Tarkovski

[keyzer soze]

discutia despre maestrul tarkovski se muta aici.
la masa rotunda vor sta, printre altii:

Keyzer soze
1. calauza
2. nostalghia
3. oglinda
4. andrei rubliov
5. sacrificiul
6. solaris
7. copilaria lui ivan
8. compresorul & vioara
9. the killers
alex leo serban
1. andrei rubliov
2. oglinda
3. solaris
4 nostalghia
5. copilaria lui ivan
6. calauza
7. sacrificiul
(8. compresorul & vioara)
Pitbull
"Cäläuza"
"Andrei Rubliov"
"Solaris"
"Oglinda"
Herbert
Oglinda
Calauza
Andrei Rubliov
Sacrificiul
Solaris
Nostalgia
Copilaria lui Ivan
Compresorul si vioara
notorious
1. calauza
2. oglinda
3. sacrificiul
4. solaris
5. andrei rubliov
6. nostalghia
7. copilaria lui ian
8. compresorul si vioara
kasper hauser
1. Zerkalo
2. Solyaris
3. Andrei Rublev
4. Nostalghia
5. The Offret
6. Stalker
7. Ivano Destvo

[notorious]

7. Ivano Destvo

ivanovo detstvo :)

despre tarkovski, insa, sunt mai multe topics, unul initiat chiar de mine - 'calauza', unde mi-a atras atentia acest marcu-herbert. :) eu n-am curajul sa sparg gheata...

[MinRep]

De Tarkovski ati uitat? :P Haideti, ca discutia se declansase promitator!

[herbert]

Revazut Copilaria lui Ivan (Ivanovo detstvo). Este intre putinele filme despre razboi facute de rusi pe care il suport, desi nici Tarkovski n-a putut evita/scapa de molozul propagandistic univoc (nemti stupizi, aproape omnivori…, iar sovieticii comunisti – fiinte blande, defensiv-pasnice, simtitoare...) - care a sufocat aceasta tema.

Detaliu savurat la aceasta vizionare: “verdele bolnav, murdar” filmat in nocturna…
Actorul Nicolai Burliaev, care-l joaca pe Ivan, este astazi un ortodoxist aproape paranoic. Are idei “laminate” de misiunea pe care ortodoxismul slav o va implini pe pamant. Defectul de vorbire pe care il are (o gangaveala izbucnita… seamana cu cea a micului clopotar, interpretat de Burliaev in Andrei Rubliov), completeaza o imagine de posedat, cu idei putine. Sigur, nu uita sa se laude ca s-a filmat la Tarkovski.

Tarkovski n-are nici o vina de evolutia lui Burliaev de dupa…

[bre]

dupa fellini, hop cu tarkovski......topic reinviat....revin diseara, dupa facultate si munca...offff

[Chambord]

Tarko is the man :cool:

Zerkalo (The Mirror) 1975 e in Top Tenul meu All Time iar Nostalghia (Nostalgia) 1983 are , poate, cel mai frumos final de film ever :love:

[bre]

preferatul meu e calauza, urmat de andrei rubliov. zerkalo nu am apucat sa-l termin si solaris trebe neaparat reazvut ca a trecut ceva timp de la prima vizionare (care mi-a lasat totusi o impresie puternica). nu cred ca e prea important care e primul, oricum toate sunt extraordinare.

o discutie despre filmele lui tarkovski e inepuizabila, nici nu prea stii cu ce sa incepi. eu o sa reiau o chestiune mai veche pe care mi-am propus s-o disec. o sa dau paste din alt topic, nu de alta, dar ce rost are sa reiau aceeeai idee cu alte cuvinte?

pt ca ma stradui sa invat compozitie nu numai de la pictori, ci si din alte surse cum ar fi filmul, am luat la puricat "andrei rubliov". ideea mi-a venit de fapt de la o colega care a folosit ca documentare ptr tablourile ei cadre din filme de tarkovski.

exact ca la pictura, tarkovsky se foloseste de orizontale si verticale, de geometria pe care ti-o ofera cadrul natural (combinat cu cel artificial) - vezi copacii iarna, vederea "prin fereastra", cladirile. in anumite cadre m-a frapat contrastul intre aceasta geometrie austera si chipul atat de "pictural" a lui rubliov.

[Chambord]

si 'nostalgia' este extraordinar de pictural si moody. un film in care te abandonezi, mori si renasti.

Stalker - o parabola cum n-am mai vazut pe pelicula, are un ton aproape biblic.

Copilaria lui Ivan - razboiul cum numai Dostoievski putea sa-l vada

Solaris - un film dupa care genul SF n-a mai fost la fel. Unii critici l-au numit cel mai pop film al lui Tarko. De fapt e cel mai cult film al unui gen cult.

sunt atatea de spus despre Tarkovski. El si Godard sunt vizionarii fara care nu concep arta filmului. Fara oricare din ceilalti regizori, da.

[Pauline Kael]

Un remake,nu atat de reusit:
http://www.imdb.com/title/tt0307479/

[Chambord]

Un remake,nu atat de reusit:
http://www.imdb.com/title/tt0307479/

cu siguranta, desi eu versiunea asta am vazut-o prima si mi-a deschis gustul pt Solarisul original

[halebardul]

am descoperit acum, pt cine e interesat:
http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Andrei%20Tarkovski%20in%20oglinda%20crestinismului %203.pdf

(cam putin se discuta despre Tarkovski, mai ales comparand cu threaduri dubioase care au depasit suta de pagini - vezi "Joc - Alege unu' " #-o )

[Chambord]

mmm, cautam la un moment dat ceva despre spiritualitatea la Tarkovski si n-am gasit atunci.
multam fain.

[Floydman]

va marturisesc ca am ramas interzis la secventa cu clopotul sunand....era halucinant

[illotempore2002]

despre ce secventa cu clopot este vorba, adica din ce film?

[jactati]

despre ce secventa cu clopot este vorba, adica din ce film?
Adica pentru cine bat clopotele? Cred ca pentru Rubliov.

[ricutza]

despre ce secventa cu clopot este vorba, adica din ce film?
Adica pentru cine bat clopotele? Cred ca pentru Rubliov.

nu stiu de ce, dar mie mi-a ramas in cap si un clopot in Copilaria lui Ivan. Nu era cel care declansa amintirea de cum ii fusese omorata familia?

[ricutza]

Un remake,nu atat de reusit:
http://www.imdb.com/title/tt0307479/

Solarisul nou nu e remake dupa filmul lui Tarkovski, ci o alta ecranizarea a povestirii SF. Amandoua sunt foarte interesante si abordeaza perspective diferite. Mie mi-au placut la fel de mult.

[saskiul]

Se vorbeşte peste tot despre genuri cinematografice. Nu vizionăm filme, ci filme de comedie sau poliţiste, de groază sau de aventuri, thrillers sau romances etc. Foarte rar se mai întâmplă să exclamăm: Am văzut un film! Un film pur şi simplu, neînregimentat de clişeele vreunui gen anume... Pe la mijlocul anilor 80, Andrei Tarkovski ("cel mai important regizor al sfârşitului de mileniu" în opinia unui alt titan al filmului, suedezul Ingmar Bergman) îşi exprima deschis rezervele sale faţă de transferul genurilor din teatru înspre cinema. Astfel, nota el în Sculpting in Time (volum apărut în 1986), comedia de situaţii, western-ul, drama psihologică, melodrama, muzicalul, thriller-ul, filmele poliţiste ori de groază ar aparţine nu atât artei, cât mass mediei, adresându-se - atunci când se încadrează perfect în aceste clasificări - "marelui public".

Restul articolului aici: http://saskiul.blogspot.com/2009/06/in-genul-filmelor.html

[Cinemania]

se pare ca nu merge link-ul ala...sau doar eu am problema ?

[Cinemania]

gata..merge :D

[Cinemania]

Se vorbeşte peste tot despre genuri cinematografice. Nu vizionăm filme, ci filme de comedie sau poliţiste, de groază sau de aventuri, thrillers sau romances etc. Foarte rar se mai întâmplă să exclamăm: Am văzut un film! Un film pur şi simplu, neînregimentat de clişeele vreunui gen anume... Pe la mijlocul anilor 80, Andrei Tarkovski ("cel mai important regizor al sfârşitului de mileniu" în opinia unui alt titan al filmului, suedezul Ingmar Bergman) îşi exprima deschis rezervele sale faţă de transferul genurilor din teatru înspre cinema. Astfel, nota el în Sculpting in Time (volum apărut în 1986), comedia de situaţii, western-ul, drama psihologică, melodrama, muzicalul, thriller-ul, filmele poliţiste ori de groază ar aparţine nu atât artei, cât mass mediei, adresându-se - atunci când se încadrează perfect în aceste clasificări - "marelui public".

Restul articolului aici: http://saskiul.blogspot.com/2009/06/in-genul-filmelor.html

pe de alta parte tot Tarkovski lauda primul Terminator

[saskiul]

pe de alta parte tot Tarkovski lauda primul Terminator

@ Cinemania: Maestre, poate ai informatii nedescoperite de mine...vreun Sculpting in Time part deux ? :-?
Iata ce stiu eu, referitor la acel film: "Nu pot sa-mi imaginez o opera de arta care ar putea sa impinga pe cineva sa faca rau. Nu se poate vorbi de arta a propos de filme ca Extreminatorul."
Citatul e preluat de Costion Nicolescu intr-un supliment cultural al ziarului Cotidianul din 22 februarie 1993 dedicat filmelor si vietii lui Andrei Tarkovski (demers ce poate fi citit ca o pregustare la singura monografie in limba romana, aparuta prin 2001) si e un fragment dintr-un interviu acordat de AT revistei Positif in decembrie 1981. E posibil ca autorul Calauzei sa se fi referit la filmul lui James Glickenhaus din 1980. Oricum, cred ca e limpede ca lumina zilei pentru oricine cunoaste filmografia tarkovskiana (de la Katok i skripka si pana la Offret), pentru cel familiarizat cu gandirea sa (asa cum rezulta din cartile care i-au fost dedicate, din - desigur - Sculpting in Time si din Jurnalul sau) ca preferintele sale se indreapta spre Dreyer, Bergman, Kurosawa, Mizoguchi, Fellini, Bunuel etc. si nicidecum spre filme violente, comerciale. Sa fim seriosi...
Nu stiu nimic despre parerile laudative ale lui Tarkovski despre Terminator-ul lui James Cameron din 1984. Daca stii, feel free to share :)

[Cinemania]

pe de alta parte tot Tarkovski lauda primul Terminator

@ Cinemania: Maestre, poate ai informatii nedescoperite de mine...vreun Sculpting in Time part deux ? :-?
Iata ce stiu eu, referitor la acel film: "Nu pot sa-mi imaginez o opera de arta care ar putea sa impinga pe cineva sa faca rau. Nu se poate vorbi de arta a propos de filme ca Extreminatorul."
Citatul e preluat de Costion Nicolescu intr-un supliment cultural al ziarului Cotidianul din 22 februarie 1993 dedicat filmelor si vietii lui Andrei Tarkovski (demers ce poate fi citit ca o pregustare la singura monografie in limba romana, aparuta prin 2001) si e un fragment dintr-un interviu acordat de AT revistei Positif in decembrie 1981. E posibil ca autorul Calauzei sa se fi referit la filmul lui James Glickenhaus din 1980. Oricum, cred ca e limpede ca lumina zilei pentru oricine cunoaste filmografia tarkovskiana (de la Katok i skripka si pana la Offret), pentru cel familiarizat cu gandirea sa (asa cum rezulta din cartile care i-au fost dedicate, din - desigur - Sculpting in Time si din Jurnalul sau) ca preferintele sale se indreapta spre Dreyer, Bergman, Kurosawa, Mizoguchi, Fellini, Bunuel etc. si nicidecum spre filme violente, comerciale. Sa fim seriosi...
Nu stiu nimic despre parerile laudative ale lui Tarkovski despre Terminator-ul lui James Cameron din 1984. Daca stii, feel free to share :)

in nici un caz Tarkovski nu a "aprobat" violenta din T....(sa fim seriosi) :D

e vorba de calatoria in timp, om si destinul sau, kestii care pe Tarkovski il interesau oricum

nu mai stiu unde exact pe net am citit ce am zis in post-ul anterior...cand gasesc iti zic

las-o moale cu ironiile, PLS

[jactati]

pe de alta parte tot Tarkovski lauda primul Terminator

@ saskiul: Fellini se uita cu placere la filmele cu James Bond. De ce n-ar putea si Tarkovski sa aiba o placere (ne)vinovata cu Terminatorul? Eu zic sa nu-l punem in insectar la rubrica stupid de seriosi.

[ricutza]

pe de alta parte tot Tarkovski lauda primul Terminator

@ Cinemania: Maestre, poate ai informatii nedescoperite de mine...vreun Sculpting in Time part deux ? :-?
preferintele sale se indreapta spre Dreyer, Bergman, Kurosawa, Mizoguchi, Fellini, Bunuel etc. si nicidecum spre filme violente, comerciale. Sa fim seriosi...
Nu stiu nimic despre parerile laudative ale lui Tarkovski despre Terminator-ul lui James Cameron din 1984. Daca stii, feel free to share :)

Nu stiu de ce traim noi cu ideea preconceputa ca regizorii mari apreciaza doar filme de arta...
Teoriile de film se fac in general pe filme artistic-comerciale (sa zicem de genul filmelor care sunt nominalizate la diverse Oscaruri: nu capodopere artistice dar nici de categoria B). Deci e foarte posibil ca idei inovatoare sa fie strecurate in filme care tintesc la box-office si nu la exprimari artistice deosebite.

De exemplu am citit un articol foarte interesant despre teorii ale abjectului in cinema, in care vedeta era "Alien". Nu m-as fi gandit niciodata ca se pot face analize de psihologia personajelor sau identificarea spectatorilor, pe un astfel de film. Eu nici macar nu l-as fi considerat "artistic" iar in anumite medii (gen UNATC), probabil ca as fi evitat si sa recunosc ca mi-a placut. Vazand insa ce teorii se gasesc inauntru, pot spune linistia ca e un film din multe puncte de vedere genial.

Asa ca nu vad nimic absurd in ideea de a considera ca Tarkovski ar fi apreciat Terminator - un film de care m-am lovit la un curs care (culmea!) trata o arheologie a mediei.

[saskiul]

@ saskiul: Fellini se uita cu placere la filmele cu James Bond. De ce n-ar putea si Tarkovski sa aiba o placere (ne)vinovata cu Terminatorul? Eu zic sa nu-l punem in insectar la rubrica stupid de seriosi.


@ jactati: Fellini e Fellini. E un regizor de o alta factura; totusi, nu fara "compatibilitate" cu A.T, care ii aprecia duiosia cu care a adus copilaria pe ecran (vezi marturia lui din Tempo di viaggio, unde T vorbeste cu Tonino Guerra despre filmele si regizorii sai de suflet). Lui Fellini da, Ii puteau place filmele cu Bond.
In privinta lui A.T. , filmele lui chiar asa par: "stupid de serioase". Mai mult decat in cazul altor regizori ... seriosi (Dreyer, Bergman si altii asemenea), despre T se poate spune ca a facut "motion icons" in sensul ca filmele lui respira duhovnicia transmisa de icoanele bizantine, de canoanele Bisericii prin erminii. Ori, se stie, nu exista icoane cu sfinti care zambesc (de ris nu poate fi vorba). Pe langa A.T., si Dreyer si Bergman (care vin oarecum din arta gotica, nu din iconografia ortodoxa), ca sa nu mai vorbim de Bunuel, sunt - uneori, cel putin - amuzanti. E loc si de romance (fara conotatii escatologice, ca-n Solyaris, Ivan etc.) si de putina (sau mai multa) frivolitate. Sunt mai ... "relaxate".
Dar ar fi interesanta o explorare a umorului - atat de sarac - la Tarkovski. De fapt chiar exista un studiu interesant pe aceasta tema: "Laughter beyond the mirror: Humour and satire in the cinema of Andrei Tarkovsky" by Vida T. Johnson, autor (sau co-autor) al catorva carti importante despre T.
N-as spune ca seriozitatea e neaparat "stupid", asa cum nu cred nici ca dezinvoltura e un garant neconditionat al "inteligentei" si, ceea ce conteaza de fapt, veseliei. Icoanele bizantine si filmele lui Tarkovski (cel putin) demonstreaza ca seriozitatea, pusa astfel in pagina, poate fi transfiguratoare, restauratoare...

[ricutza]

si totusi, faptul ca filmele lui sunt intr-un anumit fel inseamna ca el e neaparat la fel?

[jactati]

Si eu cred ca intre omul Tarkovski si filmele lui este o diferenta ca cea dintre parinte si copil, in sensul in care treci in opera/copil ce e mai bun in tine. Slava Domnului ca preocuparea (dac-o fi fost) pentru Terminator nu se regaseste in filmele lui. Pe de alta parte omul nu a fost un sfant ci un mesager divin. cu tot chinul aferent.

[saskiul]

si totusi, faptul ca filmele lui sunt intr-un anumit fel inseamna ca el e neaparat la fel?


@ ricutza: Buna intrebare. In cazul multor regizori (si nu numai) as fi tentat sa spun ca nu. Daca el a fost sau nu "la fel" e foarte greu de stabilit acum altfel decat prin cartile care ne-au ramas de/despre el.
I-au placut filmele comerciale sau "semi-comerciale"? Posibil. Personal nu am citit despre asta in scrierile lui sau despre el. De aceea am zis ca as fi curios sa dau de o astfel de sursa. Am citit, dimpotriva, despre nenumaratele rezerve pe care le avea vizavi de manierismul unor mari regizori pe care ii indragea sau fata de cliseele filmelor comerciale, fata de compromisul pe care un artist il poate face doar o data in viata (no way back) etc.

[saskiul]

@ jactati: Slava Domnului ca preocuparea (dac-o fi fost) pentru Terminator nu se regaseste in filmele lui.

Slava, intr-adevar!


Pe de alta parte omul nu a fost un sfant ci un mesager divin. cu tot chinul aferent.

Pai sfantul este, nu-i asa, omul in care "organul" pentru jertfa nu s-a atrofiat, nu? In acest sens, demersul sau se apropie de sfintenie. Chiar daca T nu este (inca, dar cine stie?) canonizat de Biserica.

[jactati]

Pe de alta parte omul nu a fost un sfant ci un mesager divin. cu tot chinul aferent.

Pai sfantul este, nu-i asa, omul in care "organul" pentru jertfa nu s-a atrofiat, nu? In acest sens, demersul sau se apropie de sfintenie. Chiar daca T nu este (inca, dar cine stie?) canonizat de Biserica.[/QUOTE]
[/QUOTE]
Pentru mine Tarkovski era un "om" chinuit sa exprime un mesaj mai presus de umanitatea/umilitatea lui. Organ pentru jertfa avea cu siguranta dar nu constiinta sfinteniei si nici preocuparea pentru obtinerea ei. Daca se da fara s-o ceri (canonozarea), are sanse.

[ricutza]

eu cred mai mult in Tarkovski "artistul" decat in "mesagerul divin".
Nu stiu aproape nimic despre viata lui personala. Cu toate astea stiu ca "Solaris" este ecranizarea unei povestiri SF (pe care am si citit-o). Povestirea n-are nimic legat de religie, nu e o capodopera a literaturii, nici macar nu e o capodopera a genului SF. Daca n-ar fi ecranizat-o Tarkovski, nu stiu cata lume ar fi dat doi bani pe ea.
Chestia asta pe mine ma face sa cred ca Tarkovski era mult mai deschis la nou decat am putea sa credem, cauta idei pentru inspiratie absolut peste tot (indiferent daca mediul respectiv fusese sau nu confirmat ca fiind interesant artistic) insa ramanea fidel propriilor ganduri.
Daca ar fi fost o persoana care se concetreaza numai pe idei religioase si chestii profunde, nu cred ca ar fi reusit sa fie un asa de bun regizor.

In plus, fiind un artist atat de ermetic si talentat, poate ca "Terminator" (sau orice alt film comercial care poate i-a placut) chiar este cumva strecurat filmele lui, si nu ne dam noi seama.

[jactati]

eu cred mai mult in Tarkovski "artistul" decat in "mesagerul divin".
Nu stiu aproape nimic despre viata lui personala. Cu toate astea stiu ca "Solaris" este ecranizarea unei povestiri SF (pe care am si citit-o). Povestirea n-are nimic legat de religie, nu e o capodopera a literaturii, nici macar nu e o capodopera a genului SF. Daca n-ar fi ecranizat-o Tarkovski, nu stiu cata lume ar fi dat doi bani pe ea.
Tarkovski a avut mari probleme cu cenzura. De asta a optat de doua ori pentru romane din sfera SF (Solaris si Picnic la marginea drumului) pe care le-a transfigurat magistral. SF-urile nu erau asociate cu realitatile socialiste. Pacat ca n-am avut si noi realizatori atat de smecheri, ca sa nu mai spun asa geniali. Ca cenzura tot proasta era si la noi si la rusi.

[halebardul]

In plus, fiind un artist atat de ermetic si talentat, poate ca "Terminator" (sau orice alt film comercial care poate i-a placut) chiar este cumva strecurat filmele lui, si nu ne dam noi seama.
sigur, doar si Terminator e SF, nu? :P

stiti de filmul din studentie al lui, The Killers dupa Hemingway?
http://www.youtube.com/watch?v=RiW636Yw6o0 si gasiti si partea a doua.
Ce se intampla oare daca ramanea in zona asta? :-/

LE - vad ca nu are subtitrari youtube-ul asta, cred ca exista si cu, pe undeva.

[saskiul]

@ricutza: eu cred mai mult in Tarkovski "artistul" decat in "mesagerul divin".
Dar daca in cazul lui cele doua "misiuni" nu se exclud?

Povestirea n-are nimic legat de religie, nu e o capodopera a literaturii, nici macar nu e o capodopera a genului SF. Daca n-ar fi ecranizat-o Tarkovski, nu stiu cata lume ar fi dat doi bani pe ea.

Povestea se poate sa nu aibe nimic "legat de religie". Daca te referi la o indoctrinare religioasa ori la vreo ideologie, asa e. Dar nu cred ca despre ceea ce a ajuns pe ecran la T se poate spune "n-are nimic legat de religie". Aminteste-ti finalul ("remix" dupa tabloul lui Rembrandt, care e "remix" dupa arhicunoscuta pilda evanghelica "de top" a fiului risipitor), de rugaciunea lui Kris inaintea icoanei Sf Treimi (a lui Rubliov), de o groaza de recurrent themes care sunt reluate din filmele anterioare si pregatesc terenul pentru filmele urmatoare. De exemplu relatia mama-fiu, enuntata in Katok i skripka, in Ivan si in Solyaris si dezvoltata in Zerkalo etc.
Tot ce as putea spune e ca Tarkovski - spre deodebire de, sa zicem, Ostrov (mai recent) sau Jesus of Nazareth - e foarte...apofatic (neexplicit), foarte sugestiv. Este crezul sau poetic.

Chestia asta pe mine ma face sa cred ca Tarkovski era mult mai deschis la nou decat am putea sa credem, cauta idei pentru inspiratie absolut peste tot (indiferent daca mediul respectiv fusese sau nu confirmat ca fiind interesant artistic) insa ramanea fidel propriilor ganduri.

Corect. Cele doua SF-uri au fost un excelent cal troian pentru ideile si crezul sau. A inteles foarte bine ca preocuparea medievala pentru religie e azi inlocuita de preocuparea pentru "paranormal", "extraterestri", SF etc.

"Daca ar fi fost o persoana care se concetreaza numai pe idei religioase si chestii profunde, nu cred ca ar fi reusit sa fie un asa de bun regizor."

Dar s-a concentrat, in foarte mare parte, pe "chestii profunde". Cat despre cele religioase, e chiar asa usor sa le delimitam? Abordarea lui e clar ca e altfel, pentru ca el a fost (ca si Dostoievski) unic.


In plus, fiind un artist atat de ermetic si talentat, poate ca "Terminator" (sau orice alt film comercial care poate i-a placut) chiar este cumva strecurat filmele lui, si nu ne dam noi seama.
Hai sa-l gasim atunci! :)

[ricutza]

Pai avand in vedere ca nu stim exact ce filme i-au placut, nu cred ca putem sa vedem daca se regasesc sau nu in ceea ce a facut el.

Eu n-am incercat sa spun ca Tarkovski chiar a vazut Terminator si i-a placut. Doar ca eu personal n-as vedea nici o problema in asta daca ar fi adevarat. Tot asa cum n-as avea o problema sa aflu ca a fost inspirat de telenovele sau de filme porno sau de mai stiu eu ce chestie absurda.
Eu chiar cred ca el poate face chestii profunde, religioase si serioase, fara sa aprecieze neaparat numai lucrurile astea in viata. Adica faptul ca nu are umor in filme nu insemna ca nu a ras niciodata, faptul ca abordeaza teme religioase nu inseamna ca e un sfant iar faptul ca se concentreaza pe subiecte profunde in filmele sale, nu inseamna ca nu poate aprecia un film de actiune simplist.

[saskiul]

@ ricutza: Pai avand in vedere ca nu stim exact ce filme i-au placut, nu cred ca putem sa vedem daca se regasesc sau nu in ceea ce a facut el.

Ceva-ceva tot stim. De aici, din acest top ten al sau: http://www.acs.ucalgary.ca/~tstronds/nostalghia.com/TheTopics/Tarkovsky-TopTen.html
si din Tempo di viaggio, unde AT se confeseaza lui Tonino Guerra si despre preferintele sale cinematografice etc..

Eu n-am incercat sa spun ca Tarkovski chiar a vazut Terminator si i-a placut. Doar ca eu personal n-as vedea nici o problema in asta daca ar fi adevarat.
Corect, cu totii avem dreptul la opinie.

Tot asa cum n-as avea o problema sa aflu ca a fost inspirat de telenovele sau de filme porno sau de mai stiu eu ce chestie absurda.
De "chestii absurde" a fost inspirat, dar nu de telenovele si nici de filme deochiate. L-a fascinat si l-a inspirat, bunaoara, acea Camera a Dorintelor din Stalker, unde dorinta cea mai adanca, a omului cu adevarat disperat se implineste. Daca nu este egoista. Spre ea se indreapta fiecare personaj tarkovskian, de la micul violonist din Katok i skripka (primul film integral realizat de T) pana la Offret. L-a mai fascinat incapatanarea omului de a nu se lasa zdrobit, de a crea potrivit convingerilor sale profunde.

Cat despre filmele de...dragoste (sau de "dragoste"), iata ce declara A.T. revistei France Catholique: "Pentru mine dragostea este manifestarea suprema a intelegerii mutuale, pe care reprezentarea actului sexual nu o exprima. De ce sa nu ne ducem, in acest caz, sa filmam tauri care incaleca vaci? Toata lumea crede astazi ca e vorba de cenzura daca nu vede "dragostea" pe ecran. In realitate, nu este dragostea cea care se arata astfel, ci actul sexual. Acest act sexual este pentru fiecare, pentru fiecare cuplu, ceva unic. Cand el este aratat in film, e contrariul." (vezi suplimentul cultural Cotidianul din 20 ianuarie 1995)

[saskiul]

@ jactati:[ QUOTE]Pentru mine Tarkovski era un "om" chinuit sa exprime un mesaj mai presus de umanitatea/umilitatea lui. Organ pentru jertfa avea cu siguranta dar nu constiinta sfinteniei si nici preocuparea pentru obtinerea ei. Daca se da fara s-o ceri (canonozarea), are sanse.[/QUOTE]

De buna seama ca nu e vorba despre "constiinta sfinteniei" inteleasa ca prilej de impaunare, de exacerbare al ego-ului la cel care spunea:
"Tocmai pentru ca am fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, port in mine aceasta capacitate de a crea. Un talent pe care eu trebuie sa-l insutesc. Acum noi nu acordam nicio atentie dezvoltarii sufletului. Ne infundam in materialitate ca mustele in miere. Ne indopam cu ea."
Este mai degraba constiinta datoriei morale - tema tuturor filmelor sale - "fara de care, tot el spunea, omul se zdrobeste".

Si inca ceva: pictorul (zugravul) de icoane Andrei Rubliov a fost canonizat de Biserica abia in 1988. Deci sanse are si Tarkovski. :)

[jactati]

[QUOTE=saskiul
Si inca ceva: pictorul (zugravul) de icoane Andrei Rubliov a fost canonizat de Biserica abia in 1988. Deci sanse are si Tarkovski. :)[/QUOTE]
Daca la Rubliov, care a fost mai "explicit", a durat atat, cu Tarkovski nu se rezolva in our lifetime. Poate urmasii urmasilor nostri sa se roage la Sf. Andrei T. Incalcite sunt caile domnului ... si greu le mai descurca oamenii. Intre timp sa ne minunam de misterele si "creaturile" artistului AT.

[bre]

De buna seama ca nu e vorba despre "constiinta sfinteniei" inteleasa ca prilej de impaunare,

ai dreptate. in fond, "constiinta sfinteniei" e o sintagma care se anuleaza pe ea insasi, atunci cand constientiezi ca esti sfant, incetezi sa mai fii. oricum un sfant este sfant, indiferent daca-i canonizat sau nu. adica nu devine afant din monetul canonizarii, aia-i doar o forma de recunoastere sin partea omenilor.

[saskiul]

Daca la Rubliov, care a fost mai "explicit", a durat atat, cu Tarkovski nu se rezolva in our lifetime.

...Atatea lucruri nu se rezolva (si nu se pot rezolva) 'in our lifetime'...

Poate urmasii urmasilor nostri sa se roage la Sf. Andrei T. Incalcite sunt caile domnului ... si greu le mai descurca oamenii. Intre timp sa ne minunam de misterele si "creaturile" artistului AT.

Hmm. Cine stie? Caile Domnului sunt 'incalcite' intr-adevar, la fel ca drumul spre Zona. Nu intotdeauna linia dreapta e drumul cel mai scurt intre doua puncte, remember? Si Scriitorul si Profesorul cautau un fel de shortcut. Nu tine...
Pe de alta parte, ceea ce e cu neputinta la om, e cu putinta in alta parte...
As spune ca filmele lui AT sunt mai degraba tainice decat misterioase. Ne indruma, totusi, spre alte zone decat filmele gen thrillers cu mysteries, suspense etc. Taina ne uneste cu Dumnezeu, cu frumusetea aceea nevazuta; misterul, enigma etc. fascineaza si ele, dar sunt din alt 'film'...

[saskiul]

@ bre: ai dreptate. in fond, "constiinta sfinteniei" e o sintagma care se anuleaza pe ea insasi, atunci cand constientiezi ca esti sfant, incetezi sa mai fii. oricum un sfant este sfant, indiferent daca-i canonizat sau nu. adica nu devine afant din monetul canonizarii, aia-i doar o forma de recunoastere sin partea omenilor.


subscriu intru totul.

[Alex Leo Serban]

consider k a pedala pe ideea 'tarkovski - artistul crestin-ortodox' (cum a facut-o elena dulgheru in foarte discutabila ei monografie) reprezinta o saracire, o imputinare a artistului tarkovski.

dimensiunea lui, k artist, transcende paradigma crestin-ortodoxa

ps substratul crestin-ortodox exista, fireste (asa cum exista acela (anti)protestant la bergman), dar tarkovski este mare tocmai pt k nu poate fi redus la asta...

[jactati]

ps substratul crestin-ortodox exista, fireste (asa cum exista acela (anti)protestant la bergman), dar tarkovski este mare tocmai pt k nu poate fi redus la asta...
Cam asta gandeam si eu dar n-am reusit sa fiu asa lapidar si transant. La nivel trivial: tatal-poet al lui AT se exprima mult mai concis poetic despre cam aceleasi teme cu care-si plictisea enoriasii duminica de duminica tatal-pastor al lui IB. Poate de aia Tarkovski a reusit in 7 filme sa exprime mai mult decat Bergman in 40-50. Sunt convins ca treaba asta-l racaia de moarte (chiar daca admirativ) pe Bergman.

[bre]

ceva similar, zic eu:
la un moment dat, niste critici au incadrat pictura unor artisti in curentul - inventat de ei-"neo-ortodoxist" (in baza faptului a lucrarilor lor inspira spiritualiate, religiozitate, profunzime - cam ca in cazul lui tarkovsky). cei in cauza au replicat ca acesta catalogare e o prostie, ptr ca nu putem vorbi de linie sau de punct ca fiind ortodoxe sau neortodoxe sau neo-ortoodoxe.

[halebardul]

nu cred ca va fi canonizat, (sa fim seriosi, nu a trait ca un sfant) dar un asteroid a primit numele lui
http://en.wikipedia.org/wiki/3345_Tarkovskij

Nu stiu ce scrie in studiul ala, "Laughter beyond the mirror: Humour and satire in the cinema of Andrei Tarkovsky" de Vida T. Johnson, as fi curios, dar pot zice ca si Tarkovski are un umor al lui, putin mai altfel, mai subtil, mai ascuns.
Sa amintesc scena din final cand descoperi biblioteca impresionanta pe care o avea calauza, unde pana atunci doar profesorul si scriitorul pareau a fi personajele intelectuale din film.
sau secventa din Rubliov cand, la atacul tatarilor in biserica, un enorias torturat striga "dati-mi crucea sa o sarut!" si "da, da, imediat" spunea tatarul apropiindu-se de el cu crucifixul inrosit in foc.
Si mai sunt.
dar evident, T nu a urmarit niciodata efectul comic in sine.

[bre]

(sa fim seriosi, nu a trait ca un sfant)

ti se pare ca stefan cel mare a trait ca un sfant?

[saskiul]

@ Alex Leo Serban: consider k a pedala pe ideea 'tarkovski - artistul crestin-ortodox' (cum a facut-o elena dulgheru in foarte discutabila ei monografie) reprezinta o saracire, o imputinare a artistului tarkovski.

de acord. insa poate ca ar trebui sa vedem ce inseamna 'crestin-ortodox', ce inseamna 'artist' - macar in privinta lui Tarkovski. nu de alta, dar (fara sa fie artisti 'de cariera') foarte recent doi politicieni romani ultra nationalisti, ultra 'crestin-ortodocsi', tocmai au intrat in Parlamentul UE. oricum, asocierea lui AT cu acea ortodoxie crestina nimeni nu doreste s-o faca.
nu stiu daca as putea subscrie total, fara nicio rezerva la ultima parte a afirmatiei. depinde foarte mult de cat de mare este deschiderea omului spre ortodoxie, spre cultura. in fond si N Steinhardt si pleiada de preoti exclusivisti, habotnici (cu sau fara ghilimele) sunt tot ortodocsi. ma gandesc ca - din perspectiva lui Steinhardt cel putin - ortodoxia (largo sensu, daca se poate spune asa) nu este o imputinare - au contraire. de discutat...
si inca ceva. argumente in favoarea a ceea ce spui sunt destule in opera tarkovskiana, in preferintele sale culturale. nu mai departe decat biblioteca din Solyaris (cu busturile filosofilor antici, cu preludiul lui Bach, cu citate si trimiteri la Cervantes, la Dostoievski, Tolstoi dar si la Luther etc.- . totusi, 'centrul de greutate' al 'sufletului tarkovskian' parca e iubitor de frumos (in sens patristic, duhovnicesc) si cauta, prin frumos, izbavirea...este o impacare si o sensibilitate...liturgica, in filmele lui T, pe care nu o gasesti elsewhere.

substratul crestin-ortodox exista, fireste (asa cum exista acela (anti)protestant la bergman), dar tarkovski este mare tocmai pt k nu poate fi redus la asta...


nimeni nu doreste si nici nu ar putea sa-l reduca la asta. adica poate incerca, dar ce pacat!

p.s in privinta cartii lui Elena Dulgheru, cred ca - in ciuda 'minusurilor' ce-i pot fi reprosate, se cuvine sa o salutam ca pe o aparitie singulara in publicistica romaneasca. sigur ca se poate 'mai mult si mai bine'. mingea a fost aruncata, criticii de film cu aplecare fata de acest artist si problematica filmelor lui n-au decat sa adauge noi monografii.

[saskiul]

nu putem vorbi de linie sau de punct ca fiind ortodoxe sau neortodoxe sau neo-ortoodoxe.

totusi, exista niste canoane, in ortodoxie. care, e drept si asta, nu se respecta intotdeauna, de aia e, in multe lacasuri ortodoxe, un fel de amalgam de stiluri: naturaliste, romantice etc etc
icoana nu se picteaza oricum. daca suntem sau nu de acord cu ea, daca o intelegem si o veneram sau nu e alta treaba deja.

[bre]

nu, nu...nu vorbeam de pictori de icoane. acolo treaba e clara cu canoanele - care, parerea mea, trebuie pastrate

vorbeam de exemplu de:

http://www.stdb.ro/arta/pastina.htm

http://www.eliteart-gallery.com/autori/mihai-sarbulescu/

[saskiul]

nu, nu...nu vorbeam de pictori de icoane. acolo treaba e clara cu canoanele - care, parerea mea, trebuie pastrate

vorbeam de exemplu de:

http://www.stdb.ro/arta/pastina.htm

http://www.eliteart-gallery.com/autori/mihai-sarbulescu/

frumos!

[halebardul]

(sa fim seriosi, nu a trait ca un sfant)
ti se pare ca stefan cel mare a trait ca un sfant?
chiar vrei sa vorbim despre asta, bre? :-/
eu nu prea.

[bre]

nu neaparat, chiar nu ma pasioneaza, doar dadeam un exemplu

gata, depasim...

[halebardul]

in timpul filmarilor la Stalker

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/2/22/Stalker4.jpg/250px-Stalker4.jpg

[saskiul]

@ jactati: Cam asta gandeam si eu dar n-am reusit sa fiu asa lapidar si transant. La nivel trivial: tatal-poet al lui AT se exprima mult mai concis poetic despre cam aceleasi teme cu care-si plictisea enoriasii duminica de duminica tatal-pastor al lui IB. Poate de aia Tarkovski a reusit in 7 filme sa exprime mai mult decat Bergman in 40-50. Sunt convins ca treaba asta-l racaia de moarte (chiar daca admirativ) pe Bergman.

sa fie contrastul asta dintre modalitatile de exprimare a tatilor celor doi un indiciu pentru contrastul dintre seductia mediului liturgic ortodox si 'agresiunea' moralist-legalista a celui protestant - cand ambele sunt, desigur, asumate?
despre 'incapatanare' vorbeste si 'anti-protestantul' Bergman si cineastul-poet Tarkovski. si si Ivan si Rubliov si Calauza din filmele omonime merg pana la capat, ca si, de ex., pastorul din Winter Light de Bergman. se vede treaba ca T a stiut cum sa dea forme si culori si sunete viselor lui care, culmea, semanau perfect cu visele suedezului numai ca acesta din urma s-a nevoit mult sa prinda macar cateva crampeie din plasmuirile rusului. de unde si 'racaiala' de care vorbesti, recunoscuta (fair enough) de B. in cartea sa, Lanterna magica.

[Alex Leo Serban]

@ Alex Leo Serban: consider k a pedala pe ideea 'tarkovski - artistul crestin-ortodox' (cum a facut-o elena dulgheru in foarte discutabila ei monografie) reprezinta o saracire, o imputinare a artistului tarkovski.

de acord. insa poate ca ar trebui sa vedem ce inseamna 'crestin-ortodox', ce inseamna 'artist' - macar in privinta lui Tarkovski. nu de alta, dar (fara sa fie artisti 'de cariera') foarte recent doi politicieni romani ultra nationalisti, ultra 'crestin-ortodocsi', tocmai au intrat in Parlamentul UE. oricum, asocierea lui AT cu acea ortodoxie crestina nimeni nu doreste s-o faca.
nu stiu daca as putea subscrie total, fara nicio rezerva la ultima parte a afirmatiei. depinde foarte mult de cat de mare este deschiderea omului spre ortodoxie, spre cultura. in fond si N Steinhardt si pleiada de preoti exclusivisti, habotnici (cu sau fara ghilimele) sunt tot ortodocsi. ma gandesc ca - din perspectiva lui Steinhardt cel putin - ortodoxia (largo sensu, daca se poate spune asa) nu este o imputinare - au contraire. de discutat...
si inca ceva. argumente in favoarea a ceea ce spui sunt destule in opera tarkovskiana, in preferintele sale culturale. nu mai departe decat biblioteca din Solyaris (cu busturile filosofilor antici, cu preludiul lui Bach, cu citate si trimiteri la Cervantes, la Dostoievski, Tolstoi dar si la Luther etc.- . totusi, 'centrul de greutate' al 'sufletului tarkovskian' parca e iubitor de frumos (in sens patristic, duhovnicesc) si cauta, prin frumos, izbavirea...este o impacare si o sensibilitate...liturgica, in filmele lui T, pe care nu o gasesti elsewhere.

substratul crestin-ortodox exista, fireste (asa cum exista acela (anti)protestant la bergman), dar tarkovski este mare tocmai pt k nu poate fi redus la asta...


nimeni nu doreste si nici nu ar putea sa-l reduca la asta. adica poate incerca, dar ce pacat!

p.s in privinta cartii lui Elena Dulgheru, cred ca - in ciuda 'minusurilor' ce-i pot fi reprosate, se cuvine sa o salutam ca pe o aparitie singulara in publicistica romaneasca. sigur ca se poate 'mai mult si mai bine'. mingea a fost aruncata, criticii de film cu aplecare fata de acest artist si problematica filmelor lui n-au decat sa adauge noi monografii.

intrebarea pe care mi-o pun - in leg cu prezenta unei imagistici fatzis crestine (ortodoxe) in unele filme ale sale (de la 'rubliov' la 'calauza'), intrucit ult 2, facute in 'regim de libertate', sint in mod semnificativ mai 'discrete' din acest pdv... - este daca nu era, pe undeva, si o forma fatzis-subversiva la adresa puterii sovietice (ceea ce nu exclude, desigur, faptul k a.t. kiar credea!).
tin minte cit de 'complice' ne dadeam coate, vazind 'stalker' la preoteasa si-n alte locuri mai mult sau mai putin publice, in fata imagisticii 'ihtice'... ni se parea k marele artist tarkovski ne punea ditamai sopirlele pe marele ecran & ne intrebam cit de idioti erau cenzorii sovietici sa lase 'asa ceva' :D

or, mie mi se pare k aceste 'sopirle' mai mult limiteaza poeticitatea filmelor, le reduce la un sens - care devine atit de dominant /orbitor incit eclipseaza celelalte, posibile, sensuri... si asta, din pacate, mi se pare k a facut elena dulgheru - exemplul cel mai concludent fiind un citat din antoine de baeque (criticul francez, ex-'cahiers du cinema') care observa, f pertinent, k imaginea unui inger are ceva 'inspaimintator' (cred k a. de b. se referea la rindul lui la un vers din rilke: 'ein jeder engel ist schreklich'); poate k de baeque nu cunoaste simbolistica ortodoxa - si f probabil k dulgheru sa fie 'savanta' in ac kestiune -, dar paradoxul face k, atunci cind o imagine nu te duce imediat, automat & mura-n gura, la una dogmatica, frumusetea (poeticitatea) acelei imagini creste pe cale de consecinta pt k, semiotic/poetic vbind, isi sporeste sensul /sensurile.

ps de altfel (repet), ar fi interesant dc, odata plecat (definitiv) din urss, tarkovski renunta - intucitva - la imageria ortodoxa... nu cumva pt k, odata iesit din spatiul ortodox propriu-zis (unde mesajele sale puteau fi decriptate in cheie subversiva), considera ac lucru 'inutil'? ac detaliu ar fi in sprijinul ipotezei mele - potrivit careia a.t. folosea 'interfata' ortodoxa din ratiuni subversive -, dar nu e mai putin adevarat k schimbarea de imagine (in sensul cel mai literal posibil!) din ult 2 filme este frapanta: 'nostalghia' (cel mai disperat film al sau - & cel mai 'explicit', totodata) este incarcat de o imagerie manifest renascentista, in timp ce 'offret' (filmat de sven nykvist) este - spuneati - 'bergmanian' (dreyerian, precizam eu...), o impresie semnificativa (desi superficiala).
ce vreau sa spun (cumva pe ocolite) este k semnele cinematografului lui a.t. sint 'adaptabile' contextului (in cadrul unei viziuni generale extrem de personale, fireste...) & k nu mi se pare o 'imbogatire' sa fie evacuate celelalte referinte (unele culturale, altele - pur cinematografice) in discutarea filmelor sale - cum ar fi, in cazul mult-comentatului 'stalker', trimiterea (evidenta, pt mine) la 'orfeu' al lui cocteau: atunci cind cegeste il calauzeste pe orfeu in imparatia umbrelor, aceasta arata fix k in 'stalker' - cam 30 de ani mai tirziu -, iar la intrebarea lui orfeu: 'cum se cheama locul asta?', cegeste ii raspunde (emfatic). 'este zona'!

pe scurt: in locul unei hermeneutici 'cultuale', consider k e preferabila o hermeneutica larg-culturala

[saskiul]

@ ALS:
intrebarea pe care mi-o pun - in leg cu prezenta unei imagistici fatzis crestine (ortodoxe) in unele filme ale sale (de la 'rubliov' la 'calauza'), intrucit ult 2, facute in 'regim de libertate', sint in mod semnificativ mai 'discrete' din acest pdv... - este daca nu era, pe undeva, si o forma fatzis-subversiva la adresa puterii sovietice (ceea ce nu exclude, desigur, faptul k a.t. kiar credea!).

Nu stiu ce sa spun. Posibil, dar oricum ar fi, nu putem sa nu remarcam ca filmele lui nu sunt ostentative, chiar daca presupunem ca sunt subversive in raport cu regimul in care au fost create.
Cele 2 filme facute in ‚regim de libertate’ nu-i tradeaza crezul. Dimpotriva. In plina libertate, el tanjeste dupa ceea ce ‚s-a pierdut’. Nu un ‚regim’, desigur’, ci o spiritualitate, o anume duhovnicie mai exact. Si-apoi, ‚inchisoare e peste tot’ (Stalker dixit)
Despre credinta lui Tarkovski ar fi multe de spus si de presupus. Dar era, dincolo de credinta, si o neincetata cautare („cred, Doamne, ajuta necredintei mele”, e si motto-ul evanghelic ales de Steinhardt pt Jurnalul fericirii)...

tin minte cit de 'complice' ne dadeam coate, vazind 'stalker' la preoteasa si-n alte locuri mai mult sau mai putin publice, in fata imagisticii 'ihtice'... ni se parea k marele artist tarkovski ne punea ditamai sopirlele pe marele ecran & ne intrebam cit de idioti erau cenzorii sovietici sa lase 'asa ceva'

Sigur, imi amintesc si eu receptarea Calauzei, atunci prin 1981 (si dupa). Din pacate un alt film de o asemenea anvergura si provocare...ideatica nu a mai aparut, nu numai in Romania. Intr-un fel poate ca aveti dreptate, ALS. Exista o legatura intre apasarea ideologica din acele decenii si forma ...subversiva a Calauzei (si nu numai)...Dar e, sa recunoastem, infinit mai mult decat o ‚soparla’...Dovada ca au apreciat-o si o apreciaza atatia care au avut si au alt background cultural, duhovnicesc, politic etc. De buna seama ca Tarkovski nu se adreseaza exclusiv crestin ortodocsilor (care nu sunt o masa omogena anyway).......

or, mie mi se pare k aceste 'sopirle' mai mult limiteaza poeticitatea filmelor, le reduce la un sens - care devine atit de dominant /orbitor incit eclipseaza celelalte, posibile, sensuri...

Corect. Dar daca punem intr-un context toate astea, intelegem ca sensul acesta...’unic’ nu poate fi inlocuit de altul. Ceea ce se poate este ca noi sa ajungem, treptat, cu rabdare, sa traim (experiem) acest...sens (ca 'metafora' sa fie una vie, nu moarta), nu? Exact cum se intampla si cu Biblia, cu icoana, cu muzica psatica etc. Ele au un sens, in Biserica. In afara ei exista pluralismul de sensuri. Nu stiu, poate nu m-am exprimat bine, imi cer scuze.

si asta, din pacate, mi se pare k a facut elena dulgheru - exemplul cel mai concludent fiind un citat din antoine de baeque (criticul francez, ex-'cahiers du cinema') care observa, f pertinent, k imaginea unui inger are ceva 'inspaimintator' (cred k a. de b. se referea la rindul lui la un vers din rilke: 'ein jeder engel ist schreklich'); poate k de baeque nu cunoaste simbolistica ortodoxa - si f probabil k dulgheru sa fie 'savanta' in ac kestiune -, dar paradoxul face k, atunci cind o imagine nu te duce imediat, automat & mura-n gura, la una dogmatica, frumusetea (poeticitatea) acelei imagini creste pe cale de consecinta pt k, semiotic/poetic vbind, isi sporeste sensul /sensurile.

Cunosc cartea lui Antoine de Baecque (Cahiers du Cinema, 1989) despre AT. N-am rezistat sa n-o cumpar de la ICA din London, some 10 years ago. Dar mai sunt si alte carti care nu se ‚inspaimanteaza’ de ingeri (poate pentru ca nu privesc la ingerii lui Grunwald si cei asemenea lor din pictura religioasa post-Reforma din occident, care l-a inspirat pe Mel, ci la ingerii lui Rubliov din icoana Sf. Treimi si cei asemenea lor?): The Films of Andrei Tarkovski – A Visual Fugue (Vida Johnson), Cinema as Poetry (Maya Turovskaya) etc.
Receptarea lui T in occident n-are cum sa nu piarda din vedere (sau sa nu minimalizeze) componenta aceasta duhovniceasca – element care, chipurile, ar limita, ar saraci etc. Tot astfel, un comentator ‚de acasa’ nu are cum sa nu remarce, la T, conexiunile nu doar cu Dreyer, Bergman, Bunuel, Kurosawa & co., ci si cu invatatura Sfintilor Parinti din Pateric si Filocalie, cu iconografia ortodoxa, cu spatiul liturgic (Zona, Camera dorintelor) etc.
Trebuie sa recitesc cartea E Dulgheru pentru a raspunde la aceasta intrebare. Nu stiu daca ED limiteaza si ingusteaza interpretatea operei lui Tarkovski. Cand am citit-o nu mi s-a parut. Deci nu ma pot pronunta inca.

Offret ziceam ca mi se pare bergmanian (dar gheara leului :D Tarkovski e clar acolo!) si cehovian. Paralela cu Dreyer este si ea posibila. Atmosfera din Ordet (unul din filmele preferate ale lui T), din Gertrud, din Dies Irae se simte pe ici, pe colo si ea.

semnele cinematografului lui a.t. sint 'adaptabile' contextului (in cadrul unei viziuni generale extrem de personale, fireste...) & k nu mi se pare o 'imbogatire' sa fie evacuate celelalte referinte (unele culturale, altele - pur cinematografice) in discutarea filmelor sale - cum ar fi, in cazul mult-comentatului 'stalker', trimiterea (evidenta, pt mine) la 'orfeu' al lui cocteau ; pe scurt: in locul unei hermeneutici 'cultuale', consider k e preferabila o hermeneutica larg-culturala

De acord. Unii se duc cu gandul la Orfeu, altii prefera sa se hraneasca cu semnificatiile ‚ihtice’. One man's meat is another man's poison. :)

ALS, multumesc pentru reply. I really enjoyed reading it.

[saskiul]

nu cred ca va fi canonizat, (sa fim seriosi, nu a trait ca un sfant) dar un asteroid a primit numele lui
http://en.wikipedia.org/wiki/3345_Tarkovskij

Nu stiu ce scrie in studiul ala, "Laughter beyond the mirror: Humour and satire in the cinema of Andrei Tarkovsky" de Vida T. Johnson, as fi curios, dar pot zice ca si Tarkovski are un umor al lui, putin mai altfel, mai subtil, mai ascuns.
Sa amintesc scena din final cand descoperi biblioteca impresionanta pe care o avea calauza, unde pana atunci doar profesorul si scriitorul pareau a fi personajele intelectuale din film.
sau secventa din Rubliov cand, la atacul tatarilor in biserica, un enorias torturat striga "dati-mi crucea sa o sarut!" si "da, da, imediat" spunea tatarul apropiindu-se de el cu crucifixul inrosit in foc.
Si mai sunt.
dar evident, T nu a urmarit niciodata efectul comic in sine.

dark humour, indeed
exemple mai sunt, ai dreptate, insa foarte subtile, cum spui
niciodata facile

[saskiul]

@ halebardul

stiti de filmul din studentie al lui, The Killers dupa Hemingway?
http://www.youtube.com/watch?v=RiW636Yw6o0 si gasiti si partea a doua.
Ce se intampla oare daca ramanea in zona asta? :-/

acest film nu este numai al lui. e un film de institut realizat cu alti viitori regizori (unul din ei avea sa-i devina cumnat). practic primul film al lui cap-coada e Katok i skripka (metraj mediu, lucrare de diploma). De aici incolo incepe opera tarkovskiana asumata integral.

[jactati]

Apropos de receptarea Calauzei in anii '80: n-o sa uit niciodata cum cineva imi explica doct ca cele trei pahare de pe masa din casa Calauzei reprezinta ... Sfanta Treime. Poate. Sper/cred totusi ca Tarkovski (desi foarte studiat) era mult mai subtil. Probabil ca multe "soparle" erau mai mult in mintea miilor de hermeneuti care umpleau cinematografele la "Calauza" (nici o referinta la hermeneutica pertinenta de pe acest forum) decat in intentiile (cel putin constiente) ale lui Tarkovski. Ca orice mare artist el a creat in 3D acele forme ideale in care sa varsam tot ce ne macina pe noi. De aici multimea de sensuri, receptari si interpretari posibile. Grija noastra ar trebui sa fie sa nu sufocam cu personalitatea noastra formele acestea ideale. Sa intram in joc pentru 2 ore si apoi sa ne retragem elegant din "zona" - ca dintr-un parc de distractii pentru care biletul de acces e valabil doar o zi. Cel putin eu asta incerc sa fac.

[saskiul]

@ jactati

Look:

http://img34.imageshack.us/img34/6222/stalker4jpeg.jpg http://img189.imageshack.us/img189/8117/roublevtrinity.jpg

Parca apropierea / 'asemanarea' cu Sfanta Treime primeste alte conotatii decat in cazul celor 3 pahare din scena de final a Calauzei...
De acord, Tarkovski este mult mai subtil si ii placea sa nasca interpretari cat mai diverse. Cine are ochi de vazut, urechi de auzit sa priceapa, nu? Practic, receptarea filmelor sale este 'direct proportionala' cu felul in care ne-am educat privirea, ne-am curatit ochiul. Ochiul duhovnicesc mai ales.


Grija noastra ar trebui sa fie sa nu sufocam cu personalitatea noastra formele acestea ideale. Sa intram in joc pentru 2 ore si apoi sa ne retragem elegant din "zona" - ca dintr-un parc de distractii pentru care biletul de acces e valabil doar o zi. Cel putin eu asta incerc sa fac.

Perfect adevarat...pana in clipa - cruciala - in care descoperi vesnicia in acele 2-3 ore de science-fiction sau, mai bine, de constiinta si fictiune...

[jactati]

@saskiul: pai formal vad asemanarea. dar mai departe, ma cuprinde orbirea. caci nu ma prind cine e Dumnezeu Tatal si cine Sfantul Duh dintre personajele care flancheaza stalkerul. ba chiar cred ca a incerca sa ghicesc este un fel de blasfemie. de aia prefer sa cred ca simetria cadrului din film, picturalitatea lui servesc transmiterii mesajului filmului, chiar daca ochiul lui Tarkovski e educat plastic de icoanele bizantine. fata de calmul icoanei cei trei vor trece printr-o experienta "excruciating". sa fie un "contrapunct"? oricum, interpretarile nu mi se par simple. daca ar fi simple n-ar mai fi Tarkovski.

[saskiul]

@saskiul: pai formal vad asemanarea. dar mai departe, ma cuprinde orbirea. caci nu ma prind cine e Dumnezeu Tatal si cine Sfantul Duh dintre personajele care flancheaza stalkerul. ba chiar cred ca a incerca sa ghicesc este un fel de blasfemie. de aia prefer sa cred ca simetria cadrului din film, picturalitatea lui servesc transmiterii mesajului filmului, chiar daca ochiul lui Tarkovski e educat plastic de icoanele bizantine. fata de calmul icoanei cei trei vor trece printr-o experienta "excruciating". sa fie un "contrapunct"? oricum, interpretarile nu mi se par simple. daca ar fi simple n-ar mai fi Tarkovski.

@ jactati:
Eh, sigur ca da. Insa posibilitati de 'citire' exista. Exista o carte excelenta scrisa de Gabriel Bunge despre icoana Sf. Treimi a lui Rubliov. Potrivit interpretarii sale, in centrul icoanei ar fi Dumnezeu-Fiul, avand copacul in spate, din care se face crucea (in imaginea lui Tarkovski e Stalker, un personaj hristic par excellence). In dreapta imaginii, cum o privim, ar fi Dumnezeu-Sf. Duh (in mantie verde, simbol al vegetatiei - de Rusalii/Pogorarea Sf. Duh bisericile rasaritene sunt impodobite cu crengi inverzite) - ce cuprinde intreg pamantul, reprezentat simbolic de un munte; la Tarkovski e Scriitorul - om de spirit ce si-a pierdut - spune el, inspiratia (duhul, cum ar veni), acesta fiind motivul pentru care merge in Zona. In fine, in stanga ar fi Dumnezeu-Tatal, iar in spatele sau, Templul; la Tarkovski e Profesorul - om de stiinta. Sigur, este doar o interpretare. Sigur, la Tarkovski e vorba despre o lume 'post-crestina', in care se mai pastreaza o cununa de spini, o pictura cu Ioan Botezatorul in apele din Zona, niste monede (cei 30 de arginti?), un peste (in Camera unde nu patrunde nimeni) ce intalneste un lichid rosu-inchis care pare sa-l distruga etc. Altfel spus, o omenire "emancipata" de "prejudecatile" religioase, de formalismul institutionalizat al Bisericii, in care un holy fool in Christ se incapataneaza sa-i calauzeasca pe oameni 'acolo', inspre acea cladire in ruina. ...Manastire-ntr-un picior........

[jactati]

multumesc mult pentru interpretare. dupa cum se stie eu sunt doar un comic francez de vaudeville si ma aventurez foarte rar in lumea spiritului. dar o sa ma mai pun pe citit. :">

[saskiul]

multumesc mult pentru interpretare. dupa cum se stie eu sunt doar un comic francez de vaudeville si ma aventurez foarte rar in lumea spiritului. dar o sa ma mai pun pe citit. :">

@jactati:
:) Eheeee, si altora le-au trebuit vreo 15+ ani pana sa parcurga drumul de la Tarkovski la Dostoievski, Steinhardt, Evanghelie (Biblie, Filocalie, Pateric - largo sensu: textele duhovnicesti ale Bisericii), scrieri de teologie a icoanei...In ultima instanta, aventura de care vorbesti (si care ne priveste pe toti) este The Adventure si conteaza, nu-i asa, sa traim (in) spiritul acela pe care-l descoperim, nu sa-l bifam ca pe inca o 'cucerire' a mintii noastre in vederea largirii repertoriului bibliografic. Cu atat mai putin sa ne trufim cu ceea ce credem ca am descoperit. Si pentru ca tot suntem (vrem, nu vrem sa recunoastem) in antecamera teologiei, cu Tarkovski, imi vin in minte cuvintele rostite fara menajamente de Sf. Maxim Marturisitorul: "Teologia fara practica este o telogie a demonilor"...
Personajele tarkovskiene chiar se nevoiau sa traiasca in acel duh - erau niste practicieni, nu teoreticieni (ori eventual critici); erau doers, nu watchers. Ele credeau ca, de exemplu, "omul nu are casa pe pamant" si - gest de sfant sau de nebun - isi dadeau foc la casa (vezi Offret); care casa era cladita pe temelii mincinoase si, duhovniceste, era putreda si n-avea "niciun Dumnezeu". Credeau ca menirea lor este sa redea nadejdea unei lumi in care "organul credintei s-a atrofiat" (Stalker) si viata lor chiar asta era: de calauza ca full time job etc.; ca isi vor recapata nadejdea,iubirea, credinta daca vor traversa (asa cum au promis) un bazin gol cu lumanarea mereu aprinsa-n mana (vezi Nostalghia) etc.etc.

[jactati]

interesanta aventura de care zici. o sa dau si eu un refresh la Tarkovski si sper sa mai vorbim despre el.

[Alex Leo Serban]

the 'holy fool in Christ ' din 'ordet' al lui dreyer reusea sa trezeasca la viata o moarta - AIA practica! =))

[jactati]

the 'holy fool in Christ ' din 'ordet' al lui dreyer reusea sa trezeasca la viata o moarta - AIA practica! =))
dar era ajutat de-un copil. unde-s doi ...
ps in registrul comic: ordet e un film cu super/supra happy end; toate se rezolva si reconciliaza; doar nevasta-mea, cusurgioaica, ar fi vrut sa inviem si copilul stillborn - femeile mereu nemultumite:-?

[saskiul]

the 'holy fool in Christ ' din 'ordet' al lui dreyer reusea sa trezeasca la viata o moarta - AIA practica! =))

@ ALS:
pai exista o gramada de resurrections in filmele lui Tarkovski, treceri tainice de la moarte (incremenire) duhovniceasca, la viata. Ce altceva reusesc copiii din filmele lui (mai ales Boriska, pustiul care-l determina pe Rubliov sa picteze din nou icoane, dupa canonul tacerii autoimpus), ce altceva se intampla in Solyaris etc.?
Pe de alta parte, sa ne amintim, pilda aceea din Pateric. Un avva spune unui om o rugaciune (decupata, remixata din Evanghelii): "Daca ai avea credinta cat un bob de mustar si ai porunci muntelui aceluia sa se mute din loc..." si in clipa aceea muntele chiar se muta din loc. Avva insa il mustra pe munte: "Nu tie ti-am spus, ci fratelui acestui, muntelui de comoditate, de incremenire, de invartosare a inimii, de impietrire din sufletul lui........."
Exista invieri si invieri...
Pe de alta parte, sa recunoastem ca situatia din Ordet pare - pentru mintea noastra (post)moderna - ceva exagerat, in comparatie cu invierile tarkovskiene, mai putin 'explicite' dar nu mai putin adevarate...

[Alex Leo Serban]

pai tocmai pt k e 'explicita', scena invierii din 'ordet' iti ramine pe retina forever:
e un miracol la care esti facut partash - de o simplitate / puritate fara echivalent

oricum, tarkovski nu putea sa mai mearga in aceeasi directie, pt k dreyer atinsese sublimul; dar 'lectia' dreyeriana se vede in filmele lui - desi a.t. e mai incifrat, mai filtrat, mai aglutinant...

[saskiul]

pai tocmai pt k e 'explicita', scena invierii din 'ordet' iti ramine pe retina forever:
e un miracol la care esti facut partash - de o simplitate / puritate fara echivalent

oricum, tarkovski nu putea sa mai mearga in aceeasi directie, pt k dreyer atinsese sublimul; dar 'lectia' dreyeriana se vede in filmele lui - desi a.t. e mai incifrat, mai filtrat, mai aglutinant...

Asa e. Sa nu uitam insa sublimul (ca sa ramanem la acest termen) invierilor repetate din Solyaris. Pentru fiecare din cei 3 (+1) savanti (male scientists) de pe Solyaris apare cate ceva/cineva...Cea mai draga fiinta de pe pamant. Intr-un fel, Kris a fost cel mai norocos (se spune-n film): doar lui i-a aparut / inviat iubita...

PS: Filtrarea (cernerea) aceea e tributara si aerului pe care Tarkovski l-a respirat, acelasi cu aerul respirat de Dostoievski, de Soljenitin, de Abuladze, de Paradjanov. Dreyer e vecin de 'respiratie' cu Bergman (si Bunuel)...

[Alex Leo Serban]

s-avem pardon: abuladze, paradjanov, soljenitin & tarkovski nu au respirat KIAR acelasi aer cu dostoievski (nu-mi place dosto, asa k o sa-i enumar aici pe scriit. rusi care-mi plac: gogol, pushkin, tolstoi, turgheniev, lermontov, cehov, nabokov) - deja, aerul nu mai era rusesc, era sovietic!
e o mica-mare diferenta... ;)

ps 'solaris' nu mi se pare un exemplu concludent in materie de 'invieri', deoarece conventia filmului este de parabola s.f. - adica un teren in care 'anything can happen'; in +, sint si prea multe 'invieri' - la un mom dat se bagatelizeaza :); cred k miracolul din 'ordet' este cu atit mai coplesitor cu cit vine (la sf) intr-o conventie realista (ma rog, riguros stilizat realista)

[saskiul]

@ ALS:
s-avem pardon: abuladze, paradjanov, soljenitin & tarkovski nu au respirat KIAR acelasi aer cu dostoievski


Cred, totusi, ca au respirat acelasi aer, doar accentele erau (e si normal sa fie asa) sensibil altele. Oricum, aveau aceleasi radacini. Fiecare din ei, la o privire atenta, se hraneste din duhovnicia crestina rasariteana. Sa ne gandim la mesajul din Cainta, Copacul dorintelor, Ruga (de la Abuladze), din Umbrele stramosilor uitati, Culorile rodiei, Legenda Fortaretei Suram etc. (de la Paradjanov), din Gulagul lui Soljenitin si, in fine, la tragedia personajelor dostoievskiene si tarkovskiene atunci cand "organul credintei s-a atrofiat". Si inca ceva, comun si esential atat la D cat si la T: incompatibilitatea totala cu materialismul, criza spirituala prin care trec personajele lor (un semn de sanatate, scria Tarkovski, o provocare, caci, etimologic, crisis = incercare). Despre o criza spirituala asumata e vorba in Stalker si, de fapt, in toate filmele lui T.

(nu-mi place dosto, asa k o sa-i enumar aici pe scriit. rusi care-mi plac: gogol, pushkin, tolstoi, turgheniev, lermontov, cehov, nabokov) - deja, aerul nu mai era rusesc, era sovietic!
e o mica-mare diferenta... ;)

Aici nu pot sa va contrazic si nici nu-mi propun asta. Atat Dostoievski, cat si Tarkovski solicita de la cititor/privitor/ascultator (fie ca le sunt fani sau nu, indiferent cat de familiarizati sunt cu opera lor) o indelunga si profunda pregatire, atentie. E ca inaintea unei Spovedanii. Nu sunt deloc niste marturisitori (caci a-i numi artisti e prea putin) comozi. Te solicita integral. E mai mult, mult mai mult decat o chestiune de gust, de placere. Parerea mea. Asa cum, pastrand proportiile, Psalmii te solicita infinit mai mult decat o poezie clasica. Tensiunea (dar si chemarea, quest-ul) din scrierile dostoievskiene isi gaseste, peste ani, o filiatie stralucita in filmele lui Tarkovski. Profetia dostoievskiana "Frumusetea va salva omenirea" este infratita cu "Rusinea va salva omenirea" (Solyaris). Cat despre sensul frumusetii si rusinii in ziua de azi...Amandoi sunt pecetluiti de acea nostalghie, amandoi se simt stingheri in mediul apusean. Desi Tarkovski ii admira pe Bach, pe Wagner, pe Beethoven, Verdi etc. ii iubeste pe Durer, pe Breughel, Leonardo, pictorii renascentisti etc. iar Dostoievski (la fel ca Tarkovski) avea un cult pentru Don Quijote etc. Nu se pune problema infiltrarii aerului sovietic, cred, la Tarkovski.


'solaris' nu mi se pare un exemplu concludent in materie de 'invieri', deoarece conventia filmului este de parabola s.f. - adica un teren in care 'anything can happen'


Bine punctat. E vorba despre o conventie si nimic mai mult decat o conventie. A ales-o deoarece stia ca genul SF (el care avea oroare de inregimentarea intr-unul sau altul din genurile cinematografice) are priza la un public larg (Solyaris e filmul sau cel mai vazut), in plus putea sa treaca de cenzura mai usor decat in cazul unui film 'de actualitate'. Sa nu uitam insa ca 'anything can happen' si in Oglinda, si in Ivan, si in Compresorul, si in Nostalghia si in Sacrificiul, care nu sunt tributare conventiei SF. Si asta pentru ca, pe aceeasi filiatie dostoievskiana, Tarkovski s-a folosit de ceea ce Nicolae Steinhardt numea "fantasticul credintei", care "nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, care nu e simplă schimbare de decor; care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nici nu e fantastic pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii; care nu stupeface ştiinţa, ci transfigurează lumea şi metanoizează eul." Poate ca in acest ultim cuvant se cuvine sa cautam 'crucea' filmelor tarkovskiene, in aspiratia catre metanoia. De aceea nu sunt deloc comode (si nici "politically correct").

[saskiul]

Receptarea studiului Tarkovski - Filmul ca rugăciune (Ed. Arca Învierii, Bucureşti) presupune, din partea cititorului neiniţiat în teologie, o minimă aşezare duhovnicească – asumată, conştientă - în Biserică. De asemenea, este utilă o familiarizare prealabilă cu terminologia iconografică, filozofică. Din partea cititorilor mai avizaţi în domeniul teologic, se cere o deschidere spre „lume” şi o lipsă de complexe faţă de cultură. Desconsiderarea reciprocă dintre facultăţile de artă şi institutele teologice ar putea fi - afirmă autoarea monografiei, Elena Dulgheru - pricina pentru care mulţi artişti continuă să vadă în Tarkovski exclusiv un regizor-meşteşugar priceput, dar nu un artist-profet, un artist-slujitor ce-şi îndreaptă publicul mai degrabă către Liturghie decât către sala de cinema. Tot aşa, mulţi teologi se sperie de prezenţa „lumescului” şi de încifrarea simbolică (derutantă, copleşitoare, apăsătoare) din opera sa. În Epilogul cărţii, autoarea se întreabă retoric dacă nu cumva însăşi refuzul teologiei de a cunoaşte limbajele lumii este cauza autoizolării sale de azi: „Oare nu desconsiderarea lumescului şi ignorarea scânteii divine din semeni şi din activităţile laice amplifică sciziunea progresivă dintre Biserică şi societate?”

restul articolului aici: http://cinetipar.blogspot.com/2009/09/tarkovski-filmul-ca-rugaciune-2002.html

[Monotone]

Up Up Up

[totaeg]

Revazut Copilaria lui Ivan (Ivanovo detstvo). Este intre putinele filme despre تخزين اثاث (http://www.nile7.com/content/%D8%B4%D8%B1%D9%83%D8%A9-%D8%A7%D9%84%D8%A7%D9%88%D8%A7%D8%A6%D9%84-%D9%84%D9%86%D9%82%D9%84-%D8%A7%D9%84%D8%A7%D8%AB%D8%A7%D8%AB-%D8%A8%D8%A7%D9%84%D8%B1%D9%8A%D8%A7%D8%B6-0550070601) razboi facute de rusi pe care il suport, desi nici Tarkovski n-a putut evita/scapa de molozul propagandistic univoc (nemti stupizi, aproape omnivori…, iar sovieticii comunisti – fiinte blande, defensiv-pasnice, simtitoare...) - care a sufocat aceasta tema.

Detaliu savurat la aceasta vizionare: “verdele bolnav, murdar” filmat in nocturna…
Actorul Nicolai Burliaev, care-l joaca pe Ivan, este astazi un ortodoxist aproape paranoic. Are idei “laminate”تنظيف خزانات (http://alawl.org/%D8%AA%D9%86%D8%B8%D9%8A%D9%81-%D8%AE%D8%B2%D8%A7%D9%86%D8%A7%D8%AA) de misiunea pe care ortodoxismul slav o va implini pe pamant. Defectul de vorbire pe care il are (o gangaveala izbucnita… seamana cu cea a micului clopotar, interpretat de Burliaev in Andrei Rubliov), completeaza o شركة تنظيف بالرياض (http://www.nile7.com/content/%D8%B4%D8%B1%D9%83%D8%A9-%D9%86%D9%82%D9%84-%D8%A7%D8%AB%D8%A7%D8%AB-%D9%88%D9%86%D8%B8%D8%A7%D9%81%D8%A9-%D8%A8%D8%A7%D9%84%D8%B1%D9%8A%D8%A7%D8%B6-0550070601)imagine de posedat, cu idei putine. Sigur, nu تخزين عفش (http://www.nile7.com/content/%D9%85%D8%A4%D8%B3%D8%B3%D8%A9-%D9%86%D9%82%D9%84-%D8%A7%D8%AB%D8%A7%D8%AB-%D9%88%D8%AE%D8%AF%D9%85%D8%A7%D8%AA-%D9%85%D9%86%D8%B2%D9%84%D9%8A%D8%A9-%D8%A8%D8%A7%D9%84%D8%B1%D9%8A%D8%A7%D8%B6-0544769049) uita sa se laude ca s-a filmat la Tarkovski.

Tarkovski n-are nici o vina de evolutia lui Burliaev de dupa…
Vă mulțumim pentru detalii