului), nu i s-a parut nimanui ca fantoma regelui semana foarte bine cu Vader din "Razboiul stelelor"? :D

[Pitbull]

Hehehe, discutia devine FOARTE interesantä!
Hai sä-ncerc sä punctez si eu unele lucruri.
Manatsuia, îti multumesc pentru cuvintele frumoase fatä de "proiectul" sau "exercitiul" meu. N-am nimic împotrivä sä cooperäm. De altfel, în genere, gândim asemänätor, si se cuvine sä conversäm mai mult. Dä-mi un P.M., cu o adresä de Yahoo messenger sau M.S.N. sau email, ori numär de mobil, ceva, si vom tine legätura. Îti multumesc pentru oferta de CD. Da, mä intereseazä sä-l väd! (Si, apropo, Sibiul e un oras de care mä leagä amintiri frumoase din vacantele copiläriei. Ce mai face Mihai Bica? Salutä-l din parte-mi, eventual.)
Dar, pe de altä parte, nu sunt de acord cu unele dintre opiniile tale, pe care le consider putin cam exagerate. În acest sens, tind mai degrabä sä mä apropii de ceea ce au spus Obvious si Clara.
Într-adevär, FORMA teatralä shakespereanä e cam depäsitä în acest "secol al vitezei". Chiar dacä fidelitatea fatä de autor rezultä întotdeauna în produse respectabile, ea riscä, din päcate, sä reducä impactul la marele public - deci, trebuie sä se gäseascä acele cäi de mijloc care nu sunt deloc la îndemâna oricui... Aici stä marele talent regisoral (de teatru sau cinema).
Cred cä s-a apropiat foarte mult de acest deziderat Cernescu, în anii '70-'80, cu ale lui "Hamlet", "Timon din Atena", "Coriolan", "Pericle" (pe-atunci, eu îl poreclisem "Cerneakespeare"). Pe de o parte, stia sä perie textul bine, pästrând esentialul. Pe de altä parte, modernizärile lui stilistice (mai ales în "Timon...") erau foarte juste si inspirate.
Mi-a pläcut enorm "Romeo si Julieta" în regia lui Beatrice Bleontz, la Nationalul bucurestean, dar îi reprosez, iatä, unele reductii prea drastice de text! Monologurile finale ale eroilor, în preajma mortii, sunt prea sublime ca sä fie eradicate cu desävârsire! "Pumnal binecuvântat... Iatä-ti teaca!" De ce sä nu audä spectatorii?
Clara, esti nedreaptä cu Manatsuia, când spui cä nu Shakespeare îl intereseazä, ci advertisingul. Nimic din ce afirmä el nu sugereazä cä ar fi o asemenea curvä publicitarä. Omul cautä onest solutii - si numai cine nu gândeste, nu greseste!
Altfel, ai dreptate cä acum ne macinä toana renuntärii la text. Sper sä ne vindecäm repede - cäci la Marele Will (ca si la altii mai mult sau mai putin comparabili cu el) textul e superb.
În sfârsit: n-am väzut acel "Hamlet" de la Cluj, dar dacä fantoma semäna cu Darth Vader... Hehe, ce gugumänie! Dacä a fost voit - atunci, de ce? Doar pentru cä era "tatäl" (het vader - cum spun olandezii)? Personal, mai degrabä l-as fi darthvaderizat pe Fortinbras!

[Clara Hauptmann]

Clara, esti nedreaptä cu Manatsuia, când spui cä nu Shakespeare îl intereseazä, ci advertisingul. Nimic din ce afirmä el nu sugereazä cä ar fi o asemenea curvä publicitarä. Omul cautä onest solutii - si numai cine nu gândeste, nu greseste!
Altfel, ai dreptate cä acum ne macinä toana renuntärii la text. Sper sä ne vindecäm repede - cäci la Marele Will (ca si la altii mai mult sau mai putin comparabili cu el) textul e superb.
În sfârsit: n-am väzut acel "Hamlet" de la Cluj, dar dacä fantoma semäna cu Darth Vader... Hehe, ce gugumänie! Dacä a fost voit - atunci, de ce? Doar pentru cä era "tatäl" (het vader - cum spun olandezii)? Personal, mai degrabä l-as fi darthvaderizat pe Fortinbras!

Pit,
Sper sa nu fiu "nedreapta" si cu tine, dar trebuie sa-ti spun ca n-am nimic impotriva publicitatii pe care cineva gaseste potrivit sa si-o faca in vreun fel care ii este la indemana.Totul e sa fie cinstit in demersul sau pro domo.
In ceea ce te priveste(si a propos de "imagine', de publicitate, sa zicem), n-ar fi rau poate sa folosesti o fatza mai "umana".Stii, uneori trebuie sa treaca si 1000 de ani pana sa te mai poti reincarna ca om.
Faci conexiuni interesante, asa ca poate imi explici si de ce regina semana cu Cruella(din "101 dalmatieni"), Ofelia juca golf si se matzaia ca o Lolita excentrica de la caminul cultural, de ce a fost distribuit in rolul lui Hamlet, Sorin Leoveanu, care are un nas carn de toata frumusetea(anume facut pentru un Dinu Paturica al artelor dramatice)si caruia i s-a dat cu spray verde in parul valvoi gen punk{ in primele nu stiu cate spectacole, apoi parca o fost ras(in cap)(?)}. Ma rog, poate sunt nedreapta si aici. Si Mel Gibson a jucat in "Hamlet" desi are degetzele patratoase, de om cat se poate de practic, fund mare si ochi rotunzi, rotunzi, lipsiti de orice gand melancolico-sinucigas.
Uneori ma gandesc si eu ca sunt nedreapta.
Sa plec la manastire?

[Pitbull]

Päi, Clara mamä, sä le luäm în ordine...
La ce "fatä umanä" te referi, la avatarul meu? Dacä da, chipul, numele si personalitatea de pitbull sunt foarte importante pentru mine. Nu e nimic confidential la mijloc, dar nu e locul potrivit sä-ti spun toatä povestea. Altä datä, sau altundeva, cu pläcere.

Apropo de chestia cu metempsihoza (sau... "mätumpisoza", cum spunea Molly a lui Joyce), väd cä avem interese si cunostinte comune. Cineva (nu spui tzine! pelsoanä însemntä), folosind tehnici cât de cât creditabile, nu idioate calcule aritmetice, a reusit, se pare, sä "vizualizeze" câteva scene din vietile mele anterioare si mi-a spus cä ultima datä am fost around the block prin jurul lui 1900 si am murit de o boalä incurabilä, pe la 40 de ani, iar penultima zbenguire ar fi avut loc prin evul mediu, cu care prilej m-au asasinat haidamacii unei familii de castelani, pentru cä le sedusesem fiica. Toatä "trilogia" s-ar potrivi, cred, cu regulile temporale ale reîncarnärii, dar n-am destule date, asa cä-mi rezerv anumite dubii. Oricum, ar fi interesant sä purtäm o discutie mai aprofundatä.

Dar, în fine, sä revenim la Shakespeare.
Päpusä dragä, cum sä-ti "explic" eu tie de ce arätau Gertruda, Ofelia si Hamlet ca niste patachine punk, când n-am väzut spectacolul? Din tot ce-mi descrii, nu pot decât sä presupun, cu rezerva cuvenitä, cä s-a încercat o modernizare zgubiliticä, în principiu având sanse egale de a fi un experiment genial, sau o penibilitate grotescä. Nu sunt ultraconservator, si accept orice acte de curaj în teatru, cu conditia de a avea, în ultimä instantä, un rezultat artistic valabil. Asa cä, necunoscând respectivul rezultat, ce pot sä zic? Orice e posibil...
Apropo, ecranizarea mea favoritä dupä "Hamlet" e cea a lui Tony Richardson, cu Nicol Williamson în rolul titular. Foarte surprinzätoare - mai ales tipologic! - dar m-a convins! Desi la prima vedere aräta cam ca un unchiulet chel si bärbos, acel Hamlet avea fiorul tragic al personajului shakespeareian!
Un alt "Hamlet" valabil a fost, as zice, cel rusesc, cu Innokentii Smoktunovski. Trecând, desigur, peste sonoritatea stihurilor elizabethane în langajul de peste Nistru (sä-l auzi pe printul Danemarcei lamentându-se: "Moi diadia...?!?" era, totusi, cam indigest!), au reusit sä spunä CEVA despre Shakespeare.
Altfel... corecta transpunere a lui Sir Laurence Olivier (o asa-zisä "capodoperä" de o platitudine perfectä si cu câteva stângäcii de neiertat). Iar în rest... nimic decât täcere.
(Mel Gibson...? Voyons, ma chère! ;) )

[manatsuia]

Il las putin deoparte pe marele Will ca am o mare problema ce a aparut aici si va rog sa ma luminati. „Marele public”? – Cine e marele public? Ce face el si care sunt filmele/spectacolele/textele (literare, poetice, teatrale) care i se dedica? Dar cealata parte a publicului?
Clara scria intr-un alt „subiect”: „Ajunsesem sa cred ca nu mai e nimeni pe aici care se pricepe sa deosebeasca o opera de arta de spam-ul nostru cel de toate zilele, cu care suntem atat de ghiftuiti incat aproape nu mai putem simti gustul adevarat al lucrurilor si al vietii.” – acum poate interpretez, poate si poate ca nu am inteles corect dar am impresia ca tocmai asta e problema: - spam-ul nostru cel de toate zilele nu sunt chestiile adresate marelui public. Nu asta e „marele public”. Daca da; daca am vazut treba cat de cat corecta va rog frumos sa ma lamuriti si pe mine unde este granita dintre filmul/spectacolul intre marele public si ceilalti (zholdac- el a recuonsut asta - a facut un spectacol pentru cei ce vor sa-l vada nu pentru toti.)
Pls sa nu va simtiti atacati sau criticati - nu am avut in gand asta, ci chiar treaba cu Marele Public imi macina de multa vreme mintea si nu i-am gasit raspuns.
Va multumesc. :?

[nume]

Sa plec la manastire?
Sau in locul ala intunecos cu felinare rosii.

[Clara Hauptmann]

Päi, Clara mamä, sä le luäm în ordine...
La ce "fatä umanä" te referi, la avatarul meu? Dacä da, chipul, numele si personalitatea de pitbull sunt foarte importante pentru mine. Nu e nimic confidential la mijloc, dar nu e locul potrivit sä-ti spun toatä povestea. Altä datä, sau altundeva, cu pläcere.

Apropo de chestia cu metempsihoza (sau... "mätumpisoza", cum spunea Molly a lui Joyce), väd cä avem interese si cunostinte comune. Cineva (nu spui tzine! pelsoanä însemntä), folosind tehnici cât de cât creditabile, nu idioate calcule aritmetice, a reusit, se pare, sä "vizualizeze" câteva scene din vietile mele anterioare si mi-a spus cä ultima datä am fost around the block prin jurul lui 1900 si am murit de o boalä incurabilä, pe la 40 de ani, iar penultima zbenguire ar fi avut loc prin evul mediu, cu care prilej m-au asasinat haidamacii unei familii de castelani, pentru cä le sedusesem fiica. Toatä "trilogia" s-ar potrivi, cred, cu regulile temporale ale reîncarnärii, dar n-am destule date, asa cä-mi rezerv anumite dubii. Oricum, ar fi interesant sä purtäm o discutie mai aprofundatä.

Dar, în fine, sä revenim la Shakespeare.
Päpusä dragä, cum sä-ti "explic" eu tie de ce arätau Gertruda, Ofelia si Hamlet ca niste patachine punk, când n-am väzut spectacolul? Din tot ce-mi descrii, nu pot decât sä presupun, cu rezerva cuvenitä, cä s-a încercat o modernizare zgubiliticä, în principiu având sanse egale de a fi un experiment genial, sau o penibilitate grotescä. Nu sunt ultraconservator, si accept orice acte de curaj în teatru, cu conditia de a avea, în ultimä instantä, un rezultat artistic valabil. Asa cä, necunoscând respectivul rezultat, ce pot sä zic? Orice e posibil...
Apropo, ecranizarea mea favoritä dupä "Hamlet" e cea a lui Tony Richardson, cu Nicol Williamson în rolul titular. Foarte surprinzätoare - mai ales tipologic! - dar m-a convins! Desi la prima vedere aräta cam ca un unchiulet chel si bärbos, acel Hamlet avea fiorul tragic al personajului shakespeareian!
Un alt "Hamlet" valabil a fost, as zice, cel rusesc, cu Innokentii Smoktunovski. Trecând, desigur, peste sonoritatea stihurilor elizabethane în langajul de peste Nistru (sä-l auzi pe printul Danemarcei lamentându-se: "Moi diadia...?!?" era, totusi, cam indigest!), au reusit sä spunä CEVA despre Shakespeare.
Altfel... corecta transpunere a lui Sir Laurence Olivier (o asa-zisä "capodoperä" de o platitudine perfectä si cu câteva stângäcii de neiertat). Iar în rest... nimic decât täcere.
(Mel Gibson...? Voyons, ma chère! ;) )

Pit,
Apreciez adresarile tot mai diversificate si apelativele tale tot mai tandre, dar gandeste-te putin si la urmatoarele:persoanaaceeanuspuitzine nu ti-a spus si ca nu e in regula ca ai avut de fiecare data morti/sfarsituri, ma rog(ca suna mai frumos!), "nenaturale"?Adica, violente. "Animalul" care te reprezinta(chiar numai ca simplu avatar) nu e, fireste, ales intamplator.
Mai gandeste-te la asta, iar in rest ai dreptate, iti pun si eu intrebari aiurea.
Mai bine "tacere', fiindca, iata, din umbra ,Nume-Iago pandeste orice slabiciune....

[Pitbull]

Manatsuia,
Problema pe care o pui tu e într-adevär importantä. Ar fi meritat sä faci un topic separat, sau aici, la "Vreau sä stiu", sau la "Cafenea".
Voi începe cu douä exemple extreme:
Scriitorul Banu Rädulescu, Dumnezeu sä-l ierte, m-a mustruluit zdravän când aveam vreo doisprezece ani si, preluând un citat de nu stiu unde, am sustinut "respectul fatä de marele public". Mi l-a dat de exemplu pe plutonierul de militie din vecini, care se ducea la teatrul de revistä sä vadä buci si craci.
În facultate, Nae Caranfil dispretuia "Oglinda" lui Tarkovski si alte filme criptice, fäcute, spunea el, "ca sä le înteleg eu, mätusa si bunica".
As zice cä fiecare avea dreptatea lui si greseala lui.
Dupä atâtia ani, am ajuns la concluzia cä "marele public" e o generalizare foarte pernicioasä. NU EXISTÄ nici un "MARE public", existä doar un public foarte numeros si stratificat.
Desigur, la limita inferioarä stä transa cea mai needucatä (si întinsä cantitativ): consumatorii de flori de plastic si Räpiri din Serai, de Garcea si manele, de Mortal Kombat, mate värsate si futaiuri doldora de gâfâituri, etc., etc., etc.
La extremitatea opusä îi vom gäsi pe receptorii atât de specializati profesional, încât nici nu mai constituie un "public": cineastii, literatii, oamenii de teatru care împärtäsesc lucrärile colegilor.
Si, bineînteles, între cele douä categorii se aflä multe alte paliere: nivelurile treptat tot mai räsärite si informate, snobii, eclecticii, si multe altele. Cred cä factura CEA MAI IMPORTANTÄ, în zona median-superioarä, o constituie publicul de bun-simt si cu o culturä decentä format din profesiunile urbane (intelectuale, dar nu neapärat), înzestrat spre o bunä receptare a actului artistic. La rândul lui, si acest segment e extrem de stratificat si polarizat în sine.
Prin urmare, nu cred cä se poate stabili "O granitä" între vreun "mare" si "mic" public. Poti trasa asemenea hotare oriunde, în functie de criteriile pe care singur ti le alegi. Important este sä stii CUI te adresezi.
Desigur, e imposibil sä ai prizä la toatä lumea, asa cä, probabil, ideal ar fi sä te orientezi spre a fi accesibil unui numär cât mai mare de spectatori (si, mai ales, de CATEGORII de spectatori), respectând în acelasi timp calitatea artisticä. Existä unele filme, piese de teatru, cärti, care reusesc performanta de a-i impresiona virtualmente pe toti - dar acelea sunt totusi rare (si, de bunä seamä, meritä titulatura de adevärate "capodopere"). Poate cä aici ar merge citate "Romeo si Julieta", "Maestrul si Margareta", "O scrisoare pierdutä", "Lord of the Rings" (cartea!), si alte câteva.
Cred cä, la un nivel mai accesibil, putem plasa cele mai bune comedii burlesti (în primul rând pe Stan si Bran - favoritii mei pentru totdeauna), cele mai bune filme de dragoste (vezi topicul "Greatest Love Movies" - dar selectiv, pentru cä acolo s-a si glumit mult, gratie simpaticului nostru Nightwane), superproductiile istorice bine lucrate, policierurile inteligente si elegante gen Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle - si, în general, toate acele creatii care acceseazä motivatii SIMPLE (umorul, dragostea, etc.) si le trateazä cu profesionalism.
În sfârsit, revenind la Shakespeare: aici as spune cä lucrurile stau cam inegal, tocmai pentru cä teatrul renascentist are prea multe elemente formale pe care publicul contemporan le acceptä mai greu. Piesele lui SUNT capodopere, neîndoielnic, dar dacä le montezi exact asa cum le-a avut el în vedere, pierzi jumätate din spectatori. Se impune sä le aduci mai aproape de "marele public" al zilelor noastre (în toatä multiplicitatea sa arätatä mai sus). Reuseste sä faci asta, färä sä-l trädezi pe Old Will, si te poti numi un regisor cu adevärat bun!
(Si închei cu un ultim exemplu: îl ador pe Molière, si încä mai râd în hohote la comediile lui - dar în zilele noastre, cea mai sigurä cale de a-l ucide e aceea de a-l monta în stilul scortos-gratios de salon pe care el însusi îl folosea. Îmi amintesc de niste montäri IREPROSABILE cu "Mizantropul" si "Improvizatia de la Versailles", unde pur si simplu iesea lumea din salä!)

PROPUNERE PENTRU MODERATORI!
Cred cä n-ar strica sä dati un split si sä faceti din acest mesaj pilotul unui topic aparte - ceva pe tema "Micul mare public", sau asa ceva... Chiar meritä ca oamenii sä-si spunä pärerea - si, în timp ce-l scriam, mi s-a trezit cheful de a invita la o însirare de filme considerate satisfäcätoare pentru ambele criterii.

[Pitbull]

Manatsuia,
Problema pe care o pui tu e într-adevär importantä. Ar fi meritat sä faci un topic separat, sau aici, la "Vreau sä stiu", sau la "Cafenea".
Voi începe cu douä exemple extreme:
Scriitorul Banu Rädulescu, Dumnezeu sä-l ierte, m-a mustruluit zdravän când aveam vreo doisprezece ani si, preluând un citat de nu stiu unde, am sustinut "respectul fatä de marele public". Mi l-a dat de exemplu pe plutonierul de militie din vecini, care se ducea la teatrul de revistä sä vadä buci si craci.
În facultate, Nae Caranfil dispretuia "Oglinda" lui Tarkovski si alte filme criptice, fäcute, spunea el, "ca sä le înteleg eu, mätusa si bunica".
As zice cä fiecare avea dreptatea lui si greseala lui.
Dupä atâtia ani, am ajuns la concluzia cä "marele public" e o generalizare foarte pernicioasä. NU EXISTÄ nici un "MARE public", existä doar un public foarte numeros si stratificat.
Desigur, la limita inferioarä stä transa cea mai needucatä (si întinsä cantitativ): consumatorii de flori de plastic si Räpiri din Serai, de Garcea si manele, de Mortal Kombat, mate värsate si futaiuri doldora de gâfâituri, etc., etc., etc.
La extremitatea opusä îi vom gäsi pe receptorii atât de specializati profesional, încât nici nu mai constituie un "public": cineastii, literatii, oamenii de teatru care împärtäsesc lucrärile colegilor.
Si, bineînteles, între cele douä categorii se aflä multe alte paliere: nivelurile treptat tot mai räsärite si informate, snobii, eclecticii, si multe altele. Cred cä factura CEA MAI IMPORTANTÄ, în zona median-superioarä, o constituie publicul de bun-simt si cu o culturä decentä format din profesiunile urbane (intelectuale, dar nu neapärat), înzestrat spre o bunä receptare a actului artistic. La rândul lui, si acest segment e extrem de stratificat si polarizat în sine.
Prin urmare, nu cred cä se poate stabili "O granitä" între vreun "mare" si "mic" public. Poti trasa asemenea hotare oriunde, în functie de criteriile pe care singur ti le alegi. Important este sä stii CUI te adresezi.
Desigur, e imposibil sä ai prizä la toatä lumea, asa cä, probabil, ideal ar fi sä te orientezi spre a fi accesibil unui numär cât mai mare de spectatori (si, mai ales, de CATEGORII de spectatori), respectând în acelasi timp calitatea artisticä. Existä unele filme, piese de teatru, cärti, care reusesc performanta de a-i impresiona virtualmente pe toti - dar acelea sunt totusi rare (si, de bunä seamä, meritä titulatura de adevärate "capodopere"). Poate cä aici ar merge citate "Romeo si Julieta", "Maestrul si Margareta", "O scrisoare pierdutä", "Lord of the Rings" (cartea!), si alte câteva.
Cred cä, la un nivel mai accesibil, putem plasa cele mai bune comedii burlesti (în primul rând pe Stan si Bran - favoritii mei pentru totdeauna), cele mai bune filme de dragoste (vezi topicul "Greatest Love Movies" - dar selectiv, pentru cä acolo s-a si glumit mult, gratie simpaticului nostru Nightwane), superproductiile istorice bine lucrate, policierurile inteligente si elegante gen Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle - si, în general, toate acele creatii care acceseazä motivatii SIMPLE (umorul, dragostea, etc.) si le trateazä cu profesionalism.
În sfârsit, revenind la Shakespeare: aici as spune cä lucrurile stau cam inegal, tocmai pentru cä teatrul renascentist are prea multe elemente formale pe care publicul contemporan le acceptä mai greu. Piesele lui SUNT capodopere, neîndoielnic, dar dacä le montezi exact asa cum le-a avut el în vedere, pierzi jumätate din spectatori. Se impune sä le aduci mai aproape de "marele public" al zilelor noastre (în toatä multiplicitatea sa arätatä mai sus). Reuseste sä faci asta, färä sä-l trädezi pe Old Will, si te poti numi un regisor cu adevärat bun!
(Si închei cu un ultim exemplu: îl ador pe Molière, si încä mai râd în hohote la comediile lui - dar în zilele noastre, cea mai sigurä cale de a-l ucide e aceea de a-l monta în stilul scortos-gratios de salon pe care el însusi îl folosea. Îmi amintesc de niste montäri IREPROSABILE cu "Mizantropul" si "Improvizatia de la Versailles", unde pur si simplu iesea lumea din salä!)

PROPUNERE PENTRU MODERATORI!
Cred cä n-ar strica sä dati un split si sä faceti din acest mesaj pilotul unui topic aparte - ceva pe tema "Micul mare public", sau asa ceva... Chiar meritä ca oamenii sä-si spunä pärerea - si, în timp ce-l scriam, mi s-a trezit cheful de a invita la o însirare de filme considerate satisfäcätoare pentru ambele criterii.

[Pitbull]

Manatsuia,
Problema pe care o pui tu e într-adevär importantä. Ar fi meritat sä faci un topic separat, sau aici, la "Vreau sä stiu", sau la "Cafenea".
Voi începe cu douä exemple extreme:
Scriitorul Banu Rädulescu, Dumnezeu sä-l ierte, m-a mustruluit zdravän când aveam vreo doisprezece ani si, preluând un citat de nu stiu unde, am sustinut "respectul fatä de marele public". Mi l-a dat de exemplu pe plutonierul de militie din vecini, care se ducea la teatrul de revistä sä vadä buci si craci.
În facultate, Nae Caranfil dispretuia "Oglinda" lui Tarkovski si alte filme criptice, fäcute, spunea el, "ca sä le înteleg eu, mätusa si bunica".
As zice cä fiecare avea dreptatea lui si greseala lui.
Dupä atâtia ani, am ajuns la concluzia cä "marele public" e o generalizare foarte pernicioasä. NU EXISTÄ nici un "MARE public", existä doar un public foarte numeros si stratificat.
Desigur, la limita inferioarä stä transa cea mai needucatä (si întinsä cantitativ): consumatorii de flori de plastic si Räpiri din Serai, de Garcea si manele, de Mortal Kombat, mate värsate si futaiuri doldora de gâfâituri, etc., etc., etc.
La extremitatea opusä îi vom gäsi pe receptorii atât de specializati profesional, încât nici nu mai constituie un "public": cineastii, literatii, oamenii de teatru care împärtäsesc lucrärile colegilor.
Si, bineînteles, între cele douä categorii se aflä multe alte paliere: nivelurile treptat tot mai räsärite si informate, snobii, eclecticii, si multe altele. Cred cä factura CEA MAI IMPORTANTÄ, în zona median-superioarä, o constituie publicul de bun-simt si cu o culturä decentä format din profesiunile urbane (intelectuale, dar nu neapärat), înzestrat spre o bunä receptare a actului artistic. La rândul lui, si acest segment e extrem de stratificat si polarizat în sine.
Prin urmare, nu cred cä se poate stabili "O granitä" între vreun "mare" si "mic" public. Poti trasa asemenea hotare oriunde, în functie de criteriile pe care singur ti le alegi. Important este sä stii CUI te adresezi.
Desigur, e imposibil sä ai prizä la toatä lumea, asa cä, probabil, ideal ar fi sä te orientezi spre a fi accesibil unui numär cât mai mare de spectatori (si, mai ales, de CATEGORII de spectatori), respectând în acelasi timp calitatea artisticä. Existä unele filme, piese de teatru, cärti, care reusesc performanta de a-i impresiona virtualmente pe toti - dar acelea sunt totusi rare (si, de bunä seamä, meritä titulatura de adevärate "capodopere"). Poate cä aici ar merge citate "Romeo si Julieta", "Maestrul si Margareta", "O scrisoare pierdutä", "Lord of the Rings" (cartea!), si alte câteva.
Cred cä, la un nivel mai accesibil, putem plasa cele mai bune comedii burlesti (în primul rând pe Stan si Bran - favoritii mei pentru totdeauna), cele mai bune filme de dragoste (vezi topicul "Greatest Love Movies" - dar selectiv, pentru cä acolo s-a si glumit mult, gratie simpaticului nostru Nightwane), superproductiile istorice bine lucrate, policierurile inteligente si elegante gen Agatha Christie sau Arthur Conan Doyle - si, în general, toate acele creatii care acceseazä motivatii SIMPLE (umorul, dragostea, etc.) si le trateazä cu profesionalism.
În sfârsit, revenind la Shakespeare: aici as spune cä lucrurile stau cam inegal, tocmai pentru cä teatrul renascentist are prea multe elemente formale pe care publicul contemporan le acceptä mai greu. Piesele lui SUNT capodopere, neîndoielnic, dar dacä le montezi exact asa cum le-a avut el în vedere, pierzi jumätate din spectatori. Se impune sä le aduci mai aproape de "marele public" al zilelor noastre (în toatä multiplicitatea sa arätatä mai sus). Reuseste sä faci asta, färä sä-l trädezi pe Old Will, si te poti numi un regisor cu adevärat bun!
(Si închei cu un ultim exemplu: îl ador pe Molière, si încä mai râd în hohote la comediile lui - dar în zilele noastre, cea mai sigurä cale de a-l ucide e aceea de a-l monta în stilul scortos-gratios de salon pe care el însusi îl folosea. Îmi amintesc de niste montäri IREPROSABILE cu "Mizantropul" si "Improvizatia de la Versailles", unde pur si simplu iesea lumea din salä!)

PROPUNERE PENTRU MODERATORI!
Cred cä n-ar strica sä dati un split si sä faceti din acest mesaj pilotul unui topic aparte - ceva pe tema "Micul mare public", sau asa ceva... Chiar meritä ca oamenii sä-si spunä pärerea - si, în timp ce-l scriam, mi s-a trezit cheful de a invita la o însirare de filme considerate satisfäcätoare pentru ambele criterii.

[herbert]

Pitbull, am citit toate cele trei mesaje (!?), din respect pentru scrisul tau :) (ce se intampla, de le multiplici?)
ce spui despre Naitza Caranfil imi certifica rezervele mele fata de aceasta persoana...

[Pitbull]

Asa cum am spus si pe pagina anterioarä, dupä cele trei "Da"-uri ca räspuns pentru ALS, e din vina conexiunii. Iar dacä nu-mi räspundeai asa de prompt, le puteam sterge... Acuma... Addios! In moderatori ne e nädejdea! :D

[nume]

ce spui despre Naitza Caranfil
Siktir, acum il alinti dupa ce pe film romanesc, pe la "regisori" i-ai tras la m. ?