PDA

View Full Version : The Life and Death of Peter Sellers


KORBEN
03 Feb 2005, 00:58
daca va intrebati cumva care peter sellers? stati linistiti, asta s-au intrebat si "realizatorii". si nici ei, desi s-au straduit, n-au gasit un raspuns clar
1) stiti ceva dsp PS dar nu sunteti fani- mergeti, ca n-are cum sa strice sa vedeti un bioptic haotic care ar vrea sa fie gen "Beeing Peter Sellers" dar e mai degraba "things to do when you`re PS"
2) daca sunteti fani si va-ti tocit casetele si zgariat cd-urile cu seria pantera roz, petrecerea sau beeing there, as zice sa stati acasa ca.
filmul e o drama, atat de dramatica incat in momentul in care dupa ce a distrus masinutele copilului Sellers "face frumos" ca sotia sa il ierte nu poti fi, in calitate de spectator decat de acord cu sotia "this isn`t charming anymore".
Sellers nu stie sa se comporte cu progeniturile mici si enervante, ok... dar stie cum sa tarcoleasca in jurul sofiei loren ( sonia aquino- foarte dotata cu talent(e) ).
e momentul in care ar trebui sa existe o alegere clara: Sellers e un mare Womenizer sau pur si simplu un libidinos?
chestiunea ramane destul de neclara, dar fugile dupa fuste si decolteuri genereaza probleme, ba chiart un divort, prilej al unei replici memorabile: "desigur ca va mai iubesc, dar nu atat de mult ca pe Sofia Loren" il puteti condamna? totusi e La Loren... dar replica e spusa copiilor treziti din somn, la pachet cu informatiile despre adulterul sotiei si divort.
cold harted-bastrad?
sau un cinic remarcabil?
nu o sa aflati, desi se fac toate eforturile pentru a se crea destule piste "eventuale' cand tot Rush, (absolut senzational daca mai existau dubii dupa quills) intra in pielea diferitor personaje care comenteaza cum ar fi putut fi lucrurile.
dar lucrurile si comentariile lui Sellers in pielea sotiei, a lui Ernest Lindgreen a lui stanley Kubrik sau a mamei sale muribunde nu fac decat sa descrie ce joaca rush si parca ar fi cam prea patetice....
viata lui Sellers, cat se vede din film e prea putina si prea incetosata....
apar totusi lucruri care sa monopolizeze atentia Charlize Theron, un ghicitor, replici inteligente ca "hollywood id a state of mind", drama unui om care poate fi oricare din personajele pe care le joaca dar nu poate sa fie el insusi, pentru ca nu stie cum...
nici eu nu prea stiu cum si ce sa zik despre filmu asta, dar ultimele secvente (tripul psihedelic cu mama cea grasa si urata pe post de fluture, cum sta el batran in zapada si ninge) sunt chiar minunate, DAR moartea din titlu e sarita si redusa la insert si imi amintesc ca exista destyule lipsuri, asa ca
3/5
worth the effort

brad_pit_2004
03 Feb 2005, 10:57
pentru KORBEN:din ce spui tu, pare un film interesant. sa inteleg ca merita sa il vad?
nu de alta, dar nu am auzit de peter selers si nu stiu de ce nu a jucat in nici un film mai nou. am crezut ca e un actor rasuflat pe care nici un producator nu il mai suna...

ps atentie la cratime.

Leonard
03 Feb 2005, 18:18
nu de alta, dar nu am auzit de peter selers si nu stiu de ce nu a jucat in nici un film mai nou.
am o veste proastã: peter sellers a murit... de vreo 25 de ani.

ps atentie la cratime.
mai bine ai tu grijã la literele pe care le înghiþi: pitt, sellers

bellhop
03 Feb 2005, 21:03
recunosc cã mã asteptam la un Pink Panter postum sau Being there, mai ales dupã secventele care le vãzusem la Golden Globe, dar nici asa abracadabrant cum e filmul nu m-a plictist; excesele si libidinoseniile sînt de înteles, raportate la personaj si epocã;

îmi venea sã-l compar la un moment dat pe Sellers cu Toma Caragiu.. :) pacat ca ne-au luat-o altii înainte cu filmul;

Demona
05 Feb 2005, 11:56
Vazut filmu`. Dragutz realizat. Mi-a placut, dar nu impresionat prea tare shi aste foarte probabil pentru ca nu e genul de fuilm care sa imi placa. But was okey...

Mala Portugal
27 Mar 2005, 22:12
Nu sunt un fan al filmelor biografice mai ales din cauza ca sunt atat de directionate in a respecta "adevarul istoric" incat esueaza lamentabil in a surprinde esenta personajelor.
Majoritatea se intrec in a reconstrui decorurile si a copia pana la milimetru ticurile/accentele/fizionomiile protaganistilor originali incat nu devin decat niste reconstituiri , ratandu-se cinematografic. Artistic vorbind ating un nivel de soap opera cu pretenti.
The Life and Death of Peter Sellers e opus filmelor despre care am zis mai sus si reuseste performanta de a nu'si demitiza catusi de putin eroul. In timp ce acele 'biografice' incearca sa ne spuna adevarul despre Che, sa-l umanizeze pe Mussolini sau sa o fragilizeaza pana la limita suportabilitatii ("tele"spectatorului) pe Audrey Hepburn , LDPS , asemeni benzilor desenate din American Splendor , reuseste sa agauge un strop de ireal la aura eroului sau.
Gracefully, de data asta nu castiga 'adevarul istoric', castiga cinemaul. Indeed a victory 4 mr. Hopkins.

MinRep
02 Apr 2005, 14:43
Introducere: Nu sunt un mare fan al lui Sellers... Inspectorul Clouseau a ajuns sa ma plictiseasca si sunt de parere ca exagereaza de prea multe ori. Totusi, ador modul in care reuseste sa "intre in pielea personajelor", indiferent care sunt acestea (iar rolul meu preferat este cel al lui Quilty din "Lolita").


Acest "The Life and Death of Peter Sellers" explica si nu explica cine a fost marele actor... Scena de referinta, in jurul caruia se conceantreaza tot filmul, este cea in care, pe patul de operatie, Sellers se vede pe el insusi - oricare ar fi acela - , inconjurat de personajele pe care le-a jucat pana atunci, iar apoi declanseaza o explozia nucleara prin care toti sunt distrusi, conform principiului enuntat printr-o replica a lui Stanley Tucci cu cateva scena mai inainte. Acelasi lucru se intampla - cred eu - la sfarsit, cand Sellers ramane o statuie imobila in fata lui Blake Edwards, de ca si cum rolul din "Being There" ar fi distrus toate fatetele acestui om.

Otherwise, filmul este usor halucinant si e clar ca se sprijina in interpretarea lui Geoffrey Rush, care interpreteaza la superlativ un artist macinat de propriile traume, obsesii si vicii, dar si minunatele personaje pe care le-a interpretat (poanta cu Dr. Strangelove e de coma). De asemenea, scurtele intrari ale lui Rush in pielea altor personaje sunt marcante: ca tatal sau e tragic, ca prima sotie melodramatic, ca Blake Edwards e over the top (:lol:), iar ca Stanley Kubrick iti da pur si simplu mici fiori (control absolut... brrr...)

Nu trebuie uitati Charlize Theron, Emma Watson, John Lithgow si Stanley Tucci (desi partitura ultimului mi s-a parut cam scurta - v. absenta lui Quilty).


Deocamdata, cel mai bun film in 2005.