Eternal Sunshine of the Spotless Mind

[Ambra Blu]

Ieri mi l-a dat si mie cineva, si zic ca merita sa stea aici, in patria desenelor animale. Bagati discutii grupa mare!

ps; in cazul in care iar se gaseste vreunu' sa nu se prinda, am zis totu' la caterinca; filmul e misto.

[capitain]

michael gondry rulz!
am si bjork volumen si massive attak: eleven promos, care mi-au placut la nebunie! abia astept sa fac rost de film! (te oferi cumva???)
nu mai vorbim de kaufman!

[Ambra Blu]

abia astept sa fac rost de film! (te oferi cumva???)


cere-mi-l si ti se va da. in schimb, te oferi cumva?

[Leonard]

a aparut dvd-rip? pe dc++ am gasit doar versiune mpg trasa din cinema :( m-am gandit sa mai astept

[MinRep]

Filmu' asta are, totusi, sanse sa ajunga in Romania? La cinema evident...

[PoliFanAthic]

Sanse are. Dar pana la materializarea lor mai e. Eu astept o versiune buna de downloadat pana vine la noi la cinema.

[robertcj]

l-am vazut la cinematograf si imi e rusine sa spun dar e un film la care am adormit. Jim Carrey nu are ce cauta in acest registru de personaje, nu se mai poate. Eu cand ii vad mutra tot Ace Ventura vad in fata.
Plictisitor de-a binelea.

[zizi]

l-am vazut la cinematograf si imi e rusine sa spun dar e un film la care am adormit. Jim Carrey nu are ce cauta in acest registru de personaje, nu se mai poate. Eu cand ii vad mutra tot Ace Ventura vad in fata.
Plictisitor de-a binelea.

aceate ganduri spun multe despre tine. eu nu m-as lauda...

[robertcj]

mi-am expus punctul de vedere. Trebuia sa intelegi ca Jim Carrey nu are ce cauta in astfel de filme. Tocmai din acelasi motiv nu mi-a placut Man on the moon.
Probabil m-am asteptat sa vad o comedie si am intrat la un film prea serios si cam la fel au facut si spectatorii in sala de cinema care au cam iesit. Cel mai bun film care l-am vazut in ultimul timp ramane tot Zatoichi

[Ambra Blu]

mi-am expus punctul de vedere. Trebuia sa intelegi ca Jim Carrey nu are ce cauta in astfel de filme. Tocmai din acelasi motiv nu mi-a placut Man on the moon.
Probabil m-am asteptat sa vad o comedie si am intrat la un film prea serios si cam la fel au facut si spectatorii in sala de cinema care au cam iesit. Cel mai bun film care l-am vazut in ultimul timp ramane tot Zatoichi

Acum nici eu nu cred ca subiectul unuia care isi sterge mintea sa uite o fata face in mod necesar un film deosebit. Dar nici cu Zatoichi nu mi-e frica, un film la fel d eprafuit ca alea ale lui Kurosawa.

[BeNnY]

mi-am expus punctul de vedere. Trebuia sa intelegi ca Jim Carrey nu are ce cauta in astfel de filme. Tocmai din acelasi motiv nu mi-a placut Man on the moon.
Probabil m-am asteptat sa vad o comedie si am intrat la un film prea serios si cam la fel au facut si spectatorii in sala de cinema care au cam iesit. Cel mai bun film care l-am vazut in ultimul timp ramane tot Zatoichi

Problema ta daca te-ai asteptat sa vezi o comedie! Scria foarte clar ca nu e comedie! Si Man on the Moon si The Majestic mi-au placut!

[PoliFanAthic]

Unde scria?

[BeNnY]

Genre: Comedy / Drama / Romance / Sci-Fi

Cand e Comedy alaturi de Drama si alte genuri e cam clar ca nu te poti astepta la o comedie gen Ace Ventura

[PoliFanAthic]

E relativ de clar.

[BeNnY]

E indeajuns de clar pentru a nu te astepta la o comedie Ace Ventura

[PoliFanAthic]

Mda, asta asa e...dar Carrey si-a facut din pacate o imagine de buffon si orice film in care este creditat cu un rol principal, se asociaza in mod automatic la o "comedie tembeloida".

[EgoN]

vazut, placut...iar despre jim carrey: eu unul consider rolul din Man On The Moon unul dintre cele mai bune din ultimii ani...(iar in eternal sunshine joaca la fel, f. bine)
scenariul desi cam intortocheat pe alocuri (deh, charlie kaufman style) e "manipulat" de gondry cu multa maiestrie si simtire (mi-a placut mult alternanta cadrelor sofisticate cu unele simple de tot si cu o muzica de "legat prietenii")

[apathic_me]

Cum maine la TIFF unii dintre noi (nu si eu) vor avea ocazie sa asiste la premiera filmului „Eternal sunshine of the spotless mind” in Romania iar ieri „TVR1” a avut bunavointa sa difuzeze in miez de noapte „Adaptation/Hotul de Orhidee”, m-am gandit ca ar fi un moment potrivit pentru a posta pe acest forum cateva ganduri legate de Charlie Kaufman si filmele sale, in special de ultimul dintre ele.

Nu o sa ma apuc acum sa povestesc actiunea filmului. Totusi daca nu l-ati vazut, cel mai bine ar fi sa nu cititi nimic din ceea ce urmeaza. Urmeaza niste pareri neavizate, cam lungi si plictisitoare, despre acest film.

Am fost indeajuns de neinspirat incat sa citesc acum ceva vreme un scenariu pentru un film care inca nu aparuse pe ecrane si nici macar nu avea de gand sa apara prea curand. Din nefericire, scenariul mi s-a parut, oarecum previzibil, extraordinar de bun. Se numea, ati ghicit, „Eternal sunshine of the spotless mind”.

Daca nu stiati (desi ma indoiesc), scenariul pentru „Eternal sunshine of the spotless mind” este scris de Charlie Kaufman.

Charlie Kaufman, pentru cei care au deschis televizoarele mai tarziu, este autorul filmelor de lungmetraj „Being John Malkovich”, „Adaptation”, si a putin cunoscutelor, dar la fel de lungmetraje, „Human Nature” si „Confessions of a dangerous mind”. Autor poate parea mult spus pentru un scenarist de Hollywood, dar in acest caz particular se potriveste cum nu se poate mai bine. De regula, scenaristul este la Hollywood arhinecunoscut, exceptand cazul in care scenaristul este totodata si regizor. Filmele sunt privite ca apartinand regizorului, scenaristul facand mai mult figuratie prin generic, impreuna cu alti necunoscuti la fel de notorii.
Cu toate acestea, in cazul de fata, lucrurile stau putin altfel. Regizate de Spike Jonze, BJM si Adaptation sunt, pentru majoritatea cunoscatorilor, filmele lui Kaufman.

Eu unul am ramas fascinat vizionand (din greseala) BJM. Nu ma asteptam la ce s-a intamplat acolo, asa ca socul a fost cu atat mai mare. Iar cand mi-a venit ideea sa ma interesez de acest film pentru a-mi astampara curiozitatea crescanda capatata dupa vizionari repetate, primul amanunt care m-a interesat a fost sa aflu cine a scris scenariul pentru film si ce altceva a mai facut el in viata.

Este drept ca faima lui Charlie Kaufman se datoreaza in buna masura filmului Adaptation (Hotul de orhidee). Nu ca ar fi acesta vreo capodopera, insa ar fost greu sa nu il remarce lumea cand unul din personajele principale al acestui film este un scriitor pe nume Charlie Kaufman, care asuda din rasputeri (la propriu) sa scrie scenariul filmului pe care-l urmarim. Si daca nu era de ajuns doar atat, in film mai apare si un alter-ego al alter-ego-ului, Donald Kaufman (fratele geaman al lui Charlie Kaufman, personaj fictiv, care a reusit totusi performanta de a fi nominalizat la Oscar, impreuna cu fra-su, pentru cel mai bun scenariu adaptat).
Adaptation nu m-a lasat in cea mai buna stare posibila. Ceea ce s-a intamplat in ultima parte a filmului m-a facut sa urasc acest film. Cu toate acestea, este unul dintre filmele mele preferate. Adaptation este un film extraordinar despre cum s-a facut un film prost, filmul prost fiind din pacate chiar Adaptation (Silly, isn’t it?).

Atat BJM cat si Adaptation l-au avut ca regizor pe Spike Jonze. Ambele s-au bucurat de un succes considerabil. Nu acelasi lucru se poate spune si despre Human Nature, prima colaborare intre Kaufman si Michel Gondry. Human Nature (aparut in 2001, inainte de Adaptation si dupa BJM) a fost un dezastru din punct de vedere financiar (nici critica nu a fost mai blanda cu el). Este greu de spus cine este vinovat pentru insuccesul numit Human Nature: Kaufman-pentru scenariu, sau Gondry-pentru regie (ar mai exista si o a treia varianta sau chiar o a patra)
Oricum, dupa un asemenea esec, un nou proiect Kaufman-Gondry parea ciudat. Ceea ce nu se prea stie este ca Gondry ar fi vrut initial sa regizeze BJM. Cam greu de infaptuit, pentru ca se ocupa altcineva de a aceasta (Spike Jonze). Gondry, pana in acel moment cunoscut pentru scurtmetraje, fie acestea videoclipuri (Protection-Massive Attack, majoritatea Bjorkurilor, si altele), fie spoturi publicitare foarte premiate, i-a propus lui Kaufman o idee de scenariu (destul de banala in sine, vezi si puzderia de filme cu subiect asemanator aparute in ultima vreme), preluata de la un prieten artist, Pierre Bismuth: cineva iti trimite o scrisoare in care esti anuntat ca ai fost sters din memoria sa. Cum de la o simpla idee spusa intr-o fraza si pana la transpunerea intr-o pelicula e cale lunga, Gondry a trebuit sa se multumeasca in momentul respectiv cu un alt scenariu de-al lui Kaufman. Asa a aparut Human Nature.

Intre timp, scenariul pentru film a fost scris, iar Eternal sunshine a ajuns sa fie turnat, undeva pe la inceputul anului 2003. Initial era programat sa-si vada spectatorii in toamna anului 2003. In cele din urma, a iesit pe ecrane (nu in Romania) in martie 2004.

S-a intamplat ca transpunerea cinematografica a scenariului „Eternal sunshine of the spotless mind” sa nu-mi placa. Intr-adevar, poate asteptarile prea mari pentru acest film si faptul ca am vizionat un screener au contribuit in acest sens. Aveam asteptari exagerate de la Eternal sunshine of the spotless mind si asta pentru ca aveam impresia ca a fost cel mai bun scenariu pe care l-am citit eu vreodata. Ar fi avut o oarecare relevanta acest fapt daca as fi citit cel putin 100 de scenarii (sau macar 50) pana sa ajung la el. Dar nu citisem decat vreo 2 sau 3, intamplator scrise toate de Kaufman.

Sa luam pe rand cateva din nemultumirile legate de acest film, nu intotdeauna in ordinea importantei:

Cea mai mare nemultumire o constituie modul in care a fost regizat. Nu ma pricep in domeniul asta (cum nu ma pricep nici in celelate), insa, dupa parerea mea, principalul vinovat pentru modul in care arata filmul este Michel Gondry. Giumbuslucurile lui Gondry au distrus un scenariu bun, lasandu-ma sa admir aproape doua ore de incoerenta, subtila si placuta uneori, dar frustranta si dezamagitoare per ansamblu. Filmul a semanat cu un vis nesemnificant si incoerent (genul pe care nici macar nu ti-l amintesti cand te trezesti), cand ar fi trebuit sa fie un cosmar induiosator, foarte puternic si mult prea greu de uitat.
Impresia care ma stapanea privind acest film era aceea a vizionarii timp de doua ore a MTV-ului (nu asta romanesc): o insiruire de videoclipuri, inegale ca valoare si ca stil, intrerupte de calupuri de publicitate asemenea videoclipurilor. Imagini plicitisitoare, lipsite de valoare, urmate de sclipiri greu de anticipat, care se pierd mai apoi in complicatii vizuale inutile, deturnandu-mi atentia de la ceea ce ar fi trebuit sa ma intereseze cu adevarat. Dupa doua ore de MTV nu ramai cu prea multe.
Pe alocuri, Gondry reuseste sa creeze momente emotionante, dar prea putine si prea scurte, filmul ducandu-se de foarte multe ori in balarii (sau „off the map”, pentru a ma exprima altfel).
Se poate argumenta ca incoerenta pe care o aduc eu in dicutie este indispensabila filmului, in ideea ca pana la urma acesta nu este decat visul lucid al unui personaj (Joel) care este nevoit sa uite tot ce a trait printr-un proces dureros de anamneza. Dar nu despre o astfel de incoerenta este vorba in Eternal sunshine, ci mai degraba depre una a trairilor.

Daca ar fi fost regizat cum trebuie, filmul asta ar fi fost dementa. Asa cum il vedeam eu, era de o intensitate insuportabila, neexistand pauza, doar curgere in amonte de amintiri, neuroni si sinapse dezintegrandu-se, timp sters, calatorind o ora si jumatate in mintea lui Joel aflata in descompunere constienta. Un film care m-ar fi lasat in urma vizionarii intr-o stare de nervozitate intelectuala sora cu dementa fizica. Nimic din toate acestea nu s-a intamplat. In schimb, din motive care-mi scapa, filmul a fost in unele momente, in care chiar nu ar fi fost cazul, ingrozitor de lent, inexpresiv, si, mai grav, lipsit de toate momentele emotionante existente in primul draft al scenariului.

Viata ca-n filme sau filme ca-n viata!
Una din obiectiile aduse filmului de mai toti cei carora filmul nu le-a placut este ca personajele sunt construite de asa maniera, incat nu exista empatie in randul privitorilor pentru ele. Asta in cel mai bun caz, pentru ca unii de-a dreptul urasc cele doua personaje (in special pe Clementine), considerandu-le niste fiinte ratate care nu-si gasesc locul intr-un film, oricare ar fi el.
Chiar daca nu mi-a placut filmul, nu prea sunt de acord cu aceasta obiectie. Este adevarat ca in film personajele nu mi-au spus aproape nimic, dar in varianta scrisa personajele mi s-au parut cel putin interesante.
Filmele (si in general cam tot ceea ce inseamna literatura) fac din plin apel la narcisismul privitorului, fortandu-l pe acesta sa se identifice cu „eroii”, cu personajele pozitive. Cum fiecare dintre noi are tendinta egocentrica de a se considera inzestrat cu foarte multe calitati (morale si de alta natura), este normal ca majoritatea produselor fictionale sa prezinte astfel de arhetipuri ale vitejiei, bunatatii si bla-bla-bla-ului suprem. Pana acum ceva vreme, rare erau exceptiile in care nu apareau astfel de „eroi”. De ceva vreme, si din ce in ce mai des, se gasesc si alte tipuri de eroi, pe care niste minti luminate i-au numit „antieroi”. Au existat dintotdeauna astfel de „antieroi”, numai ca scopul principal al existentei lor virtuale era de a starni hohote de ras.
„Antieroii” actuali, desi provoaca uneori amuzamentul, se comporta foarte ciudat: la fel ca si „eroii”, ei fac apel la narcisismul privitorului, care se identifica fara prea mari impotriviri cu acesta. Cum este posibil asa ceva? Dintr-un exces de constiinta (de sine), si poate de pierdere a unei referinte morale (raul si binele ducandu-se care-ncotro), individul modern (sau mai degraba postmodern) a incetat sa se mai identifice cu „eroii”, care au devenit niste imagini inaccesibile, departe rau de ceea ce se considera ei a fi sau ar putea fi. Ma indoiesc ca generatiile anterioare erau mai putin ratate decat cele actuale („Suntem cu totii mai mult sau mai putin niste ratati”, ca sa-l citez rupt din context pe Cioran), dar macar aveau ignoranta placuta de a se vedea altfel decat ar fi trebuit.
Astfel, este relativ usor de inteles motivul pentru care Joel Barish si Clementine Kruczynski nu sunt pe placul multora dintre privitori. Sunt personaje atipice si potential antipatice: Joel este un introvertit mediocru iar Klementine, a fucked-up girl fara prea multa personalitate (cu tot cu parul ei intens colorat si schimbat in functie de vremea de afara).
Cine este atent la filmele lui Kaufman, observa ca personajele sale se incadreaza cu succes in categoria de „antieroi” (si nu intamplator): Craig Scwartz in BJM, Charlie Kaufman in Adaptation, Chuck Barris in Confessions of a dangerous mind si, in cele din urma, Joel Barish si Clementine Kruczynski in Eternal sunshine of the spotless mind (singurul antierou veritabil ramine totusi Craig Schwartz).
Nu intamplator, pentru ca scenariile lui Kaufman sunt o reactie la excesul de personaje si intamplari exemplare prezente in majoritatea filmelor de la Hollywood. Elementul nociv al acestor productii identificat de Kaufman este legat de perpetuarea unor iluzii a caror infaptuire improbabila este cautata mai apoi in realitate. Presiunea pe care astfel de filme o exercita asupra oamenilor este imensa, tendinta de imitare a povestilor exemplare (de dragoste sau de alta natura) fiind irezistibila. Orice relatie este privita prin prisma celorlalte perfecte imaginate in filme. Dar „[...] life isn’t like that. It just isn’t.” si tocmai de aceea se ajunge in situatia de a fi mereu frustrat de neimplinirile garantate de filme.

Kate Winslet si Jim Carrey s-au achitat fiecare cum a trebuit de rolurile avute. Jim Carrey a reusit unul dintre rolurile lui foarte bune iar Kate Winslet a reusit cu succes sa dea impresia unei fucked-up girl. Cu toate acestea cuplul Kate Winslet si Jim Carrey a jucat prost, in sensul ca nu mi-au dat impresia unei legaturi afective intre cei doi nici macar in momentele de inceput ale relatiei. Si n-ar fi trebuit sa fie vreo problema. Cele doua personaje sunt complementare, asa ca atractia reciproca ar fi parut naturala. Poate ca alti actori in locul lor ar fi reusit ceva mai bine sa creeze atmosfera.

Din ce am vazut, Eternal sunshine of the spotless mind este filmul cel mai bine primit de catre critici si, mai ales, de catre spectatori. A facut deja ceva bani incat sa-si acopere cheltuielile de productie si promovare estimate la 30 mil. $ (20. mil productia si 10 mil $ promovarea). Se pare ca majoritatea spectatorilor, spre deosebire de mine, a ramas fascinata de acest film. Imi pare rau ca nu mi s-a intamplat si mie.

[MinRep]

Mie mi-a placut "Eternal Sunshine of The Spotless Mind".

Bine, e cam overrated de critica americana si sunt convins ca Gondry nu a fost cea mai buna alegere pentru regie, dar parerea mea e ca montajul putea fi gandit altfel.

Povestea, in schimb, mi s-a parut foarte originala, dar un pic lungita prin modul de inlantuire al amintirilor. Ceea ce mi-a placut cu adevarat este ca, din perspectiva mea, aici nu avem de-a face cu o poveste de dragoste, ci, mai mult, cu povestea unui om. Aproape tot filmul se petrece in mintea lui Joel, deci, de aici, toate amintirile sunt prezentate din perspectiva lui. Pana la sfarsit, nu aflam motivul pentru care relatia lor esuaza, nu aflam motivul pentru care Clementine isi sterge memoria (Lacuna - ce nume!), traim aceeasi nedumerire ca si personajul principal si suntem martori la suferinta lui si la dorintele pe care le are (daca ar fi facut aia, daca nu ar fi facut aialalta etc. etc. etc.).

Trist este cel de-al doilea plan al povestii, care-i implica pe Kirsten Dunst si Tom Wilkinson. Despre al doilea nu stiam ca joaca in film (nu am fost atent la distributie) si a fost o surpriza cand a aparut. Amandoi isi interpreteaza rolurile subtil, seducator, fara impulsivitate, in opozitie cu interpretarile lui Carrey si Winslet (ajung si acolo). Mi-a fost doar dor de accentul british al lui Wilkinson din "Gol pusca".

Elijah Wood a fost si el tare de tot! Un rol neobisnuit pentru el (de fpat, fiacare actor a primit un rol neobisnuit aici), in care arata ca are talent si la chestii mai serioase, nu numai "Lord Of The Rings" (no offence)...

Si, fiindca eu consider ca filmul asta a supravietuit prin actorii care dau viata personajele, am ajuns la Jim Carrey si Kate Winslet. Din start spun ca ea isi juca rolul mai bine. Cand a aparut, a fost o surpriza totala si nu mi-a venit sa cred ca ea incerca sa joace pe langa DiCaprio in "Titanic". Dar nici Carrey nu este chiar mai prejos. Deocamdata, este cel mai bun rol al sau si reuseste sa traca printr-o gama diversa de tehnici de interpretare. Nu lipsesc nici strambaturile ocazionale, dar care aici au mai mult decat efectul comic (vezi scena cand se intinde pe covor cu sos pe gat, in care el incearca, oarecum disperat, sa salveze relatia), nu lipseste nici schimbare vocii (scena de la cinema), dar personajul este unitar, iar Carrey reuseste sa-l aduca intr-un contur bine definit. Pentru ca, asa cum am spus mai sus, el este cel despre care aflam cele mai multe - totul...


Si muzica a fost interesanta... Despre partile negative nu mai comentez... ;)

[Leonard]

subscriu la ce a scris apathic_me desi nu am citit scenariul ca el (n-are rost sa comentez prea mult fiindca a scris destul si sunt de acord). ideea e misto dar rezultatul dezamagitor. scartaie zdravan la capitolele regie, imagine, joc actoricesc (nu neaparat ca joaca prost dar nu prea au ce sa joace toti iar Carrey nu prea se potriveste deloc, parca joaca chinuit). cel mai slab dintre filmele pe scenariu de Kaufman.
nota 6/10

[Mala Portugal]

Nici pe mine Eternal Sunshine nu m-a dat pe spate. E adevarat ca l-am vazut duminica , in ultima zi a tiff-ului, dupa ce vazusem alte 4 filme inainte..
so poate n-aveam dispozitia necesara. Imi place sa iau filmele unu' cate unu' si la le savurez, nu asa, la calup...da' nah...asta a fost neajunsul TIFF-ului- prea mult in prea putin timp.
Si, in plus, privirea imi era obturata de un imens coc roscat din cauza caruia, mare parte din film, n-am vazut decat 2/3 din ecran .
Enfin, facand abstractie de numerosi carlionti care mi-au invadat ecranul, nu m-a deranjeaza Kaufman cu obsesia lui de a diseca creiere in schimb, m-a lasat rece joaca de-a regizorul a lui Gondry.
Poate am fost eu mult prea fascinata de Vanilla Sky sa mai gust orice mi se ofera pe felia asta.

[keyzer soze]

super filmul!
putin cam inabil ca regie, dar scenariul face toti banii... iar jim e chiar mai bun decat in 'man on the moon', incredibil

[zizi]

putin cam inabil ca regie,

??????????????????????

[Ambra Blu]

super filmul!
putin cam inabil ca regie,

????

[Leonard]

Human Nature e un film grozav, asa ca nu stiu a cui vina e ca Eternal Sunshine a esuat in halul asta. Probabil actorii. Tim Robbins evident e cu 2 clase peste Jim Carrey si Patricia Arquette peste Kate Winslet s.a.m.d. Dar si povestea e mai slaba, mai putin credibila, in plus lipseste orice urma de umor in comparatie cu Human Nature.

[Nae]

cred ca este un film care merita vazut, pentru toti. nu cred ca poti zice, bun sau prost, oricum este relativ... pentru orice gust scenariu da tot, si la fel si pentru felul in care fiecare il interpreteaza. in privinta asta este genial, si mesajul este clar si misto facut.
jim carrey nu joaca mai bine decat in man on the moon, dar nici nu este prost. este convingator pentru rolul lui, si nici kate nu sparge, dar amindoi intra in poveste si o fac..... tare credibila, as-i putea zice...
mi-a palcuts i kaufman din nou si-a aratat tot talentul. pe el si ideie se bazeaza totul. daca n-ar fi decupajul care este, nu ar fi fost decat o poveste de dragoste chicioasa... dar asa... mi-a palcut

[PoliFanAthic]

Ce-i cu atata chibit pe-aici? Filmul e bestial! O fantezie mai debordanta decat cea a lui Kaufman nu am mai intampinat, desi tare mi-as dori sa o fac. Nu e doar "punct ochit, punct lovit", ci e mult mai mult: probabil cel mai revigorant film de dragoste al ultimilor ani. Intr-adevar este putin cam lent pe alocuri, dar pana in final se merita intru totul. Precum zicea Clementine: I'm not a concept...I'm just a fucked up girl looking for my own peace of mind.

[Gaandalf]

Jim a dovedit shi cu filmul asta k poate mai mult decat filmele lui comedie in kre este incredibil de funny. Nu toate filmele au fost amuzante dar el este cel mai tare in meserie. Shi spun asta k am vazut multe clipuri de la Comedy Central :lol: The man's crazzzy! :shock:

Este unul din cele mai frumoase filme. Pe mine subiectul m-a inmuiat iar finalul m-a daramat psihic.
i :love: this movie!

[apathic_me]

Aici: http://www.cinemagia.ro/soon.php?&hist=0
scrie cum ca ar aparea curand si pe la noi. Asta pentru cine ar mai dori sa-l vada si la cinema.
Urata traducerea- "Stralucirea eterna a mintii neprihanite"

Imi cer scuze pentru textul kilometric din pagina anterioara! Sper ca n-ati avut ragazul sa-l cititi.

[keyzer soze]

seninatatea, nu stralucirea...
astia chiar nu stiu ca alexander pope a fost tradus in romaneste?
or they simply just don't give a f ?

[MinRep]

Aici: http://www.cinemagia.ro/soon.php?&hist=0
scrie cum ca ar aparea curand si pe la noi. Asta pentru cine ar mai dori sa-l vada si la cinema.
Urata traducerea- "Stralucirea eterna a mintii neprihanite"
Cam tarziu... Si traducerea cam aiurea... Oricum cinefilii din Romania l-au cam fumat!

[PoliFanAthic]

Sunt tare curios pe unde o sa si apara mintea neprihanita, adica in ce orase.

[MinRep]

Sunt tare curios pe unde o sa si apara mintea neprihanita, adica in ce orase.
Nu-ti fa sperante prea mari... :(

[notorious]

Oricum cinefilii din Romania l-au cam fumat!


eu l-am 'fumat' abia acum, si mi-a placut la nebunie. eu cred ca gondry e un stilist de geniu, convingandu-ma cu doar un film ('eternal sunshine of the spotless mind') si o reclama (aia de la 'marca inregistrata' cu niste indivizi cu capete de soareci angajati sa recupereze o felina rapita !).

este al doilea film in top-ul meu de anul asta dupa 'dogville'.

[Ambra Blu]

seninatatea, nu stralucirea...
astia chiar nu stiu ca alexander pope a fost tradus in romaneste?
or they simply just don't give a f ?

I decided to go where springs not fail and out of the swing of the sea

[Blanche]

cred ca este un film care merita vazut, pentru toti. nu cred ca poti zice, bun sau prost, oricum este relativ...

Poate sa nu-ti placa, dar sa poti sa zici ca e prost n-as prea crede ... are si relativitatea asta limitele ei :)

Eu l-am vazut acum 2 zile ... Frumos regizat, mi-a placut

[apathic_me]

Vazut la cinematograf, filmul a fost ok. Nu m-a mai plictisit si enervat ca la prima vizionare. Si a fost indeajuns.

[keyzer soze]

si a fost indeajuns ???????????????
de ce trag clopotele... :shock:

[notorious]

singurele faze care m-au deranjat au fost alea cu jim carrey schimonosindu-se in chip de copilas. jim carrey oblige...

[BeNnY]

Cum se numeste melodia din trailer? Sau nu stiu daca era trailer, era o chestie care a fost data la F&TV pe Prima, sau, pula mea, unde era! Are cineva idee?

[apathic_me]

Cum se numeste melodia din trailer? Sau nu stiu daca era trailer, era o chestie care a fost data la F&TV pe Prima, sau, p*** mea, unde era! Are cineva idee?

Una din urmatoarele:
-"Mr blue sky" - ELO
-"Light & Day" - Polyphonic Spree's
-"Everybody's Gotta Learn Sometime" - Beck

[BeNnY]

-"Light & Day" - Polyphonic Spree's


Era. Multumesc mult!

[notorious]

eu intotdeauna cand vreau sa aflu numele unei melodii dintr-un film, caut pe imdb, la pagina filmului respectiv, la soundtrack listing.

[BeNnY]

Nu stiam ca la soundtrack listing gasesc si melodiile din trailer + acolo sunt vreo 10 melodii, mi-a fost mai usor sa intreb daca stie cineva si sa downloadez 3 melodii in loc de 10

[^Neo^]

Si totusi nu mi-a raspuns nimeni de ce a rulat doar vreo doua saptamani in Bucuresti :(( Stie cineva cand anume mai sunt sanse sa revina pe marile ecrane din capitala pt. ca sunt multi doritori... care l-au scapat!
Emanuel, poate ai tu niste informatii...
Merci anticipat.
La cat mai multe filme bune... Bafta tuturor. Si multa sanatate ca-i mai buna decat toate.

[KORBEN]

inteleg ca o sa apara in brasov
daca ai drum p`acolo...

[capitain]

de ce a stat atat de putin pe ecrane??

[PoliFanAthic]

Ca sa ne faca-n ciuda. Eu stiu? O noua tactica brilianta, marca distribuitorilor.

[ricutza]

am reusit intr-un final sa vad si eu acest film...nu de alta dar il am pe cd de vreo 3 luni si nu mi-am facut pana acum timp si pentru el!
filmul mi-a placut super mult....kaufman mi se pare genial...cred ca e primul scenarist pe care chiar l-am remarcat si m-as duce la un film al carui scenariu il semneaza, fara sa mai stiu absolut nimic nici de distributie, nici de regizor! omul mi se pare ca are o mica obsesie legata de mintea umana, dar atata vreme cat abordeaza aceasta idee in situatii total diferite, nu am nici o problema cu ea.

mi-a placut mult de Jim Carey...imi plce ca a inceput sa abordeze si altfel de roluri...era pacat sa se iroseasca cu rolurile gen Ace Ventura. si Kate Winslet mi s-a parut o alegere potrivita...eu chiar nu am ce sa-i reprosez si mi s-a parut extrem de credibila si naturala chiar (in fond cred ca asta e si ideea de a fi un actor bun).

cat despre subiectul filmului, mi s-a parut deosebit de original si bine tratat...mi s-a parut super marfa ca persoanele care beneficiau de tratament se intorceau la aceleasi obsesii de care incercasera sa scape...si mi-a placut si scena in care ea pune la casetofon inregistrarea de la consultatie...reactia lui mi s-a parut super potrivita!


minrep, ai zis ceva de faptul ca tu ai fi vazut filmul montat altfel...altfel cum? nu prea am inteles chestia asta...

[Ambra Blu]

Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Erase and rewind
Cause I/ve been changing my mind
The Cardigans


Sa privesti Eternal Sunshine of the Spotless Mind; e ca si cum ai urmari un CD invirtindu-se si te-ai intreba unde incepe si unde se opreste. Doi DJ si-au impreunat mintile intr-un turntables session de 141 de minute: unul dintre ei este Michel Gondry, francezul care a ambalat in videoclipuri sunetele celor de la Massive Attack, Bjork & co, si a imbracat-o pe Patricia Arquette in blana de maimuta (Human Nature). Celalalt, scenaristul, este Charlie Kaufman, avind deja la activ un film dubios, ‘Adaptation’, si fiind, totodata, si autorul unui ghid de calatorit prin minti: ‘Being John Malcovich’.

Play. In ‘Eternal…’ cei doi DJ il freaca la capul de redare a memoriei pe Joel (Jim Carey), fugarindu-l pe suprafata discului inainte si-napoi, pina va sar voua CD-urile pirat din PCuri, incercind sa intelegeti de unde si pina unde. Unde vrea sa ajunga Joel este destul de simplu, intr-un fel de Final Home, cum ar zice DJ Krush, inapoi la origini, in punctul fix care ii confera echilibru. Cum ii sta bine oricarui barbat, punctul de echilibru pe harta mintii lui este o femeie. In filmul de fata, femeia este Clementine (Kate Winslet). Clementine il cunoaste pe Joel pe o plaja, asa incepe filmul, si tot asa se si termina, dar lucrul asta nu inseamna ca ‘Eternal…’ are deja clasica structura circulara pe care filmele ciudatele ne-au invatat s-o intuim. Asta dintr-un motiv simplu: povestea se schimba continuu si, ceea ce intial parea expozitie, poate sa devina foarte usor deznodamint. Fanii lui Robert McKee si ai structurii scenariului hollywoodian in trei acte pot sa se culce linistiti: filmul asta nu e pentru ei. Cei care au mai calcat prin realitatile subiective ale lui Philip Kindred Dick, prin ‘12 Monkeys’ sau prin scurt-metrajul ‘Our Man’ pot sa inteleaga mai usor ca ‘Eternal…’ este un soi aparte de labirint vizual, rotund ca un CD si la fel de inselator: il vezi tu mic si inofensiv, dar ascunde multe dincolo de suprafata argintie.

Rew. Joel se indragosteste de Clementine si Clementine se indragosteste de el. Au impreuna o relatie, pe care fata - cine altcineva - se decide sa o rupa intr-un mod original: apreleaza la serviciile unei firme, numite, cum altfel, Lacuna Inc, care-i sterge din memorie toate amintirile referitoare la Joel. Confuz intial, apoi socat si deprimat, Joel merge la aceeasi firma, pentru a si-o scoate pe Clementine din cap. Baietii de la firma ii cer sa ii aduca toate obiectele care au vreo legatura cu fata si, pe baza emotiilor pe care Joel le resimte la vederea lor, il monitorizeaza si delimiteaza harta mentala marcata de Clemetine. Il supercableaza, dau drumul la hi tech si, pusi pe pilot automat, incep sa fumeze marijuana. Operatiunea de amneziere mecanica merge prost, pentru ca, odata ajuns in propria-i minte si revizitind locurile si timpurile cind el si fata se iubeau, Joel se razgindeste. Sa renunte la memorii, ar insemna sa renunte la iubire, fie ea si la diateza pasiva. Fuga lui prin diverse locatii si timpuri psihologice, ajungind din acum in atunci, revazindu-se pe sine, posedat de un acut sentiment al déj�* vu-ului, este strabatuta de licarirea unora dintre cele mai lirice pasaje pe care le-am vazut in vreun film.
Citeam undeva cum ca Gondry ar fi comis un film sobru din punct de vedere vizual, departe de videoclipele cu Massive. Astea sint insa basme: ‘Eternal…’ este ca un vis lucid, comprimind foarte bine timpul si spatiul prin tehnici vizuale extrem de originale. De exemplu, Joel fuge dintr-o librarie Barnes and Noble, in timp ce aplicele de pe tavan se sting repede in urma sa, lasind cadrul intunecat complet exact in momentul in care, fugind, se prabuseste pe niste scari aflate in alta locatie, camera prietenilor sai, adiacenta librariei. Fara fade out-uri, fara prostii. Incadraturi si unghiulatii surprinzatoare care, ca elefantii impodobiti din film, duc in spinare o poveste tinereasca, eficient si fara ostentatie. In plus, daca povestea e o intoarcere cu fatza inapoi, hainele noi si stralucitoare ale imparatului-film privesc in mod categoric inainte. Iar, daca de viziunea miscatoare si ultramoderna vinovatul pare sa fie Gondry, omagiul pe care filmul il aduce en passant clasicilor pare sa fie mina lui Kauffman, care ne recita din Alexander Pope, ceva despre zilele frumoase de altadata si stralucirea neprihanita a mintilor fara de pata amintirilor. Sa nu decad in lirisme ieftine si sentimentalisme ambigue, totusi. Asadar: inainte de a pune punct, declar cu mina pe minte ca ‘Eternal Sunshine of the Spotless Mind’ este un film care mi-a ramas in cap multa vreme de acum inapoi.

[K's]

kaufman mi se pare genial...cred ca e primul scenarist pe care chiar l-am remarcat si m-as duce la un film al carui scenariu il semneaza, fara sa mai stiu absolut nimic nici de distributie, nici de regizor! omul mi se pare ca are o mica obsesie legata de mintea umana, dar atata vreme cat abordeaza aceasta idee in situatii total diferite, nu am nici o problema cu ea.
Omul de fapt ne lasa sa intelegem altceva despre viata lui personala in Adaptation, desi reia plicticoasa tema a geniului pustiu, neinteles, inadaptat si cum o mai :) , filmul reuseste sa fie touching daca ai rabdare sa il vezi integral. Un film adaptat, depsre ohideele si oamenii care sint nevoiti sa se adapteze. Si nu e nevoie de joint pe farfurie, cum recomanda Gorzo sa fie servit.

Cit despre "Eternal...", numai bilute colorate.
Carrey cu al doilea rol in care imi place, Winslet la fel (primul pentru ea fiind cel din Iris), realizarea si mai nebunatica, dar in aceleasi note ca in clipuri- uitase Ambra sa zica o scena care m-a infiorat mai mult decit orice horroras de doi bani (ca The Ring): Carrey incearca succesiv sa intoarca cu fata spre el un personaj masculin, dar ceea ce vede e tot un spate. brrr...

[MinRep]

minrep, ai zis ceva de faptul ca tu ai fi vazut filmul montat altfel...altfel cum? nu prea am inteles chestia asta...
Vreau sa incep prin a spune ca nu ma deranjeaza faptul ca filmul incepe cu sfarsitul. Mi se pare o decizie exceptionala si te tine in priza inca ceva timp pana iti dai seama care este faza.

E un alt aspect al filmului care nu imi place. In timp ce Carrey fuge dintr-o amintire intr-alta, se construieste intriga ciudata intre personajele interpretate de Tom Wilkinson si Kirsten Dunst. Partea aceea din film nu mi s-a parut ca functioneaza. Nu stiu cine e de vina (Kaufman, Gondry sau cine a pus filmul cap la cap), dar ar fi fost mult mai bine sa se concentreze asupra cuplului Carrey-Winslet. Noul sub-plot, dupa parerea mea, face ca filmul sa-si piarda din farmec.

Pe de alta parte, idea ca personajul lui Elijah Wood sa "fure" din amintirile lui Carrey pentru a o impresiona pe Winslet e o "gaselnita" mult mai buna. Acolo se putea lucra mai mult (un personaj care isi asimileaza partial personalitatea altuia... ar fi fost tipic pentru Kaufmann).

[Ambra Blu]

Omul de fapt ne lasa sa intelegem altceva despre viata lui personala in Adaptation, desi reia plicticoasa tema a geniului pustiu, neinteles, inadaptat si cum o mai :) , filmul reuseste sa fie touching daca ai rabdare sa il vezi integral.

Nu as mai atinge filmul asta nici daca afara ar fi frig, iar el ar fi o pereche de manusi. Fucking boring to death.

[K's]

Nu as mai atinge filmul asta nici daca afara ar fi frig, iar el ar fi o pereche de manusi. f*** boring to death.
E un film pentru oameni rabdatori ;)

[Ambra Blu]

Fix pula.

[K's]

Nu m-as avinta asa repede la argumentul suprem. Macar de ai fi facut un mic efort sa vezi filmul integral.

[Ambra Blu]

Nu imi ard ochii cu filme plictisitoare, in care nu ma regasesc. Devenim off-topic. Daca mai ai ceva de zis despre Eternal Sunshine, feel free...Daca nu, nu.

[Jay]

Dar as vrea sa inteleg si eu ceva... O discutie pe care am purtat-o si cu ALS ... de ce desfiintezi Adaptation ... ALS mi-a raspuns prin compararea cu Being John Malkovich... si sunt de acord. Dar, fara nici un alt argument... CA o fi pentru oameni rabdatori, poate... dar atat??? ..

[Ambra Blu]

Nu am avut rabdare sa ma uit la el in intregime si prin asta nu sint entitled sa comentez. Totusi, parca m-am plictisit de filme cu scriitori/ scenaristi, cu dublul (the evil/ good/stupid teen), cu tot felul de personaje timide menite sa stirneasca scurgeri de empatii. In plus, adaptarea personajelor la un nou stil de viata, adaptarea biologica a organismelor vegetale (orhidee, parca) si adaptarea unui roman pentru ecran nu sint exactly my cup of tea records. Oricum, daca tineti asa mult la filmul asta, faceti-i un topic separat, si sa vorbim aici de un real spin off, care intoarce mintile in loc, The Eternal Sunshine...

[ricutza]

E un alt aspect al filmului care nu imi place. In timp ce Carrey fuge dintr-o amintire intr-alta, se construieste intriga ciudata intre personajele interpretate de Tom Wilkinson si Kirsten Dunst. Partea aceea din film nu mi s-a parut ca functioneaza. Nu stiu cine e de vina (Kaufman, Gondry sau cine a pus filmul cap la cap), dar ar fi fost mult mai bine sa se concentreze asupra cuplului Carrey-Winslet. Noul sub-plot, dupa parerea mea, face ca filmul sa-si piarda din farmec.



Mie partea asta de film mi se pare ca are rolul sa ilustreze ideea ca de fapt oamenii care apeleaza la stergerea amintirilor, revin la persoanele care pe care au incercat sa le uite... Asa se explica un pic de ce se intorc cei doi unul la celalalt. Folosind si povestea asta, ideea filmului capata un caracter mai general. Nu e o intamplare ca Jim Carrey si Kate Winslet se regasesc, e o chestie care se intampla frecvent cu toate persoanele care icnearca sa-i uite complet pe cei cu care au avut diverse relatii...

[alakazam]

E un film bun si interesant! Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... :o :sleep: :w00t: :huh:

[Cazeemeer]

Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... :o :sleep: :w00t: :huh:
I'm sorry, nu cred ca ai vazut acelasi Eternal Sunshine of the Spotless Mind ca si restul lumii.

[StefanDo]

Da, si eu cred ca acel "Eternal sunshine..." pe care l-a vazut alakazam avea un titlu mai scurt care incepea cu "liar" si se termina tot cu "liar"... Fara suparare... :D :) :P

[Leonard]

E un film bun si interesant! Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... :o :sleep: :w00t: :huh:
total în dezacord cu prima idee, total de acord cu a doua idee.

[Cazeemeer]

Total de acord ca in Eternal Sunshine, Jim Carrey isi "face datoria de bufon al Hollywoodului"? Cum poti sa sustii in mod serios chestia asta? OK, hai sa zicem ca ai niste motive rezonabile pentru care iti displace filmul sau pentru care il consideri prost (fapt cu care sunt la randul meu in total dezacord), dar e absurd sa afirmi ca aici ai de-a face cu un Jim Carrey bufon. Si asta vine de la cineva care nu suporta rolurile "funny" ale lui Jim Carrey.

[Leonard]

Total de acord ca in Eternal Sunshine, Jim Carrey isi "face datoria de bufon al Hollywoodului"? Cum poti sa sustii in mod serios chestia asta? OK, hai sa zicem ca ai niste motive rezonabile pentru care iti displace filmul sau pentru care il consideri prost (fapt cu care sunt la randul meu in total dezacord), dar e absurd sa afirmi ca aici ai de-a face cu un Jim Carrey bufon. Si asta vine de la cineva care nu suporta rolurile "funny" ale lui Jim Carrey.
eu îl suport uneori în rolurile funny. m-am amuzat la Bruce Almighty sau la Me, Myself & Irene, de exemplu (filme pe care le vãd o datã, mã distrez ºi gata. nu sunt filme de artã). Dar se pare cã mai mult de atît nu poate. Drama nu i se potriveºte. ªi ESOSM dovedeºte cît de ridicol e în astfel de roluri. A fãcut un rol excelent (cel mai bun al lui, în opinia mea) în Truman Show care nu e chiar de comedie. Totuºi, acolo era perfect pentru personajul sãu care trebuia sã fie unul de marionetã. n-a strãlucit nici în Majestic sau Man on the Moon, dar tot s-a descurcat mai bine ca în ESOSM.
evident, cunosc pãrerea majoritãþii despre acest film (pe care l-am vãzut de 2 ori, a doua oarã foarte atent) dar am avut destule polemici în trecut despre el ºi nu-mi face plãcere sã mai revin. pe scrurt, îl consider semi-genial (premisa ce a stat la baza lui, nu rezultatul) ºi semi-ratat (pentru cã a reuºit sã omoare o idee, neexplorînd-o sau explorînd-o prost, banal, fãrã imaginaþie; iar alegerea actorilor n-a fãcut decît sã adînceascã eºecul).

[black_sound]

Mi-e greau sa vad pe cineva caruia ii place Jim Carrey, in orice rol. Desi trebuie sa recunosc ca asta e doar parerea mea personala. Nu cred ca am mai vazut alte filme cu Jim Carrey in afara de "Stralucirea eterna.." si de "Lemony Snicket...", fortata de imprejurari, pentru ca altfel am senzatia ca ramaneam la filmele pe care le-am vazut inainte de astea ( adica nici unul).
Ideea de baza a filmului e ... hai sa nu spun geniala, insa e pe aproape, insa pe parcurs s-a intamplat ceva , de la scenariu la filmul de pe ecran a aparut , in mod inexplicabil , un fel de alergie, si in final ideea aceea a fost pe ici pe colo mutilata.
Nu ma intelegeti gresit, imi place filmul , e unul din putinele filme in care Elijah Wood ( care desi frumusel e un pic cam sec ) joaca bine - adica rolul unui patetic - am senzatia ca e natural aici. Insa Jim Carrey, care trebuie sa fie actorul principal ,teoretic ar trebui sa duca in spate tot filmul ( doar lumea de acolo se invarte in jurul personajului lui ) face singurul lucru pe care il face tot timpul : e Jim Carrey. Am vazut filmul cu placere, nu pentru ca Charlie Kauffman e scenarist sau ceva de genul asta ( ma face sa am senzatia ca pe la Hollywood daca esti diferit esti si genial, ceea ce nu e chiar adevarat) ci pentru ca e un film bun. In final nu prea m-a mai interesat cine joaca in film. Pentru nu joaca chiar asa de prost. Am vazut eu oameni care au luat "Zmeura.." pentru filme premiate la Cannes ( ... sau era Berlin).

[Dea_Tofog]

Mie mi-a placut filmul si nu l-am considerat niciodata pe Carrey un bufon. e un tip extrem de simpatic care a dovedit ca poate juca orice tip de roluri.

cred ca Eternal Sunshine.. isi merita nota de pe IMDB.

[Hilton]

greoi, alambicat, incalcit, abscons...nu m-a convins!

[alakazam]

Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... :o :sleep: :w00t: :huh:
I'm sorry, nu cred ca ai vazut acelasi Eternal Sunshine of the Spotless Mind ca si restul lumii.
De unde ai tras tu concluzia ca l-am vazut? Eu doar am afirmat ca este un film bun si interesant si ca Jim Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... Nicidecum nu am spus ca l-am vazut... Mi-am dat cu parerea... Doar presupunand... E ceva rau in asta? :o

[Cazeemeer]

Da, e ceva rau in asta, avand in vedere ca Eternal Sunshine nu e comedie, ci drama, iar asta e unul din cele mai serioase (si mai bune) roluri ale lui Jim Carrey. Si mi se pare total stupid sa vii cu chestii de gen "e un film bun si interesant" fara sa-l fi vazut, si fara ca macar sa stii ca nu e comedie.

[Neuptolem]

:lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol:
Am filmul asta in PC , special pt a invata ceva din el tinand cont ca pregatesc de 2 ani o drama de dragoste si mai ales ca filmul asta cu bufonul de...Carrey :lol: ha ha ha ha ha ha ha...(Scuzati-mi rasul, dar nu ma pot abtine) a castigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original - scris de 3 oameni printre care si Charlie Kaufman, unul dintre cei mai originali scenaristi ai noului val de la Hollywood, ce a scris "Adaptation" - un film f util oricarui scenarist, film avandu-l in rol secundar chiar pe Mr. McKee in pielea propriei persoane - autorul "Story-ului", carte dupa care s-au facut filme cum ar fi Casablanca, considerat filmul cu cel mai bun scenariu din istorie.
Si omul mai vrea sa fie scenarist...
Thanks Cazeemeer! Poate fi inceputul unei frumoase prietenii. :) Sa nu uitam in ce context s-au intalnit Old Shatterhand si Winnetou, :lol: si apoi legatura dintre cei doi. :)
PS: Vei avea o surpriza placuta (de la mine) referitor la filmul clasic sau/si european.
Respekt!

[Cazeemeer]

film avandu-l in rol secundar chiar pe Mr. McKee in pielea propriei persoane - autorul "Story-ului", carte dupa care s-au facut filme cum ar fi Casablanca, considerat filmul cu cel mai bun scenariu din istorie.
Nu se joaca McKee pe sine insusi. E jucat de Brian Cox. Iar Casablanca nu s-a facut dupa nici un fel de carte a lui McKee. Dimpotriva, McKee considera Casablanca filmul cu cel mai bun scenariu, si il da ca exemplu. Scenariul de la Casblanca nu numai ca n-a fost scris cu vreo carte de scenaristica in gand, dar nici macar n-a fost scris complet la inceperea filmarilor - pana la filmarea sfarsitului nu se stia exact cum vor termina filmul.
Enough trivia, ce nu inteleg eu e cum poti sa apreciezi Adaptation si in acelasi timp sa elogiezi regulile alea de screenwriting care duc cinematografia la mediocritate. Kaufman tocmai asta satirizeaza in Adaptation.

[Neuptolem]

Inseamna ca am inteles gresit de la silver_boy...referitor la Brian Cox , si mie mi s-a parut cunoscut tipul si juca al naiba de bine pt un teacher of screenwriting.
Pai din film am inteles de Casablanca chestia aia, desi m-am gandit ce cauta "Story" in 1942???. In fine, asta a zis-o personajul McKee in finalul scenei de la restaurant (local).
Am gasit pe net scenariul la Cittizen Kane si iti dau dreptate, pe vremea aia inca era un experiment arta scrierii filmice. Inteleg acum de ce nu se gasesc scenariile filmelor clasice pe net.

[Neuptolem]

Cazeemeer a scris:
ce nu inteleg eu e cum poti sa apreciezi Adaptation si in acelasi timp sa elogiezi regulile alea de screenwriting care duc cinematografia la mediocritate. Kaufman tocmai asta satirizeaza in Adaptation.

Apreciez orice film inteligent, original (chiar daca exclude credibilitatea), SF uluitor, orice poveste care iti lasa dupa vizionare senzatia aia de meditatie in continuare la subiect, ce te duce sa cauti pe net si biblioteci mai multe informatii.
Despre ce reguli de screenwriting vorbesti? Ce am postat la Vreau sa fiu scenarist?
Orice om care vrea sa scrie un scenariu bun, excelent, genial, original, ia-o cum vrei, ar trebui (opinie) sa studieze o arie mai larga izvorata din punctul sau sensibil, din nucleul scenariului sau. Nu intelege ca eu elogiez numai ceva anume, sunt inca in perioada de cautari, sunt incepator, cand voi avea o varsta si o experienta, voi reusi sa triez mai bine avalansa de informatii cu care sunt "bombardat". De exemplu pt un scenariu de LM pe care il pregatesc de ceva timp am inceput (intentionez) sa citesc un roman romanesc, 2-3 carti straine, + cateva filme apropiate ca gen (si idee) de ceea ce vreau sa scriu (pt a invata ceva si pentru a ma feri de copy-paste-uri); in afara de toate astea ai nevoie si de un material abstract (arid chiar) teoretic de scenaristica. Esti ca un fotbalist (talentat ca brazilienii sau calculat ca nemtii) care pe langa antrenament, conditie fizica, vizionare de meciuri, studiul adversarului, are nevoie si de un secund tehnic.

[Martalogu]

de (re)vazut. e mai bine de un an de cand l-am vazut, si ma bucur ca n-am uitat metafora luminii ca vehicol pt dragoste, refuz al uitarii si cui in care se agata cu toata incapatanarea speranta unei zile de maine. o zi noua fara lumina n-ar putea exista. am ramane toti in intunericul unei nopti prelungite.

[aayana]

Oricat de buna ar fi ideea stergerii amintirilor pe care le ai cu o persoana este inevitabil faptul de a nu te lovi de ea din nou. Si oricum, la ce ajuta sa uiti ceva? Eu sunt adepta "daca nu mi se intampla x lucru nu eram azi aici" ;)

[pusy cat]

Salutare tuturor,

Am citit in mare parte parerile voastre si "m-am minunat" cand am vazut ca nu v-a placut acest film, dar, ma rog, fiecare cu parerea lui...

Vreau sa contribui si eu la acest subiect si sa va arat cat de mult mi-a placut ESOSM, insa cu detalii... poate ca prea multe detalii, sub forma unui articol scris de mine in 2005; acest articol a fost "comprimat" in urma efectuarii unui eseu cu acelasi nume pt cursul Postmodernism din anul IV, facultate de litere, specializarea: comunicare si rel pub - de aceea am fost atat de serioasa...:


CINEMA-ul “VIRUSAT

De-acum 30 de ani cinema-ul a fost “virusat” cu un nou curent de filme. Unii le-ar numi postmoderne (prin largirea sensului unui concept deja existent), altii surrealiste (privite ca aventura a imaginatiei). Aceste filme se deosebesc de alte genuri prin deconstructia preconceptelor noastre si/sau construirea altora pentru a da o noua viziune asupra realitatii curente. Se pare ca metoda de a descrie cel mai bine aceste filme este doar de a le cataloga “ciudate” pentru ca suntem introdusi intr-o lume total straina noua, percepand valorile & normele socio-culturale propuse de regizor dar adaptate realitatii din zilele noastre.

Va invit sa patrundem impreuna intr-o poveste de dragoste creata de scenaristul Charlie Kaufman si pusa in scena de regizorul Michel Gondry in filmul “Eternal Sunshine of the Spotless of Mind” – intr-o viziune absolut originala… postmoderna.

Postmodernismul poate fi privit ca un virus care distruge tot ce e conventional, facandu-si prezenta acolo unde nu te astepti si sub diverse forme. In detaliul sta postmodernismu’ dar il poti intelege si combate numai daca detii “soft-ul” impus de societatea in care traim.

Primul semn de instalare a acest virus apare in titlul acestui film prin faptul ca este greu de retinut, continuandu-si traseul in tema filmului: prin derularea inversa a relatiei dintre Joel (Jim Carrey) si Clementine (Kate Winslet) prin flashback-uri in timp ce amintirile relatiei lor sunt sterse din mintea lui Joel de catre echipa Lacuna (companie specializata in procesul de stergere a memoriei).

Urmatoare victima este subiectul filmului devenind intru totu’ ciudat si complicat – in pregeneric e prezentat in mod firesc inceputul unei relatii dintre Joel si Clementine pana la momentul dramatic al stergerii memoriei din mintea fetei.
La aflarea vestei, Joel este cuprins de ghearele deznadejdii, iar suferinta ii porunceste sa faca acelasi lucru. Cand Joel e supus procedeului de stergere a memoriei, povestea tumultuoasa de dragoste se deruleaza invers in fata ochilor nostri, fiind martorii unor amintiri tumultuoase si captivante. Aceste clipe sunt date uitarii pentru a face loc reaparitia clipelor pline de tandrete si optimism, ceea ce-l determina pe Joel sa se indragoseteasca din nou de Clementine, chiar daca stie ca nu mai poate sa ramana cu ea, incercand sa ascunda amintirile cu ea in amintirile cele mai umile ale copilariei.
Desi pare un mod neobisnuit de a spune o poveste de dragoste, scenaristul a dorit sa-i ofere mai mult realism.
Relatia de cuplu incepe cu momentele de plictis unul fata de celalalt la care ajung doi oameni de obicei si se termina cu cele de inceput in care se simteau foarte atrasi unul fata de celalalt, pentru ca atunci cand personajele isi reiau relatia, ele sa stie deja cum va evolua.

Filmul a fost realizat utilizand foarte putine tehnici speciale sau artificiale, fiind filmat intr-un still apropiat de cel al documentarului. S-au folosit efecte simple (create prin dispozitive si metode folosite la inceputul cinematografiei, neutilizand nici o metoda digitala), trucuri de filmare realizate cu ajutorul camerei, iluzii optice. Amintirile sunt construite din mici bucati, fragmente, impresii, scenele si personajele fiind combinate intr-o maniera impresionista. Disparitia fizica a amintirilor tangibile ale lui Joel a fost realizata la modul practic, adesea prin inlaturarea unor piese din décor.

Din dorinta ca totul sa para cat mai real si cat mai palpitant cu putinta, regizoul Michel Gondry a decis sa nu puna mare pret pe sediul firmei Lacuna care utiliza echipamentul de stergere a memorie (conceput dupa casca folosita ca dispozitiv de scanare a creierului pentru tumorile cerebrale dificil de depistat) – alt element postmodern - pentru a nu da impresia unui film SF.

Timpul este afectat prin fragmentarea lui in 2 axe temporale simultane: toate personajele secundare trec prin propriile lor povesti micute care se petrec toate intr-o singura noapte spre deosebire de povestea lui Joel si a Clementine care se deruleaza pe durata a 2 ani. Prima axa se indreapta spre viitor, iar cea de-a doua - spre trecut.

Scenariul, regia, mijloacele tehnice - montaj, variatia unghiurilor de filmare - si prestatia actorilor ne-au ajutat sa percepem valoarea atat a amintirilor pline de suferinta cat si a celor minunate dintr-o poveste de dragoste.

[aayana]

Come on, fara copy/paste! Vreau si eu sa citesc pareri proprii :)

[pusy cat]

intr-adevar n-ai de unde sa stii cata munca am depus pt acest eseu si cu cata pasiune am analizat acest film.

am vrut doar sa va arat ce inseamna si cum se analizeaza un film din unghiul meu de vedere... dar pana la urma e doar un forum, un nivel la care se poarta discutii mult mai "lejere" si , ca urmare, am sa ma conformez.

[aayana]

Ok, nu te supara dar asa pare la prima vedere. O sa revin cu comentarii serioase asupra lui!

[Pauline Kael]

Gondry e supraevaluat.Are idei bune dar tehnica naspa.

[corinka]

"The Eternal Sunshine of he Spotless Mind" a fost unul dintre putinele filme care m-au miscat. Si cu aceasta ocazie l-am (re)descoperit pe Jim Carrey.

[Suspect de bizar]

De acord cu corinka,ºi mie mi-a plãcut foarte mult.

[Planmaker]

Gondry e supraevaluat.Are idei bune dar tehnica naspa.

Poti sa explici putin de ce tehnica e naspa? Sper din tot sufletul ca nu te referi la faptul ca face efecte speciale ca pe vremea lui Melies! :x

[Pauline Kael]

Nu e vb de efecte speciale,alea mi se par originale(butaforie,sa facem din smantana bici..etc).Ideea nu si-o duce pana la capat,n-o contureaza.Am mai scris undeva,sa caut.Oricum e genul de regizor pe care nu-mi vine sa-l urmaresc a doua oara.In Eternal...am sperat atat sa se intample ceva,sa se termine altfel,totul la suprafata ,ca si artificiile lui.Metafora e innecata de lipsa de rigoare,in expunerea ideii filmului...

[illotempore2002]

Gondry are o tehnica fantastica. Dar-ar Domnu sa se mai nasca talente ca ale lui si dar-ar Domnu sa mai faca Gondry filme!
Ii uram o viata lunga si cel putin 2 filme pe an!
La fel de frumoase ca ESOTSM su celelalte!