View Full Version : Atlantic City
SUA 1980. Regia : Louis Malle (Ascensor pentru esafod ; Adieu les enfants ! ; Lacombe Lucien)
Cu : Burt Lancaster ; Susan Sarandon ; Michel Picolli.
Sally urmeaza cursurile de crupier , visand la o viata mai buna. Sosirea neasteptata in Atlantic City a fostului sot, care a furat o mare cantitate de droguri de la mafie, si legatura acestuia cu un gangster, care locuieste in aceeasi casa cu Sally, ii vor crea acesteia un lung sir de probleme, mai ales dupa ce fostul sot este ucis. Pe urmele femeii sunt atat politia, cat si traficantii de droguri.
Cinci nominalizari la premiul Oscar. Premiul Bafta 1982 pentru cel mai bun actor - Burt Lancaster si cea mai buna regie - Louis Malle. Leul de Aur , Venetia acordat regizorului Louis Malle.
Intamplarea a facut sa-l vad la scurt timp dupa vizionarea Ghepardului, in regia lui Visconti, si am ramas socat de cat de bine poate sa joace Lancaster, la mai bine de 20 de ani de la Ghepardul. Relatia diabolica dintre batranul cartofor, devenit intre timp "sclav" si stapana acestuia ( o fosta glorie a unor vremuri apuse, sotia unui potentat al epocii), este incredibila. Amandoi se urasc si se iubesc in acelasi timp, fiind prizionierii propriei neputinte.
Finalul este unul dintre cele mai reusite vazute de mine pana acum, demolarea vechilor cazinouri din Atlantic City ( fost imperiu al jocurilor de noroc, pana la aparitia Las Vegasului), reprezentand disparitia unei ere care inghite cu ea povesti si destine. "Sclavul" si "stapana", merg brat la brat, fericiti ca au scapat de grija zilei de maine, in timp ce buldozere uriase matura totul in calea lor.
Secvente : prietenia dintre majordonul hotelului si personajul lui Lancaster (respectul pe care i-l poarta primul), dispretul si uimirea traficantilor tineri pentru curajul "mosului").
The strawberry statement / r. Stuart Hagmann, 1970 , 7/10
Cu: Bruce Davison, Kim Darby.
Film despre revolta studenteasca impotriva sistemului si a razboiului din Vietnam. Personajul principal considera greva din campus inutila, lipsita de finalitatea dorita. Profita din plin de situatie rotunjindu-si venituri prin mica bisnita. Cu timpul intelege rostul grevei si devine unul dintre membrii importanti ai miscarii.
Secvente:
-confruntarea dintre politie - "the pigs" si studenti. Imagini de o violenta izbitoare, aproape cine verite;
-stop cadrul din final cu mana insangerata a protagonistului, iesind dintr-o gramada de politisti care l-au inconjurat, ca un strigat de ajutor. Un simbol al protestului.
OBSESIA, r. Luchino Visconti, 1943 8/10
O pelicula impotriva filmelor cu "telefoane albe" din Italia acelor ani.
Marcheaza un dublu eveniment : debutul lui Visconti si aparitia unei opere care anunta neorealismul. Adaptare libera dupa romanul lui James Caine - Postasul suna intotdeauna de doua ori.
"O umanitate cruda, saraca , avida, senzuala, modelata de lupta cotidiana pentru existenta"(A.Pietrangeli - regizor secund al filmului).
LA TERRA TREMA (Pamantul se cutremura), r. Luchino Visconti, 1947 10/10
Secvente :
-Cola promitand tabloului cu familia reunita ca se va intoarce acasa si totul va fi ca inainte.
-Fata care admira plangand margelele de plastic primite de la sectorist, in timp ce bunicul e dus la spital.
-Clopotele care pentru unii anunta o mare bucurie (lansarea la apa a unei noi barci),iar pentru altii destramarea familiei.
"Visconti este cel mai mare povestitor pe care noi italienii l-am avut in acest secol. Cel mai inspirat si cel mai robust. Personajele si peisajele sale AU VEHEMENTA VIETII INSASI". Oreste Del Buono
Considerat opera de varf a neorealismului, aceasta e o poveste care se intampla in lume de mii de ani. In care cei saraci sunt intotdeauna exploatati de cei bogati.
BELLISSIMA
(tradus la noi Cea mai frumoasa :shock: ), r. Luchino Visconti, 1951 7/10
Cu: Anna Magnani, regizorul Alessandro Blasetti joaca propriul rol in film.
Coscenaristi : Francesco Rossi (asistent de regie alaturi de Franco Zeffirelli la Pamantul se cutremura).
Film despre falsul vis, cinematograful - fabrica de minciuni holywoodiana si despre modul in care o tanara mama saraca isi chinuie fetita in speranta de a o vedea vedeta de cinema.
Protagonistii privesc la gradina de vara (atat de prezenta in filmele italiene - Splendor; Cinema Paradiso), filme cu Burt Lancaster si se imagineaza actori.
Povestea protagonistilor din Hoti de bicicleta (folosirea actorilor neprofesionisti; gloria castigata repede de acestia si rearuncarea lor in anonimat), intareste ideea regizorului din acest film.
Franco Zeffirrelli despre Anna Magnani :
"O pantera cu ochi de fosfor, care strapunge aerul, gata sa se apere si sa atace, o fiara splendida".
Despre Rocco si fratii sai(1960) si Ghepardul(1963) n-am sa vorbesc , au facut-o altii mai bine decat am sa o fac eu vreodata.
Le-am cautat pe imdb de curiozitate, la Ghepardul dezamagitoare "cronicile" membrilor. L-am revazut e nemumarate ori, incredibil jocul lui Burt Lancaster, spleenul, delasarea sa, acceptarea neconditionata a situatiei create. Batranul print intelege ca trebuie sa se dea la o parte , ca vremea dinastiei lui s-a dus si ca sa asigure o continuitate subreda a traditiei nobiliare va trebui sa faca compromisuri de neacceptat pana atunci. Alain Delon si Claudia Cardinale formeaza cel mai senzual cuplu cinematografic, ever.
10/10 both.
Cool hand Luke
Regia : Stuart Rosenberg , 1967 10/10
Luke este reprezentantul perfect al "neintelesului", pelicula de fata depaseste dupa parerea mea toate filmele cu "rebeli fara cauza" ale lui James Dean.
Secvente:
-concursul de mancat oua ;
-meciul de box dintre Paul Newman si George Kennedy;
-replica gardianului pentru orice abatere din lagar: "One night in the can !!!";
-ochelarii de soare tip oglinda ai gardianului sef ;
-fata care spala masina, privirile pofticioase ale detinutilor.
Kusturica, filmele mai vechi :
Vin miresele, debut. 7/10
Realizat pentru televiziune. Nu mi s-a parut cine stie ce, insa obsesiile pentru valuri albe, rochii de mireasa se manifesta din plin si aici.
Titanic bar :love:
Una dintre cele mai puternice pledoarii anti razboi. Filmul este realizat cu minim de resurse, aproape atf-ist.
Avem doua povesti intretaiate. Una a detinatorului barului, o bodega saracaciosa, Titanic bar. Se numeste asa pentru ca pe unul din peretii scorojiti are un tablou cu un vapor, iar proprietarul este imbracat cu o bluza marinareasca.
Cealalta poveste este a fotografului satului, fanatic nazist, care se crede membru al rasei ariene, cu toate ca este sarb.
Acesta isi canalizeaza toata ura asupra evreilor, incepe sa se imbrace ca nazistii si chiar isi vopseste parul blond la un moment dat. Gaseste motivul frustrarilor si propriilor neputinte in existenta evreilor, care se fac vinovati pentru toate relele de pe pamant. Actiunile regimului hitlerist sunt copiate de fotograf la o scara mai mica, una locala.
El este unul dintre clientii fideli ai barului.
Antiteza raportului de forte dintre cei doi, este subliniata si fizic. Carciumarul este un tip micut, chelios, in genul celui din show-urile lui Benny Hill, fotograful un zdrahon.
In momentul izbucnirii celui de al doilea razboi mondial, fotograful se duce la Titanic bar si-l injunghie cu bestialitate pe carciumar, chiar sub tabloul la care acesta tinea atat de mult.
Micutul nu opune rezistenta, este mai mult sacrificat.
Kusturica reuseste sa condamne razboiul fara sa foloseasca mii de figuranti, petarde si alte sergiulisme. O face cu doua personaje, o camera saracaciosa si un tablou.
10/10
Salvati soldatul Ryan, r. S. Spielberg
10/10 pt.:
-Secventa debarcarii, cred ca cea mai buna reconstituire a zilei respective. Planuri detaliu ce frizeaza snuff-ul: mate pe afara, creier imprastiat, gloante, apa marii inrosita de sange.
-Impuscarea soldatilor nemti care se predasera.
-Lunetistul ochit de lunetist in ochi. :w00t:
- Cine verite-ul, ca in documentarele de front, filmate tot de soldati special instruiti pentru asta, cameramanii de razboi, care devenisera adevarati artisti. Unii cu pretul vietii.
-Decoruri, sunet.
-Tom Hanks, care nu-mi place in general.
-Batalia corp la corp intre neamt si american. Lasul care plange pe scari si-l lasa pe german sa plece, cu toate ca are arma incarcata in mana.
-Finalul (50%)
2/10 pt.:
-Pretextul filmului. Vai micul Ryan trebuie salvat, ramane ma-sa singura pe lume !
-Patriotismul de doi lei al americanilor, exploatat la sange de Spieberg. El o crede in fazele astea ? (retoric)
-Steagul americam glorios. :sick: (Astia sunt chiar bolnavi cu steagurile lor.)
-Superiorii ingrijorati, generalul ala aduce aminte de personajele lui serge.
-Finalul (cealalta parte).
bellhop
15 Jan 2005, 09:51
2/10 pt.:
-Pretextul filmului. Vai micul Ryan trebuie salvat, ramane ma-sa singura pe lume !
-Patriotismul de doi lei al americanilor, exploatat la sange de Spieberg. El o crede in fazele astea ? (retoric)
-Steagul americam glorios. :sick: (Astia sunt chiar bolnavi cu steagurile lor.)
-Superiorii ingrijorati, generalul ala aduce aminte de personajele lui serge.
-Finalul (cealalta parte).
coane, aicea aberezi;
pretextul nu deloc de doi lei, imagineaza-ti sa fii tu in locul lui "ma-sa"..;
steagul americanesc e acolo cu un rost, ca sa se stie ca nu martienii i-au eliberat pe frantzuji ;
superiorii militari au de ce sa fie ingriorati de PR (vezi scandaul recent cu Rumsfeld si semnatura stampilata);
si care cealalta parte din final nu ti-a placut, cu Ryan batrin reculegandu-se la mormanturile fostilor sai salvatori? sau ca nu s-a justificat actul de eroism, ca au salvat unul si-au murit 10?
ai pierdut trei ore de pomana, daca tot n-ai priceput cum devine chestia asta.. :( ;
Ai venit beat de la discoteca ? Nu ma mai trage din mine atat, s-ar putea sa-ti stea in gat.
E parerea mea si ma pis pe ce crezi tu.... :hmm:
bellhop
15 Jan 2005, 10:06
si-aia-i parerea mea despre ce ai scris tu; poti sa uzi si canapeaua :)
Trecand tampitii la un index necesar, am terminat de vazut Blow (tradus Visul alb), in regia lui Ted Demme, SUA 2004. Cu Johnny Deep (George Jung), Penelope Cruz, Ray Liotta.
Cocktail reusit intre Goodfellas;Casino; Studio 54 (prin personajul Derek Foreal-Paul Reubens) si Scandalul Larry Flint (iubita care moare).
Ray Liotta, unul dintre favoritii mei, joaca la fel de bine si un "legit". Deep e adorabil.
Filmul este ecranizarea povestii reale a lui George Jung, unul dintre cei mai mari traficanti de droguri, colaborator al temutului Pablo Escobar ("El Magico"), unul dintre providerii de cocaina no. 1 al Americii.
10/10 pt.:
-Impuscarea unui "amic" de-al lui Escobar, "Viata-i ieftina in Columbia !"
-George catre nevasta-sa : "Termina cu drogurile, esti insarcinata !
Sotia (prizand cocaina): Nu fi asa un ipocrit, doar m-am lasat de fumat, nu ?"
-muzica
-Haine, cat de misto sunt aia imbracati. :w00t:
-Ochelarii de soare, care in filmul asta sunt mai mult decat niste ochelari de soare.
-Stop cadrele ametitoare, care spun cat 100 de minute de film. Ai nostri mai au de invatat mult, pana sa ajunga sa foloseasca "unealta asta ancestrala".
-Tot filmul.
"Sentinta lui George Jung la Otsville mai dureaza pana in anul 2015. Kristina Jung nu si-a vizitat inca tatal."
Apropo, l-a vazut careva ?
2/10 pt.:
-Pretextul filmului. Vai micul Ryan trebuie salvat, ramane ma-sa singura pe lume !
Sunt de acord, logica e cam trasa de par aici. Dar pana si personajele filmului (si, deci, si Spielberg) isi pun intrebarea "Nu este absurd?" si nu gasesc un raspuns satisfacator, iar filmul continua, punand - mai tarziu - in discutie niste lucruri care depasesc acest simplu pretext.
Cand despre patriotismul american infipt in ochii privitorului... Pai cum altfel sa castige Sir Stevie un Oscar? Si, partial, are dreptate, in WWII, S.U.A. a cam salvat vestul Europei (Franta si Anglia in special)...
Cinemania
15 Jan 2005, 18:58
@nume
eu am vazut Blow (2001 btw)...and it blew me away
performanta lui Depp mi se pare cea mai buna din toata cariera lui de actor talentat...m-a impresionat si focoasa Penelope si Franka Potente
nu ma pot apuca sa comentez scenele cele mai faine din film pentru ca am acces foarte vag la ele dupa vreo 3 ani de la vizionarea peliculei...promit sa-l revad cat mai curand
oricum, de la mine a primit 10/10
@cinemania
Ma bucur ca l-ai vazut. De unde l-am luat eu era 2004. Ma rog, cred ca asta conteaza cel mai putin. Sa-l revezi, face toti banii. :)
Panica in Needle park
Romeo si Julieta ai mizeriei si drogului, film despre ‘marginalii’ atat de infierati in revistele Cinema de pe vremuri.
Ce mi-a placut la acest film�*: elipsa – factor cheie in desfasurarea povestii.
1. Bobby ( Al Pacino) se hotaraste sa dea o spargere impreuna cu fratele sau, la un depozit de spirtoase. Semnalul e simplu�*: cand fratele vine pe straduta, cu camionul furat, coboara si bate la usa. Un gardian ( silueta se vede in penumbra) apare pe alee. Fratele vrea sa intre cu masina, vede gardianul si pleaca. Auzind motorul camionului, Bobby il striga�*: ‘ Hank, Hank�*!’. Urmatorul cadru�*: Bobby e la vorbitor cu prietena sa.
2. Dupa audierile de la politie, aceasta nu stie daca sa-l ’toarne’ sau nu. Zace cateva saptamani mai tot timpul drogata. Are dubii. Ii da intalnire politistului. In secventa urmatoare, Bobby e prins pentru a doua oara in flagrant si arestat. Secventa seamana cu cea din finalul ’’A bout du soufle’’, a lui Godard, numai ca aici, personajul principal nu e impuscat.
Finalul�*: Bobby e eliberat din nou din puscarie de un puternic al zilei, al carui protejat este. La poarta, cea care l-a tradat, care i-a furat doza de trezire ( ‘wake up shot’) il striga pe nume. Bobby ii raspunde, ca un posibil semn de reimpacare.
Elipsa se opreste aici, regizorul si-a spus povestea, continuarea nu ne-o putem decat imagina.
’’Panica in Parcul Acului’’ nu mai poate soca pe nimeni azi, dar la vremea lui, sigur a facut-o. Filmul uimeste prin nuditatea mizeriei in care se scald cei doi si restul gastii. Mizerie din care refuza sa iasa. Dupa lungi planuri – secventa ale cuplului, dupa descrieri minutioase ale ritualurilor drogatilor, cei doi, plecati in excursie la tara, par ca nu prea au ce cauta in decorul ‘sanatos’ si verde al padurii. Nici nu stau mult. Se refugiaza cu rapiditate in cloaca din Needle Park, iar promisiunile unui nou inceput raman doar la faza de promisiuni. Ca un semn al damnarii ireversibile si a incapacitatii de a trai si imagina un nou mod de viata, catelul Rocky e inghitit de ocean.
Interesanta atitudinea regizorului, net�*antimoralizatoare, fara tandrete fata personajelor sale ( unii ii contempla admirativ, chiar cu veneratie pe alocuri – vezi Coppolla - ‘Nasul’), Schatzberg spune doar o poveste a mizeriei.
Iata declaratia regizorului despre un alt film al sau�* - “The Scarecrow”�*: “Am incercat sa fac un film mai optimist decat “ Panica…..” sau “Jurnalul unui copil decazut” , aratand cum se trezesc oamenii aruncati mereu spre marginea societatii, cu toate eforturile lor de a se integra.”
@notorious
Cu ocazia asta ti-am raspuns si la micile intepaturi ironice. Nu sunt mandru ce-am scris aici, dar sunt mandru ca l-am vazut (filmul). M-a atins la vremea lui. In afara de Keyzer, se pare ca nu l-a mai vazut nimeni. :?
In afara de Keyzer, se pare ca nu l-a mai vazut nimeni. :?
Cu siguranta ca mai sint...eu l-am vazut demult tare, nu prea imi mai aduc aminte mare lucru....decat faptul ca m-a impresionat puternic...
Eu l-am vazut pe acasa tv :shock: , cred ca-l bagasera ca umplutura, li se terminasera stocul de telenovele.
Din pacate nu-l gasesc pe nicaieri.
keyzer soze
25 Jan 2005, 10:15
Eu l-am vazut pe acasa tv :shock: , cred ca-l bagasera ca umplutura, li se terminasera stocul de telenovele.
Din pacate nu-l gasesc pe nicaieri.
dvdrip 8)
Longshot
25 Jan 2005, 11:01
dvd rip ca dvd rip da' nu e pe nici un hub.
cat despre blow l-am vazut in cinemauri acu 2 ani cand a venit la noi si nu-mi amintesc sa ma fi spart la nas asha de tare.dar daca vad atatea laude pe aici, o sa-i mai dau o tura ca am pus gheara pe el acu cateva saptamani.
cat despre blow l-am vazut in cinemauri acu 2 ani cand a venit la noi si nu-mi amintesc sa ma fi spart la nas asha de tare
Pe mine m-a cam spart, l-am vazut de opt ori. Asta e genul de film pe care as dori sa-l realizez vreodata. Dupa umila mea parere de simplu spectator (nu cronicar / critic :hmm: ), depaseste multe filme cu gangsteri. Sincer ? Mi-a placut mai mult decat Nasul, in sensul ca este mult mai concentrat si mai coerent.
Oarecum este tot un fel de Panica in Needle Park, mai holywoodizat.
Finalul este .... mai sa-mi rupa o lacrima. :oops:
Revazut CASINO, r. Martin Scorsese (Who's that knoking at my door; The mean streets; Raging bull; Taxi driver; Good fellas - ce am vazut eu).
10/10 pentru :
1. Cutitul infipt de Nicky (Joe Pesci) scandalagiului din club. "Nu-i asa ca vedeti o fetita ?" Cadrul urmator, in ralanti, cu chipul lui Pesci invaluit in fum de tigara.
2. Cererea in casatorie. Sam (De Niro) ii ia mana lui Ginger (Sharon Stone) in mana sa. Elipsa : mainile impreunate cu verighetele pe degete.
3. Depistarea trisorilor din cazinou (aparatele de semnalizare "vazute" prin pantaloni. Secventa asta este si in Jocuri, poturi si focuri de arma al lui Guy Ritchie).
4.Vederile panoramice de sus ale cazinoului, cu Sam in centrul locatiei.
6.In desert - imaginea in ochelarii lui Sam a masinii cu care vine Nicky la intalnire, copiata in zeci de filme . Secventa asta minuscula, la care s-a muncit destul de mult, s-a transformat intr-un cliseu atat de recent.
Aceiasi ochelari oglinda din Cool hand Luke.
7. Genericul. :w00t:
8. Prinderea capului irlandezului in menghina.
9. Casapirea lui Pesci si a fratelui (Frankye) cu batele de basseball in lanul de porumb, ingroparea lor de vii.
10.Folosirea batranului v.o. atat de bine.
Ce nu se potriveste : cum poate povesti Pesci (voice over), daca a fost executat de mafie? Oricum filmul este atat de bun, incat poti trece peste momentul asta.
Scorsese e un mare povestitor, Casino si Good fellas mi-au placut cel mai mult, sunt curios cum e asta cu Di Caprio. In general cam toti greii au luat-o razana in ultimul timp. Cred ca le-a murit muza.
Cinemania
29 Jan 2005, 22:52
am vazut filmul mai demult, dar daca tin bine minte, povesteste De Niro...sau ma insel...? :?
in legatura cu scena in care cei doi sunt batuti cu batele...nu-mi iese din minte nici cum; e de un realism "bestial"; ce sfarsit ironic pentru brutalul Nicky Santoro...
in legatura cu scena in care cei doi sunt batuti cu batele...nu-mi iese din minte nici cum; e de un realism "bestial"; ce sfarsit ironic pentru brutalul Nicky Santoro...
Frizeaza snuff-ul. E povestit de De Niro, Pesci, Sharon Stone si alte personaje mai mult sau mai putin importante pentru economia filmului. Oricum unul dintre cele mai bune exemple de folosire a v.o.
Uitasem fazele de blow job (Pesci cu un "fotomodel" si cu Ginger). Cata simplitate ...
Cinemania
29 Jan 2005, 23:03
faza aia cu Pesci si Sharon e beton...
cel mai mult m-a impresionat rolul lui Pesci...sunt momente cand te baga in sperieti, iar in faza cand il ameninta pe De Niro in desert, incepi sa crezi ca o sa-l ingroape de viu in nisip
Lost in translation, r. Sofia Coppola
Se poarta reciclarile de actori fumati, Sofia Coppola a dat credit insipidului Bill Murray si se pare ca nu a facut o alegere atat de proasta.
Japonezii astia sunt cel putin ciudati, pentru modul lor de viata, pentru adulatia fata de occidentali, fata de ochii acestora (toti vor sa-si faca operatie estetica).
Plus
-Filmarea subacvatica din piscina, Murray vede piciorele umflate ale japonezilor obezi, interesant cum a "rezolvat" regizoarea sunetul acolo.
-"Te iubesc !"-ul spus sotiei, dupa ce aceasta a inchis telefonul.
-Mana pusa de Murray pe piciorul fetei, aproape parinteste.
-Sotia care suna sa-l intrebe de culoarea covorului din birou, faxurile (impersonalitatea relatiilor dintre ei, raceala data de distante).
-Prezentatorul show-ului tv(ce idiot).
-Inceputul, fara genericul plictisitor.
-Ca nu si-au tras-o.
Minus
-Sotul fetei, actorul asta imi da impresia ca e vesnic drogat.
-Tonul superior al "albilor" fata de localnici.
-In Japonia nu exista room-service ?
Simpaticutz (nu-mi vine sa cred ca am spus asta), nu se vede ca e realizat de o femeie. 6,5 / 10 Finalul cu el plecand la aeroport l-am mai vazut de zeci de ori. Cea mai dramatica plecare din asta o gasesc in The year of living dangerously al lui Peter Weir, dar ala e deja alt film.
Fenomenul Rocky horror picture show
"La inceputul acestui an ('99), am trait experienta (sau, in jargonul filmului, am fost dezvirginat) intr-un cinematograf parizian din Cartierul Latin, Studio Galande. Ora 22.30. In sala, randurile din fata si cele din spate sunt pline. Mi se pare suspect, mai ales ca la intrare am fost contralat in geanta. Pe scena apare un tip care se ca dovedi, ulterior, maestrul de ceremonie si care intreaba asistenta : "Cine n-a vazut RHPS sa ridice mana!" Toate mainile sunt pe sus. Evident un gag, de care aveam sa-mi dau seama mai tarziu: era de neconceput sa nu-l fi vazut cineva! Urmeaza instructiunile: de fiecare data cand se pronunta in filmele numele lui Brad, publicul completeaza in cor, asshole. La un moment dat, toata lumea lumea trebuie sa se ridice in picioare si sa execute un dans. In fine, incepe filmul. Cu o nunta. Se azvarle cu orez si confetti, mirii se saruta. In sala, nebunia incepe. Cei din fata, cei din spate, "sprayaza" cu orez. Pe scena, doi se saruta. In film : Brad si Janet pleaca cu masina, ii prinde noaptea pe drum si fac pana.
Janet zice : "Brad". Publicul, prompt, da replica :Asshole! Afara ploua. In sala: cei din fata, cei din spate, stropesc cu apa, descarcandu-si unii in capul celorlalti si-n capul meu sticlele de doi litri si pistoalele. Eroii intra in castel. Sunt, cu alte cuvinte, la adapost. Fleasca, ma gandesc ca afara sunt sub zero grade. Echipa de animatori continua cu bancuri si comentarii obscene, se plimba prin fata ecranului, facand imposibila orice incercare de a intelege ce se imtampla. Maestrului de ceremonii i se pare ca vede un penis intr-o scena din film - cand defapt era un microfon - si incepe sa-l "stimuleze" pana ce o improasca pe Susan Sarandon cu un jet imaginar de sperma. Piesele muzicale din film sunt fredonate de public, iar scenele in care Tim Curry isi face numarul cu Sweet Transvetite from transsexual Transylvania, lepadandu-se de pelerina si ramanand doar intr-un corset prins in jartiere, e jucata si de unul dintre "actorii" trupei. Urmeaza o noua repriza de duel cu sticle de apa, urmeaza dansul pentru care eram instruit , iar apa, iara orez. Dezlantuirea orgiei de pe ecran aduce de la sine "eliberarea" de haine a actorilor, care incep sa inoate printre scaune si sa atenteze la spectatorii care, incalziti, intra in priza.
La final, raman, asemeni eroilor, confuz si transformat pentru totdeauna."
Acelasi Mihai Chirilov - fragment (asa se face, pui frumos glimelele de rigoare si dai numele celui care si-a pierdut timp sa scrie).
"La final, raman, asemeni eroilor, confuz si transformat pentru totdeauna", same here. L-am vazut de 3 ori, in plus ascult de doua zile non-stop soundtrack-ul. Superb.
@Nightwane - mai e. ;)
Donnie Brasco r. Mike Newell, 1997
8/10 pt.:
-Interpretarea lui Pacino ("Lefty" Ruggiero), unul dintre ultimile "roluri grele".
-Secventa in care "Lefty" isi lasa in sertar ceasul, bijuteriile, portofelul, stiind ca e posibil sa nu se mai intoarca niciodata acasa.
-Johnny Depp (Brasco).
-Poveste inspirata dintr-un caz real.
-Emisiunile gen Animal Planet, pasiunea lui Lefty, analogiile pe care le face cu viata in timp ce le priveste.
-Finalul.
Gadjo Dilo (Gagiu diliu) r. Tony Gatlif, 1997
1. Filmul a fost realizat in satul Cretzulesti, cam la 30 km de Bucuresti . Locatiile sunt reale, nu s-au folosit decoruri, efecte speciale si alte artificii.
Carciuma unde fratele Sabinei (Rona Hartner) da cu paharul in fatza romanului functioneaza si astazi. In carciuma respectiva a prestat multi ani Adrian, asta pana sa devina "star". Probabil ca Gatlif , in prospectiunile sale, l-a remarcat acolo.
2. Locatia unde arde casa tiganeasca se afla in Vizuresti, un catun uitat de lume , la 2 km de carciuma sus amintita. Aici s-a filmat un numar impresionant de filme, datorita "peisajului pitoresc" (echipe din Franta, America, episoade din Garcea si oltenii etc etc etc ). Bastinasii sunt 100% de etnie, traiesc din furtul de lemne de foc si mici smangleli prin Bucuresti. Cam astia va sparlesc portofelele in autobuz.
3. Izidor (Izidor si in film), e cat se poate de adevarat. L-am cunoscut, tipul e exact ca in film, prietenos, cald si de o inteligenta nativa iesita din comun. Rolul din Gadjo nu i-a schimbat viata si modul de a fi.
4. Bugetul n-a depasit 50.000 de $ (deci nu-ti trebuie sute de milioane .)
5. Gatlif si-a spus povestea cu acuratetea unui buletin de stiri reusit. Ca sa nu mai vorbesc de umanitatea imaginilor de o cruzime izbitoare in acelasi timp. Nici o secunda pelicula nu mi-a creat impresia de falsitate, facatura. Actorii neprofesionisti, cu toate stangaciile lor, sunt de colo. Repulsia unora fata de acest film se trage din faptul ca e facut in Romania. La Kusturica nu strambati din nas ca e la sarbi.
6. Incendierea caselor si izgonirea tiganilor din sat sunt adevarate , pana si scanteia scandalului (bataia din bodega), care mocnea de mult timp, e reala. Sunt curios cine i-a spus regizorului (nascut in Algeria, crescut prin Spania si Franta , compozitor, actor si pe deasupra etnic), toate detaliile acestea.
7. Dansul pirandei pe masa e executat in palatul Stirbei de la Buftea, transformat intre timp de comunisti in hotel - restaurant.
-------------------------------------------------------------------------------------
11/10
keyzer soze
21 Feb 2005, 10:15
Gadjo Dilo (Gagiu diliu) r. Tony Gatlif, 1997
4. Bugetul n-a depasit 50.000 de $ (deci nu-ti trebuie sute de milioane .)
11/10
da, nu iti trebuie milioane pentru a face un rahat.
dpdv estetic, pelicula asta are cam aceeasi valoare cu inregistrarea nuntii lui nutu camataru, transmisa in prime time pe OTV - tot pirande, tot manele, tot controverse.
Opinia asta ti-o mai exprimasesi in alte doua ocazii mai putin festive.
Faptul ca ai suficient de multe specimene in spatele blocului (asa cum ai mai spus), nu ma intereseaza. Eu ma detasez de problemele tale cu etnia si judec opera. In rest ..... amanunte plictisitoare.
The Prizzi's honor , r. John Houston, 1985 10/10
Filmul debuteaza cu o nunta intr-o puternica familie americana de mafioti. Ave Maria si un travelling lung pe chipul lui Don Corrado Prizzi (William Hickey), creaza impresia ca "Il Padrino" a murit.
Sotia, in furou, isi intampina sotul in dormitorul conjugal cu pistolul - amortizor. Sotul o asteapta cu cutitul. Acesta se dovedeste mai iute de mana si i-l infige in gat. Ea rateaza. Secventa redata in slow motion. "Onoarea" familiei e salvata. Toate astea pe melodia lor, melodia care i-a unit.
Alte chestii:
-aceentul fortat, de macaronar al lui Jack Nicholson ;
-asasinarea lui Maxie Heller in garaj, pe muzica clasica ;
-sacoul galben ;
-Eduardo punand mana pe fundul gagicii din lift ;
-"It's only bussines Charlye, only bussines".
Jack Nicholson (Charlye Partanna)
Kathleen Turner (Irene Walker)
Robbert Loggia (Eduardo Prizzi)
Angelica Houston (Maerose Prizzi), nasoasa asta e chiar misto in Onoarea familiei ...
De ce trag clopotele Mitica ?
Cand judeci acest film trebuie avut in vedere contextul politic al epocii (1982), faptul ca Pintilie a fost rechemat de la Paris (la insistentele francezilor), de catre comunisti pentru a demonstra ca artistul se poate exprima plenar si la el in tara.
Ca asta era ultimul film pe care Pintilie credea ca-l va realiza in Romania (pentru ca asa a vrut el), se vede in "decupajele" de mai jos.
Nu ma vor, ma interzic, sa-i umplu de jeg ! Acestea sunt cuvintele care reieseau voalat dintr-un interviu acordat de regizor unui post de televiziune (tvr parca, cand Viorica Bucur avea emisiune de cinema).
Filmul a fost considerat atat de prost incat nu s-au mai obosit sa-l cenzureze. A fost dat direct la topit.
De ce trag clopotele ... , cel mai indraznet film romanesc facut vreodata, alaturi de Reconstituirea.
Subiectul a fost ales din trei teme impuse. In fond ar fi putut fi orice.
-Pizdulicea micutei de la inceput (chiar printre primele cadre ale filmului).
-Futaiul din casa (Dinica cu Tora).
Didina : "Ah animalule ! M-ai nenorocit animalule !
Nae : Palaria, unde e palaria?"
-Sarutul dintre Rebengiuc si Mircea Diaconu (prelung).
-PULA, scris pe spatele lui Petrica Gheorghiu (Cracanel).
-Cracanel in patru labe, in baia publica, la nudul gol, urmarind sapunul dat pe jos si impins cu piciorul de Rebengiuc (Pampon).
-Simularea unui blow job intre barbati, tot la baie. Sar toti pe falsul "bibic" sa-l omoare.
"Nu mai poti dom'le sa iesi pe strada ca uite ..."
-Cadrul cu satenii distrandu-se la carnaval, filmati din dreptul micilor care sfaraie pe gratar.
-Gagul a la Chaplin cu coaja de banana.
-Piciorele alaturi de bocancii plini de glod.
-Mita : "Jur pe statuia Libertatii de la Ploiesti ! Eu il omor !!!"
-Mita cu Didina, fata in fata, cu sanii lipiti, gata de lupta (totul filmat de sus, pentru "perspectiva").
-Zamfirescu uitandu-se la penisul lui Diaconu :
"Uluuuuuuuuuuu mamaaaaaaaa !!!"
-Imnul Frantei, intonat intr-un moment de "solemnitate", cu la-la-la-la, exact ca in bancul cu militienii care au uitat versurile dar mai tin minte refrenul.
-Didina in bratele Mitei (pe aceeasi melodie) : "Si io-s republicana !" Amandoua plang. Urmeaza Desteapta-te romane !
-Cracanel (cu naturelu' foarte simtitor) si Pampon in wc :
"P:Trebuie sa-l regulam pe Bibicu !
C: Cum sa-l regulam ?
P: Las' ca stiu io !"
Ii intinde batista. Cracanel isi sufla nasu' zgomotos, printre lacrimi.
P:"Nu mai plange, esti volintir !"
-"Huoooooooo ! Nu ma-npinge, avem o Constitutie.
Sefu' de post: Lasa ca va regulez cu Constitutia voastra cu tot. Golanilor ! Huo, huoooo, huooooooooo !"
Mita: "Allons l'enfants de la patrie, ai ? Pastele ma-tii !!!"
-Paruiala dintre Mita si Didina. Nae le potoleste dandu-le cap in cap. Actorii au declarat ca la filmarea acestei secvente s-au tras peste 36 de duble. Protagonistele, epuizate si enervate de Pintilie, ajung intr-un final sa se paruiasca de-a binelea.
Nae : "Fiti fete cuminte !"
-Pampon: "Nu ma spal la cap pentru ca sufar de batai de inima !!!"
-Gloata se distreaza omorand un caine cu batele.
-"Firati ai dreacu' de artisti ! Pai bine ba stimati oaspeti, daca vine vorba de capatana, nu eu am capatana rasa..."
In final, Pintilie se adreseaza din off lui Zamfirescu :
"Zambeste Pumfi. Deschide ochii. Inchide ochii Pumfi. Lasa-i sa moara prosti !"
-Ultimul cadru : regizorul cu porta vocea la gura, alearga dupa trasura cu protagonisti, dand ultimele indicatii. Din spatele camerei de luat vederi se aude o alta voce care care-l dirijeaza pe Pintilie. Superb inceputul si finalul a la Noaptea americana, doua momente esentiale in economia filmului, care ascund semnficatii de descoperit pentru cei care au capacitatea sa vada dincolo de imagini.
Incredibil cat de actual si de fresh poate ramane acest film, la mai bine de 22 de ani de la realizare. Ma declar fan neconditionat.
"De ce trag clopotele Mitica ?
De franghie monsher...."
10/10 (daca mai era nevoie)
Pizzeria lui Sal si Vara lui Sam, cele mai rasiste filme pe care le-am vazut eu, realizate de un negru :w00t: Spike Lee.
Radio Raahim rocks !
Oricum, superbe.
keyzer soze
27 Feb 2005, 07:12
'Do the right thing', filmul canicular al lui Spike Lee, e de departe cel mai inspirat produs al prodigiosului regizor american. Si, really, radio raheem face toti banii.
Vara lui Sam
r. Spike Lee, cu Adrian Brody, SUA 1999
Inconfundabilul stil al lui Lee, recunoscut fara a viziona genericul.
Plasarea actiunii : in timpul celebrei pene de curent din anii '70 - New York (mii de jafuri, pierderi de miliarde de dolari, cea mai mare temperatura inregistrata vreodata in America, toate dublate de un criminal in serie care ucide fara un motiv aparent. Individul inca traia in 1999, fiind condamnat la inchisoare pe viata.
-Spike Lee, reporter de televiziune - emisiunea "Martori oculari".
-Scenele de sex, la limita pornografiei.
-Rasismul lui Lee, mai putin pronuntat aici. Cand reporterul de la Martori oculari intreaba o "afroamericana" despre Fiul lui Sam aceasta raspunde :
"Slava Domnului ca nu e negru !"
The Hill, r. Sydney Lumet , 1965
Cel mai bun rol al lui Sean Connery din ceea ce am vazut eu (precizez ca nu ma omor dupa el). Revazut pentru a 4-a oara pe TCM. Filmul impresioneaza cu atat mai mult daca urmaresti celebrele, pentru unii, making-off-uri. Greutatile in realizarea peliculei, decorul construit in desert, un adevarat subiect de film in film.
Foarte asemanator prin tema cu Cool hand Luke.
10/10
L-a mai vazut cineva ?
keyzer soze
16 Mar 2005, 06:57
E ok. 7/10.
E ok. 7/10.
E mai mult decat ok. La 4 vizionari continua sa-mi placa. Are niste chestii minore pe care le poti trece la lipsuri, dar care sunt repede depasite de restul filmului. Nota aia e sub.
Traieste-ti viata - Living Out Loud (1998), r. Richard LaGravenese
Cu Danny De Vito si Holly Hunter
Comedie usoara de weekend, misto "cuplul" asta, misto gagica micuta.
Am retinut finalul, acel flash - back, senzatia unui deja-vu neimplinit, un posibil viitor vazut intr-o frantura de secunda, un viitor care nu va avea loc niciodata.
Focul fatidic, Louis Malle, FR/IT 1963, cu Maurice Ronet (Alain)
"Nu pot sa suport tinerii de azi, bine imbracati, bine hraniti, toti la fel, ca portocalele californiene." 7/10
Ascensor pentru esafod, lungmetrajul de debut al lui Louis Malle (1957), un film noir despre un triunghi amoros, in care sotia si amantul planuiesc sa-l ucida pe sot, inscenandu-i sinuciderea. In cele din urma, se va dovedi ca planul perfect se loveste de niste obstacole nebanuite (dupa ce il "sinucide" pe sot, amantul ramane blocat in lift pana a doua zi dimineata datorita deconectarii de la curent a acestuia. Aparent simplu, povestit taios, impresionante secventele de tensiune insuportabila in care sotia isi asteapta amantul, care intarzie, cu vestea cea mare.
Povestea asta a fost copiata prost in sute de filme.
Jeanne Morea - Florence Carala
Maurice Ronet -Julien Tavernier 10/10
Adieu les enfants ! r. Louis Malle (sau Au revoir les enfants, 1987) 10/10
Lacombe Lucien, r. acelasi Malle, 1974 10/10
Un film despre tradare, despre minicimea oamenilor si modul lor de a profita de orice ocazie (al 2-lea razboi mondial in cazul de fata), pentru a urca in ierarhia sociala.
"Cazul acestui Lacombe Lucien nu e poate tipic decat in masura in care el reprezinta ceea ce am putea numi gradul zero al constiintei".
Marcel Martin
The clokers (tradus Micii traficanti de droguri), r. Spike Lee, 1995
Film liniar, fara artificii de montaj, poveste spusa simplu, asa cum un mare smecher pitit printre niste unghere ale forumului afirma ca n-ar scrie niciodata.
Nu ma asteptam de la cel mai rasist & dur regizor pe care-l stiu eu sa remarc atata sensibilitate, mai ales spre final.
Strike, dealer marunt de moarte alba, este gonit din ghetou de politia care-l ajuta (prin personajul lui Harvey Keitel - detectivul Rocco Klein). Acesta pleaca cu trenul spre o destinatie necunoscuta. Copilul care-i salveaza viata impuscandu-l pe asasinul tocmit sa-l lichideze se joaca cu setul gigantic de trenulete lasat amintire de traficantul de droguri.
Moralizator in toate filmele sale, discriminandu-si pozitiv "corasialii", Spike Lee este crud cu "cioroii din ghetouri" (the projects). Ii prezinta ca pe niste irecuperabili, nisti tipi respinsi de societate, condamnati iremediabil la marginalie.
In procesele de constiinta pe care Strike si le face, politistul, reprezentant al rasei dusmane, apare ca un salvator, un om care le vrea binele si le intinde o mana de ajutor (v. secventa din parc cu travlingul acela ametitor).
Trenul cu Strike suiera printre muntii americani, copilul din ghetou se joaca cu trenuletele, in parcul clockersilor a mai murit impuscat un cioroi.
Politistii : "Asa e la ciori, selectie naturala. Nici nu mai trebuie sa intervenim."
Regizorul are o scurta aparitie, un rol secundar. Santieristul turmentat, martor al crimelor, cu o vesnica cascheta galbena pe cap si band dintr-o sticla mare de ceai.
8,5/10
O cura de fratii Taviani, administrata acum ceva timp (prin 2004) de raposatul tvr cultural. Singurul post pe care Astral nu mai are bunavointa sa-l distribuie.
Padre Padrone (Tatal stapan), r. Paolo si Vittorio Taviani, 1977
Primul film din istoria Festivalului de la Cannes care a castigat simultan Marele Premiu si Premiul Criticii.
"Film al unei vointe, Padre Padrone este si un elogiu adus cuvantului, fortele sale de a anihila singuratatea, de a-l raporta pe om la univers."
Magda Mihailescu
Secvente
De la inmultirea caprelor la o perspectiva asupra intregului oras din Sardinia, totul in gemete de puberi excitati. Baiatul vede caprele, dupa care se duce alaturi de colegii de pastorit la gaini. Tatal ii vede, dupa care pleaca la sotie. In camera alaturata (sau intr-o alta casa), cineva freamata coca de paine. Din nou panorama orasului.
"Citirea" gandurilor personajelor care la un moment dat se amalgameaza asurzitor. Vocile mentale de pe coloana sonora devin indescifrabile.
Cosmarul suprem al copiilor - trimisul la oi. "Mie n-o mi se intample, noi suntem bogati, avem si doua vaci."
Altul: "Daca mi se intampla ma arunc pe geam ca sa ma vada toti".
Leganatul, gest reflex ramas si la maturitate, un leganat sinistru de copil haituit, asemeni acelui al copiilor abandonati in centre de plasament.
Finalul.
Poate o coincidenta, usoara asemanare intre secventa din Filantropica cu recuperatorul moldovean si secventa cu reactia tatalui la auzul rasului din sala de clasa:
"Nimeni nu rade de familie. Cine rade are de-a face cu mine. Va va veni si voua randul. Mainile pe banca !!!"
Copiii inlemnesc cu mainile pe banca intr-o tacere de mormant.
10 / 10
Noaptea Sfantului Lorenzo, 1981
Premiul special al juriului - Cannes
7/10
Buna dimineata Babilon, 1987
8/10
Soarele chiar si noaptea, 1990
Cu Julien Sands, Charlotte Rampling, Massimo Bonetti
8/10
keyzer soze
26 Mar 2005, 06:55
Tot de fratii Taviani mai merita amintite 'Tu Ridi' din '98 (minunata adaptare dupa Pirandello - 9/10) sau 'Allonsanfan' din 1973 (satira politica tare isteata, cu Marcello Mastroianni si Mimsy Farmer - 8.5/10). Nici 'Kaos'-ul din 1984, tot dupa Pirandello, nu trebuie ignorat.
Fratii astia ar merita un topic separat.
Tot de fratii Taviani mai merita amintite 'Tu Ridi' din '98 (minunata adaptare dupa Pirandello - 9/10) sau 'Allonsanfan' din 1973 (satira politica tare isteata, cu Marcello Mastroianni si Mimsy Farmer - 8.5/10).
Am uitat de el. L-am vazut in cadrul aceluiasi pachet.
Ce era misto la postul asta e ca se straduia sa dea un fel de mini integrala din 4, 5 filme. Tot aici am vazut si filmele lui Herzog cu Kinski plus documentarul Mein liebster Feind.
Fratii astia ar merita un topic separat.
Ar semana cu un anumit "club select". EWS a vazut toata pleava.
Ryan's daughter, r. David Lean / 1970
Cadre minutios lucrate, un film lent la inceput cu muzica asemanatoare cu cea din Doctor Jivago.
Interesant modul in care invatatorul (Robert Mitchum), isi imagineaza sotia adulterina plimbandu-se pe plaja cu amantul, un tanar ofiter in armata britanica. Vizualizarea celor doi de catre profesor se face interpretand urmele lasate de acestia pe nisip. Langa urme dascalul observa un lacas lasat de cochilia unui melc. Peste un timp profesorul descopera un melc in dulapul sotiei.
Flagelarea in public a sotiei infidele este copiata frame by frame in Malena.
Leii tineri
Excelenta perspectiva asupra stupiditatii razboiului.
Regia : Edward Dmytryk , sua 1958
Cu : Marlon Brando , Montgomery Clift , Dean Martin
Doua povesti intretaiate: una a recrutilor americani cu viata lor in civil si dupa incorporare si cea a unui tanar german (Diestl - Brando), instructor de schi ce ajunge locotenent in armata lui Hitler.
Destinele acestora se intalnesc intr-un mod tragic pentru Diestl. Finalul , superba pledoarie anti razboi ilustreaza inutilitatea acestuia.
Soldatii SUA (interpretati de Clift si Dean Martin) : "Uite un neamt !"
Dupa ce americanii il impusca pe Diestl (neinarmat), il lasa sa se inece cu capul intr-o baltoaca.
Regizorul nu are o atitudine moralizatoare fata de actiunile personajelor sale (poate mai putin cu superiorul lui Diestl), acesta critica sistemul si politica pro razboi, aratand ca oamenii , indiferent de ce parte lupta , sunt simple rotite intr-un angrenaj nemilos.
Diestl isi doreste o viata mai buna , sperand ca politica statului sau sa i-o aduca. Cand observa atrocitatile acestei politici , se dezice de ea. Nu dezerteaza pentru ca onoarea primeaza si accepta capitularea atunci cand observa ca nu mai exista cale de scapare.
Sotia comandantului profitoare a razboiului , patrioata de parada , isi inseala sotul plecat pe front cu superiorii acestuia (inclusiv cu Diestl) , decaderea ei morala creste o data cu cea a armatei naziste.
Catre Diestl : "Ai adus ceva de mancare de pe frontul rusesc ?"
Secventa :
Baioneta data de Diestl superiorului aflat pe patul de spital , pentru as ajuta camaradul schilodit sa scape de chinuri.
Aflarea vestii ca superiorul s-a sinucis cu o baioneta , chiar de la sotia acestuia.
Genial Brando, revazut de curand in Un tramvai numit dorinta r.Stanley Kowalski, 1951 si On the Waterfront r. Elia Kazan, 1954 (10/10, finalul :love: )
RECONSTITUIREA
Pe terasa unei bodegi se aduna , venind pe acelasi drum unic ce duce la o localitate montana, toti cei care vor participa la o "reconstituire": profesorul (Emil Botta), procurorul (George Constantin), fata (Ileana Popovici).
Undeva, aproape, se afla si un stadion si, la un moment dat, zgomotul multimii va acoperi ambianta sonora a reeditarii si filmarii intamplarii. Nu exista o actiune propriu-zisa. Povestea se restrange la cateva fapte dilatate de asteptarea in caldura torida. Dorinta de a relua totul cat mai exact , mai autentic, gesturi, lovituri , pozitii, situatii din realitatea anterioara, din ceea ce a insemnat incaierarea a doi tineri (George Mihaita si Vladimir Gaitan) va face ca reconstituirea sa se incheie tragic : unul dintre protagonisti, lovit de celalalt cu putere, cu inversunare, isi pierde viata.
Filmul a avut mari probleme in epoca datorita cenzurii si pozitiei ferm impotriva a lui Ceausescu. Incepand cu acest al doilea film , necazurile lui Lucian Pintilie, au inceput sa curga , fiind nevoit intr-un final sa emigreze in Franta de unde s-a mai intors o singura data in Romania (asta in timpul comunismului), pentru a regiza De ce trag clopotele Mitica? Filmul a fost considerat atat de subversiv incat a fost dat la topit (ars).
Succesul Reconstituirii s-a bazat cel mai mult pe ecourile internationale avute. In Romania a rulat foarte putin in cinematografele importante( aprox. 3 saptamani), dupa care a fost mutat la cele de periferie.
Cineva care a trait acea epoca imi spunea ca acolo unde rula filmul era coada mai ceva ca la produsele alimentare, si se pare ca acest lucru a deranjat.
DUMINICA LA ORA SASE
Regia : Lucian Pintilie. Scenariul : Ion Mihaileanu, Lucian Pintilie. Muzica : Radu Caplescu Cu : Irina Petrescu, Eugenia Popovici, Eugenia Bosanceanu, Costel Constantinescu, Marcel Gangulescu, Constantin Cojocaru
"O poveste de dragoste , pe fondul luptei comunistilor in ilegalitate . O iubire ce se va termina cu moartea baiatului, tradat in actiunea conspirativa pe care o duce la capat cu pretul vietii. Mediul in care se cunosc si se iubesc Radu si Anca, eroii acestui film, este specific anilor '40. Naratiunea se desfasoara cu sufletul la gura, intr-un ritm sufocant, ce alterneaza cu lungi momente de asteptare crispata. Spatiile povestirii sunt diverse : gara , o petrecere in aer liber, un bal , o vizita la parintii fetei , o calatorie la mare. Filmul intereseaza prin caracterul lui novator. Decupajul regizoral urmeaza parca logica incoerenta a afectivitatii, a unei stari psihice marcate de neliniste .
Structura povestii aminteste de experientele "noului val", de cele mai bune creatii cinematografice pe plan mondial din vremea respectiva. Filmul lui Pintilie s-a bucurat de aprecieri incununate de cateva premii importante : Premiul special al juriului , Mar del Plata '66; Marele Premiu , Micul Cannes ; Mentiune Speciala , Hyeres '68."
BALANTA
Regia: Lucian Pintilie Scenariul: Lucian Pintilie, dupa romanul lui Ion Baiesu, Balanta.
Imaginea : Doru Mitran
Cu : Maia Morgenstern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, Dorel Visan, Mariana Mihut
"Pentru Lucian Pintilie este un pariu câstigat. Regizorul a recurs la formula unui cinema direct, fara ornamente formale, cu episoade trepidante si umoristice, cu o naratiune de o admirabila cursivitate. despre care vorbea Camus, este esenta realului specific lui Pintilie." - Dana Duma - 1992(Cinema)
CROAZIERA r. Mircea Danieluc 10/10
Un grup de prieteni pleaca intr-o excursie organizata de sindicat. Treptat , ies la lumina relatiile viciate dintre ei si lipsa de moralitate a excursionistilor imbarcati pe vas , reflectie a esecului societatii socialiste , iremediabila distrugatoare a calitatii relatiilor interumane.
Unul dintre cele mai bune filme protest. Este curios cum acest film a reusit sa treaca de cenzura. Probabil, la vizionare, comisia a adormit (cel putin Academiciana asa facea. Ei aveau privilegiul primei vizionari.
Cursa '75 7/10 ; Proba de microfon '80 8,5 /10; Glissando '82 - trebuie sa-l revad ; Iacob '87 - 9/10 ; A 11-a porunca 11/10 ; Patul conjugal '92 10/10 ; Aceasta lehamite '92 10/10 ; Senatorul melcilor '94 10/10
Alex in wonderland, r. Paul Mazurski. Cu Donald Shuterland
Tema creatorului in cautare de subiecte, trimiteri clare la 8 1/2 al lui Fellini. Regizorul italian apare episodic in film alaturi de Jeane Moreau (isi joaca propriul rol). Circul, clovnii, flashback-ul etc
7/10
Pasararul din Alcatraz, r. John Frankenheimer, 1963 cu Burt Lancaster
Un criminal condamnat la moarte (Robert Stroud), terorizat de directorul inchisorii-fortareata (cliseu super fumat), devine specialist in cresterea pasarilor pe care le inmulteste, ingrijeste. Cu timpul celula devine suprapopulata de colivii. Directorul se vede nevoit sa-i mareasca celula pentru a-i permite inmateului sa se miste. In codul inchisorilor din SUA nu exista nici o prevedere legala care sa interzica unui detinut sa creasca pasarele - de aici si conflictul. Criminalul scoate si o carte pe tema asta ajutand la descoperirea unor tratamente salvatoare pentru micile vietuitoare.
Super descrierea relatiilor dintre detinutii abrutizati, modul in care regizorul scoate la lumina ultima urma de umanitate din ei, prin intermediul pasarilor pe care personajul lui Lancaster le ofera cadou acestora. Unul, super enervat de zgomotul provocat de zburatoare, se inmoie, chiar plange cand pitigoiul oferit de Stroud moare.
9/10
Dincolo de nori r. Michelangelo Antonioni, FR/GR/IT 1995
Sau cum regizorii mari vor cu tot dinadinsul ca la sfarsit de cariera sa iasa prin usa din dos (Kubrick, Gavras, Zefirrelli...) 2/10
Un Emanuelle mai bine filmat, mai putin explicit, cu niste cadre obositor de lente, cu un John Malkovich (regizorul in film) cumintit si cu niste burti penibile.
Actori mari (Mastroianii, J. Moreau) si un regizor obsedat de sfarcuri si zone pubiene femenine neepilate. :sick:
Povestea lui M. A. nu se ridica nici la degetul mic al ...
...Amantulului, r. Jean Jacques Annaud, 1991 -ecranizare a romanului Margueritei Duras.
Vocea autorei in film - aceeasi Jeane Moreau.
Secvente:
Amantul vorbeste in timp ce familia fetei mananca de se sparge.
In internatul scolar izolarea fetei fata de colectiv e redata prin vestimentatie. La careu toate sunt imbracate in alb iar ea e intr-o rochie gri inchis. Celelalte fete o lovesc cu mingea. Ghici unde am mai vazut diferenta cromatica tipatoare? (la un bal)
10/10
Pitbull
04 Apr 2005, 14:13
CROAZIERA r. Mircea Danieluc 10/10
Unul dintre cele mai bune filme protest. Este curios cum acest film a reusit sa treaca de cenzura. Probabil, la vizionare, comisia a adormit (cel putin Academiciana asa facea. Ei aveau privilegiul primei vizionari.
Just. Desi de pe la jumätate se dezlâneazä räu, rämâne totusi una dintre cele mai dure si acide parabole anticomuniste. Cel putin, Tovaräsul Proca e un portret atât de clar al lui Ceausescu (inclusiv cu elemente de fizionomie si alte detalii), încât si eu m-am mirat foarte cä n-au observat.
Apropo, Ei aveau privilegiul oricärei vizionäri voiau, dar nu neapärat a celei dintâi - dispretuiau prea mult cinematografia ca sä-i acorde "onoarea" asta. Leanta, uneori, mai cerea filme românesti la proiectie, când se plictisea (cum s-a întâmplat si scandalul cu "Faleze de nisip"). Altfel, prima vizionare îi revenea pe vremea aia lu' Toasu Ion Traian Stefänescu, care dupä "Faleze..." a fost înlocuit cu Toasu Dulea (personaj care ar merita un topic aparte! Apropo, în '88 am scris un heroic-fantasy unde "Zeul Intunericului" se numea Uhalai DiEm - anagramä la Mihai Dulea).
Cursa '75 7/10 ;
Proba de microfon '80 8,5 /10;
Glissando '82 - trebuie sa-l revad ;
Iacob '87 - 9/10 ;
A 11-a porunca 11/10 ;
Patul conjugal '92 10/10 ;
Aceasta lehamite '92 10/10 ;
Senatorul melcilor '94 10/10
Pitbull sez:
(Daneliuc ca "grafic")
********* Cursa '75 9/10 ;
******** Editie specialä '77 8/10;
********** Proba de microfon '80 10/10;
********** Vânätoarea de vulpi ' 81 10/10
********* Croaziera '82 9/10;
******** Glissando '82 - 8/10;
******* Iacob '87 - 7/10 ;
**** Tusea si junghiul '88-90 - 4/10
***** A 11-a porunca '91 5/10;
****** Patul conjugal '92 6/10;
***** Aceasta lehamite '92 5/10;
*** Senatorul melcilor '94 3/10
Ovidiu (nefäcut)
Ambasadori, cäutäm patrie '04 (nu l-am väzut)
***** Sistemul nervos '05 5/10
Pitbull
04 Apr 2005, 14:31
The Hill, r. Sydney Lumet , 1965
Cel mai bun rol al lui Sean Connery din ceea ce am vazut eu (precizez ca nu ma omor dupa el). Revazut pentru a 4-a oara pe TCM. Filmul impresioneaza cu atat mai mult daca urmaresti celebrele, pentru unii, making-off-uri. Greutatile in realizarea peliculei, decorul construit in desert, un adevarat subiect de film in film.
Foarte asemanator prin tema cu Cool hand Luke.
10/10
L-a mai vazut cineva ?
Un film ca un un-doi în box: te arde-n plex de te-ndoi, si zdrang un uppercut în muträ!
Un alb/negru multiplu: nu numai cromatica imaginii în general, ci si contrastele luminii din desert, si duritatea continutului, si brutalitatea finalului - chiar si... sound-track-ul, de pe care lipseste orice muzicä.
Intr-adevär, unul dintre putinele filme în care Sean Connery dovedeste cä mai e si "actor".
Ian Bannen si Harry Andrews, apocaliptici.
Desi la 14 ani, când l-am väzut prima oarä, mai aveam mult pânä sä pricepem ce-i aia armatä si cu ce se mänâncä, a doua zi toti umblam prin clasä cu riglele la subbrat, rägnind: "Not YOU, Roberts!"
Acum, dupä 30 de ani si ceva, nu pot sä nu fac o paralelä (cel putin la nivelul perceptiei personale), cu "Am sä mä întorc bärbat" (un album si un rock opera care, din päcate, a ratat sansa de a deveni film, desi s-a încercat... Ar fi putut sä ajungä primul musical românesc autentic - dacä se gäsea si cine sä facä regia).
In fine, cred cä "The Hill" rämâne cel mai bun Lumet, tinându-se de mânä cu "Twelve Angry Men". Loveste din aproape în departe în tot mai departe: din batalionul disciplinar în armatä, din armatä-n societate, si de-acolo, în bestia umanä în general.
Un film ca un un-doi în box: te arde-n plex de te-ndoi, si zdrang un uppercut în muträ!
Un alb/negru multiplu: nu numai cromatica imaginii în general, ci si contrastele luminii din desert, si duritatea continutului, si brutalitatea finalului - chiar si... sound-track-ul, de pe care lipseste orice muzicä.
Intr-adevär, unul dintre putinele filme în care Sean Connery dovedeste cä mai e si "actor".
Ian Bannen si Harry Andrews, apocaliptici.
Desi la 14 ani, când l-am väzut prima oarä, mai aveam mult pânä sä pricepem ce-i aia armatä si cu ce se mänâncä, a doua zi toti umblam prin clasä cu riglele la subbrat, rägnind: "Not YOU, Roberts!"
Acum, dupä 30 de ani si ceva, nu pot sä nu fac o paralelä (cel putin la nivelul perceptiei personale), cu "Am sä mä întorc bärbat" (un album si un rock opera care, din päcate, a ratat sansa de a deveni film, desi s-a încercat... Ar fi putut sä ajungä primul musical românesc autentic - dacä se gäsea si cine sä facä regia).
In fine, cred cä "The Hill" rämâne cel mai bun Lumet, tinându-se de mânä cu "Twelve Angry Men". Loveste din aproape în departe în tot mai departe: din batalionul disciplinar în armatä, din armatä-n societate, si de-acolo, în bestia umanä în general.
Mersi Mihnea :)
Am regasit la acest regizor (btw, vazut si Cei 12 oameni furiosi), ceva din sadismul, placerea pentru autochinuire, un masochism demn de un Fitzcarraldo sau Aguirre mania lui Dumnezeu ale lui Werner Herzog. Chestia asta am realizat-o din vizionarea making-off-ului transmis, cum spuneam, de TCM inaintea fiecarui film difuzat. Cred ca unul din principalele motive pentru care The Hill a iesit atat de bine este atmosfera inumana in care s-a lucrat. O adevarata Golgota (in desert, la peste 50 de grade). Pentru a crea "conditiile" din film, care nu se puteau simula in studiourile Holywoodiene, Lumet a dorit ca tot filmul sa fie realizat in intregime in desert, unde a imaginat infioratorul b.d. englezesc. Un batalion disciplinar populat de faimosii "Sta" (asa se scrie?), tirani rar intalniti in alte pelicule. Dupa fiecare vizionare, filmul asta ma urmarea ceva vreme. Cred ca daca ar fi sa-l revad in seara asta sentimentele ar fi asemanatoare.
Nu stiu, revolta detinutilor inabusita cu multa diplomatie de catre comandantul fortului, mi se pare una dintre cele mai emotionante secvente din filmele pe care le-am vazut eu. Acolo reisea un pic de omenie pana si de la cele mai abjecte personaje ale Colinei ...
"Not YOU, Roberts!" :x
Secvente:
-Dealul blestemat vazut de detinuti prin ocheanele mastii de gaze (erau obligati sa urce colina cu masca de gaze pusa).
-Negrul care se dezice de uniforma armatei engleze. O rupe, ramane in chiloti si incepe sa imite o maimuta.
-Colonelul, care inainte de marea inspectie a inchisorii, paraseste satisfacut un bordel.
-Betia dintre gardianul sef si subaltern. Subalternul cade sub masa. Gardianul rade zeflemitor. Inferiorul iese in curte si isi baga capul in vasul folosit la adaparea animalelor.
Cadru de interior : superiorul, doborat de alcool, cade din pat. Usa se da peste cap. Subalternul pune o noua sticla de bautura pe masa.
Eu am gasit foarte masculina faza asta, con cojones.
-Grasul bisnitar, "militar" de bucatarie.
-Soldatelul pricajit, predestinat a fi victima sigura.
-Lasitatea medicului, birocratie absurda (de parca ar exista si o altfel de birocratie).
-Finalul neasteptat. Dupa tot zbuciumul lui Joe Roberts (Connery), demersul acestuia de a infrange sistemul se dovedeste inutil.
Intr-adevar, fara muzica si cu sunet in priza directa (destul de rar in '65, mai ales la americani).
7/5, o nota mult prea mica.
Toasu Dulea (personaj care ar merita un topic aparte!
Mai era si aia ... Suzanea Gadea ("Cur de fier")... parca. Stiu ca vorbea Daneliuc in Pisica Rupta de ea si de vizionarile cu rahatul in pantaloni de la Scanteia.
Chinatown
Destul de rahatit. Un Nicholson bashit, o femme fatale neconvingatoare (Faye). Pana si Nolte, in mult laudatul, admiratul The good thief, mi s-a parut mai convingator. 4,5/10
The mean streets, r. Martin Scorsese
Existenta sordida a patru tineri newyorkezi, din Cartierul Italian, care se intalnesc intr-o carciuma unde beau, se cearta apoi se incaiera, ii prilejuiesc lui Scorsese realizarea primului sau film important.
"The mean streets contine multe din caracteristicile intregii sale opere : prezenta elementului autobiografic, accentul pe evolutia personajelor si pe dezvaluirea caracterelor, renuntarea la intriga traditionala, adoptarea unui stil uzual plin de tensiune, datorate numeroaselor miscari de aparat si obiectivelor deformale".
9/10
Dupa gratii, r. John Flynn, cu Stallone
Un film cu Stallone care mie imi place si pe care il revad cu placere vinovata (asta intra la topicul ala ...)
Retzetar, preia "all the goodies" din peliculele cu puscariasi (Pasararul din Alcatraz, Evadare din Alcatraz, Inchisoarea ingerilor bla bla )
Directorul inchisorii e rau si e mana in mana cu "detinutul sef". Gardienii il agaseaza in permanenta pe Stallone. Cum era de asteptat, doi fac opinie separata. Macar o singura secventa din filmuletul asta face toti banii :
-plimbarea imaginara in garajul puscariei, pe Broadway, cu masina.
Seful detinutilor avea sa-si faca mai tarziu curea din emblema Mustangului rosu.
7,5/10
Pitbull
23 Apr 2005, 02:23
Toasu Dulea (personaj care ar merita un topic aparte!
Mai era si aia ... Suzanea Gadea ("Cur de fier")... parca. Stiu ca vorbea Daneliuc in Pisica Rupta de ea si de vizionarile cu rahatul in pantaloni de la Scanteia.
Suzana (în buletin: Suzänica ;); pentru noi, "Suzy Quatro") era o momâie. Nu fäcea nimic, nu se implica, nu se bäga. Te duceai la ea-n audientä, ea te trata cu präjiturele, cä "vai ce slab esti, mamä, nu prea mänânci mata?" Rareori venea la vizionäri, numai în cazuri grave de tot, iar atunci se conversa cu cei din salä, ignorând ostentativ filmul, ca sä fie clar cä pe ea n-o privea, Nu era decât o biatä curea de transmisie... Culmea, dupä Revolutie a fäcut pârnaie, cu "Lotul CPEx", pentru mascarada aia de proces cu "genocidul" - adicä tocmai incidentul în care fuseserä cel mai putin vinovati! Pentru crimele lor REALE, pentru cum au contribuit (activ sau pasiv) la distrugerea tärii sub comunism, nu i-a judecat nici dracu'. Iar Mihai Dulea si Ladislau Heghedus, care au pus serios umärul la batjocorirea si spulberarea cinematografiei si a culturii în general, n-au pätit nimic, niciodatä.
Chinatown
Destul de rahatit. Un Nicholson bashit, o femme fatale neconvingatoare (Faye). Pana si Nolte, in mult laudatul, admiratul The good thief, mi s-a parut mai convingator. 4,5/10
Mda, nici pe mine nu m-a atins cine stie ce... Un Polanski oarecare, un thriller bunicel, si cam atât... I-as da nota 7-8.
Doctor Strangeloveor: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964) r. Stanley Kubrick
Satira absurda a vesnicei rivalitati dintre SUA si fosta URSS ... cortina de fier, cursa inarmarii, teama de razboi nuclear, de comunisti...
"Peace is our profession" - scris mare, negru pe alb, pe un banner al unitatii militare de unde generalul Buck emite ideile sale despre apa si de unde da ordinul de atacare al teritoriilor rusesti.
Americanii vs. americani :
"-Uite, comunistii au camioane ca ale noastre, cred ca le-au sustras de la baietii nostrii". Situatie similara cu cea de la Revolutia din '89 - "teroristii" de la Otopeni erau soldati nevinovati, chemati sa-si apere tara tot de teroristi. Ceea ce nu stia Kubrick era ca intr-un colt uitat de lume, satira lui era depasita de intamplari reale.
Dialogurile dintre presendintele SUA si oficialul rus beat (am ras mult).
Filmarea secventelor de lupta, gen documentar de razboi.
Telefonul dat presedintelui de la public.
"The dooms day machine" (distrugerea intregii planete, activata de orice atac asupra teritoriilor sovietice, neresetabila)
Dr. Strangelove catre ambasadorul rus, vorbind despre eficienta armei supreme:
"-Minunata masinarie, dar de ce naibii nu ati spus si lumii despre ea ?
-Ministrului nostru ii plac surprizele, urma sa anunte luni in congres".
Planul de a muta oamenii sub pamant, propus de Dr.
Teama americanilor, ca dupa 100 de ani de la decontaminarea Pamantului, rusii sa nu aiba o bomba ascunsa si sa preia controlul.
Mein Fuhrer !
10/10
Dialogurile dintre presendintele SUA si oficialul rus beat
"Don't fight in here. This is the War Room!" :lol:
The clockwork orange
Sigur cä este "the turning point" of the film! Cä doar e la mijloc, iar personajele se INVARTESC unul în jurul altuia, în dansul härtuirii lor cu cele douä "arme" atât de sugestive! Si pe urmä, pornind de-acolo, totul se rästoarnä: infamul Alex devine UCIGAS (si prin asta, în mod paradoxal, va deveni VICTIMA - dar nu se va opri nici acolo...) Societatea începe sä-si lepede mästile ipocriziei. Se declanseazä acea sarabandä în spiralä a rästurnärilor succesive de valori morale, care va duce, printre altele, la grotescul "demo show" menit sä dovedeascä succesul programului de "reeducare", sau la reaparitia scriitorului (o victimä care acum devine un manipulator malefic; ce mai cadru, acel raccourci de la usa bäii, pe care-l vom regäsi peste ani de zile cu Jack Nicholson la usa cämärii din "Shining"), sau la socul final, cu propulsarea lui Alex în demonica lume a politicii... Alt final halucinant al lui Kubrick, în ton cu apocalipsa din "Dr. Strangelove", sau apoteoza din "2001".
Frate l-am vazut si eu acum si m-a spart. Cel putin prima parte, cand Alex e the bad, bad boy ... Bineinteles, partea a doua devine previzibila. Ce mi-a placut la final este ca victima - scriitorul "subversiv", cel cu sotia violata de gashca, continua sa fie pentru a doua oara victimizat :
Ministru de interne : -"We put him away for your own good." Adica dupa ce i-ati regulat nevasta si l-ati pus in scaun cu rotile, il bagam la bulau ca sa nu cumva sa-ti atace vreun fir de par. Secventa violului - "I'm singing in the rain" e dementiala.
10/10
Ce mi-a placut la final este ca victima - scriitorul "subversiv", cel cu sotia violata de gashca, continua sa fie pentru a doua oara victimizat :
Ministru de interne : -"We put him away for your own good." Adica dupa ce i-ati regulat nevasta si l-ati pus in scaun cu rotile, il bagam la bulau ca sa nu cumva sa-ti atace vreun fir de par.
Da, dar nici victima asta nu e "usa de biserica". Lider de grupare underground comunista, in conversatia pe care o are la telefon zice niste chestii destul de dure... "Oamenii trebuie condusi" etc. etc. etc. In filmul asta, toti politicienii - indiferent de ideologie - sunt la fel...
Da, dar nici victima asta nu e "usa de biserica"....
Ca se tine de manarii, se vede cu ochiul liber. Incercarea de asasinat asupra lui Alex (il tortureaza cu simfonia a 9-a in speranta ca il va determina sa se sinucida) e totusi "finuta" fata de secventa violului, si de o perserversitate mult mai subtila. Alex si gashca lui sunt niste animale lipsite de mila. Pana la un punct credeam ca toate rautatile comise de acestia se vor intoarce impotriva lui (v. intalnirea cu cersetorul, fostii mates deveniti politisti etc...)
Pana la un punct credeam ca toate rautatile comise de acestia se vor intoarce impotriva lui (v. intalnirea cu cersetorul, fostii mates deveniti politisti etc...)
Finalul filmului este (pe bune dreptate) interpretat ca o "oda a libertatii". De aceea, personajul se sustrage pedepsei bine meritate. De asemenea, ultima imagine ne lasa sa intelegem ca nu a trecut printr-un proces in urma caruia sa fi invatat ceva si, mai mult de atat, societate/sistemul pare sa 'aplaude' intoarcerea lui la vechile apucaturi.
Cartea ofera in plus fata de acest final un ultim capitol (al 21-lea, inlaturat din prima editie), in care Alex se reformeaza, insa singur, dandu-si seama ca s-a maturizat si ca viata de dinainte nu ii mai aduce nici o satisfactie. In opinia lui Burgess, acest ultim capitol reprezinta cu adevarat victoria individului in fata societatii. Kubrick a citit acest capitol dupa ce a terminat de scris scenariul si l-a ignorant, considerandu-l nepotrivit fata de tonul restului cartii. Amandoi au, partial, dreptate.
ultima imagine ne lasa sa intelegem ca nu a trecut printr-un proces in urma caruia sa fi invatat ceva si, mai mult de atat, societate/sistemul pare sa 'aplaude' intoarcerea lui la vechile apucaturi..
A invatat ca e bine sa te razi la potentatii zilei pentru ca ai de castigat.
Kubrick a citit acest capitol dupa ce a terminat de scris scenariul si l-a ignorant, considerandu-l nepotrivit fata de tonul restului cartii.
N-am citit cartea, dar pot banui ca era de evitat. Personal mi-a placut violenta nemotivata a personajelor, ura fata de tot ceea ii inconjoara (inclusiv in randul gashtii - v. revolta, bataia si tradarea). Astfel de personaje sunt destul de rare in cinematograf. Cel putin pana la acest film, n-am mai intalnit astfel de nemotivati totali.
Dom'le, asta-i o idee foarte bunä, meritä un topic aparte, la "Film în general", dedicat tocmai popularizärii unor filme bune dar care au trecut neobservate - si, eventual, care nu se înscriu neapärat în alte categorii deja cäprärisite pe forum (de pildä, "Iconoclast", "Horror", "Love Stories", "WW2", "S.F.", etc.).
Intrucât tu ai spart gheata, cu propunerea asta (cel putin din câte väd), îti revine onoarea sä deschizi noul topic.
http://www.imdb.com/title/tt0104816/
Nu vreau sa intru in joculetzul vostru (....) dar ma folosesc de ocazie in incercarea de a populariza un film pe care nu cred ca l-a vazut multa lume de pe aici (sau cine l-a vazut nu s-a spart in figuri pe tema asta). Daca aveti posibilitatea vedeti-l.
p.s.
Nu va luati dupa ratinguri, ca e votat ca filmele romanesti.
In general astea-s filme vechi, asa ca intra f. bine pe clasic. La film in general eu nu mai deschis nimic.
Uite niste material de studiu :
www.geocities.com/karl_rackwitz/slumet1.html+the+hill+sidney+lumet+photos&hl=ro]Sidney (http://64.233.183.104/search?q=cache:OMKw1OfhI00J:[url) Lumet, a Serious Voice in the American Cinema [/url]
The shining - 1980
Cel mai reusit Kubrick vazut de mine pana acum. Impecabil. Pur si simplu nu am ce sa comentez, trebuie vazut si atat. 10/10
"Heeeere’s Johnny !!!"
Cinemania
04 Aug 2005, 09:22
The shining - 1980
Cel mai reusit Kubrick vazut de mine pana acum. Impecabil. Pur si simplu nu am ce sa comentez, trebuie vazut si atat. 10/10
"Heeeere’s Johnny !!!"
right...e filmul care l-a facut pe Kubrick sa devina regizorul meu preferat
The shining - 1980
Cel mai reusit Kubrick vazut de mine pana acum. Impecabil. Pur si simplu nu am ce sa comentez, trebuie vazut si atat. 10/10
"Heeeere’s Johnny !!!"
Hmm... Un pic ma asteptam sa nu-ti placa... Dar ai dreptate, e impecabil. Nu as zice chiar cel mai bun, dar l-am pus in frunte oricum! :D
Later edit: luand in considerare si faptul ca ideea este sugerata de cartea lui Stephen King (altul cu initialele S.K.), acest "The Shining" este exemplul perfect de film in 3-4 personaje, care se petrece intr-o singura locatie si, totusi, sa nu arate deloc ca o reprezentatie de teatru. Este remarcabil cate reuseste sa faca in acest film Kubrick cu expresia faciala a lui Nicholson (si a lui Duvall), cate forta au putinele replici si cat de eficiente sunt repetatele imagini ale interiorului hotelului, multe dintre ele realizate prin tracking cu un steadicam. Partea mea preferata este finalul, incepand cu deschiderea usilor si intrarea sangelui in hol, pana la cursa prin labirint, perfect schitat din punct de vedere spatial mai inspre inceputul filmului.
acest "The Shining" este exemplul perfect de film in 3-4 personaje, care se petrece intr-o singura locatie si, totusi, sa nu arate deloc ca o reprezentatie de teatru.
Cutitul in apa ?
Ai dracu' nemti ... numai noi nu putem.
John Wayne
12 Mar 2006, 15:33
She hate me
http://www.imdb.com/title/tt0384533/
Ma bucur ca dupa atatea dezamagiri , Spike Lee nu isi iese din mana. La fel de rasist (vesnica problema a afro americanilor din filmele sale), misogin (pana si in momentele in care femeile, lesbiene toate pe deasupra, nasc), regizorul pare a se detasa totusi de ghetou, de giganticul casetofon al lui Radio Raheem si de cortezurile spalate cu periuta de dinti din Pizzeria lui Sal. Lee isi muta actiunea in lumea gulerelor albe, a birourilor luxoase si a otelului si sticlei. Ca si in Vara lui Sam, regizorul aduce in discutie marile probleme ale societatii americane (prabusirea corporatiilor de tip Enron). 10/10, in ciuda unor comentarii dezastroase de pe site-ul mai sus amintit.
Suspecti de serviciu
Vroiam sa zic cate ceva despre el, dar am dat peste textu' asta si mi-e lene sa mai scriu : http://72.14.207.104/search?q=cache:yvxOr5...ro&ct=clnk&cd=1
Din pacate un prieten mi-a povestit finalul si nu amai avut nici un farmec ...
John Wayne
12 Mar 2006, 15:35
Brokeback mountain r. nu conteaza
Cica cel mai bun film al anului 2005, low budget, cu o tema foarte la moda ("prea" la moda) : poponarii, sau, polliticaly corect minoritatile sexuale. Ok, daca e sa facem misto, am putea rezuma povestea asa : doi taranoi saraci lipiti pamantului accepta o slujba de rahat in munti, pazitul oilor, o treaba pe care n-ar face-o prea multi. Izolare, lupi, hiene, fasole dimineata la pranz si seara. Ce iese ? (...)
Asta mai frumushelu' (Ennis), care mai si activ pe deasupra, doarme afara ca sa nu cada in "pacat". Celalat in cort. Intr-o noapte geroasa, Jack, il cheama in cort ca sa nu inghete. Si se intampla "atractia". Oierii si-o trag in ... ca la penitenciar. Timpul trece, angajatorul ii vede dar pastreaza pentru el, scarbit fiind. Trece oieritul, transhumanta, cei doi se despart barbateste, fara lacrimi si sarutari patimase. Ajuns in oras Ennis vomita, trezindu-se iar printre oameni. Cei doi incearca sa-si vada de vietile lor "normale", departe unul de altul. Ennis se insoara si-si tranteste trei plozi (sau doi ... whatever ...). Jack incearca sa-si mai atraga "calareti", dar fara prea mare succes pentru ca cowboys-ii e barbati adevarati. Se insoara si el cu fata bogata a satului si se impuiaza. Sub aparenta normalitate, cei doi sufera unul dupa altul pana cand Ennis primeste o carte postala cu muntele Brokeback (interpretarea v-o las voua - Brokeback / Bareback ). Acesta raspunde la propunerea indecenta : "You bet !!! "
Restu's amanunte, ca nu mai am chef. Un gunoi sensibilos care nu merita pastrat in calculator. Ptiu' drace, sigur va lua Oscarul !
p.s.
Cuvinte cheie : fasole ; si-o trag, impuiaza, vomita. qed.
John Wayne
12 Mar 2006, 15:42
O serie de scurt metraje romanesti :
Zapping, r. Cristian Mungiu
Film studentesc, interesanta idee, saracacios ca orice film de an (ceva premiu pe la Cinemaiubit). Se incadra foarte bine in campania "Citeste o carte" a TVR -ului. 5/10
17 minute intarziere , r. Catalin Mitulescu (Marele premiu Cinemaiubit)
Pur exercitiu, bine realizat si atat. L-am urmarit pentru Andi Vasluianu, actor care mie imi place f. mult. Final tampit, un filmulet lipsit de sens. 4/10
Visul lui Liviu r. Cornel Porumboiul
Indraznesc sa afirm ca Visul ... este cel mai bun scurt metraj (tinde spre mediu metraj, are aprox. 30 de min) romanesc de dupa revolutie. O reusita continuare posibila a documentarului "Decreteii" al lui Florin Iepan. Daca aveti ocazia dati-l jos si vedeti-l, merita.
"Si ce-o sa-i spun copilului meu Mariana? Ca am inceput sa fur cand tu inca te mai jucai cu papusile ? Ca mi-am inselat cel mai bun prieten ? Sa-l invat cum sa-i pupe mana unui politai ca sa-l lase sa traiasca ? Ca trebuie sa nu aiba incredere in nimeni ? Si ce-o sa se intample Mariana ? O sa ajunga sa-si doreasca la 20 de ani sa ma vada doar in poze ... "
10/10
John Wayne
12 Mar 2006, 15:45
Revazut pentru a nu stiu cata oara Se7en. De data asta pe Pro Cinema. Revoltator si tulburator in acelasi timp. Film in top 10 la mine.
Nu stiu daca CTP face selectiile din programul respectivului post, dar omu' stie cinema (cat de antipatic mi-ar fi in rest).
http://www.imdb.com/title/tt0114369/ interesante si User Comments - urile.
Azi a fost ziua filmelor cu gangsteri : Casino (am mai tot zis de el) ; Goodfellas cu Ray Liotta http://www.imdb.com/name/nm0000501/ , favoritul meu all time ); Poveste din Bronx, regizat de Robert de Niro http://www.imdb.com/title/tt0106489/ . Actorul, clar influentat de mana maestrului Scorsese s-a jucat de-a regia si i-a iesit mai mult decat bine. Donnie Brasco, r. Mike Newell (un must see ).
Pacat ca Martin Scorsese s-a lasat de filme serioase si s-a apucat sa ridice in slavi aviatori interpretati de mici blonzi insipizi ... ma rog ... sa speram ca-si revine. Inutil sa spun ca toate aceste filme au, fiecare, peste 5 / 6 vizionari la activ.
Aseara Nascuti asasini. Satira, satira ... dar s-o stim si noi. F. violent intr-adevar. Mi-a placut, unele secvente sunt snuff-uri pure, regizate excelent de Oliver Stone. Cred ca a tras ceva prafuri cand a facut filmul asta. 8/10
Urmeaza Cele 400 de lovituri ale lui Francois Truffaut, Franta 1959. Il vanez de ceva timp.
John Wayne
12 Mar 2006, 16:08
*****Ladri di biciclette , r. Vittorio De Sica
"Cel mai banal fapt divers devine o tragedie, un rechizitoriu impotriva uni regim, a somajului. Filmul este totodata un solilocviu despre natura umana " Georges Sadoul
Cineva spunea ca acest film trebuie urmarit de toti fanii Lord of the rings & shit like that. In hoti de biciclete nimeni nu este vinovat, nici macar hotul epileptic cu sapca nemteasca (relicva a razboiului care incetase de curand), el fura de foame, pentru a hrani familia alaturi de care locuieste intr-o singura camera darapanata. Atitudinea regizorului fata de personajele sale nu este una moralizatoare, asa cum s-ar crede, el doar isi spune povestea, simplu, intr-un mod in care putini vor mai reusi s-o faca. Ladri di biciclette trece cu brio proba timpului, reusind ca la aproape 60 de ani de la data cand a fost realizat sa impresioneze la fel de mult. 10 / 10
Secvente : iesirea din biserica, palmuirea lui Bruno, masa la restaurant cu toate implicatiile ei, bineinteles finalul.
Airlight
12 Mar 2006, 16:18
Lino, is that you ? Quoting yourself from other forums ?
Nevermind my question-marks, i meant to be affirmative.
John Wayne
12 Mar 2006, 18:12
Bande a part r.Jean Luc Godard , 1964
Doi baieti (Arthur si Frantz) o ard aiurea prin Parisul anilor '60. Frantz ia cursuri de engleza la o scoala privata unde o intalneste pe Odile. Odile, fata naiva, crescuta sub papucul unei matusi severe, marturiseste celor doi ca in casa in care locuieste, un anume domn Stolz tine ascunsa departe de ochii fiscului o mare suma de bani.
Cei doi pierde vara o imbata pe fata si pun la cale un plan ca sa-l deposedeze pe Stolz de bani. Frantz viseaza sa-si cumpere un Ferrari cu care sa castige trofeul de la Indianapollis. Intre timp se plimba prin oras cu un jaf de masina.
Discutie intre cei doi si Odile (dupa traducerea din engleza) :
Frantz (catre fata):" You are a accomplice now.
Arthur: D'ont cry. Now that we love each other, everything will be fine. Frantz will help us. Better to be rich and happy than poor and unhappy."
Film tipic pentru cinematograful frantuzesc al epocii, mult mai slab decat A bout de souffle (Godardul meu preferat).
Secventa celebra : cei trei alergand prin muzeul Louvre, incercand sa doboare recordul americanului care a strabatut cladirea in mai putin de 10 minute.
In maniera tipica a filmelor regizorului, actiunea stagneaza, ai impresia ca nimic concret nu se intampla (planuri peste planuri, plimbari nocturne nesfarsite printr-un Paris luminos,ca si in A bout de souffle, timp pierdut). Desfasurarea evenimentelor se precipita brusc in ultimile 10 minute ale peliculei. Dupa o incercare de jaf esuata, cei doi se intorc la vila. O leaga pe matusa, ii pun calus in gura si o ascund intr-un dulap masiv, unde aceasta se sufoca. In timpul planificarilor pt. jaf, Arthur o duce pe Odile acasa la el, unde petrec noaptea impreuna, dand astfel rudelor sale sansa sa afle despre ce avea in gand sa faca. Finalul povestii este apoteotic : unkiul lui Arthur il impusca pe acesta si viceversa in fata casei pe care amandoi intentioneaza s-o prade(secventa "duelului"), Stolz se intoarce acasa si-si recupereaza banii, matusa isi revine din lesinul mortii, iar Odile si Frantz emigreaza in tarile calde.
9/10
"It's themes of a generation lost are still relevant today, and many scenes have been copied by numerous filmmakers. Quentin Tarantino, for one, regards this as one of his all time favorite films, and it's not hard to see why, the cafeteria and dance scene were heavily borrowed for Pulp Fiction."
John Wayne
12 Mar 2006, 18:20
Les quatre cents coups, r. Francois Truffaut, 1959
Una dintre cele mai emotionante pelicula vazute de mine, Cele 400 de lovituri infatiseaza povestea unui pusti neinteles de parinti, persecutat de un dascal rupt parca din Domnul Vucea a lui Delavrancea. Provenit dintr-o relatie extraconjugala, pesonajul central - Antoine Doinel (interpretat de Jean Pierre Leaud), este un copil neiubit de mama, acceptat din convenienta de tata si lasat in voia sortii. Oaia neagra a clasei unde este elev, cand vrea cu adevarat sa se indrepte si sa invete (se apuca de citit serios Balzac) este acuzat de invatator de plagiat. Copilul fuge pentru a doua oara de acasa, speriat de pedeapsa parintilor. Mama ii promisese ca daca va fi printre primii 6 ai clasei va primi 1000 de franci. Hotarat sa faca bani impreuna cu cel mai bun prieten al sau, Doinel decide sa fure masina de scris din biroul firmei la care lucra tatal sau. O ia cu relativa usurinta, dar fiind incapabil s-o vanda cuiva (era marcata), se hotaraste s-o duca la loc. Este prins de paznicul institutie si dat pe mana parintelui. Acesta il duce la sectia de politie unde este acuzat de furt si vagabondaj. Micutul este inchis intr-o celula insalubra, alaturi de prostituate si hoti marunti de buzunare. Aparent ingrijorata de soarta copilului, mama se duce la judecatorul care se ocupa de cazul fiului, incercand sa-l determine sa-l plaseze undeva cat mai bine, preferabil la un camin pe litoral, pentru ca Doinel nu vazuse niciodata marea. "Nu suntem tabara de reacreatie doamna, dar vom face tot posibilul". Printre zabrelele dubei care-l duce alaturi de alti infractori catre casa de corectie, Doinel vede Parisul luminos indepartandu-se. Copilul plange. La Institutul de Indreptare, baiatul nu rezista mult si la o ora de sport evadeaza.
Secventa : interviul dat psihologului din Centru, greu de descris in cuvinte, trebuie vazut.
Filmul se termina cu baiatul alergand pe o plaja catre mare. Stop cadru. 10/ 10
Lipsa de adaptare a personajului central, incapacitatea de a se integra in societate, spiritul rebel gasite si la Cool hand Luke, numai ca acolo povestea e in alt registru iar eroul actiunii are alta varsta.
* "Intentia lui Truffaut - aflat la primul sau film - a fost sa realizeze o combinatie de neorelism cu realism pur si simplu si cu sentimente personale. Introduce personajul Antoine Doinel, pe care regizorul il va urmari la diverse varste ( Dragostea la 20 de ani - 1962, Saruturi furate - 1968, Domiciuliul conjugal - 1970) si marcheaza inceputul colaborarii dintre Truffaut si Leaud, care va deveni actorul sau preferat, poate chiar mai mult, un fel de alter ego al sau. Premiul pentru regie - Cannes."
*Citat din Secolul Cinematografului.
John Wayne
16 Mar 2006, 11:00
Un homme et une femme, r. Claude Lelouch, Franta 1966
Anne (Anouk Aimee) este asistenta de platou la studiourile de film din Paris, Jean Louis pilot de curse al echipei Ford - Franta. Cei doi se intalnesc la scoala internat unde isi cresc copiii. Fostul ei sot, cascador, decedat in timpul unor filmari periculoase.
Pelicula incepe dezlanat, cu unele secvente care nu prea se leaga, urmand ca ulterior schimbarea planurilor temporare sa desluseasca poveste intr-o desfasurare logica.
Intrebat de catre Anne despre sotia sa (ambii poarta verighete), Jean Louis tace. In cadrul cursei de la Monte Carlo, pilotul sufera un grav accident in urma caruia intra intr-o coma profunda. Sotia acestuia, care-l iubea foarte mult nu suporta ideea ca il va pierde, si in urma unei caderi nervoase se sinucide. De aici planurile temporare despre care aminteam mai sus se schimba, filmul derulandu-se pana la final sub forma flashbackului pentru a infatisa ceea ce se intampla pana la momentul accidentului. Aflam ca Jean - Louis mai participase la un rally epuizant pe care reusise sa-l termine printre finalisti. Anne, vazand cursa la televizor ii trimite o telegrama : "Bravo ! Te iubesc. Anne." Pana la acel monent intre cei doi nu se intamplase nimic. J. Louis parcurge 6000 de km de la Monte Carlo pentru a o revedea, uimit de curajul ei. Intr-un moment intim, Anne isi aduce aminte de fostul ei sot, cascadorul. Plange. J. Louis o intreaba de ce. "Din cauza sotului", ii raspunde. "Dar e mort". "Nu, pentru mine nu a murit inca".
Finalul face toti banii, de aceea nu am sa-l povestesc aici. Ceea ce se intampla cu cei doi, daca pilotul ranit isi va reveni din coma .... nu ne putem decat imagina.
Secvente
-Mana lui pusa pe haina ei, pentru a o putea atinge.
-Pe vaporas ea isi deschide paltonul pentru ca el sa-si poata aprinde tigara. Mici bijuterii menite sa sugereze aproprierea dintre cei doi.
-In film mai apare o femeie, posibila amanta a pilotului.
9,5 / 10
Marele Premiu Cannes 1966
Marele premiu pentru imagine (alternante alb negru / color / sepia).
John Wayne
16 Mar 2006, 11:02
Full metal jacket , r. Stanley Kubrick , 1987
Am vazut atatea filme de razboi, ca asta nu m-a mai atins. Mi-a placut mai mult prima parte, cea cu instructia "viermilor".
Gaselnita "Born to kill / insigna hipiota "Make love not war" mi s-a parut ieftina (a se vedea si afisul de pe imdb). Nici "galbejitii" din groapa comuna acoperiti cu var nestins nu i-am gasit prea veridici. Un Kubrick atipic, daca se poate vorbi de "atipic" in cazul acestui regizor, ale carui filme difera atat de mult intre ele.
6,5 / 10 http://www.imdb.com/title/tt0093058/posters
Apocalypse Now (1979), r.Francis Ford Coppola
Asta da ! Intamplator vazut imediat dupa pelicula lui Kubrick (dezamagitor, dupa cate cronici laudative citisem despre el - "The best war movie ever made" bla bla bla )
M. Veroiu spunea ca intr-o scena cu elicoptere din filmele americane se cheltuieste cam cat bugetul unui film romanesc, si asta e cu elicoptere, multe. Apocalypse Now e mult mai viu decat Full metal ... , are ritm, are cowboy care impusca galbejitii din elicoptere pe muzica clasica - "Ii innebuneste !", are iepurasi Playboy in jungla vietnameza.
Capitanul Big Duke : " Mirosi ceva ?Simti mirosul ?
- Ce ?
-Napalm fiule. Nimic in lume nu miroase asa. Iubesc mirosul napalmului dimineata. Odata am bombardat un deal 12 ore.. Cand s-a terminat totul, m-am ridicat si am plecat. Nu am gasit nici un cadavru imputit. Dar mirosul ... stii ... mirosul de gazolina, tot dealul ... mirosea a ... victorie.
Secventa : unul dintre soldati (17 ani) este mitraliat in timp ce asculta asculta pe reportofonul primit de acasa vocea mamei care-i spune sa se fereasca din calea gloantelor.
Calatoria cu salupa prin apele junglei cambogiene seamana izbitor cu cea facuta de Fitzcarraldo prin jungla amazoniana. Ca si eroul lui Herzog, personajul interpretat de Martin Sheen (capitanul Willard) isi pierde oamenii unul cate unul in atacuri invizibile de pe tarm.
Unul dintre rolurile mari (printre ultimile) ale lui Marlon Brando .... Colonelul Walter E. Kurtz.
10/10
"It is an almost psychedelic cruise to a very surreal ending which makes it a movie not accessible to everyone. Very challenging to watch but rewarding as well. I could offer my explanations on each scene but that would be totally pointless. This movie is intended for interpretation and contemplation as opposed to immediate gratification." IMDB
"Cel mai puternic drog este, desigur, propria lor ignoranþã în privinþa Vietnamului: au intrat în þara asta fãrã sã ºtie nimic despre ea, ºi acum þara asta intrã în capetele lor ºi le întoarce pe dos. Ei încearcã sã-i reziste prin rock'n'roll, fetiþe de la Playboy ºi plãci de surf, prin bere rece ºi, din nou, droguri. Toate astea nu pot sã ducã decît la monstruozitate purã ºi la nebunie absolutã ...
...o superproducþie aºa cum nimeni nu ºi-a mai permis sã facã la Hollywood, de atunci încoace: o expediþie la graniþa inexprimabilului." Andrei Gorzo.
La Apocalypse Now razboiul din Vietnam nu este decat un pretext, daca nu ar fi ales conflictul asta american care era recent in mintea omenirii, Coppola ar fi putut plasa actiunea in orice perioada istorica. Pentru o mai buna cunoastere a conflictului, Plutonul lui Oliver Stone poate elucida orice necunoscuta.
John Wayne
16 Mar 2006, 11:03
Se pare ca este perioada filmelor de razboi la mine. Vazut Red Thin Line al lui Malick, un regizor care pana la aceasta productie nu mai realizate decat doua filme intr-o cariera de 30 de ani. Dupa spusele unora capodopere (nu am vazut, nu pot confirma / infirma). Nesansa regizorului a fost ca a lansat Thin Red Line concomitent cu Salvati soldatul Ryan, al mult mai cunoscutului Spielberg. E inutil sa spun ca tot prostu’ s-a repezit sa vada « capodopera » spielbergiana in detrimentul filmului aflat in discutie acum. Din ceea ce am citit despre Malick, acest individ seamana f. Mult din punctul de vedere al pregatirilor pt. filmare (ani de zile), al lucrului cu actorii (perfectionist pana la exasperare, secretoman) cu S. Kubrick. A fost si un scandal care s-a lasat cu o acuzatie de plagiat intre cele doua filme, cel al lui Spieberg si cel al lui Malick. Inutil sa spun ca un oligofren expirat din Romania isi compara flatulatia (pe nume Triunghiul Mortii) cu peliculele aflate aici in discutie.
Fight Club, r. David Fincher, 1999
Film de capatai pentru unii, nu m-a impresionat decat spre sfarsit. Multe chestii nu se prea leaga, dar la o asemea poveste nici nu prea au cum. Am tot cautat sa vad cadrul de milisecunda cu penisul dintr-un film porno pe care personajul lui Brad Pitt (Tyler Durden) il proiecta intr-o sala de cinema in timpul filmelor de familie. Fincher e un mare regizor, iar cadrul cu turnurile Gemene care se prabusesc in final a avut putere de premonitie. 9/10
John Wayne
16 Mar 2006, 11:04
The Deer Hunter ***** r. Michael Cimino , 1978
Poate cea mai reusita nunta dintr-un film, asemanari cu celebra secventa a balului din Ghepardul al lui Visconti, numai ca la o scara moderna cu oameni din popor (otelarii din Pennsylvania) proveniti din emigranti rusi.
Cimino genial, atent la orice detaliu, planuri excelente, de o rara expresivitate - Robert De Niro (Michael Vronsky) se uita la
Meryl Streep (Linda), in planul apropiat (fondu) se observa o fata care-i zambeste. Michael nu o vede, e absorbit de Linda. Imaginea devine clara, silueta admiratoarei apare in prim plan. Cand o observa, Michael se piteste dupa tocul usii langa care statea.
Picaturile de vin rosu pe rochia alba a miresei. "Daca nu varsati nici un strop, o sa va mearga bine toate viata". Semn prevestitor a ceea ce urma sa se intample.
Filmul e impartit in trei : the fun part (nunta, betii, flirturi) / scurt episod al vanatorii de cerbi / trecerea brusca la razboiul din Vietnam (elipsa mare de timp, destinul personajelor nu este urmarit pas cu pas, ei sunt infatisati ca prizonieri de razboi), ca sa continue cu viata din linistitul oras industrial de provincie.
The Deer Hunter condamna razboiul fara sa-l arate decat vreo 5 minute (atacul elicoperelor Huey asupra unei asezari rurale vietnameze). Accentul se pune pe viata eroilor inainte de recrutare si pe degradarea iremediabila a destinelor acestora de dupa. Un film si despre razboi fara prea mult puschi puschi, fara prea mult sange si bombe.
Controversele starnite de Vanatorul de cerbi au stopat cariera lui Cimino. Pacat ca acest film nu e apreciat nici acum la adevarata sa valoare. The Deer Hunter ma face ca pe viitor sa urmaresc toate creatiile lui Cimino. 10/10 si clar un nou entry in top 5 personal.
"However as many film historians, authors and critics have already pointed out, the film is never meant to be a 100% accurate depiction of the events in Vietnam. It is not really a Vietnam War picture at all. Instead, it is a focus on the aftermath of war, and how damaging it can be, both physically and mentally, to its participants" IMDB
Oliver Stone ii adresa lui Cimino, pe genericul Plutonului, multumiri. Am sa revin asupra acestui film.
Supastar
16 Mar 2006, 12:19
wow....how many words per second CAN you type??? :w00t:
John Wayne
11 Apr 2006, 11:55
wow....how many words per second CAN you type??? :w00t:
Nu, le aveam scrise in calc.
Christine, r. John Carpenter . SUA 1983
Vazut aseara pe Pro Cinema cu o placerea vinovata, asta e genul ala de filme care la final te face sa te simti prost, cu toate ca nu e porno. Il mai vazusem si acum f. multi ani. Povestea nu este, cum ati fi tentati sa credeti, despre o fata / femeie, ci despre o masina pe care un mic tocilar o readuce la viata, restaurand-o. Treptat se dovedeste ca masina are "suflet", ca este geloasa pe proprietarul ei si ca omoara pe oricine care intervine in relatia lor de iubire. Asta ar fi pe scurt povestea.
Filmul este f. prost si nu merita vazut decat intr-o noapte insomniaca, sau pentru completarea filmografiei lui Carpenter, un regizor de geniu, injurat de multi, care isi merita locul in Hall of Fame-ul cinematografului fie si numai pentru They Live(1988)
5/10
John Wayne
11 Apr 2006, 11:57
Thin red line ... in presa de specialitate, transcriere din revista Pro Cinema, nr. 43, martie 1999
1942. O companie de infanterie americana debarca pe insula Guadacanal pentru a da o batalie decisiva impotriva japonezilor.
"Astfel rezumata actiunea, eticheta genului e fara echivoc. Chiar asa privite lucrurile, La hotarul dintre viata si moarte nu e un film de razboi ca oricare altul. Prima explozie se produce dupa trei sferturi de ceas, prima impuscatura dupa alte zece minute, iar primul trasor la scurt timp dupa aceea. Dusmanul nu apare decat decat spre mijlocul filmului, mai intai printr-un unghi subiectiv al unui japonez la panda indaratul unei mitraliere, apoi prin cateva siluete indepartate care rasar din vegetatia luxurianta, pentru ca mult mai tarziu, dupa prima victorie americana, chipurile sa prinda contur. O vreme esti tentat sa crezi ca lupta se va duce pana la sfarsit impotriva unui dusman nevazut si ca in asta sta originalitatea filmului. Treptat, insa, descoperi ca razboiul este doar pretextul pentru o meditatie despre viata si moarte, in care intrebarile raman fara raspuns (...) Coplesindu-ne cu aceste interogatii, regizorul - scenarist pare a spune ca viata insasi e un perpetuu razboi pe care-l ducem cu noi insine, cu nestiinta noastra, cu slabiciunile noastre : frica, durerea, lasitatea, orgoliul, cruzimea, nevoia de celalat, teama de celalalt ... Cu totii suntem supusi aceluiasi chin in acest razboi in care nu exista invinsi, nici invingatori. Nimic si nimeni nu poate opri drumul inexorabil al vietii catre moarte, si orice batalie castigata impotriva ei este doar un simplu si iluzoriu ragaz. Cei care se vor duce la filmul lui Terrence Malick in ideea ca vor vedea un film de actiune vor fi dezamagiti. Exista momente prelungite de tensiune, momente de barbarie extrema (soldatul cu clestele care colectioneaza maselele mortilor), momente de de lupta propriuzisa. Dar cine nu paseste dincolo de ele nu va simti frumusetea acestui film. Cine nu va simti natura ranita si infricosata (frunzele ciuruite de gloante, pasarile zdrobite, petalele care se inchid la atingerea mainii murdare a soldatului), natura capcana si refugiu, cu respiratia palmierilor si fosnetul nelinistitor al vantului, nu va intelege de ce acest film este printre putinele dovezi de cinema adevarat pe care ni le-a dat in ultimul timp Hollywoodul.
Cei care se vor duce la filmul lui Malick atrasi de numele de pe afis vor fi si ei dezamagiti, pentru ca La hotarul ... e un film cu si fara vedete. Harrelson moare stupid si neasteptat in prima ora. Clooney apare, tot pe neasteptate, pentru o replica la sfarsitul filmului. Cusack intra in cadru, isi face datoria si iese pentru a nu mai reveni. Penn si Nolte rezista de-a lungul celor 3 ore, dar apar numai cand e nevoie. In schimb, Malick impune trei actori foarte putin cunoscuti, pentru care acesta ar putea fi pasul hotarator catre celebritate : Jim Caviezel, Ben Chaplin, Elias Koteas. (....)
Cat despre imaginea lui John Toll si muzica lui Hans Zimmer, este mai bine sa vedeti si sa ascultati acest film. Si totodata sa nu uitati ca dincolo de toti nu exista decat un singur nume : Terrence Malick.
Cristina Corciovescu 6/6 (ratingul apatine autoarei, editor - sef al revistei mai sus amintite, revista scoasa de pe piata din lipsa de vanzari, singura publicatie de gen care avea ceva de spus despre cinema in RO).
Asta asa ca sa dam sursele, nu sa plagiem si sa ne semnam ca si cum "e" ale noastre. ;)
John Wayne
11 Apr 2006, 11:59
25th Hour
Monty, botezat asa de mama sa pentru ca in tinerete era innebunita dupa actorul Montgomery Cliif, este traficant de droguri. Americanul de origine irlandeza vinde moartea alba a mafiei rusesti din New York. Bursant de frunte in studentie, Monty incepe sa plaseze "iarba" colegilor de bani gata pentru as ajuta tatal picat in patima alcoolismului, patima cauzata de decesul timpuriu al sotiei. Monty traieste cu Naturelle, hispanica (sau asa ceva) pe care o intalneste inca din timpul in care aceasta era liceanca.
Irlandezul face avere, dar comite imprudenta de as tine dositi banii si prafurile in canapeaua din sufragerie. Big mistake !
Cineva il toarna, cei de la Narcotice perchezitioneaza apartamentul si gasesc all the goodies inside the couch. Tot ceea ce urmeaza din acest punct este un lung ramas bun pe care Monty si-l ia de la prieteni, tata, logodnica, amici mafioti. Descrierea starilor prin care trece personajul, teama ingrozitoare de inchisoare pe care si-o mascheaza aparent fata de ceilalti, sunt realizate cu acuratetea unui bisturiu chirurgical. Filmul merita vazut cu toate ca are unele alunecari catre un melodramatism exagerat.
Atrage atentia finalul. In drum spre inchisoare, prin vocea tatalui, M. isi imagineaza cum ar fi daca nu s-ar indrepta catre penitenciar si ar lua-o catre desert, cum ar fi daca ar gasi un mic oras prafuit de provincie, cum ar fi daca si-ar gasi o slujba umila, daca si-ar face acte si daca dupa niste ani ar risca sa-i scrie o scrisoare femeii iubite. Aceasta ar veni, ar face multi copii si la varsta parului incaruntit i-ar aduna pe toti in living si le-ar povesti adevarata lui viata, adevaratul nume si cat de norocos este ca se afla cu ei acolo. Cu fatza tumefiata de batai, Monty se trezeste alaturi de tatal sau, in masina, in drum spre penitenciar.
Inca o secventa mi-a atras atentia, aceea in care M. vorbeste in oglinda cu un alter ego al sau care injura chinezii speculanti de fructe, taximetristii pakistanezi, negrii din Bronx, pe Bin Laden, brokerii care jefuiesc pe oricine, bursa, politicienii, orasul ...
9,5 /10
Un Spike Lee veritabil. Am vorbit mereu despre rasismul acestui regizor, cel mai rasist negru din cinema, asa cum a fost deseori etichetat. Nici in A 25-a ora nu se dezminte.
http://www.imdb.com/title/tt0307901/
Difuzat tvr 1
Supastar
19 Jul 2007, 17:49
Un homme et une femme, r. Claude Lelouch, Franta 1966
Anne (Anouk Aimee) este asistenta de platou la studiourile de film din Paris, Jean Louis pilot de curse al echipei Ford - Franta. Cei doi se intalnesc la scoala internat unde isi cresc copiii. Fostul ei sot, cascador, decedat in timpul unor filmari periculoase.
Pelicula incepe dezlanat, cu unele secvente care nu prea se leaga, urmand ca ulterior schimbarea planurilor temporare sa desluseasca poveste intr-o desfasurare logica.
Intrebat de catre Anne despre sotia sa (ambii poarta verighete), Jean Louis tace. In cadrul cursei de la Monte Carlo, pilotul sufera un grav accident in urma caruia intra intr-o coma profunda. Sotia acestuia, care-l iubea foarte mult nu suporta ideea ca il va pierde, si in urma unei caderi nervoase se sinucide. De aici planurile temporare despre care aminteam mai sus se schimba, filmul derulandu-se pana la final sub forma flashbackului pentru a infatisa ceea ce se intampla pana la momentul accidentului. Aflam ca Jean - Louis mai participase la un rally epuizant pe care reusise sa-l termine printre finalisti. Anne, vazand cursa la televizor ii trimite o telegrama : "Bravo ! Te iubesc. Anne." Pana la acel monent intre cei doi nu se intamplase nimic. J. Louis parcurge 6000 de km de la Monte Carlo pentru a o revedea, uimit de curajul ei. Intr-un moment intim, Anne isi aduce aminte de fostul ei sot, cascadorul. Plange. J. Louis o intreaba de ce. "Din cauza sotului", ii raspunde. "Dar e mort". "Nu, pentru mine nu a murit inca".
Finalul face toti banii, de aceea nu am sa-l povestesc aici. Ceea ce se intampla cu cei doi, daca pilotul ranit isi va reveni din coma .... nu ne putem decat imagina.
acu am vazut si eu filmul.
te faci o varza totala in descrierea ta.
lamuriri:
filmul e liniar. flashback-urile sunt povestile pe care si le spun unul altuia: sotul ei e mort. pilotul a intrat in coma participand la Le Mans. sotia lui s-a sinucis. el si-a revenit din coma dupa moartea ei. in prezentul filmului participa la cursa de la Monte Carlo si apoi merge la ea.
un film extrem de placut, dar nicidecum neliniar si nu trebuie sa ne imaginam daca el isi va reveni sau nu din coma. filmul are happy end.
tu n-ai inteles ce se intampla.
Carmine Galante
19 Jul 2007, 20:38
tu n-ai inteles ce se intampla.
Poate ne povestesti varianta ta.
Supastar
20 Jul 2007, 00:18
uite aici autoreferentialitate
lamuriri:
filmul e liniar. flashback-urile sunt povestile pe care si le spun unul altuia: sotul ei e mort. pilotul a intrat in coma participand la Le Mans. sotia lui s-a sinucis. el si-a revenit din coma dupa moartea ei. in prezentul filmului participa la cursa de la Monte Carlo si apoi merge la ea.
Carmine Galante
20 Jul 2007, 07:09
Foarte neclar, sau "varza", ca sa te citez. Eu cred ca tu nu ai inteles filmul....
Carmine Galante
20 Jul 2007, 17:48
Emigrantul(1973) cu Adriano Celentano in rol principal.
Foarte misto filmul ca atmosfera, aduce un pic cu Nasul (prima parte). Reconstituiri fidele de decor, strazi, costume, masini etc... bani multi cheltuiti. Din pacate povestea are multe lipsuri. Nu se intelege cum a ajuns tatal lui Peppino Cavallo in America, de ce fii-su care a plecat in State ca sa-l caute abondoneaza ideea la un moment dat, iar trecerea protagonistului de la lustragiu, vanzator de ziare, circar, vagabont care doarme in parc etc la statul de mare gangster cu vila si piscina e in ceatza. Intr-un final se releva faptul ca ucigasul tatalui lui PEPPINO e chiar seful acestuia, capo di tutti capi, care dintr-un sentiment de vinovatie il luase pe lustragiul muritor de foame dupa strada si-l facuse un fel de adjunct, cu toate ca acesta nu stia nici macar sa traga cu arma.
Un film placut, cu un aer de epoca reusit, cu un mare plus fata de multe din peliculele cu mafioti pe care le-am vazut eu.
7/10
Finalul e a la Titanic cu happy end.
http://www.imdb.com/title/tt0070028/
Supastar
21 Jul 2007, 22:35
Foarte neclar, sau "varza", ca sa te citez. Eu cred ca tu nu ai inteles filmul....
recunoaste:
i'm right and you're wrong!
Carmine Galante
21 Jul 2007, 22:44
recunoaste:
i'm right and you're wrong!
E invers.
Supastar
21 Jul 2007, 22:47
serios acu, un homme et une femme este liniar presarat doar cu flashback-uri, dar care sunt intotdeauna povestite de catre unul din cele 2 personaje titulare celuilalt. si apoi se revine la firul epic.
tipul s-a trezit din coma inainte sa inceapa filmul!
Kaboul Football Club , http://www.imdb.com/title/tt0816546/ , vazut intamplator pe TVR Cultural. Documentarul este atat de popular ca nici nu are referinte pe IMDB, merita vazut. De fapt filmul nu este despre echipa de fotbal a Afganistanului ci despre eforturile unor oameni de a incerca sa traiasca o viata cat de cat normala intr-o tara macinata pana la os de razboi. Merita vazut daca-l prindeti in reluari, emotioneaza. 10 / 10
p.s.
Ar trebui sa deschideti o sectiune de documentar pe forum.
vBulletin® v3.5.8, Copyright ©2000-2025, Jelsoft Enterprises Ltd.