Presa

[Serghei]

Spre consideratiunea dumneavoastra:

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&section_id=4&article_id=121458
http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=60/index.htm -
articolul domnului Gorzo despre Closer si cel al domnului Serban despre Oscaruri.

[Alex Leo Serban]

o precizare, totusi:
articolul 'meu' despre oscaruri este, de fapt, o simpla traducere & adaptare a unui articol preluat de pe internet! greseala apartine redactiei care, obisnuita sa scriu eu la rubrica 'de ce (nu) e cool...', a lasat semnatura la locul ei...

articolul lui gorzo, insa, este chiar al lui - si este superb.

[Serghei]

de fapt, o simpla traducere & adaptare a unui articol preluat de pe internet! greseala apartine redactiei care

E facuta o adnotare in acest sens la sf. articolului

[Serghei]

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=121789

Probabil de aici si tema emisiunii pastorite de ALS,despre Woody Allen.

[Alex Leo Serban]

care va fi simbata de la 21 pe tvr cultural.

miine la 10, in reluare, emisiunea dspr oscaruri.

si tot miine, pe radio guerrilla de la 15 la 16, in dialog cu mihaela radulescu dspr filme.

voila; pauza auto-publicitara s-a incheiat...

[marx]

si tot miine, pe radio guerrilla de la 15 la 16, in dialog cu mihaela radulescu dspr filme.

Ce poate sa stie Raduleasca despre filme?

PS: S-o intrebi de ce s-a certat cu Maia Morgenstern si Daniela Nane!

[Serghei]

in dialog cu mihaela radulescu dspr filme.


Poate reusesti sa-l aduci pe Basescu,sa aflam si noi ce parere are despre cinematografia romaneasca. ;)

[nume]

si tot miine, pe radio guerrilla de la 15 la 16, in dialog cu mihaela radulescu dspr filme...
Ai un fix cu infecta asta. :hmm: :sick:

[Longshot]

fix, nefix, tre' sa faca si omu' reiting, ca baetzii

[EgoN]

referitor la "aparitia" a.l.s.-ului pe radio guerrilla: dupa ce la cinspe fara 10 am imprumutat un set de casti de la o colega si mi-am tras in fata paharelul de apita, am dat 'play' cu o fata morbida ca sa insel vigilenta sefilor.
surpriza: desi aveam 'casti de casti', auzeam niste beaturi disco ce facea ca dialogul mihaelei cu leutu' sa fie un lung sir de soapte despre filme (am auzit rostit godard si hitchcock la un moment dat, dar nu bag mana in foc!).
inainte de a-i inapoia colegei minunatele casti cu mesajul aferent ca ma pish pe ele, am auzit totusi o voce de dj spunand ca emisiunea se intrerupe pe motive de defectiuni tehnice.
frumoasa emisiune. mihaela, vreau sa fiu invitat si eu!

[nume]

referitor la "aparitia" a.l.s.-ului pe radio guerrilla: dupa ce la cinspe fara 10 am imprumutat un set de casti de la o colega si mi-am tras in fata paharelul de apita, am dat 'play' cu o fata morbida ca sa insel vigilenta sefilor.
surpriza: desi aveam 'casti de casti', auzeam niste beaturi disco ce facea ca dialogul mihaelei cu leutu' sa fie un lung sir de soapte despre filme (am auzit rostit godard si hitchcock la un moment dat, dar nu bag mana in foc!).
inainte de a-i inapoia colegei minunatele casti cu mesajul aferent ca ma pish pe ele, am auzit totusi o voce de dj spunand ca emisiunea se intrerupe pe motive de defectiuni tehnice.
frumoasa emisiune. mihaela, vreau sa fiu invitat si eu!
:lol:

[Alex Leo Serban]

regret, pt ca discutia fusese reusita... inregistrarea nu s-a facut insa intr-un studio, ci intr-o camera - de unde 'calitatea' tehnica precara.

asta e, am 'ratat-o' pe mihaela :((

[cherryblossom]

n-ai ratat-o tu, s-a ratat singura.. :P

[notorious]

Ce poate sa stie Raduleasca despre filme?


lasa, ma, ca filmele ei preferate (declarate la 'cronica carcotasilor') sunt 'blowup' si '8 1/2'... :lol:

[nume]

lasa, ma, ca filmele ei preferate (declarate la 'cronica carcotasilor') sunt 'blowup' si '8 1/2'... :lol:
Cu siguranta a citit despre ele in Elle. :lol:

[Alex Leo Serban]

the good news: emisiunea de pe cultural a fost preluata si de tvr1 - care va relua editia dspr berlin.
the bad news: unii care fac emisiuni mai vechi au inceput sa faca valuri, spume, clabuci etc, ca - cica - 'fac concurenta' emisiunilor lor... slap me, but i don't see where is the problem?!
the funny news: emisiunea de astazi - dspr woody allen - a trebuit 'ratinguita' cu un 'AP' de toata beleaua, altfel n-ar fi putut fi data pe post!! motivul? il citez la un moment dat pe woody, care zicea ca masturbarea e sex cu cineva la care chiar tii... :D
so, daca aveti 'acord parental', va puteti uita la woody; daca nu, nu.

[marx]

lasa, ma, ca filmele ei preferate (declarate la 'cronica carcotasilor') sunt 'blowup' si '8 1/2'... :lol:
filmele astea doua au devenit transpunerea la/in nivel/gros-plan cinefil a lecturilor din Coelho. Orice monstra-sacra TV cand era intervievata despre profunda lor adeziune la elita culturala bagau repede un citat din Coelho in acelasi timp cu clipitul sagalnic, manutza inzorzonata petrecuta lasciv prin par si/sau bombarea semi-exploziva a mamelelor cu sfarcurile camuflate fragil.

PS: apropo de otto e mezzo; citesc prin tot felul de reviste mondene, materne si satene ca etimologia '8 juma' provine din faptul ca pana atunci Fellini realizase 7 filme de lung-metraj si 3 scurte, iar un cunoscut critic de filme despre care se stie ca are o voce care nu te lasa sa dormi dupa-amiaza, spunea barbar ca Fellini facuse 8 filme si cel in derulare era cronometrat cu jumate de masura.
Adevarul nu e undeva la mijloc, ci in realitatea faptelor: Fellini realizase 8 filme si un segment (Le tentazioni del dottor Antonio) din Boccaccio'70, iar nefinisatul 'otto e mezzo' i se parea o meduza alunecoasa....

[keyzer soze]

[quote="Alex Leo Serban"]the good news: emisiunea de pe cultural a fost preluata si de tvr1 - care va relua editia dspr berlin.
quote]

la ce ora si in ce zi?

[Mala Portugal]

the bad news: unii care fac emisiuni mai vechi au inceput sa faca valuri, spume, clabuci etc, ca - cica - 'fac concurenta' emisiunilor lor...

Unii care fac emisiuni mai vechi pe Cultural sau pe TVR2?

[MinRep]

the funny news: emisiunea de astazi - dspr woody allen - a trebuit 'ratinguita' cu un 'AP' de toata beleaua, altfel n-ar fi putut fi data pe post!! motivul? il citez la un moment dat pe woody, care zicea ca masturbarea e sex cu cineva la care chiar tii... :D
so, daca aveti 'acord parental', va puteti uita la woody; daca nu, nu.
Am prins si eu in sfarsit emisiunea. Imi place atmosfera... casual, relaxata, citate amuzante... :D Cool!

[marx]

Vazut emisiunea. ALS volubil si guraliv, Gorzo timid si bruiat de ALS, Caranfil sarmant. Per total o emisiune placuta.
As mai adauga in contexul subiectului - bufonul si filosoful Woody Allen -, care-si considera "Husbands and Wives", "Zelig" si "Purple rose of Cairo" filmele lui preferate, unde nu facuse nici un compromis.

PS: am citit si cartea Danei Duma: f inexpresiva, concisa si aproape anormal de formala vis-a-vis de suculenta epopee woodyalleniana.
PPS: "Viata nu poate controla decat arta. Arta si masturbatia."

[Serghei]

http://www.observatorcultural.ro/ - articole despre Bernardo Bertolluci.

[Alex Leo Serban]

multimiri tuturor (inclusiv celor care mi-au trimis mp-uri)!

raspund in dezordine, ca nu mai stiu ce & cum:

reluarea pe tvr 1 va fi duminica d-m, nu stiu exact daca de la 16.30 sau 17; urmeaza confirmare.

persoanele 'iritate' sint din tvr cultural, of course...

unii au 'reprosat' emisiunii ca e prea 'pt cunoscatori'; i really don't have a problem with that - dar voua cum vi se pare? sincer, nu ma vad in postura de 'popularizator'... not my cup of tea :sick: .

cea mai buna cred ca a iesit aia de simbata asta (din 9, adica): mai aproape de ce se vrea emisiunea - dialog/sueta relaxata dspr imagine in general (= nu doar cinema!).
invitatii nu sint niste 'vedete' (2 artisti vizuali - mihaela kavdanska & stefan cosma, care apare si in clipul morandi), ci 2 oameni tineri, normali, pasiona(n)ti & simpatici.
enjoy it.
PS vreau sa fac una si cu cinemagisti - poate la tiff 05?

[nume]

care apare si in clipul morandi
:lol: Foarte interesant.
La ce ora zici ca e emisiunea ?

[MinRep]

PS vreau sa fac una si cu cinemagisti - poate la tiff 05?
hmm... :D

[Alex Leo Serban]

ah, am uitat ceva:

fiind moderator, nu se prea face sa-mi 'descarc' in emisiune lista filmelor preferate (n-am facut-o nici la emisiunea cu oscar), dar dati-mi voie s-o fac aici - intre cinemagisti:

deci - my favourite woodies:
'zelig', 'crimes & misdemeanors', 'manhattan' SI (pt 'curaj') 'husbands & wives'...
AND i have a crush on 'everyone says i love you'! :love:

pt marx:

sorry for being a pain in the ass, BUT: 'volubil' & 'guraliv' nu sint cam pleonastice? sau ai vrut un efect de repetata subliniere redundanta??... :D

[herbert]

Of, acest Woody Allen ma enerveaza constant. e intre cele mai respingatoare personaje din cinematografie. si e doar vina lui, pt ca exista.

e o "delicata" diferenta intre volubil si guraliv. primul poate chiar sa-ti placa uneori, al doilea te enerveaza intotdeauna.

[BeNnY]

EDIT - Scrie pe pagina anterioara cand e emisiunea, my bad.

[notorious]

PS vreau sa fac una si cu cinemagisti - poate la tiff 05?

cei care merg la tiff... :hmm:

[BeNnY]

PS vreau sa fac una si cu cinemagisti - poate la tiff 05?

Din cate stiu eu o sa fim 5, 6 daca il numaram si pe Emi, 7 daca vine si Mala.

[notorious]

mala nu e din cluj, patria tiff-ului ? :?

[BeNnY]

Ba da, deci presupun ca vine si ea.

[Mala Portugal]

Nu vine Mala la TIFF, vine TIFF-ul la mine :lol:

[BeNnY]

Pai scrijeleste-ti numele la topicul "Cine merge?" la TIFF, ca sa te trecem in catalog.

[nume]

deci - my favourite woodies:
'zelig', 'crimes & misdemeanors', 'manhattan' SI (pt 'curaj') 'husbands & wives'...
Deconstructing Harry
BUT
Sigur BUT.

[Alex Leo Serban]

Of, acest Woody Allen ma enerveaza constant. e intre cele mai respingatoare personaje din cinematografie. si e doar vina lui, pt ca exista.

e o "delicata" diferenta intre volubil si guraliv. primul poate chiar sa-ti placa uneori, al doilea te enerveaza intotdeauna.

of, nu stiu ce ai cu woody, herberte - dar m-am obisnuit deja cu gusturile tale sucite :P

in ce ma priveste, cum sa nu iubesc un tip care iubeste manhattanul, pe ingmar bergman si pantalonii reiati?? ;)

in privinta 'delicatei' diferente - este stilistica, nu semantica; semantic, este fix acelasi lucru... deci, pleonasm!

[herbert]

of, nu stiu ce ai cu woody, herberte - dar m-am obisnuit deja cu gusturile tale sucite :P

in ce ma priveste, cum sa nu iubesc un tip care iubeste manhattanul, pe ingmar bergman si pantalonii reiati?? ;)


ALS-ule, daca "te-ai obisnuit",
atunci vei suporta, banuiesc, si completarile de mai jos.

Imi displace Woody Allen:
1. pt ca ilustreaza o mediocritate plauzibila, garnisita cu un umor lesios, cameral, inacrit...
2. pt ca e mic, fragil (aparent) si-si poarta perversitatea pe fata… (nu spun mai mult, ca eu sunt adeptul political correctness-ului)

2. pt ca EU il iubesc pe Bergman si-mi place Manhattanul, dar nu-mi plac pantalonii reiati.

[EgoN]

is revoltat peste masura:
1. woody e cel mai tare. nu accept : "mmmh, pai sa vedem, nu stiu, mai sunt si altii".
2. woody = new york = adica I :love: n.y. & all that jazz.
3. sunt un sustinator pana in panzele albe a lui gorzo care a scris candva ca woody e cel mai fain barbat...
4. desi n-am vazut emisunea, prietena mea a facut-o. si tot ea mi-a relatat cum ca domnul moderator, in speta a.l.s, a pus la indoiala afirmatia nr. 3, nelasand loc "timidului" gorzo de a-si sustine cauza.
5. bine ca s-a gasit a.l.s-ul ("arata bine leo, ce sa zic?!" - tot ea) sa faca misto de woody cum ca nu e tocmai rupt din soare.
6. :P tuturor, asta pt. ca sunt anti-political correctness.

[notorious]

singurul film vizionat din cinemateca woody allen, 'husbands and wives', a fost o opera de geniu, care demonsteaza cinism, umor negru sfidator, o analiza frivola a conceptului de casnicie si a relatiilor maritale ale timpurilor moderne (desi as putea zice ca allen e 'vechi, domnule !')frivola si, fireste, perversitate... adorabil ! astept sa vad 'manhattan', 'crimes and misdemeanors' si 'anni hall', recent achizitionate in biblioteca proprie.

[Alex Leo Serban]

pt egon

1. multumiri prietenei tale ;)
2. in privinta 'opririi debitului gorzian' la punctul G - oricine il cunoaste pe andrei g. stie ca e greu de oprit... asa incit, oricit de adorabil a.g. (si e!), rolul de moderator ma obliga sa-i retez elanurile... (e o emisiune de doar 1/2 ora!)
3. ma BUCUR atit de mult ca esti fan woody! :love:

pt notorious

NU RATA 'zelig' - pure genius!!

pt toti ceilalti

astazi, la 'idei in libertate' pe tvr cultural, h-r pata sta de vorba cu als despre... filme, what else?!
in ciuda promo-ului, care e al de sapt. viit. ('hocus-pocus' cultural...), am fost asigurat de producatoare ca emisiunea de astazi este chiar aia cu mine... daca nu, surprize-surprize :D

[Serghei]

astazi, la 'idei in libertate' pe tvr cultural, h-r pata sta de vorba cu als despre... filme, what else?!


Pt. cei interesati emisiunea e la 8.30.

Cartea de fata este rezultatul invitatiei primite de Umberto Eco de a conferentia in 1990 la Cambridge, in cadrul Tanner Lectures. Volumul contine trei conferinte pe tema └interpretare si suprainterpretare⌠, precum si trei replici nu mai putin interesante ale lui Richard Rorty, Jonathan Culler si Brooke-Rose, urmate de o contra-replica a lui Eco. Tema este una foarte controversata: Cit de mare este libertatea cititorului? Cita libertate confera textul in sine? Ce rol joaca autorul in acest triunghi conjugal? Exista interpretari bune si altele rele? Interpretare si istorie este numele celei dintii conferinte. Eco sustine ideea peirceana a semiozei nelimitate, bazate insa pe o serie de criterii care sa slujeasca intentiei textului, iar nu intentiei cititorului. El doreste sa limiteze astfel cimpul interpretarilor acceptabile si, in acest scop, intreprinde o └calatorie arheologica⌠ in istoria dezbaterii in jurul semnificatiei unui text.

Eco incepe prin a remarca succesul istoric al semiozei hermetice, confirmat de o traditie ce triumfa in secolul al II-lea d.Chr., pentru a ajunge pina la irationalismul filosofic al secolului al XX-lea: interpretarea este indefinita, adevarul scapa mereu, totul e secret, iar secretul hermetic e gol. Interpretarea nu dezvaluie decit un sir nesfirsit de suprafete... si devine suprainterpretare. └S-ar putea obiecta ca singura alternativa la o teorie a interpretarii radical reader-oriented este exaltata de cei ce considera ca unica interpretare valabila pe cea care urmareste cautarea intentiei originare a autorului. In unele dintre scrierile mele recente am sugerat ca intre intentia autorului (foarte greu de descoperit si adesea fara pertinenta pentru scopurile interpretarii unui text) si intentia interpretului, care (ca sa-l citez pe Richard Rorty) pur si simplu ╚ciocaneste textul intr-o forma ce va servi scopului lui╩, exista o a treia posibilitate. Exista o intentie a textului.⌠ A suprainterpreta textele, cea de-a doua conferinta, aduce in discutie dimensiunea negativa a suprainterpretarii, inteleasa in descendenta semiozei hermetice. Daca o interpretare buna nu poate fi definita, poate fi cel putin taxata ca nepertinenta orice incercare de suprainterpretare.

Semioza hermetica are la baza un mecanism al analogiei care nu cunoaste sfirsit: orice semnificat este doar semn. Sint preferate practicile de interpretare suspicioasa, bazate pe un principiu de usurinta si pe unul de falsa tranzitivitate. Este incalcat astfel principiul economiei textuale ce ar valida o interpretare acceptabila. Astfel este anulata intentia textului, inteleasa ca strategie semiotica menita sa fabrice un Cititor Model care isi imagineaza un Autor Model, diferit de cel empiric. Acesta nu ar face decit sa confirme intentio operis, definind mai vechiul └cerc hermeneutic⌠. Conferinta Intre autor si text aduce in discutie conceptul de └autor empiric■. Eco afirma inutilitatea acestuia in procesul interpretarii. Totusi, autorul poate interveni cu o ajustare a unei interpretari neeconomice └reactionind ca Cititor Model⌠. Eco aminteste si de mai vechea sa distinctie dintre a utiliza si a interpreta un text. A interpreta inseamna a respecta background-ul cultural si lingvistic al textului, in virtutea unei lecturi de tip economic, care presupune coincidenta dintre competenta enciclopedica a textului si cea a comunitatii de cititori.

A utiliza un text inseamna a-l forta sa intre intr-o schema rigida, anterior fixata, inseamna a-l suprainterpreta. In raspunsul sau, Cum evolueaza pragmaticul, Richard Rorty incearca o lectura in cheie pragmatica a lui Eco. Pentru Rorty, interpretarea e mai aproape de directia esentialista a gindirii, pe cind utilizarea reprezinta o activitate obisnuita. El respinge aceasta dihotomie, propunind doar termenul de uzuri pe care persoane diferite le fac in scopuri diferite. In final, Rorty opereaza distinctia lecturi metodice vs. lecturi inspirate, optind pentru cele din urma. Lecturile metodice ar forta textul sa intre in patul procustian al unei metode anume, ceea ce nu poate fi decit imoral, iar cele inspirate, mai sentimentale, ar reprezenta pentru critic o revelatie de tip cvasi-mistic, la limita dintre iubire si ura. Jonathan Culler se situeaza In apararea suprainterpretarii. El sustine, contrar lui Eco, ca └excesul de uimire■ legat de suprainterpretare trebuie cultivat, nu denigrat.

In acest sens, autorul tine o pledoarie pentru interpretarile extreme, considerind tendentioasa denumirea de suprainterpretare. Termenul este pentru el mai aproape de supraintelegerea (overstanding) lui Wayne Booth din Critical Understanding, unde se subliniaza productivitatea ei: suscita intrebari referitoare la ceea ce textul nu spune. Astfel, suprainterpretarea ar re-marca mecanismele de producere textuala. Din punctul de vedere al lui Culler, Rorty pacatuieste mai ales prin faptul ca exclude din sfera interesului sau cercetarea codurilor, a modului in care literatura functioneaza. Istorie in palimpsest 1, textul semnat de Christine Brooke-Rose, este un corpus mai putin teoretic, care nu interactioneaza cu celelalte discursuri. Autoarea manifesta interes pentru asa-zisul └realism magic⌠ pe care il renumeste └povestire in palimpsest⌠, operind si o clasificare a romanelor de acest tip (printre care se incadreaza si cele ale lui Eco). Ea face o analiza a naturii si destinului acestor romane, comunicind valoarea lor interpretativa, de relecturi/rescrieri creatoare, puternice. Replica la replici suspenda orice concluzie ferma.

Pentru Eco, datoria unui text ramine aceea de a indica pluralitatea contradictorie a concluziilor sale. └Un text poate avea mai multe sensuri, dar nu orice sens⌠, caci exista o serie de proprietati ale acestuia care limiteaza interpretarile legitime. Cu alte cuvinte, spune Ecco, └e adevarat ca locuim limbajul, dar s-ar cere macar sa incercam sa spunem potrivit caror moduri o facem. Sau, odata stabilit ca nu exista o singura rationalitate ce supravegheaza discursul filozofiei, si de aici, in sens coboritor, pe toate celelalte, spiritul semioticii nu e acela de a conchide ca, in cazul acesta, discursurile se pliaza exclusiv pe scopurile lor, pentru ca intre scopuri si discursuri se vor asterne niste logici √ argumentative, narative, enuntiative, figurative etc. √ pe care va trebui sa le aratam. Si aceasta cu atit mai mult daca limbajul nu e ultima dintre oglinzile naturii. Abandonind ordinea reprezentarii si intrind de-a dreptul in cea a lui a face si a putea, se va pune problema sa intelegem macar daca aceste interactiuni sint interdictii, ordine, amenintari, persuasiuni viclene, seductii abile sau ce sint ele.

Umberto ECO Interpretare si suprainterpretare,
Traducere de Stefania Mincu, editie ingrijita de Stefan Collini,
Editura Pontica, 2004, Constanta, 160 p.

Am dat copy&paste dupa articolul din Observator Cultural in ideea de a lega o discutie aici.E o problema fundamentala pt. orice om care scrie despre arta si chiar daca nu o sa stabilim nimic macar sa aflam niste pareri asupra subiectului.

[Serghei]

astazi, la 'idei in libertate' pe tvr cultural, h-r pata sta de vorba cu als despre... filme, what else?!


Cinefili,cinefagi,Jodorowsky,Rohmer,Godard etc.

O singura intrebare domnul Serban:ce este cinematograful?

[nume]

3. sunt un sustinator pana in panzele albe a lui gorzo care a scris candva ca woody e cel mai fain barbat...
Nu zau ? "In surasul sau plapand razbatea o barbatie mai mare decat a tuturor toreadorilor lui Heminghway". :hmm:

[Leonard]

faina emisiunea lu Patapievici (deºi n-am prins-o de la început). Felicitãri ALS! Mi-au dat de gîndit multe din ideile expuse. Mi-au plãcut explicaþiile despre Dreamers ºi despre memorie. Interesantã ideea cã devine mai plãcut sã revizitezi un loc decît sã-l vizitezi, fiindcã intervine amintirea, sau ceva de genul ãsta. La fel cu revizionarea unui film.
Totuºi, am o nedumerire, legatã de întrebarea lui Patapievici cu filmele comerciale americane gustate de majoritatea publicului, cînd tu pomeneai de Fellini ºi Bergman ºi pedagogia vizualã... cum se împacã astea cu Collateral, de exemplu? Cred cã nu te-ar mai fi luat în serios dacã ºtia cã þi-a plãcut filmul ãsta. Nu mai zic de Eternal Sunshine, care e cam la fel de comercial.

Regret nespus cã n-am prins emisiunea despre Woody Allen, unul din regizorii mei favoriþi. Se mai dã în reluare sau existã vreun transcript al emisiunii?
Sã amintesc favoritele mele, cã tot se poartã: sunt cam multe dar enumãr cîteva... Love and Death, Annie Hall, Hannah and her sisters, Everyone Says i love you (pe asta l-am vãzut de vreo 4 ori), Take the money and run, Deconstructing Harry, Sleeper...

[Alex Leo Serban]

pt leonard

nu, nu cred ca h-r p nu "m-ar fi luat in serios" daca pomeneam de 'eternal sunshine...' sau de 'collateral' - el imi cunoaste gusturile, stie ca nu sint un 'dogmatic al Autorilor'; probabil ca in febra discutiei nu s-a inteles ca NU pledez numai pt Cinema-ul unor alde bergman, fellini, etc: exista si un bun cinema hollywoodian, al 'bunilor meseriasi', pe care eu il gust & respect - atunci cind nu face concesii facilului.
sau tarantino: pur si simplu, n-a venit vorba... poate ar fi trebuit sa nuantez. my bad :oops:

pt serghei

cinematograful este acea arta care poate face ceea ce nu pot face toate celelalte - decit la un loc, si atunci acel loc este cinema ;)

[Serghei]

pt serghei

cinematograful este acea arta care poate face ceea ce nu pot face toate celelalte - decit la un loc, si atunci acel loc este cinema ;)

"Problema" este ca majoritatea oamenilor care au facut Cinema si-au antrenat spiritul in alte arte,Kurosawa,Greenaway,Lynch in pictura,Pasolini,Bertolucci in literatura,Eisenstein,WKW au fost ingineri si exemplele pot continua.Ei au migrat spre cinematograf,o forma noua si mai libere decat celelalte arte,insa trasaturi ale spiritului initial au ramas.Cinematograful lor are mai mult aerul unei mutatii intre ceea ce este fundamental cinematograf si spiritul lor.
Elementele de comparatie pt. aceasta idee sunt Truffaut si Fellini,Truffaut cinefagul prin excelenta,omul care si-a petrecut adolescenta in Cinemateca Franceza,omul care nu avea cunostinte tehnice,o cultura cinematografica care dapasea cu mult cultura celorlalte arte,si care,in consecinta,si-a bazat intreaga creatie pe imensa cultura cinematografica.Fellini si-a petrecut copilaria in cinematograful din Rimmini(povestind depsre copilaria isi aducea aminte de filmele lui Keaton si a lui Chaplin,de Garbo si Bogart),a intrat in lumea cinematografului pe usa din dos-fiind unul din scenaristi pt. Roma,oras deschis a lui Rossellini.Creatia celor doi e bazata in proportie de 95% pe cultura lor cinematografica.

Incursiunea asta a plecat de la extazierea lui H.R.P. in legatura cu Jodorowsky.Bineinteles ca un om ca H.R.P.,cu o cultura vasta,il aprecieaza pe Jodorowsky cu toate trimiterile lui culturale dar inclin sa cred ca Jodorowsky nu e chiar Cinema-am acasa 6 filme de Jodorowsky din care am vazut doar Holy Mountain si m-am linistit.Intrebarea era menita sa descopere daca merita pt un om interesat strict de cinema sa le vada si pe celelalte 5.

[Alex Leo Serban]

good point: 'holy mountain' is the best, dupa parerea mea...
am mai vazut si 'el topo', si 'santa sangre', concluzia: alejandro jodorowsky nu este cineast, ci un 'touche a tout' de geniu ;)

uneori, insa, tocmai cei care nu sint aduc ceea ce trebuie unei arte ca sa nu se asfixieze in propriul ei mestesug - vezi si marguerite duras sau matthew barney.

[nume]

"m-ar fi luat in serios"
Nici un om intreg la minte nu te poate lua in serios cand pledezi pentru Collateral. :hmm:
cinematograful este acea arta care poate face ceea ce nu pot face toate celelalte - decit la un loc, si atunci acel loc este cinema ;)
Proasta definitie.

[Ambra Blu]

Eisenstein,WKW au fost ingineri si exemplele pot continua.
Cred ca e a doua oara cind il faci pe WKW inginer, si confuzia mi se pare prea innobilatoare pentru ingineri. Ce stii tu e drept: WKW a terminat Hong Kong Polytechnic, dar cu specializarea in Graphic Design, care n-are nici o treaba cu ingineria. E ca cei care termina SNSPA si ies sociologi.

[Alex Leo Serban]

"m-ar fi luat in serios"
Nici un om intreg la minte nu te poate lua in serios cand pledezi pentru Collateral. :hmm:
cinematograful este acea arta care poate face ceea ce nu pot face toate celelalte - decit la un loc, si atunci acel loc este cinema ;)
Proasta definitie.

1. nu sint singurul care pledeaza pt el - au mai fost si aia de la oscaruri, si criticii francezi cei mai prestigiosi, si englezii, si..., si...; lumea e plina de oameni neintregi la minte care considera f. bun acest film - daca vrei sa te lupti cu toti ca sa-ti 'impui' minoritara ta parere, ce sa-ti zic: 'vast program' - vorba generalului de gaulle ;) ...
2. definitia mea e 'proasta'? ok, dar macar are avantajul ca exista! tu ai una? then deliver... (eu imi pregatesc the ammunition :P )

[nume]

1. daca vrei sa te lupti cu toti ca sa-ti 'impui' minoritara ta parere
Efortul unei "lupte" e demn de cauze mai bune. Am alte smecherii de bibilit, mult mai importante si mai productive. Faza asta cu cinematograful incepe incet, incet sa ma plictiseasca.

2. definitia mea e 'proasta'? ok, dar macar are avantajul ca exista! tu ai una? then deliver... (eu imi pregatesc the ammunition :P )
Eu deja mi-am postat definitia, p-aici pe undeva.

[Serghei]

Cred ca e a doua oara cind il faci pe WKW inginer, si confuzia mi se pare prea innobilatoare pentru ingineri. Ce stii tu e drept: WKW a terminat Hong Kong Polytechnic, dar cu specializarea in Graphic Design, care n-are nici o treaba cu ingineria. E ca cei care termina SNSPA si ies sociologi.

Nu e vorba de nici o confuzie,e drept ca un cititor neavizat ar face o confuzie,totusi faptul ca Graphic Design tine de Politehnica si nu de Arte inseamna ca in curriculum-ul de obiecte studiate sunt si niste ramuri de matematica(presupun,nu stiu,nu m-a interesat).Faptul ca e inginer(lucru scris probabil pe diploma) e besides de point,ceea ce e important e ca a terminat Graphic Design.In consecinta se poate observa la WKW o importanta sporita acordata decorurilor si in special culorii(lucru pregnant in 2046).
Toate bune si frumoase numai ca mergand si pe definitia data de ALS ceea ce e fundamental cinematografic e dinamica,iar decorurile si culoarea sunt parametri statici.Intrebarea este daca WKW a dat atata importanta unor parametri statici incat dinamica filmului devine un lucru secundar.

P.S.Problema e mai degraba de ordin teoretic decat practic,am vazut de 3 ori 2046 si filmul se misca bine.Totusi pt. mine culorile sunt prea violente.

[notorious]

@nume

ceea ce a dat ALS este undeva intre o definitie si o maxima. desi el spunea ca maximele l-au preocupat mai mult in 'prima parte a carierei'... :huh:

[Serghei]

Pt. oamenii interesati de Eros.Transcript dupa un articol din NYTimes.

"Eros" is a trilogy - given the subject, perhaps it would be better to say a ménage �* trois - of short films dealing, sometimes obliquely, sometimes more directly, with sex. For the three filmmakers involved, Wong Kar-Wai, Steven Soderbergh and Michelangelo Antonioni, this is hardly a new area of concern.

Mr. Wong, most recently with "In the Mood for Love" and the forthcoming "2046," confects lavish, gorgeous tableaus of yearning. He has become one of contemporary cinema's great sensualists. Mr. Soderbergh, director of one of the best-known movies with the word sex in the title ("sex, lies and videotape"), has a more detached, analytical sensibility, but like Mr. Wong he often approaches the act of filmmaking itself with palpable ardor. And then there is Mr. Antonioni, now in his 90's, who reinvented the language of film eroticism while his two collaborators were still in diapers.

The producers of "Eros" conceived the project in part as an homage to Mr. Antonioni, whose name is also the title of the film's languorous theme song, performed in Italian by the Brazilian singer Caetano Veloso. The song, accompanying interstitial drawings (by Lorenzo Mattotti) that depict lovers in various postures of bliss, meditates on the paradoxical nature of love, which is described as a "useless window." Those words suit "Eros" as well; lovely though it is to look at, it does not reveal very much.

Sampling the works of three prominent directors in one sitting may be what gives anthology films like this one their appeal, but the experience is often more frustrating than fulfilling. (I leave it to you to supply the appropriate sexual metaphor). The only selection in "Eros" that works on its own terms is the first one, "The Hand" (directed by Mr. Wong), in part because it seems perfectly continuous with his other work. Like "In the Mood for Love" and "2046," "The Hand" takes place in Hong Kong in the early 1960's, a milieu of heavy rain, long corridors and beautiful silk sheath dresses.

As if to embrace his reputation as a couture fetishist, Mr. Wong has turned clothing into an explicit sexual metaphor. His hero (Chang Chen) is an apprentice tailor whose main client is an imperious call girl played by Gong Li. At their first meeting, after noting that a man in his profession without sexual experience can hardly be expected to understand how to dress a woman, she initiates him, in a scene that is erotically charged without being terribly explicit.

Working with his longtime cinematographer Christopher Doyle, Mr. Wong uses color and composition to collapse the distance between the senses. Often, you don't quite know what you are seeing, but you swear you can feel the texture and temperature of the bodies on screen.

"Equilibrium," Mr. Soderbergh's contribution, is decidedly cooler, though it shares cinematic luxuriance with "The Hand." Working with his favorite cinematographer - himself, under the pseudonym Peter Andrews - Mr. Soderbergh moves from undulating blue to rich, silvery black-and-white. The loveliness of the filmmaking, though, is almost too much for the story, an arch, hermetic joke about a 1950's advertising executive (Robert Downey Jr.) on a visit to his psychiatrist (Alan Arkin).

The actors are fun to watch and listen to, though their anxious, distracted communication could not be more distant from the wordless longing between Mr. Chang and Ms. Gong. What "The Hand" and "Equilibrium" do have in common is not desire but a fascination with how film can manipulate the experience of time. Mr. Wong's film, sliding over what does not concern the connection between his two main characters, condenses years into moments; Mr. Soderbergh, watching the clock, folds different layers of reality into a single short span.

More than anything else, it may be this concern with time that links Mr. Wong and Mr. Soderbergh with their master, Mr. Antonioni, who arguably did more to change the way moviegoers experience temporality than any other single director. His great trilogy of the 1960's - "L'Avventura," "La Notte" and "L'Eclisse" - are famously slow and elusive, their stories untethered from the conventions of beginning, middle and end.

"The Dangerous Thread of Things," his portion of "Eros," evokes those films in a way that verges on parody. A bored couple (Christopher Buchholz and Regina Nemni), living in a stone tower near a lake in Tuscany, wander through the landscape, bickering in post-synchronized Italian to the occasional accompaniment of tinny pop songs. They drive to a restaurant in their blue Maserati, and catch sight of a beautiful neighbor on horseback (Luisa Ranieri).

The man goes to visit her in her stone tower, and they exchange portentous remarks ("I hope you can handle my chaos." "What kind of chaos?" "Total chaos.") While she engages in some solitary foreplay on her bed, he stands on the roof, admiring her weathervane. Then they make love, and afterward the two women, both naked, encounter each other on the beach.

The effect is somewhere between a Mad magazine satire and a Maxim photo spread, but "The Dangerous Thread of Things" at least shows that Mr. Antonioni still has a lively eye, which he is content to train on picturesque landscapes and beautiful actresses. And why complain? As an old master, perhaps he has earned the right to be something of a dirty old man.

[Alex Leo Serban]

PROMO:

miine, la emisiunea 'fotograme', o discutie cu radu muntean si razvan radulescu dspr proiectul lor - un lungmetraj de fictiune cu actiunea plasata in timpul 'lovilutiei'...

ca si-n cazul emisiunii cu nae c. & andrei g. dspr woody a., a iesit cu ceva scintei in departamentele regulatoare ale tvr culturalului: s-a considerat ca se ia la misto mareata 'revolutie' :D

macar nu s-a pus bulina rosie cu 'ap'...

[nume]

PROMO:

miine, la emisiunea 'fotograme', o discutie cu radu muntean si razvan radulescu dspr proiectul lor - un lungmetraj de fictiune cu actiunea plasata in timpul 'lovilutiei'...

ca si-n cazul emisiunii cu nae c. & andrei g. dspr woody a., a iesit cu ceva scintei in departamentele regulatoare ale tvr culturalului: s-a considerat ca se ia la misto mareata 'revolutie' :D

macar nu s-a pus bulina rosie cu 'ap'...
Sunt curios ce rating ai .... cred ca nu sari de 0,1 %

[cherryblossom]

nume, in general emisiunile pe teme culturale au ratinguri care tind catre zero absolut... asta nu inseamna ca ALS are vreo vina, ci ca Romania e o tara de bizoni...

[nume]

nume, in general emisiunile pe teme culturale au ratinguri care tind catre zero absolut...
Multumesc pentru pretioasa informatie. Am sa-mi notez undeva.

[cherryblossom]

heheheeeeeee... ai vrut sa fii rau? :P

[nume]

"Taca-ti fleanca si canta!
de Dorin Tudoran
... Kazan a fost declarat un paria si crucificat.
Pentru Premiile Oscar, arta filmului este mai mult un pretext. In realitate, mecanismul ce misca deciziile Academiei este politichia.

Sunt putine arenele in care imbecila (in)corectitudine politica se imbina mai bine cu spiritul de gasca decat spectacolul prefatat de doua paparude – Joan (mama) si Melissa Rivers (fiica). In acest an, rolul de prezentator i-a fost daruit unui mascarici – Chris Rock. Dupa ce a sters podeaua cu George W. Bush, lucru ce nu a surprins pe nimeni, scalambaul a deschis tirul impotriva unor actori importanti. A fost nevoie de interventia lui Sean Penn pentru ca dulaul sa fie pus cu botul pe labe.

Motivele discutate public pentru care Martin Scorsese nu a primit niciodata un Oscar nu sunt nici singurele, nici cele mai importante. Newyorkez, Scorsese nu a fost niciodata "the cup of tea" al celor din Los Angeles. Acceptand, in 1999, sa inmaneze, impreuna cu un alt newyorkez, Robert De Niro, Premiul pentru intreaga opera titanului Elia Kazan, in fata unei asistente din care o jumatate nu s-a ridicat de pe scaun si nu a aplaudat, in semn de protest, sansele lui Scorsese la un Oscar au devenit aproape nule. Dupa ce a confirmat simpatiile comuniste ale unor oameni de film aflati pe listele negre ale autoritatilor federale si apartenenta altora chiar la un partid comunist, Kazan a fost declarat un paria si crucificat. Daca ar fi facut acelasi lucru impotriva unor simpatizanti nazisti ori membri ai vreunui partid fascist, ar fi devenit un erou.

Ca anul acesta Scorsese nu a luat Oscarul nu e o nedreptate, caci Million Dollar Baby e un film extraordinar, dar cand Gangs of New York a fost ras cu sange rece si cu el un actor genial ca Daniel Day-Lewis, s-a vazut ce pot face oamenii de arta deveniti comisari politici. Cu cateva zile inainte de decernarea acelor Oscaruri, mirosind ce se pregateste, regele interviurilor, Larry King, l-a invitat pe Scorsese la un talk-show. Ajungand la Daniel Day-Lewis, Larry King i-a spus lui Scorsese cam asa: "Daca nici el nu va lua Oscarul, chiar nu vad cine si pentru ce ar putea lua un Oscar pe lumea asta". Scorsese a zambit cu o resemnare de-acum istorica. Oscarul a revenit unui actor foarte bun, dar nici pe departe de talia lui Day-Lewis.

Halle Barry a luat si ea Oscarul pentru un film in care a gemut cam trei, patru minute intr-o partida de amor. Si atat. La aceeasi editie, Denzel Washington, altfel un actor foarte bun, lua Oscarul, desi nici pe departe pentru cel mai bun rol al sau ori pentru cel mai bun rol principal din filmele acelui an. Halle Barry avea sa ne si spuna in spiciul ei de multumire – unul despre rasa, nu unul despre arta – cam de ce meritasera ea si Washington Oscarurile in acel an.

Politica murdara a Oscarurilor nu va inceta, atata vreme cat va primi o mana de ajutor chiar de unde nu te astepti. Unul dintre cei mai ocoliti actori de catre politicienii oscarezi a fost un alt genial – Peter O’Tool. Pentru a drege busuiocul unei editii a Oscarurilor, lui O’Tool i s-a dat un Oscar onorific. Jignit si intelegand ce se vrea prin acest premiu, britanicul a raspuns initial cum se cuvine – a refuzat premiul si a explicat cu umor ca de nu a fost capabil sa ia pana la acea varsta un Oscar pentru interpretare, inseamna ca mai are mult de lucru pana la a merita unul pentru intreaga activitate. Pana la urma, a cedat demersurilor de toate felurile si s-a prezentat sa-si ia premiul. Mare tristete!

Asa cum jocurile politice nu pot fi tinute in frau decat de oamenii politici, murdara politichie a Oscarurilor nu poate fi exorcizata decat dinauntrul lumii filmului. Dar mintile de celuloid ale activistilor politici de la Hollywood sunt programate pe lunga durata. Gandindu-ma ca ei doresc sa controleze si scena politicii adevarate, ma intreb daca nu cumva exista o doza de dreptate in cartea Laurei Ingraham, intitulata Shut up & Sing (Taca-ti fleanca si canta). Ma grabesc sa reascult Somewhere Over the Rainbow cu Barbra Streissand, ca de activista politica ce raspunde la acelasi nume mi-e lehamite. "
J.N.

[Alex Leo Serban]

PROMO:

miine, la emisiunea 'fotograme', o discutie cu radu muntean si razvan radulescu dspr proiectul lor - un lungmetraj de fictiune cu actiunea plasata in timpul 'lovilutiei'...

ca si-n cazul emisiunii cu nae c. & andrei g. dspr woody a., a iesit cu ceva scintei in departamentele regulatoare ale tvr culturalului: s-a considerat ca se ia la misto mareata 'revolutie' :D

macar nu s-a pus bulina rosie cu 'ap'...
Sunt curios ce rating ai .... cred ca nu sari de 0,1 %

ca si cum ratingurile inseamna ceva :shock:
ma rog, daca vrei emisiuni cu rating - ai de ales intre 'stupize, stupize' si 'ciao darwin' :D
enjoy!

[nume]

ca si cum ratingurile inseamna ceva :shock:
ma rog, daca vrei emisiuni cu rating - ai de ales intre 'stupize, stupize' si 'ciao darwin' :D
enjoy!
Inseamna, inseamna .... stii tu "bulionul" ala care se macereaza in Franta de vreo 15 ani si care a depasit in rating emisiuni de genul celor enuntate de tine. ;)

[Alex Leo Serban]

da ce, noi ne comparam cu francezii??
ca sa faci emisiuni gen 'bulion de cultura' (btw: inainte de asta a fost 'apostophes', iar dupa - adica acum - 'double je', emisiune la care si eu am fost invitat vara trecuta :P) iti trebuie cultura la greu - nu firfirele, ca la noi...
cultura k lumea - si un public pe masura.
aud?

[nume]

aud?
De juma' de veac.

[Alex Leo Serban]

promo "FOTOGRAME"

miine, la ora stiuta: cu Andrei Codrescu (very funny!), radu afrim & ada milea.

(am mai inregistrat fo 4-5 - cu alecu solomon, cecilia stefanescu & tudor giurgiu: next week -, dorina chiriac, vlad massaci & andu dumitrescu; mihai mihalcea, eduard gabia, ion dumitrescu & rolando matsangos; adrian mihalache & ion manolescu; si - in fine - un 'face a face' exceptional cu alex. tocilescu, care stiu ca se va difuza pe 21 mai; restul filmarilor le vom face la tiff...)

[Airlight]

Andrei Codrescu, RESPECT...

[herbert]

miine, la ora stiuta: cu Andrei Codrescu (very funny!), radu afrim & ada milea.


wow. Codrescu!
de ce, Leo, n-ai invitat-o si pe Carmen Firan? are o poezie si o proza destul de fotografica.
aveai doi americani in studio...

[nume]

Cand faci o emisiune si cu mihaela radulescu? Fata e o eminenta cenusie in materie de cinema. Cica a vazut si Blowup. Ati putea avea niste discutii foarte interesante si pline de miez pe marginea acestui film. In felul asta ai repara si emisiune de la radio, pe care n-am avut onoarea s-o ascultam din motive pur tehnice (ala de la sunet era beat :(( ).

[Alex Leo Serban]

PROMO NUMBER FIVE :P

a vazut cineva 'fotogramele' de simbata? alea cu alecu solomon, tudor giurgiu & cecilia stefanescu? ca mi-a zis mama la tel ca a iesit f misto :lol:

daca nu, se mai dau miercuri la 10 a.m.
as usual.

[keyzer soze]

Vazut si plictisit tare de tot.
Oricum, eram plictisit de inainte, altfel nu stateam sambata seara la tvr.

[Alex Leo Serban]

& why would u like to share yr boredom with us?? :((
jeez, it's like in some sort of 'bored anonymous' or smth... :?

[nume]

altfel nu stateam sambata seara la tvr.
:lol: :lol: :lol:
-Unde lucrezi mah ?
-La TVR !

:lol: :lol: :lol:

Am ras la faza asta. Sambata seara - tvr .

[Alex Leo Serban]

PROMO NUMBER SIX

miine, pe tvr cultural de la h 21, in 'fotograme' - sueta cu alex. tocilescu

[nume]

PROMO NUMBER SIX

miine, pe tvr cultural de la h 21, in 'fotograme' - sueta cu alex. tocilescu
1). http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=363742&mode=thread&order=0&thold=0

2.) http://ham.elcom.pub.ro/~yo3fhm/youare.swf


3). http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=363703

[keyzer soze]

Revista noua?
Am dat intamplator peste prezentarea revistei Cinema cu DVD (http://shop.rodipet.ro/product_info.php?cid=58&pid=2480), care cica ar fi aparut din ianuarie. "revista ampla de indrumare a telespectatorilor in cinematografie", adica probabil o alta maculatura inutila, but u'll never know. Cica e si varianta in ungureste (http://shop.rodipet.ro/product_info.php?cid=58&pid=2528) care, culmea, costa de 3 ori mai putin :shock:
Tot la newcomers, dar pe coordonate underground-elitiste, va anunt si noua revista 'Omagiu' (http://www.omagiu.com/) - Vlad Nanca, Als, Vakulovski, Mircea Cantor, etc. Arata bine, dar probabil va muri repede ca si precedenta si mult mai titrata Octogon.

[Serghei]

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol§ion_id=4&article_id=131383

:sleep:

...si raspunsul

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&section_id=4&article_id=131385

:sleep: :sleep: :sleep:

[MinRep]

Nu, n-am discipoli. Pentru ca drumul ales de mine este foarte greu, cel mai greu din toata cinematografia. Nimeni nu se apuca sa faca un film istoric precum Nicolaescu. (Serge) :lol: :lol: :lol:

[obvious]

(se aud curcile razand in zare).
le serge strikes back.he's armed and dangerous.oh, excuse me, rectific: He's endangered and has arms.

[Serghei]

le serge strikes back

Da.De data asta din pozitia Lotus

http://www.jurnalul.ro/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=364633&mode=thread&order=0&thold=0

...everybody be cool this is a parody! 8)

[europe_east]

Un articol pe care mi l-a trimis un prieten, "De ce iubim barbatii", scris de Georgiana Alexandru, aparut in Dilema, replica la faimosul "De ce iubim femeile". Mie mi-a placut.

Pentru ca nu fac cura de slabire atunci cnd fac burta dupa 30 de
ani; pentru ca incep sa ceara drepturi egale cu femeile; pentru ca se
fistcesc cind cineva gafeaza si ii intreaba, de fata cu consoarta, ce
mai face vreo iubita pasagera prin viata lor; pentru ca urasc sa mearga
la medic; pentru ca suporta mofturile si umilintele servite de femei in
pragul unor crize de nervi; pentru ca se simt abandonati daca pleci din
pat noaptea fiindca nu poti sa dormi; pentru ca se sperie de femeile
care pling, dar se insoara cu ele; pentru ca urasc supermarket-urile;
pentru ca se aprind dupa colegele sau subalternele cu picioare lungi
izvorte din fuste scurte; pentru ca din nobile simtaminte de vina
marturisesc nevestei ca au fost in "cartierul rosu";
pentru ca se tem sa ne spuna ca ne iubesc; pentru ca isi invaluie
slabiciunile in cuvinte, birouri ori masini pompoase; pentru ca sint in
stare sa fure, sa ucida, sa conduca pentru a se simti puternici in
fata unei femei; pentru ca stiu sa taca mai pasionant dect orice
femeie; pentru ca le vine greu sa mearga sa-si cumpere haine singuri;
pentru ca nu stiu sa spuna nici nu, nici da; pentru ca se insoara cu
printese legendare, care apoi se transforma in scorpii reale; pentru ca
stiu sa citeasca o harta; pentru ca pot sa schimbe neoane in case cu
tavan inalt; pentru ca stiu povesti si citate din clasici; pentru ca
stiu ca si eu le sint simpatica lor.

[Airlight]

il stim, e misto.

[Bogie]

Avem nevoie de rockozauri!

http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?xid=13843&xrubrica=INTERNATIONAL&return=arhiva&xnrrevista=281

(descoperit multumita lui ALS)

[cherryblossom]

Avem nevoie de rockozauri!

http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?xid=13843&xrubrica=INTERNATIONAL&return=arhiva&xnrrevista=281

(descoperit multumita lui ALS)

n-ai si un conspect la articolul asta? am citit putin la inceput si n-am inteles ce vrea de fapt..

[nume]

n-ai si un conspect la articolul asta? am citit putin la inceput si n-am inteles ce vrea de fapt..

1x1= ?
2x1=?
3x1=?
4x1=?
5x1=?
6x1=?
7x1=?
8x1=?
9x1=?
10x1=?


Gaesesti vreo greaseala in "ecuatia" de mai sus ?

[raptor]

Presa de gravura. Dupa starea de functionare, presele de gravura se clasifica in: stricate si functionabile.

"Navigator, Navigator rise up and be strong
The morning is here and there's work to be done.
Take your pick and your shovel and the bold dynamite
For to shift a few tons of this earthly delight
Yes to shift a few tons of this earthly delight."

[Ambra Blu]

Un cronicar de film aparut relativ recent, un bun amic de-al meu, J Lo, pe site-ul Cineplus. E scurt, la obiect, si are umor, calitati pe care eu nu le intrunesc intotdeauna si pentru care il apreciez intr-o 'invidie' rituala. Nu dau zece Gorzo pe unu ca el.

http://www.cineplus.ro/stiril?action=1&cid=1

Link oferit prin amabilitatea unui alt amic bun de-al meu, EgoN.

[Mala Portugal]

Eu n-as da 10 J Lo pe un Ambra Blu (desi nu sunt tocmai un fan al lui Ambra-Blu-cand-scrie-despre-film)

[Serghei]

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&article_id=149851

[silver_boy]

Unul dintre ultimii Aristocrati...a beautifull soul

Alexandru Paleologu s-a nãscut într-o veche familie boiereascã care îºi are originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat în Þãrile Române dupã Cãderea Constantinopolului. Paleologu a fost de asemenea un descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu. Tatãl sãu, a fost un deputat PNL ºi apoi secretar general in ministerele Justiþiei si Finanþelor. Alexandru Paleologu a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucureºti ºi apoi a studiat la Universitatea Bucureºti, unde este licenþiat al Facultãþii de Drept.

În 1944, devine Referent la Comisia Românã de Aplicare a Armistiþiului, iar între 1946 ºi 1948 este ataºat de legaþie la Ministerul Regal al Afacerilor Externe al României. Urmarit de "Securitate", reuºeºte sã scape ºi sã trãiascã în clandestinitate sub un nume fals în oraºul Câmpulung-Muscel pânã în 1956, când va funcþiona ca cercetãtor ºtiinþific la Institutul Academiei Române pentru Istoria Artei, Secþia Artã Veche.

În 1959 a fost arestat ºi condamnat la 14 ani de muncã silnicã, la închisoare întâlnind alte mari nume ale culturii româneºti, precum Constantin Noica ºi Alexandru Ivasiuc. A fost eliberat prin decret de gratiere în 1964. Dupã eliberare, este reintegrat în acelaºi Institut, Secþia Teatru. Devine Secretar literar la Teatrul "C. I. Nottara" din Bucuresti în 1967, an în care devine ºi membru al Uniunii Scriitorilor, iar între 1970 ºi 1976 este redactor la Editura "Cartea Româneas
Dupã revoluþia românã din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franþa începând cu 1 februarie 1990, dar demisioneazã la scurtã vreme dupã aceea, ca protest la mineriada din iunie 1990. Dupã aceea, devine membru al Partidului Alianþei Civice, înfiinþat de Nicolae Manolescu, fiind între 1992 ºi 1996 senator în circumscripþia electoralã Argeº. ªi-a continuat mandatul de senator din partea Partidului Naþional Liberal, fiind între 1996 ºi 2000 senator de Vrancea ºi între 2000 ºi 2004 senator de Bucureºti.

În anii de dupã 1989 a recunoscut într-un volum de convorbiri cu istoricul ºi romancierul Stelian Tãnase colaborarea sa cu Securitatea ºi ºi-a cerut iertare public.





"Spiritul ºi litera. Eseuri critice", 1970
"Bunul-simþ ca paradox. Eseuri", 1972
"Simþul practic. Eseuri ºi polemici", 1974
"Treptele lumii sau calea cãtre sine a lui Mihail Sadoveanu", 1978
"Ipoteze de lucru. Studii ºi eseuri literare", 1980
"Alchimia existentei. Eseuri si portrete", 1983. A doua editie, revizuita, 1997
"Souvenir merveilleux d'un ambassadeur des golans" (Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor), Editura Ballard, 1992; Editura Humanitas, 1993
"Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor", 1992
"Sfidarea memoriei", 1995(un dialog cu Stelian Tanase)
"Despre lucruri cu adevãrat importante", 1997; a doua ediþie 1998
"Interlocuþiuni", 1997
"Politeþea ca arma. Convorbiri ºi articole mai mult sau mai puþin politice" (2000)
"L'Occident est a l'Est" (2001)
minunatele pagini din "Epistolar" etc.

[Ambra Blu]

Din ultimul numar al buletinului de distractie si divetisment B 24 Fun am citit si mi-a placut articolul lui Gorzo despre 'The Island'. Nu e asa stufos ca de obicei, e sobru, usor ironic si la obiect.

[silver_boy]

Mi-a placut mult textul asta scris de Badilita. Una dintre cele mai finute si mai sensibile evocari aparute dupa moartea "conului Alecu' "


Ultima lectie

AL. Badilita



Al. Paleologu s-a stins. Båtrânul scåpåråtor cu costumul la patru ace, cu nodul la cravatå geometric mestesugit si coltul batistei iesit delicat din buzunarul de la piept, cu bastonul de George Bryan Brummel crescut parcå,natural, din încrengåtura mâinii drepte a fåcut ultima reverentå înainte de a ne spune adio.Ne-a låsat un raft de cårti minunate,
inconfundabile, deo-potrivå profunde,gratioase si tonice, plus conturul unui destin: tânår monden si curtezan imbatabil;„dusman al poporului” håituit de potera bolsevicå; ascet câmpulungean lângå chilia lui Noica; puscårias de lux; père de famille incåruntit deja; colaborationist ispåsit printr-un gest public de o noblete coplesitoare;
Ambasador, cu majusculå, al golanilor; senator atipic, cozeur genial si
bunic împåtimit; întelept acid; senior jovial. Imposibil så cuprinzi în câteva
formule aura unui ins unicat.La fiecare revenire a mea în ¡arå casa
de pe Armeneascå 34 era o haltå obligatorie, prima pe listå. De vreo doi
ani gazda nu mai putea coborî scara dintre etaje. O urcam noi, cu strângere de inimå,fåcând supozi¡ii angoasate despre starea lui de sånåtate sau gradul de degradare fizicå. Nicicând Al. Paleologu nu mi s-a pårut mai viu si mai tonic intelectual decât în acesti ultimi ani, când boala îl împutinase si-l încovoiase peste måsurå.
A fost, pentru mine, singurul om suferind cu care am putut vorbi pe såturate si fårå pudibonderii despre mizeria muririi. Îl enerva „murirea”, „tråirea mor¡ii în stare de constientå”, dar lua lucrurile ca atare,dat fiind cå nimeni, absolut nimeni nu avea cum så i se substituie. Moartea fizicå e solitarå. Cea spiritualå nu existå. Al.
Paleologu mi-a dovedit, într-o searå deprimåvarå, cât de esentialå este, de fapt, „banala” întrebare „ce mai faci?” Dupå câteva secunde de încordare låuntricå mia råspuns: „De o lunå am început så mor”.Apoi mi-a descris stare cu stare în ce constå murirea unui om pe acest påmânt,de la insomnie si sufocare „cerebralå” pânå
la sila de a-si pune a doua zi dimineatå „cravata cea mai potrivitå”.
Si pentru cå am ajuns aici, må simt dator så fac o mårturisire: agonia lui Al. Paleologu a fost una din cele mai impresionante probe de cavalerism din câte mi-a fost dat så cunosc. A încetat så se bårbiereascå abia cu patru zile înainte de moarte, când mâna dreaptå îi paralizase complet. Chiar si asa a tinut så se ridice din pat, så-si facå migålos toaleta, så-si
punå costumul de primire a musafirilor…Nu voi uita niciodatå aparitia lui din februarie 2004: se misca teribil de greu, sprijinit de un cadru de fier.Drumul dintre cele douå încåperi de sus i-a luat un sfert de orå. Dar tinuta era absolut impecabilå. La plecare l-am implorat så råmânå asezat. Dupå o scurtå ezitare înså m-a pus la punct: „Dragul meu, lucrurile trebuie fåcute corect pânå la capåt”. Si, sprijinit de amândoi,de Coana Pia si de mine, s-a ridicat, cu un rictus de suferintå pe obraz, ca så-mi dea pårinteasca îmbråtisare.
Al. Paleologu a murit cum a tråit, ca un gentleman desåvârsit. A stiut så-si råscumpere la timp momentele învåtate din Pateric, din Montaigne, din Scrisorile lui Varsanufie si din piesele lui Eugen Ionescu. Conu Alecu a fost unul din båtrânii care au întinerit cel mai frumos înainte de a muri.Patru bårbati au încarnat, pentru mine, spiritul de
rezistentå la prostie si necredintå în ultimele douå decenii: Ioan Paul al II-lea, Soljenitîn, dintre stråini,Steinhardt si Paleologu, dintre români. Trei dintre ei au plecat. A mai råmas, izolat si neascultat, doar Soljenitîn. Ce va fi dupå? Teribilå întrebare.
Roagå-te pentru noi, Coane Alecule!

[Alex Leo Serban]

oribil! :sick:
dulcegarie lacrimogena, kitsch & cu iz de tamiie...

ferparul e un gen dificil.

PS btw, e C. badilita!

[herbert]

wow, ce ma enerveaza "habotnicul" asta ortodoxist Badilita. sa stai la Paris si sa fii atat de ... mi se pare o contraperformanta uriasa. mai bine s-ar duce la o manastire si n-ar mai polua spatiul public.
oribil si jegos atacul sau impotriva lui Manolescu.

[Pitbull]

Mäcar patruzeci de zile puteati sä vä abtineti.

[Alex Leo Serban]

dar ei, 'ferparistii', s-au abtinut??

consider ca, meaning well - nimeni nu contesta asta! -, i-au facut mai mult rau raposatului paleologu, poluindu-i amintirea cu lacrimile lor uleioase... unui om atit de elegant (si pe dinafara, si pe dinauntru) i s-ar fi potrivit omagii decente si sobre, nu icniri & lamentatii de babe cuvioase de pe la marginea satului (vezi - dar mai bine nu! - uguiala ilizibila a elenei dulgheru in 'adev. lit. & artistic' :sick: ).
majoritatea au invocat statutul de boier al lui al. p. ('ultimul boier', etc), cu aerul ala coplesit de tirgoveti precari, care n-au mai cunoscut in viata lor un boier autentic... or, este o mitocanie: desi reprezentant al unei 'rase' pe care le disparitie, 'conu alecu' era de admirat pt multe altele - in primul rind cartile sale (dspr sadoveanu, de pilda!), rationalitatea voltairiana, paradoxurile vertiginoase, umorul colocvial & devastator, 'le parler cru' (atunci cind se impunea!) si suprema libertate de a fi - adeseori - in raspar cu opinia comuna.

[Ambra Blu]

'conu alecu' era de admirat pt multe altele - in primul rind cartile sale (dspr sadoveanu, de pilda!),

Exegeza aia pe Baltagul mi-a placut si mie, in rest m-am abtinut sa citesc alta carte scrisa de acest domn mort.

[EgoN]

referitor la ecourile din presa, la moartea lui alexandru paleologu, articolul lui mircea mihaies din romania literara mi s-a parut ok.
change of(f)-topic: i'm always a big fun of pastilele lui dan perjovschi din 22.

[obvious]

away from topic - all mobile-codependent-yet-mobile-haters

articolul sub sigla mobile graphics "screen savers", design week, no 34, august 2005.
vezi Shepard Fairey - the obey icon.

www.startmobile.com (for further refference cica-nu accesai...)


(si mai e de asemenea articolul "obvious is beautiful"..-cum puteam trece peste titlul asta scris MARE-evident, despre campanii non-subtile.m-am amuzat :P )

[Alex Leo Serban]

referitor la ecourile din presa, la moartea lui alexandru paleologu, articolul lui mircea mihaies din romania literara mi s-a parut ok.
change of(f)-topic: i'm always a big fun of pastilele lui dan perjovschi din 22.

kiar ieri m-am vazut cu mircea mihaies, dar nu stiam de txtul din 'rom. lit', asa ca am vbit dspr cele dspr l. cohen din 'id': i'm a huge fan of l.c., & he knows it (mircea m, nu l.c.! :( ).

si eu sint fan perjo, i'm just worried de cit de 'minimalist' can he get: un cuvint? o vocabula? o silaba? ;)

[herbert]

Perjo (asa-i spun prietenii) a scos si o carte cu tabletele sale minimaliste.
adevarul e ca unele tablete imi plac, altele mai putin, dar il citesc intotdeauna. mai aflu pe unde umbla omu', ca e mereu pe drum (burse, calatorii si alte... "instalatii" cu Lilea).

- excelent numarul de "Dilema veche" - Mai pune mana pe o carte! - 2005.
dilematicii chiar citesc...
- frumos omagiu lui Paleologu - interviul - mai vechi - cu Tita Chiper. despre asteptare in general si despre asteptare in puscarie...
- raspunsuri dandy-ste - Adriana Babeti - la Chestionarul lui Proust.
- nu mi-a placut prea tare cum a scris Gorzo dsp "Negutatorul din Venetia". parca a "esuat" mai mult ca alta data. la "Negutatorul..." ALS l-a batut clar (vezi cronica - excelenta - din Ziarul de duminica).

[Bogie]

Din Dilema:
" Borges era interesat de Cinema cel puþin la fel de mult pe cît era Robbe-Grillet interesat de Borges, ºi pare sã mai fie încã ......."
ALS

Eu am citit un interviu luat lui Borges de catre Ramon Chao:
"-Inainte de a orbi, ati fost critic de film. Regretati vremurile acelea?
- Nu teribil, deoarece filmul nu mai este mut.

-Era mai bine cand era mut?
- Bineinteles! Apoi a aparut filmul color. O alta calamitate.

-De care film va amintiti?
-De un film regizat de Josef von Sternberg, despre gangsterii din Chicago (Underworld, 1927, n.t.). Era un film epic. "

Nu pare chiar asa interesat de cinema.

[Alex Leo Serban]

raspunsul lui borges este cel - tipic - al unui om care prefera epoca mutului. adica: exact Cinematograful preferat de toti marii cinefili!
sa mai adaug ca era un 'fan' al lui 'citizen kane' si ca, fatalmente, nu putea sa mai fie interesat de film dupa ce a orbit...? :( iar asta se intimpla inca de prin anii 50, daca nu ma insel.

[EgoN]

Perjo (asa-i spun prietenii) a scos si o carte cu tabletele sale minimaliste.
adevarul e ca unele tablete imi plac, altele mai putin, dar il citesc intotdeauna. mai aflu pe unde umbla omu', ca e mereu pe drum (burse, calatorii si alte... "instalatii" cu Lilea).


1. da, e scosa la nemira cartea.
2. maybe Lia, not Lilea.

[herbert]

(...) 2. maybe Lia, not Lilea.

acu' tre' sa recunosti ca nu e o tema de dezbatere serioasa...
sigur, Lia Perjovschi... - o artista si ea postmoderna & nonconformista...

[Leonard]

despre Moartea Domnului Lãzãrescu, în emisiunea Cap ºi Pajurã, Realitatea TV:

...
Emil Hurezeanu: E vorba de un fragment din filmul regizorului Cristi Puiu, Moartea Doctorului...
Cristian Tudor Popescu: Domnului...
Emil Hurezeanu: Domnului Lãzãrescu, un film dur, un excelent film artistic, de altfel, care deja circulã ºi în America.
Emil Hurezeanu: Un excelent film neartistic, i-aº spune.
Cristian Tudor Popescu: Nu e vorba de un film documentar, totuºi. Nu e document, dar e un film neartistic ºi tocmai în asta constã valoarea lui. De pildã, din punct de vedere tehnic, este o secvenþã nesfârºitã acest film. Practic, nu are tãieturi de montaj. Sunt 2 ore ºi 34 de minute în timp real, fapt care aruncã asupra spectatorului povara vieþii cotidiene, aºa cum nu suntem obiºnuiþi s-o vedem, s-o trãim în film.
Emil Hurezeanu: Povara morþii.
Cristian Tudor Popescu: Povara vieþii ºi morþii. Când privim un film, avem un orizont de aºteptare dat de zecile, sutele de filme pe care le-am vãzut înainte ºi în care funcþioneazã foarfeca la montaj, tãieturile. Personajul se spalã de dinþi ºi dupã aia e arãtat, a ajuns direct la serviciu.
Emil Hurezeanu: Aici avem în substanþã, în mesaj, un eºantion de cruzime, de lipsã de demnitate.
Cristian Tudor Popescu: Nu. Avem douã personaje tragice: domnul Lãzãrescu. ªi n-aþi greºit când aþi spus „Moartea Doctorului” adineauri, pentru cã ºi doctorul este un personaj la fel de tragic. Ambii sunt izolaþi într-o disperare ºi într-o neputinþã. Uitaþi-vã, deci, la doctor. Doctorul, în cazul de faþã, nu are dreptate, pentru cã acest om, Lãzãrescu ãsta, bea, dar ºtiþi de ce bea? Bea de singurãtate. Pentru cã stã într-o camerã de bloc nenorocitã, murdarã. Fata lui e plecatã în Canada. El are 3 pisici. ªi bea mastropol, adicã alcool dublu rafinat, îndoit cu apã ºi niþicã vanilie. Bea de singurãtate. ªi aþi vãzut cã acest om, Lãzãrescu, cã aici mi s-a pãrut extraordinarã idea asta, are acea „indiferentia mortis”, despre care vorbeau istoricii antichitãþii cu privire la geto-daci.
Emil Hurezeanu: Eu cred cã e, mai degrabã, umilit ºi resemnat, speriat, speriat de moarte, de doctori.
Cristian Tudor Popescu: Nu e speriat.
Emil Hurezeanu: Care îl trimit de la un spital la altul, care îi calcã în picioare fãrâma asta de demnitate prãpãditã care i-a mai rãmas.
Cristian Tudor Popescu: Nu. Acest om nu este speriat. Acest om, repet, nu face caz de moartea lui. Moartea lui este un fenomen administrativ. El doreºte un singur lucru: sã fie tratat dupã protocolul unei fiinþe umane. Aþi vãzut ce face? Se ridicã de pe pat ºi spune „Domne, de ce vorbiþi aºa cu mine? Eu beau, e adevãrat, am bãut, dar nu mi-am bãtut niciodatã copilul”. ªi el încearcã, în toate situaþiile spitaliceºti în care se aflã, cere respectarea protocolului fiinþei umane. Spune: „Nu vã bateþi joc de mine. O sã mor”. Foarte bine. „Dar vã rog, respectaþi-mã pânã mor, respectaþi-mi ºi moartea, ºi agonia. Vã rog sã mi-o respectaþi. Existã un protocol, domnilor”. Asta spune acest om, iar medicul, de partea cealaltã, este într-o situaþie la fel de alienantã. Este clar cã el are dreptate în 80% din cazuri cã „beþi, vã beþi minþile, veniþi aici dupã ce v-aþi bãtut concubinele ºi copiii ºi aºa mai departe”. Are dreptate. În cazul ãsta, în mod dramatic, nu are, dar altfel e de înþeles ºi el în comportamentul lui.
Emil Hurezeanu: Continuãm discuþia. Între altele, pornind ºi de la cele câteva secvenþe pe care le-am difuzat puþin mai înainte din filmul regizorului Cristi Puiu „Moartea Domnului Lãzãrescu”, un film care e primit cu interes în America ºi unde se scrie – am citit în ziarul pe care cu onoare îl conduceþi – cã de fapt, americanii se descoperã în situaþii din acest film, mai ales în urma uraganului Katrina, Rita ºi aºa mai departe, oameni care sunt purtaþi dintr-un spital în altul. Poate asta vã dã dreptate. Avem aici o parabolã a cuplului de victime care sunt doctorul ºi bolnavul în orice sistem dezumanizat.
Cristian Tudor Popescu: Eu cred cã în America, de pildã, are succes pentru cã vine pe o tradiþie a cinematografiei americane care ar putea începe cu M*A*S*H* - Mobile Army Surgical Hospital.
Emil Hurezeanu: Acolo era rãzboi, însã.
Cristian Tudor Popescu: Era rãzboi, dar caracteristica este umorul negru al chirurgilor, al medicilor care a fãcut carierã în cinematografia americanã. Vedeþi cã ºi aici în filmul lui Cristi Puiu avem, la un moment dat, un doctor care spune: „Fã-i pateul ºi mansarda”, ceea ce înseamnã „Fã-i o tomografie la ficat ºi una la cap, la creier”. Medicii americani spun, de pildã, despre un pacient „He’s in O sign”, O înseamnã cã e în comã ºi e cu gura cãscatã. ªi pe urmã vine alt medic ºi spune „Da, eu am unul în Q sign”. Q înseamnã cã are ºi limba scoasã ºi e în comã.
Emil Hurezeanu: În serialul despre care vorbiþi, doctorii aceia, cu duritate, cu cruzime, vorbind în felul pe care-l descrieþi, salveazã oameni, vor sã-i salveze cu orice preþ.
Cristian Tudor Popescu: Dar ºi aceºti medici vor sã-i salveze. Nu-i aºa.
Emil Hurezeanu: Aici nu. Aici îl expediazã dintr-un spital în altul ºi îi fac moralã „Nu þi-e ruºine? Bei. Ce cauþi aici?”
Cristian Tudor Popescu: Pãi acolo ºtiþi ce face acest medic? Care-i spune „De ce bei, mã?”. Face ceea ce a fãcut cândva domnul Traian Bãsescu în momentul în care spunea „Iarna nu-i ca vara”. A rãmas expresia celebrã dar nimeni nu-ºi mai aduce aminte în ce context a spus-o, sau foarte puþinã lume. A spus-o unor oameni care tocmai erau pe punctul de a crãpa, de a muri în niºte Dacii împotmolite în zãpadã, li se termina benzina ºi erau pe punctul de a învãþa. ªi domnul Bãsescu le fãcea moralã de la televizor: „Pãi iarna nu-i ca vara, de ce aþi plecat cu Dacia pe vremea asta?” Corect. Dar asta le spui ãlora aflaþi în situaþia aia? Nu. Întâi îi salvezi, ºi dupã aia poþi sã le spui „Iarna, nu-i ca vara.”
Emil Hurezeanu: Cerea niºte precauþii atunci.
Cristian Tudor Popescu: Iar aici, dacã domnul Bãsescu ar fi fost medic, ar fi spus „Moartea nu-i ca viaþa” în spiritul acestui doctor care nu avea voie sã vorbeascã aºa cu acel om, nu avea voie sã-i spunã „Bã, dau cu tine de pãmânt cu ulcerul tãu”, chiar dacã omul ãla bãuse. Nu ºtii de ce a bãut omul ãla. Deci poþi sã încerci sã faci ceva pentru el, sã-l aduci la o stare stabilã, ºi dupã aia poþi sã-i dai douã palme, eventual, ºi sã-i spui „Bã, nu mai bea!”. Dar nu când ãla-þi vine, nu ºtii ce are, este pe pat acolo ºi tu spui „Dau cu tine de pãmânt”. Asta nu se face.
...
Emil Hurezeanu: Apropo de filmul ãsta care nu ºtiu de ce îmi aduce aminte de Reconstituirea lui Pintilie... ºi acolo e o practicã durã ºi sistematicã de umilire.
Cristian Tudor Popescu: Dar filmul lui Pintilie e un film artistic, un film mare. Cel mai bun film al lui Lucian Pintilie, dar e un film artistic. Acolo existã lucruri puse cu mare artã. Mi-aduc aminte, de pildã, când e o salvare pe un ecran de televizor, o salvare care vine la un meci de fotbal sã ridice un jucãtor grav accidentat, dupã care salvarea iese din ecran prin dreapta ºi, de fapt, e o salvare realã care vine la cabana respectivã sã ia un om. Deci sunt tot felul de efecte la Lucian Pintilie.
Emil Hurezeanu: Sunt alte instrumente artistice. Aici avem de-a face cu un ciné-verité.
Cristian Tudor Popescu: Avem un ciné-verité, dar nu este documentar. Este o filmare minuþioasã ºi care reuºeºte... repet, efectul este extraordinar, este un film limpede ºi apãsãtor. Pentru cã prin aceastã acumulare de secvenþe precise în timp real, ajung, la un moment dat, sã simþi fizic povara mersului, periplului prin spitale. O simþi tu ca spectator.
Emil Hurezeanu: În multe din filmele noului val, în filmele lui Pintilie mai vechi ºi mai noi avem de-a face cu modelul ãsta al bãtãii de joc: îºi bat joc oamenii unii de alþii, autoritatea de cetãþean îndeosebi.
...

[Alex Leo Serban]

cred ca locul acestei postari era chiar la 'moartea dlui l', dar in fine...
revenind la dialog: nu prea inteleg ce intelege ctp-ul prin 'film neartistic'?
adica, el nu explica...
are dreptate intr-un loc - acolo unde spune ca filmul asta chiar trebuia sa dureze (macar!) 2 h 34 (daca ar fi fost 'in timp real', ar fi durat cca 6 ore!): pt ca spectatorul sa simta - fizic - durata, sa-i intre-n os asteptarea. poate ca aici e, intr-adevar, ceva 'neartistic' - dar, repet, discutia asta mi se pare parazitata de obisnuitul 'stil ctp': paradoxuri din topor, cazuistica paranoica, verdicte rezultind din primele doua...

si mai cred ca impresia asta (falsa) de 'neartistic' vine (si) din observatia aceea, f adevarata, pe care a facut-o criticul de film dan fainaru in emisiunea mea dspr cannes: e un film in care nu simti regia (montajul, etc); dar fainaru vorbea dspr asta ca o calitate a filmului lui puiu, citindu-l pe billy wilder (= 'cea mai buna regie e aia pe care n-o vezi').
dar nu sint de acord cu gorzo, care in cronik din dilema spune (sau, ma rog, sugereaza) ca 'moartea...' este peste 'dogville' :shock:

[Serghei]

Filmul asta e futut in cur mai ceva ca o traseista.S-a trezit in intelectualii romani umanismul,care mai de care mai entuziasto-pesimisti,isi aduc aminte de rude,cunostinte care au trecut prin spitale(Da domle',asa-i in spitale),de amici doctori(pentru ei moartea e ceva normal).E arta,nu e arta,apare al treilea care zice ca e cine-verite,bineinteles toti profesionisti-Moraru a fost cel mai penibil,a adunat actritele din film si le intreaba,Ce v-a pus Cristi Puiu sa faceti si nu ati vrut?-parca jucasera intr-un low-buget porn si Lazarescu murea in urma unei orgii.Unde erau toti astia cand individul de la care a plecat ideea filmului chiar a murit.CTP comenta vreun meci de tenis,Hurezeanu facea Romania mea(ironic?ha),Moraru o punea de un cutremur cu Hancu.Pana una alta M.d.L nu mai e film,e fenomen social,inca o posibilitate sa ne plangem de mila si sa aratam ca ne pasa(si nu in ultimul rand,sa fim snobi).Si toate astea pentru un premiu la Cannes.

Si romanul e patriot.Au aparut afise de 2X3m in care sunt elogiate toate performantele filmului(cu premiu de la Cannes cap de afis).Singurul lucru care ii lipseste e un tagline in spiritul L'Oreal:Pentru ca meritam.

[Pitbull]

Am inclus cele trei mesaje de mai sus în "Cinematografia româneascä > Moartea domnului Lazarescu". Vä invit sä continuati discutia acolo.

[cineva]

Lui Sergiu Nicolaescu nu ar mai trebui sa i se dea voie sa faca filme!!!


Cam asta este parerea catorva dintre cei prezenti la vizionarea de presa a celui mai recent film purtand semnatura SERGIU NICOLAESCU: 15. 15 nu se vrea “doar un alt film” despre evenimentele din ‘89, desi asta este. 15 nu se vrea nimic, si reuseste din plin. 15 este “doar un alt film” cu buget mare si atat.
Un marinar betiv pe care il cheama - cum altfel decat - Marinica (daca era pompier, sigur il chema Pompiliu), trei femei disperate, o jurnalista romanca trimisa de un ziar francez sa scrie despre pedofili, aurolaci, copii abandonati si alte mizerii (ceva nou, nu?), intr-o Romanie peste care au trecut 15 ani de la revolutie.
Singura concluzie pe care am tras-o din acest film este ca alcoolul dauneaza grav sanatatii. Marinica moare ca un prost pentru ca, beat fiind, este impuscat si apoi ars de viu la Crematoriul Cenusa... Altfel, este considerat un erou si prezentat ca un exemplu demn de urmat.
Sergiu Nicolaescu a imbatranit... Iar momentele lui de glorie au apus de ceva vreme. Insa el si apropiatii lui mai cred ca publicul roman il venereaza inca. Ca “filmele” lor sunt - cel putin - o opera de arta. Ca Un comisar acuza, Cu mainile curate, Dacii si Mihai Viteazu - filme valoroase, incontestabil - pot asigura succesul productiilor de acum.
Sinistru, murdar, previzibil, jucat parca de amatori, fals, prost filmat si montat, prafuit, replici seci si hilare - chiar in momentele dramatice, muzica parca din alt film. Asta este 15... Pe asta s-au dus banii CNC-ului, in timp ce alti regizori - tineri, cu bun simt si cu alta viziune asupra ideii de film in 2005 - freaca menta in lipsa fondurilor. Cate premii a luat Sergiu Nicolaescu in toata cariera lui? Dar urmasii lui? Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Corneliu Porumboiu... Sau succesul lor e doar un moft, o chestie de moment?

Totusi, am apreciat ceva la filmul asta. Sergiu nu apare! Nu mai e nici in rolul secretarului de partid, nici in cel al procurorului, nu e nici gropar, militian, soldat, nu e nici in rolul femeii gravide care isi abandoneaza copilul in catedrala de la Timisoara, nici in rolul copilului de 15 ani, care traieste in canale si poseda acelasi simt eroic precum al sau tata. Nu mai e! A avut bunul simt - macar atat! - sa stea doar in spatele camerei. De data asta.

Lui Sergiu Nicolaescu nu ar mai trebui sa i se dea voie sa faca filme! Pentru ca nu are decenta de a se opri atunci cand este cazul... Marinica, atunci cand mai multi oameni iti spun ca esti beat, te duci si te culci, maestre!

[europe_east]

Postez aici ca nu stiu unde in alta parte: am vazut si eu emisinuea Fotograme de acu' 'nspe ani, cea cu Ogto :) si Carmen. Simpatica, desi cred ca mi-are fi placut mai mult sa-l aud si pe Ogto spunand cate ceva despre Sin City... Iar despre ALS, e mai putin incisiv in emisiune decat pe Forum. There he looks like a really nice guy -- fara rautatile "igienice" I mean :D Oricum, mi-a placut emisiunea, cam scurta totusi. Mi-ar fi placut sa aud si parerea lui ALS despre film, acolo in emisiune... Eventual, ar fi fost cool sa aiba un invitat cu care efectiv ALS sa se poata duela -- dialogul cu acel desenator (scuze, i-am uitat numele) nu a fost duel... Un Tailgunner ar fi fost perfect!

[ovidiu bufnila]

Cred ca am ratat emisiunea da' cred ca doamna maria vladiy era mai competenta, sau Mata Hari sau Regina Elisabeta.
Alex, vrei sa-ti cresti audienta?
Raduleasca, din pacate, e in cadere libera. Ca si Elena Udreaaaaa.
Tigrilor, da nu prea le aveti cu femeileeee!
Loool!
:P


care va fi simbata de la 21 pe tvr cultural.

miine la 10, in reluare, emisiunea dspr oscaruri.

si tot miine, pe radio guerrilla de la 15 la 16, in dialog cu mihaela radulescu dspr filme.

voila; pauza auto-publicitara s-a incheiat...

[ovidiu bufnila]

CTP-ul e un mit prafuit si atat.
Alex, vrei sa ti-l puna Bufnila pe tava pe CTP?
Eu tin la el dar Meduzele s-au cam saturat de cainosenia lui cabotina.
Sa-l iubim pana-l snopim.
Imaginea lui e in cadere asa ca l-am bifat.
Cu dragoste pentru tine si pentru CTP-eu.

Ovidiu Bufnila
consilier de imaginatiune
:P :P :P

cred ca locul acestei postari era chiar la 'moartea dlui l', dar in fine...
revenind la dialog: nu prea inteleg ce intelege ctp-ul prin 'film neartistic'?
adica, el nu explica...
are dreptate intr-un loc - acolo unde spune ca filmul asta chiar trebuia sa dureze (macar!) 2 h 34 (daca ar fi fost 'in timp real', ar fi durat cca 6 ore!): pt ca spectatorul sa simta - fizic - durata, sa-i intre-n os asteptarea. poate ca aici e, intr-adevar, ceva 'neartistic' - dar, repet, discutia asta mi se pare parazitata de obisnuitul 'stil ctp': paradoxuri din topor, cazuistica paranoica, verdicte rezultind din primele doua...

si mai cred ca impresia asta (falsa) de 'neartistic' vine (si) din observatia aceea, f adevarata, pe care a facut-o criticul de film dan fainaru in emisiunea mea dspr cannes: e un film in care nu simti regia (montajul, etc); dar fainaru vorbea dspr asta ca o calitate a filmului lui puiu, citindu-l pe billy wilder (= 'cea mai buna regie e aia pe care n-o vezi').
dar nu sint de acord cu gorzo, care in cronik din dilema spune (sau, ma rog, sugereaza) ca 'moartea...' este peste 'dogville' :shock:

[M_olecula]

http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=101/index.htm

[silver_boy]

Lucrurile importante



"Oameni care (...) mã iubesc pentru fleacuri ca Rãzboi ºi
pace ºi altele, care lor li se par foarte importante"
Lev Tolstoi, Jurnal, 6 decembrie 1908


Într-un articol de anul trecut, spuneam cã prezenþa supraabundentã a anecdoticii cotidiene în presa curentã abate atenþia cititorilor de la "lucrurile cu adevãrat importante". Ei bine, unul dintre aceºti cititori mi-a scris pentru a mã întreba care anume sînt lucrurile cu pricina. Întrebarea e legitimã ºi m-a fãcut sã mã simt stingherit. Asta meriþi cînd foloseºti, în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie sã mã explic.

Tema e riscantã. Mai întîi pentru cã trebuie sã o rezolv clar ºi concis, gazetãreºte, rãmînînd, aºadar, în limitele genului scurt. Apoi pentru cã invocarea "lucrurilor importante" stimuleazã gesticulaþia solemnã ºi impostaþia iniþiaticã. În sfîrºit pentru cã, în acest domeniu, rãspunsurile sînt, inevitabil, gata-fãcute, previzibile ºi, ca atare, nefolositoare. Poþi întocmi oricînd o listã validã de probleme nobile, care sã defineascã fãrã rest ceea ce este "important": problema sensului, a morþii, a iubirii, a suferinþei, a desãvîrºirii de sine, a creativitãþii. Acestea sînt, într-adevãr, probleme importante ºi e un fapt cã vîrtejul zilnic le marginalizeazã, le adumbreºte, schimbînd unghiurile ºi rãsturnînd proporþiile. Necazul e cã toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toþi admit, la rãstimpuri, cã ele sînt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decît în rare momente de crizã drasticã, sub clarul de lunã al primei îndrãgostiri sau la capãtul unei beþii ruseºti. În Orientul mediu ºi extrem, accentele se schimbã. Conturul metafizic al tematicii "europene" face loc fie transcendentului radical, care anuleazã tot, fie clipei revelatoare, aptã sã lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenþei sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmã, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulatã The Importance of Living ("Importanþa trãirii", a vieþuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu "vitalist" al existenþei comune, ci o invitaþie la asumarea exigentã a fiecãrei experienþe de viaþã (de la artã ºi ritual la mîncare ºi îmbrãcãminte), din perspectiva actului spiritual care o instituie. În genere, ºi la Apus, ºi la Rãsãrit se socoteºte cã lumea nu are sens decît pe fundalul unei ordini meta-lumeºti, care o justificã ºi o orienteazã. Lucrurile "importante" sînt punctul de fugã al accesoriilor, "mîntuirea" lor. Fãrã prezenþa lor hieraticã, totul se pierde în derizoriu ºi trivialitate. În limbajul credinþei, al tuturor credinþelor, "lucrurile importante" se reduc,
. în fond, la unul singur: cãutarea lui Dumnezeu, adicã a singurei realitãþi capabile sã situeze totul, sã dea "scara" corectã a imediatului, sã creeze ierarhii existenþiale cu sens.

Îmi dau perfect seama cã orice discurs despre "lucrurile importante" e pîndit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimã, dar flascã, în inexprimabil sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestã ºi mai direct utilizabilã ar fi, poate, o abordare pieziºã. Mai important decît sã inventariezi - numindu-le - lucrurile importante, este sã þii mereu deschisã întrebarea cu privire la ele. Cu alte cuvinte, sã fii mereu atent la raportul dintre lucrurile, împrejurãrile ºi fiinþele cu care ai de-a face, sã deosebeºti între esenþial ºi secund, între inevidenþele determinante ºi evidenþele contingente, între traiectoria destinalã ºi accidentul colateral. A face din fiecare circumstanþã un exerciþiu de discernãmînt e cheia optimã a identificãrii "lucrurilor importante", care, de la caz la caz, capãtã culori, definiþii ºi funcþii diferite. Cititorul care mã întreabã care sînt "lucrurile cu adevãrat importante" este plasat deja în "cîmpul" acestui exerciþiu.

Alãturi de discernãmînt, se impune, de altfel, deprinderea - aº spune aproape "cultura" - interogativitãþii. Omul fãrã dubii este prototipul omului care n-are nici o relaþie cu "lucrurile importante": el "ºtie", e beat de certitudini, nu are - în cel mai bun caz - decît mici perplexitãþi de ocazie. Nu pledez, fireºte, pentru nedumerirea veºnicã, ci pentru surdina care trebuie pusã mereu, de foarte sus, asupra oricãrei forme de suficienþã mentalã. A avea o relaþie constantã cu universul întrebãrii, cu acela, mai ales, al întrebãrii fãrã soluþie promptã, e un semn de sãnãtate spiritualã, de bunã aºezare în teritoriul valorilor.

"Lucrurile cu adevãrat importante" sînt cele cãrora, îndeobºte, nu le acordãm importanþã, cele care pun, în jurul satisfacþiilor zilnice, un halou de neliniºte ºi, în jurul insatisfacþiilor, un halou de liniºte suveranã. Sînt "distanþa" fãrã de care nici un episod trãit nu are adîncime. Conºtiinþa difuzã a existenþei lor m-a ajutat, în multe ceasuri de obosealã a sufletului, sã funcþionez malgré tout. Am aflat, astfel, cã mai important decît sã ºtii care anume sînt lucrurile importante e sã ai încredinþarea cã asemenea lucruri existã ºi cã, recunoscute sau nu, numite sau de nenumit, ele sînt stelele fixe ale oricãrei încercãri omeneºti.

Andrei PLEªU
(Dilema Nr. 102 )



... Cum spunea ieri,Gicã Hagi, intr-un interviu la un post TV: " Deºi - de când am venit la Poli- rare ori fac confidenþe livreºti, nu mã pot abþine sã nu spun cã Andrei Pleºu a atins cu acest ultim articol din Dilema un climax al rostirii frumoase unde dubitativitatea devine, aidoma lui Mutu, prin ea insãºi o valoare. Andrei Pleºu rãmâne pentru mine ce-a fost dintotdeauna si n-am îndrãznit s-o spun: un arhetip al eleganþei, al logosului, un estet al nuanþelor prin excelenþã."