Dogma 95 si Lars Von Trier

[Blizz]

Un sit interesant despre Dogma 95.

http://www.tvropa.com/tvropa1.2/film/dogme95/index.htm

Pentru cei care nu stiu, Dogma 95 este un canon cinematografic initiat de regizorul danez Lars von Trier, cu scopul de purifica (in sens artistic) filmul de tehnicile de filmare standardizate, de manipularea prin muzica si efecte si nu in ultimul rand de o manipulare ideologica.

Reproduc aici Manifestul Dogma 95, sau cele 10 porunci ale cinematografiei de frontiera, numit in original

"JURAMANTUL DE CASTITATE"

"1. Shooting must be done on location. Props and sets must not be brought in (if a particular prop is necessary for the story, a location must be chosen where this prop is to be found).
2. The sound must never be produced apart from the images or vice versa. (Music must not be used unless it occurs where the scene is being shot).
3. The camera must be hand-held. Any movement or immobility attainable in the hand is permitted. (The film must not take place where the camera is standing; shooting must take place where the film takes place).
4. The film must be in colour. Special lighting is not acceptable. (If there is too little light for exposure the scene must be cut or a single lamp be attached to the camera).
5. Optical work and filters are forbidden.
6. The film must not contain superficial action. (Murders, weapons, etc. must not occur.)
7. Temporal and geographical alienation are forbidden. (That is to say that the film takes place here and now.)
8. Genre movies are not acceptable.
9. The film format must be Academy 35 mm.
10. The director must not be credited."
(http://www.tvropa.com/tvropa1.2/film/dogme95/menu/menuset.htm)

<font size=-1>[ Acest Mesaj a fost editat de: Blizz pe 2002-01-30 16:50 ]</font>

[Ambra Blu]

oricum, dogma, ca orice dogma este destul de narrow; mie, unuia, nu imi plac filmele "mimetice"/tributare realismului frust; daca e vorba de fiction, vreau sa fie filtrat artisitic, vreau special si lighting effects, vreau soundtrack si nu vreau documentary; nu vreau hand-held camera si da, vreau impuscaturi si singe si moarte.
De ce nu e moarte pe film, de dragul realismului? Atunci eu nu am voie sa scriu despre moarte si extraterestrii, ca nu i/am vazut/trait niciodata?

Si, anyways, Dancer in the dark e suparator pt ochi.

[Blizz]

Daca nu ti-a placut "Dancer in the Dark" pentru ca e suparator la ochi, iti recomand "Breaking the Waves", care tot suparator e la ochi, insa la fel de bun.

[horatiu]

Dancer in the dark e suparator la ochi (din cauza filmarii din mina) doar primele minute, apoi te obisnuiesti si ti se pare chiar un efect reusit. Eu sint, im mare parte, de acord cu decalogul lui LvT. Prin respectarea acelor dogme se poate vedea cine e cu adevarat valoros. Fara ajutorul muzicii, al efectelor, al trucurilor, etc.
Si vreau sa spun ca Lars von Trier face film mare, adevarat, care va ramine.

Horatiu

[Amyd]

"Dancer in the Dark" incalca multe din regulile Dogmei. La fel ca si marea majoritate a filmelor facute de exponentii miscarii. Dar asta nu e important. Dogma '95 a fost o bravada, un manifest, din care au fost trase niste experiente si cu care s-au creeat niste cariere (Von Trier in special).

Regulile impuse arbitrar sunt stupide, in sine respectarea celor 10 porunci nu garanteaza nimic. Sunt mai degraba utile ca un fel de auto-test pentru regizori, in stilul exercitiilor din U.N.A.T.C. ("filmul acesta trebuie sa se desfasoare exclusiv in platou - descurcati-va"), care sunt vazute ca niste provocari pentru a face un film BUN chiar si cu niste handicapuri asumate.

Salutari,
Andrei

[horatiu]

Ar fi interesant un concurs pe o tema data, in care sa zicem 10 mari regizori sa faca un film cu respectarea unui decalog asemanator cu al lui LvT.

[christi]

Sint curios cit de mult se va abate Von Trier de la Dogma in filmul lui urmator, care am auzit ca va fi un thriller...

[Ambra Blu]

oricum, lui von Tiers i se poate imputa faptul ca, cel putin in filmul cu Bjork, isi incalca el insusi regulile in ceea ce priveste prezenta pe ecran a mortii.

si sa inteleg dogma asta ca un efort de recuperare si relatare obiectiva a realitatii sau ca un efort de a nu mai da batai de cap regizorilor care are into low budget movies?

[ricutza]

n-am vazut Dancer in The Dark inca, insa am vazut Breaking The Waves care mi-a placut foarte mult...cred ca modul in care este filmat are o importanta foarte mare pentru atmosfera si pentru conturarea personajului...intr-un fel m-am simtit mai aproape de Emily Watson...

am vazut si Petrecerea (Festen) care este filmat in aceeasi maniera...si nici aici nu m-a deranjat...mi s-a parut ca si aici modul de filmare are un rol dramatic...adica filmul prezinta evolutia unei familii in care conventiile se prabusesc...si tot despre convetii care se prabusesc stau si la baza manifetului Dogma...
bine, asta nu inseamana ca de-acum incolo vreau sa vad numai astfel de filme...cred ca Dogma 95 a spus ce avea de spus si acum este momentul sa se treaca la o alta etapa!

[Ambra Blu]

Ar fi interesant un concurs pe o tema data, in care sa zicem 10 mari regizori sa faca un film cu respectarea unui decalog asemanator cu al lui LvT.

Exista deja regizori care took this challenge. Am eu o lista cu ei. Cind o gasesc, o postez. Dogma sux!

[Lemmy]

Trier e razna de tot..el face si desface. Daca ii convine lui e ok, daca nu...NU.
Si ultimul lui film e o plictiseala absoluta. Zic eu.

[Ambra Blu]

Uite lista cu filme "dogmatice".

http://www.dogme95.dk/menu/menuset.htm

[raptor]

Deoarece asta pare un topic cu acces celor care chiar au habar de film,o sa incerc sa zic cat mai putzine tampenii.Am vazut putzine filme in comparatzie cu restul tipilor/tipelor de pe-aici(si ca fapt divers,m-am 'inrolat' in the first place numa' ca sa am cu cine vorbi despre lotr),da un post nu-i chiar asa greu de stersin caz ca face greatza.

Filmul care ar rezulta ar fi un chin al artistului(poate!-nu stiu sigur) si un colaps pentru privitor.Cele 10 porunci schilodesc filmul,si uite de ce:
-se cere respectarea unor canoane:orice abatere exclude pelicula din aceasta categorie
-odata ingradit,regizorul trebuie sa-si suprime pasiunea x si ideea y si sentimentul z ca sa nu existe riscul deraierii de la traseul cerut
-'traseul cerut' e o linie.Imaginatia NU E O LINIE
-regizorul trebuie sa-si asume totodata meritul si responsabilitatea pentru propria creatie,si by being credited el isi da seama(teoretic)de valoarea sa
si de rostul sau*aici se prea poate sa gresesc,poate ca nu am inteles eu corect sensul frazei*
-nu poti crea pe baza unor reguli.Daca ar fi fost asa,si acum am fi pictat calutzi in pesteri.Abaterea de la regula,de la impunere creaza arta.
-cele 10 reguli vin pentru a stavili directia cinematografica actuala:adica 'HOLLOWOOD&co',unde filmul e orice,numai arta nu(ca,in definitiv,filmul e considerat arta,nu?
-regulile sunt ale unui singur om.Sunt ale lui si ele nu pot fi aplicate la altii decat daca ei insisi le sustin si le doresc

Dogma 95 este un canon cinematografic initiat de regizorul danez Lars von Trier, cu scopul de purifica (in sens artistic) filmul de tehnicile de filmare standardizate, de manipularea prin muzica si efecte si nu in ultimul rand de o manipulare ideologicaCi manipularea se va face prin 10 reguli bine stabilite.

Noapte buna.

[Ambra Blu]

Filmul care ar rezulta ar fi un chin al artistului(poate!-nu stiu sigur) si un colaps pentru privitor.Cele 10 porunci schilodesc filmul,si uite de ce:
-se cere respectarea unor canoane:orice abatere exclude pelicula din aceasta categorie


Oricum tre'sa ai in vedere ca Lars Von Trier trage filmul pe pelicula, apoi pe video, sa isi piarda din calitate/glamour/ to drain it outta color, si din nou pe pelicula. Oricum, dogma asta, ca orice dogma, si ca si filmele astuia, e un mare rahat. ca sa nu mai vorbim ca, la rigoare, nu toate filmele facute de el se circumscriu directiilor promovate prin Dogma. De ce se semneaza, de exemplu?

[ricutza]

eu nu inteleg...tie nu-ti plac filmele sau dogma in sine?

[Ambra Blu]

eu nu inteleg...tie nu-ti plac filmele sau dogma in sine?

Vorbeai cu mine? Daca da, atunci raspunsul este: nu imi place nici Dogma, nici filmele ei sau ale lui Lars von Trier.

[ricutza]

da...vorbeam cu tine...nu-mi prea place sa folosesc citate...
m-am lamurit....nu stiu de ce mi se parea ca esti foarte pornit impotriva Dogmei95 si ca judeci filmele din punctul de vedere al obiectivelor acestui curent...adica mi se parea ca nu judeci filmul in sine...acum am vazut ca am inteles gresit...

[smiley]

dancer in the dark nu e film dogma - veiz filmele dogam (in jur de duoazeci si ceva) pe site tvropa (dogma sint idiotii, festen, etc.)

[smiley]

stai sa ajung acasa sa vad daca intr-adevar trier isi semneaza filmele declarat dogma - oricum,dogma mai are si alte reguli - cum ar fi, daca regizorul a incalcat vreuna din "commandments" isi cere in mod public scuze - daca nu ma insel, la festen, vinterberg semenaza un soi de scuze si spune ce reguli a incalcat.
dar repet, dancer nu e film dogma - si apropo, film mai manipulator ca asta rar am vazut - stai ca vine si dogville - sa vezi acolo cum se joaca cu (a)moralitatea lui - oricum, asta primavara la cannes s-a jucat in stilul lui cu americanii (presa) prezenti acolo care de-abia atit asteptau - erau ca niste ciini asmutiti asupra selectiei de filme din toate competitiile - asta cica din cauza de pozitie a francezilor vizavi de razboiul din irak.
e frumos sa faci atitea figuri cind stii ca esti (cel putin la cannes) un abonat neconditionat la selectiile din fiecare an - de fapt, banuiesc ca si-a facut filmul asta in special ca sa socheze pe idiotii de americani la cannes (si oriunde s-ar mai afla ei) si ca impingd frontierele filmului tot mai departe a si uitat ca el de fapt ar trebui sa faca film.
experimentele sint ok, dar pot sa bag mina in foc ca daca dogville nu era semnat de trier, nu-si gasea locul pe nicaieri.
apropo, dogville e un fel de teatru tv care dureaza mai mult de trei ore si in care vedem inca o vedeta cu basma in cap - a fost deneuve in dancer in the dark acum e megavedeta kidman- cu actorii extrem de bine condusi, insa... e un soi de continuare la dancer in the dark - o sa vedeti voi de ce.
alex leo cred ca l-a vazut, poate sa va spuna el ce si cum, n-am veleitati de critic - nu suport persoana von trier, dinc auza megafigurilor lui care se reflecta in mod direct asupra filmelor mai ales cele mai recente.
idiotii e jos palaria, dancer - hai sa manipulam grobian si sa aratam lumii ca america aia la care visez eu si in care n-o sa ajung nicoiodata ca eu nu zbor cu avionul, ci merg cu camionul prin europa, america aia e de cacat.
la cannes anul asta a fost intrebat de americani de ce insulta america daca a declarat ca n-o sa ajunga acolo never si el a spus ca stie america prin prisma domniilor lor, ziaristii - haha!

[Ambra Blu]

Lars Von Trier e de cacat!

[Leonard]

observ ca s-a pornit de la o discutie despre Dogma si s-a ajuns la filmele lui Von Trier in general. Singurul film in conformitate cu Dogma al lui Trier este Idiotii din 1998, care este al doilea film Dogma dupa Festen. Asadar, Breaking the Waves, facut in 1996 nu poate intra in aceasta categorie, chiar daca are unele elemente, respecta cateva din regulile Dogmei. La fel si Dancer in the Dark, nu e un film Dogma.
Eu nu am vazut inca Idiotii si nici un film Dogma. Voi reveni cu comentarii despre Dogma dupa ce il vad Idiotii si Festen. Marturisesc ca am citit "cele zece porunci" si nu prea m-au incantat dar sunt curios sa vad ce iese.
Totusi Lars von Trier este regizorul meu preferat pentru cele 3 filme de el pe care le-am vazut: Europa (facut in 1991 si care "incalca" toate regulile principiului Dogma aparut ulterior, cu exceptia regulilor 8 si 9), Breaking the Waves, dar in primul si in primul rand Dancer in the Dark. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cand am iesit de la cinema de la acest film. Stiu ca multi care l-au vazut n-au simtit nimic, si li se pare o manipulare. Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om. Mi se pare explicabil ca acest film sa nu placa majoritatii celor care l-au judecat cu creierul. De fapt nici nu e vorba de "a placea" sa "a nu placea". E vorba de a experimenta niste senzatii unice.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.

[Alex Leo Serban]

da cine-a zis ca 'breaking...' & 'dancer...' sint dogma???
e-n spiritul - & stilul - lui lvt sa provoace evenimente-gaguri (in care el e primul sa nu creada), asta s-a-ntimplat si anul asta la cannes cu 'dogville'... care, credeti-ma, e kiar un film superb!! provocator as usual, vitruoz (idem), dar si incredibil de pur, de intens, de emotionant - o experienta entuziasmanta! (eu nu m-am dat in vint dupa 'dancer...', prefer 'idiotii' de departe - si, din 'trilogia in E', 'epidemic'...)
da, omu e un mare manipulator - so what? si hitchcock era! -, dar cred ca trebuie sa lasam persoana lvt deoparte cind ii judecam filmele...

[Ambra Blu]

Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om.

Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.

Mie, unuia, nu mie se pare nici pe departe cel mai zdruncinator si sfisietor film facut vreodata. Cu exceptia momentului in care ea este spinzurata si a momentului in care ea, fiind in inchisoare, aude corul capelei, filmul mi se pare criminal de plat din punct de vedere emotional. Scena in care Bjork il ucide pe politist nu m-a infiorat deloc, desi au existat alte filme in care scenele violente erau redate realist/naturalist, dar cu un efect mult mai puternic (pot intra aici scenele de viol din Boys Don't Cry sau tortura administrata unui politist in Reservoir Dogs).

Si, din pacate, eu cred ca Dancer in the Dark se adreseaza umanului, mai degraba, decit transcedentalului. Moartea eroinei este un dead end sau o simpla oprire a activitatilor vitale. In The Green Mile in schimb, unul dintre filmele mele favorite, te si revolti impotriva nedreptatilor justitiei dar si te cutremuri in fata miracolelor savirsite in film. Acolo, pot sa spun ca moartea eroului transcede umanul: nu e o simpla electrocutare, ea e uciderea unui miracol de-al lui Dumnezeu. Cum zice eroul: "You'd die, too, and my curse is knowing I'll be there to see it. That's my punishment, you see? My punishment for letting John Coffey ride the lightning. For killing a miracle of God."

[Gaandalf]

[Gaandalf]

[Danny]

Cinema Union

"Medalion Lars von Trier"

Vineri, 7 noiembrie, ora 16.00 "Europa"
Sambata, 8 noiembrie, ora 18.00 "Idiotii"
Luni, 10 noiembrie, ora 20.00 "Breaking the Waves"

[Ambra Blu]

Ultimul Lars von Trier (http://imdb.com/title/tt0469754/)

[illotempore2002]

Cum va place "Dogma '95"?
Ce credeti despre principiile din "The vow of chastity"?

Credeti ca un film trebuie sa fie cast? Golit de prezenta autorului, sa se dedice povestii si realitatii? Sau din contra, filmul trebuie sa fie se invarta in jurul autorului lui, sa respire inclinatiile artistice ale regizorului, optiunile lui, orientarea estetica, angoasele si extazurile acestuia?

Optiunea mea este cea din urma: imi plac filmele de autor. Imbibate de genialitatea sau lipsa de genialitate a acestuia!

Problema e ca, vazand cateva Dogme, mi-a placut si "realitatea nuda".

Ce ziceti?

[illotempore2002]

Oh, se pare ca s-a discutat deja cate ceva pe aici....din neatentie am mers direct la pagina 2, crezand ca asta e tot ce s-a discutat....

[illotempore2002]

s-a dat, stiti si voi, Breaking the waves la Republik. Ocazie cu care m-am uitat si eu la filmul asta. Cam o saptamana mi-a luat. Ocazie cu care am putut sa conchid: nu imi place individul asta, von Trier. Banuiam eu ca nu imi place, dar cu acest film, m-am convins.

M-am indragostit de el cu Dogville, am aprofundat si cristalizat iubirea pt el odata cu Dogma1, Festen, sentimentele mele au inceput sa se degradeze odata cu Dancer in the dark, dupa Europa m-am gandit ca oricine merita o sansa si ca in fond Trier poate vorbi si frumos insa odata cu Breaking the waves m-am decis: divortez!

Este extraordinara Emily Watson, este extraordinar personajul ei din acest film, e de o complexitate si de un rafinament abisal pe care nu l-am mai intalnit vreodata la un personaj....este atat de primitiva si de naturala si de "normala" in anomaliile ei, si este atat de egala cu sine incat nu ai cum sa nu te opresti si sa te intrebi: ce e normalitate? cu ce o raportam? trebuie raportata la ceva?

asta a fost miezul filmului pt mine, asta a fost tot ce a contat. in rest, e o lalaiala mult prea lunga, putine din scene sunt relevante pt personajul principal (caci filmul este numai despre aceasta femeie ratacitoare). Nu sunt un mare fan al realismului din film, dimpotriva imi place ceea ce depaseste segmentul acesta ingust, insa breaking the waves are tendinta sa exagereze doar de dragul amplificarii unor potentiale stari ale spectatorilor. adica gratuit. ceea ce nu e frumos! si nici corect!

[europe_east]

eu am vazut cam demult filmele dar in impresii ar sta cam pe dos... adica, la breaking the waves (acu' multi ani cand l-am vazut) mi-a picat cu tronc, la dancer in the dark am ridicat o spranceana, la europa am zis ca divortez si la manderlay i-am mai dat o sansa... per total insa trier is not on my list...

[illotempore2002]

sa vezi si Festen, e facut impreuna cu colegu' Vinterberg, asta e foarte meserias...

si eu mi-am pierdut total interesul pt von Trier.

[Pauline Kael]

Leonard a scris:
Lars von Trier este regizorul meu preferat pentru cele 3 filme de el pe care le-am vazut: Europa (facut in 1991 si care "incalca" toate regulile principiului Dogma aparut ulterior, cu exceptia regulilor 8 si 9), Breaking the Waves, dar in primul si in primul rand Dancer in the Dark. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cand am iesit de la cinema de la acest film. Stiu ca multi care l-au vazut n-au simtit nimic, si li se pare o manipulare. Dar mi se pare cel mai zdruncinator si cel mai sfasietor film vazut vreodata. Nu stiu sub ce reguli e facut sau daca poate fi inclus in vreo categorie, insa tot ceea ce transmite nu se adreseaza cerebralului, ci transcedentalului din om. Mi se pare explicabil ca acest film sa nu placa majoritatii celor care l-au judecat cu creierul. De fapt nici nu e vorba de "a placea" sa "a nu placea". E vorba de a experimenta niste senzatii unice.
Mai sunt intr-adevar cateva filme care se apropie de intensitatea lui Dancer in the Dark, dar nu este atinsa. Un exemplu ar fi The Green Mile.

@Leonard,mi se pare ca lumea il judeca nedrept si superficial pe Lars von Trier.
Mi-a placut "Dancer in the dark" Bjork a facut un tandem exceptional cu Deneuve,iar von Trier are un fel unic de a sonda personalitatea feminina din punct de vedere spiritual in general.Coloana sonora de exceptie la fel si suspence-ul creat si stilul care e unul original.Il voi revedea ,desi imi creaza o stare de angoasa claustranta,ca si cum eu as fi tipa oarba din film,o compasiune viscerala!
http://www.imdb.com/title/tt0168629/
"Breaking the waves" e o capodopera.
http://www.imdb.com/title/tt0115751/
Scene chiar tragi-comice,tratate cu un umor din topor,la care nu stii daca sa razi sau sa plangi.Stellan Skarsgard e unul din preferatii mei,asa ca a fost o placere naturalista sa-l vad gol :P Emily Watson e atat de Bess herself,joaca cu tot sufletul cum spunea un ziarist, si ar fi meritat un Oscar cu siguranta,oricum o prezenta de neuitat..Actritele alese de von Trier mi-amintesc de ciudatenia actritei fetis a lui Ingmar Bergman,Liv Ullmann,nu frumoasa ,dar atat de interiorizata.Penultimul capitol din film care e cheia filmului,"Bess's sacrifice" mi-aduce aminte de o povestire a lui Voltaire(parca"Candidul" )si de Maitreyi a lui Eliade: amandoua se sacrifica,dezonoreaza,tortureaza cumva fizic pentru dragostea lor in final.Scenele sunt filmate minunat,patina aceea de vechi( ca spunea cineva de filmatul pe pelicula,o idee de areprezenta frumusetea artistica bruta) ,imaginile care anunta capitolele si cantecele hippioate fac o atmosfera care transpare dincolo de ecran spre spectator,e ca un alt spatiu,o alta dimensiune care te absoarbe.Finalul cu motivul clopotnitei(cumva fatidice,fara clopot) si al justitiei divine si nedreptatii meschine a oamenilor se regaseste si in alte filme de acelasi regizor.Von Trier e foarte complex,nu e un moralizator,e un metafizic prin excelenta, si nu poate fi descris in doua fraze.Poate ca are si filme mediocre,dar cu siguranta acestea sunt deosebite.
Sunt fan. :)
*Despre Dogma: unui regizor de exceptie i se iarta si excentricitatile si lumea n-ar fi evoluat daca anumite minti luminate n-ar fi luptat impotriva curentului.Si Noul Val a fost un spirit de fronda la adresa filmelor comerciale si glamouroase de la Hollywood.Si cum spunea Ricuta,orice curent artistic naste altul,e o evolutie in sine perfect normala.

[Cinemania]

... von Trier are un fel unic de a sonda personalitatea feminina din punct de vedere spiritual in general...

asta mi-a placut...as inlocui 'in general' cu 'in profunzime'...se simte foarte bine in cazul lui Bess din Breaking the waves si Grace din Dogville

[Pauline Kael]

Inca n-am vazut Dogville,Kidman poate era totusi in zilele ei bune.Ce iti place si ce nu de von Trier?

[Cinemania]

Europa (in top 10 la mine), Idioterne, Breaking the waves, Image of Relief, Epidemic, Dancer..., Dogville...pe astea le-am vazut si nu e nimic care sa nu-mi fi placut

deci pot sa spun ca, momentan, von Trier e unul din preferatii mei...oricum mereu am avut o slabiciune pt nordici

[Cinemania]

..si sa nu raman dator: ce imi place in mod special e acea sondare a sufletului uman, specifica si la altii

[Pauline Kael]

Retinut lista,dar sondare in stilul asta...mai rar.Poate doar tot la nordici(Bergman).Restul se pare ca pentru ei sufletul e insondabil.

[Cinemania]

Retinut lista,dar sondare in stilul asta...mai rar.Poate doar tot la nordici(Bergman)

si Kaurismaki

[Pauline Kael]

Vazut acum "Dogville" si nu pot sa spun ca nu sunt inca socata.
Spoilere!!![/
Cea mai socanta scena a fost aia in care in care Grace se trezeste in masina inapoi in oras.Mi s-a parut tragica.Cea mai dezamagitoare,finalul,daca ar fi iertat orasul,pariez ca ar fi luat un premiu filmul asta.Si mi-ar fi mers mai mult la suflet.Asa totul a fost degeaba.In fond"Breaking the waves" e mult mai moralizator.Poate ca Lars nu si-a propus asta,si indiferent cum se termina un film bun,poate ca niciodata nu ti se pare finalul perfect.
Mi-ar fi placut ca Grace sa se revolte mai mult,si la sfarsit cand privea Dogville in lumina lunii,sa-l lase sa supravietuiasca.
Bineinteles ca iar ne-au aratat fundul gol si toate alea (din spate) ale lui Stellan.Cica scena violului trebuia sa fie "in genunchi si maini" dar mi se pare ca Nicole se accidentase la un genunchi cand filma Moulin Rouge.
Pentru cei care cauta inspiratie: nu e de gluma,daca priviti fotografiile din genericul de final,si cat de artistic e scenariul lui von Trier:cine a debitat tampenia asta ca un scenariu trebuie sa fie plat ,idiot in termeni seci,tehnici,doar descrieri de rahat si dialoguri de cacao("ca-n realitate")?
O,da.Sa fim toti la fel,sa purtam uniforma asta de oameni intr-o viata fada ,lipsita de curaj ,de profunzime si de inedit.Fara imaginatie.
Mi-a placut mai mult "Breaking...",dar si acesta e printre favoritele mele.Extraordinar stilizat,doar emotie,nu efecte speciale,nu aiureli.Revin.Un film de revazut.Si de rediscutat.La naiba cu oscarelu'.
Trebuie sa vad a doua parte a trilogiei,
http://www.imdb.com/title/tt0342735/
Si "Wasington",care nu stiu cand apare.Si cam tot,desi nu cred ca vor fi toate absolut ravasitoare,bune...
La "Antichrist" ala nu cred ca ma voi uita,si asa Lars e destul de dur,asta e horror si ataca o tema tabu,din multe puncte de vedere(placerea lui Lars,sa scormoneasca prin iadul emotiilor omenesti).Sper sa nu fie un fiasco,si sa mi-l povestiti si mie,desi mai bine nu. :)

[illotempore2002]

ca sa mai imbogatim putin topicul, o sa redau ce am scris despre Festen la momentul la care l-am vazut (ultimul film vizionat).

Festen (Celebration), al lui Vinterberg. Sau, altfel spus, Dogma #1.
M-a lasat fara cuvinte. Prietenul lui Laars von Trier reuseste atat de bine sa se sustraga pe sine, ca si autor, din film (pt ca Dogma 95 isi propune sa "curete" filmul de prezenta regizorului) incat l-am simtit simplu spectator (sau cameraman), ca si mine. Filmul m-a facut sa inteleg ca realitatea cu mizeriile ei poate oferi atata substanta incat cu adevarat nu e nevoie de alte interventii, adaogiri sau scaderi din ea.

O familie foarte numeroasa se aduna de pe toate meleagurile spre a sarbatori aniversarea de 60 de ani a tatalui, capul familiei. Ies adevaruri dureroase si traumatizante la suprafata: unul din fii tzine un toast in capul mesei in care ofera detalii despre "cand tata facea baie" si ii abuza sexual pe el si pe sora lui geamana (care doar ce s-a sinucis, cu cateva luni inainte de aceasta reuniune de familie). Pentru o buna bucata de timp filmul va relativiza adevarul mai mult decat este el deja relativ si nu vom sti exact daca tatal chiar era bolnav psihic sau fiul care inventase asemenea fabulatii.

Festen te face sa aprobi principiile Dogmei 95, pe care daca le citesti separat, fara sa le vezi aplicate in film, iti vine sa le respingi datorita excesului de castitate. Puse pe pelicula insa totul se petrece cu o naturalete rara, cu aer de documentar in necunostinta de cauza a celor filmati.