Nae
08 Mar 2005, 20:54
Finding Neverland.
ce film frumos. un film care iti arata o viata pe care o cunosti deja, si de care iti este (sau nu) sila. un film care te pacaleste prin caldura sa, si te face sa vezi ceea nu este. un film jucat extraordinar de Johnny Depp si de 4 baieti. wow, mi-a placut enorm.
trebuie insa sa spun ca desi stai la sfarsit si nu stii cum sa-ti linistesti lacrimiile (yeah, i'm a pussy), ai si momente in care iti vine sa iesi pe usa, si sa nu te mai intorci. este un film care porneste greu, care iti arata o lume neintersanta, si care nu are nici o sensibilitate 'atractiva'. mda, un cuplu, care sta impreuna, care se iubeste (cica), si unde sotia trebuie sa aiba grije de casa, ca sotu' sa-si poata scrie mai departe mizerabilele lui spectacole de teatru. big deal... insa, plot point one: in parc, singur, cautand inspiratie, da peste 4 baieti, care se joaca, si redescopera si el, lumea copiilor, aceea unde totul este fantastic, magic si cald, unde totul este posibil, si unde nu exista nici o interdictie... o scena f. frumoasa, cu niste dialoguri splendide (Johnny Depp rulz... e singuru' actor american care vorbeste british english cu accent cum trebuie), si cu 'a touch of childhood' incredibil de cald. si cam d-aici incepe de fapt povestea...
nu vreau sa povestesc tot filmul, pentru ca este stric orice placere. asa cum am intrat si eu, gandindu-ma ca va fi un kkt, asa sa intrati si voi, si sa iesiti la fel de fericiti cum am iesit si eu. vizual fiulmul nu este genial, insa schimbariile de camera, de la obiectiv la subiectiv sunt in conformitate cu povestea si ii dau o sinceritate si o personalitate aparte. incadratura nu este Hollywoodiana (repet: NU este hollywoodiana)... se gasesc capete taite, oameni acoperiti de diferite obiecte, si in general, o incadratura semi-profesionista, care insa este personala si duioasa. simboluriile sunt clare (damn, the Tinkerbell-scene rulez sooooo much) si arata ceea ce trebuie vazaut, si muzica este geniala, no doubt. trecerea din lumea adevarata in lumea fantastica este abrupta la inceput, si de un chici extraordinar (unu din momentele unde am vrut sa plec a fost faza cu 'the dancing bear'), dar devine asa de frumoasa catre sfarsit, sau mai bine zis, devine realitatea. relatiile intre personaje sunt adevarate si umane, fara artificii inutile. simple si curate.
este asa de mult de zis despre filmul asta... dar se poate rezuma la: un film foarte foarte frumos.
p.s. sfarsitul insa este labagist... imi pare rau, dar ultima secventa (nu, nu aia cu gradina, ci cea din parc), cu ei doi pe banca, este de un chici insuportabil, iar apoi fade-away-ul lor este de un prost gust amar. mda, dialoguriile sunt hollywoodiene, dar frumoase, si se potrivesc la final foarte bine, insa effectul ala e de cacao. imi pare rau. strica bunatate de film.
ce film frumos. un film care iti arata o viata pe care o cunosti deja, si de care iti este (sau nu) sila. un film care te pacaleste prin caldura sa, si te face sa vezi ceea nu este. un film jucat extraordinar de Johnny Depp si de 4 baieti. wow, mi-a placut enorm.
trebuie insa sa spun ca desi stai la sfarsit si nu stii cum sa-ti linistesti lacrimiile (yeah, i'm a pussy), ai si momente in care iti vine sa iesi pe usa, si sa nu te mai intorci. este un film care porneste greu, care iti arata o lume neintersanta, si care nu are nici o sensibilitate 'atractiva'. mda, un cuplu, care sta impreuna, care se iubeste (cica), si unde sotia trebuie sa aiba grije de casa, ca sotu' sa-si poata scrie mai departe mizerabilele lui spectacole de teatru. big deal... insa, plot point one: in parc, singur, cautand inspiratie, da peste 4 baieti, care se joaca, si redescopera si el, lumea copiilor, aceea unde totul este fantastic, magic si cald, unde totul este posibil, si unde nu exista nici o interdictie... o scena f. frumoasa, cu niste dialoguri splendide (Johnny Depp rulz... e singuru' actor american care vorbeste british english cu accent cum trebuie), si cu 'a touch of childhood' incredibil de cald. si cam d-aici incepe de fapt povestea...
nu vreau sa povestesc tot filmul, pentru ca este stric orice placere. asa cum am intrat si eu, gandindu-ma ca va fi un kkt, asa sa intrati si voi, si sa iesiti la fel de fericiti cum am iesit si eu. vizual fiulmul nu este genial, insa schimbariile de camera, de la obiectiv la subiectiv sunt in conformitate cu povestea si ii dau o sinceritate si o personalitate aparte. incadratura nu este Hollywoodiana (repet: NU este hollywoodiana)... se gasesc capete taite, oameni acoperiti de diferite obiecte, si in general, o incadratura semi-profesionista, care insa este personala si duioasa. simboluriile sunt clare (damn, the Tinkerbell-scene rulez sooooo much) si arata ceea ce trebuie vazaut, si muzica este geniala, no doubt. trecerea din lumea adevarata in lumea fantastica este abrupta la inceput, si de un chici extraordinar (unu din momentele unde am vrut sa plec a fost faza cu 'the dancing bear'), dar devine asa de frumoasa catre sfarsit, sau mai bine zis, devine realitatea. relatiile intre personaje sunt adevarate si umane, fara artificii inutile. simple si curate.
este asa de mult de zis despre filmul asta... dar se poate rezuma la: un film foarte foarte frumos.
p.s. sfarsitul insa este labagist... imi pare rau, dar ultima secventa (nu, nu aia cu gradina, ci cea din parc), cu ei doi pe banca, este de un chici insuportabil, iar apoi fade-away-ul lor este de un prost gust amar. mda, dialoguriile sunt hollywoodiene, dar frumoase, si se potrivesc la final foarte bine, insa effectul ala e de cacao. imi pare rau. strica bunatate de film.