1MicuCelUmilSiViril
05 Nov 2025, 14:03
BBC Play of the Month
Dacă cinematografia de azi, momentan, nu vă mai satisface, cum li s-a mai întâmplat şi altora, aşa cum am făcut şi eu de ceva timp, puteţi încerca să urmăriţi teatru englezesc.
Propunerea mea e o colecţie bună de la BBC, dovadă că ea a rezistat aproape două decenii pe micile ecrane.
Ca o paranteză, dacă o să vă uitaţi, o să vedeţi că la BBC au fost mai multe serii de emisiuni cu piese de teatru, ce s-au întins pe decenii, cu diverse titulaturi (piesa de noapte, de joi, piesa săptămânii, etc), pentru diverse tipuri de public, dar pentru publicul român pretenţios şi în special pentru cel de aici, unde cultura se mănâncă pe pâine, cred că cea mai potrivită propunere e această colecţie de nivel înalt, BBC Play of the Month.
Repertoriul seriei este vast, în special piese englezeşti, dar şi străine, apoi, restauraţie, interbelic, clasici, din cele 120-30, se găseşte ceva pentru fiecare.
În ce priveşte această serie cu mari actori britanici ai scenei, cu piese premiate, părerile sunt împărţite, începând de la nici o părere, până la păreri, dar există şi aprecieri juste ale colecţiei.
În afară de autori foarte cunoscuţi şi piese clasice omniprezente, pe care le-am văzut în diverse variante, inclusiv în l. română, şi de aceea nu le-am mai căutat în această colecţie, nici nu mă opresc la ele decât să le reamintesc, fără comentarii, doar pentru a vă face o imagine asupra conţinutului seriei, colecţia conţine şi alte piese foarte bune, mai puţin cunoscute, pe care le-am văzut şi, de aceea... le voi trece aici cu vederea, sau mai bine spus le vom revedea aici împreună, în câteva cuvinte.
Seria cuprinde atât lucrări ale clasicilor (Shakespeare, Wilde, Shaw, Ibsen, Cehov, Moliere, etc) - unde sunt mai multe piese de Shakespeare, Cehov sau ale bătrânului George Bernard Shaw, dintre care "Man and Superman" e chiar actuală, de când cu atâtea inteligențe, se poate privi şi astfel, generalizat, dar pe listă apar The Adventures of Don Quixote - 1973, piesă de Miguel de Cervantes y Saavedra, Moliere - Mizantropul şi multe altele -, cât şi ale autorilor mai noi, colecţie în care am găsit foarte multe piese excelente, în interpretări chiar memorabile.
Vezi un link cu întreaga colecţie:
https://m.imdb.com/search/title/?count=250&series=tt0165593&sort=user_rating,desc
Ataşez tot aici şi o legătură pentru câteva suburi găsite:
https://www.opensubtitles.org/en/search2/moviename-bbc+play+of+the+month+/sublanguageid-all
E drept, sunt şi alte piese interesante, din diferite puncte de vedere, dar de negăsit, pe care eu, unul, aş dori să le văd, vezi, spre exemplu, lista de mai jos, şi care, poate, prin intermediul celor mult mai pricepuţi de aici, vor fi găsite într-o bună zi, iar dacă aceştia vor avea plăcerea, ni le vor oferi:
Corridors of Power (1966)
The Common (1973)
Candida (1971)
The Beaux Stratagem (1978)
The Skin Game (1974).
În toate piesele reunite sub acest titlu întâlnim oameni mari şi mici, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, în sfârşit, societatea, analizată în cele mai mici detalii - tematica generală a selecţiei, care se dovedeşte o bună şcoală, cel puţin pentru tineret (dar şi pentru cei care au rămas copii tomnatici, legaţi de fusta mamei).
Dacă aveţi ochi de rezervă, aruncaţi unul şi pe aici.
Aşadar, cu menţiunea că indiferent ce voi zice despre ele, piesele sunt frumoase, şi vă vor încânta, amintesc câteva din din cele pe care le-am văzut până acum, de o vreme, căci am văzut şi eu vreo câteva, alese pe sprânceană. Fiţi atenţi când alegeţi pe sprânceană! Azi, cu sprâncenele astea false... nu se ştie.
Pentru început, French Without Tears (1976) - franceza fără plâns.
Cu bunătate, se tratează uşurătatea oamenilor, superficialitatea, interbelicul cu teama de Germania, privitor la faptul că vrea să înceapă războiul.
Cu oameni tineri, frumoşi, veseli, anii 70-80, cu idei (reeditarea perioadei din piesă), o piesă plină de prospeţime, French Without Tears este o piesă elevată, pe care o îndrăgeşti foarte uşor.
Să mai alegem una!
Man and Superman - George Bernard Shaw
O piesă ce exprimă... şi astăzi starea actuală a lumii - doar e o piesă de G.B. Shaw, ce Marx! -, o muncită şi atent complex construită piesă, ce nu trebuie luată ca atare, e artă, ideală pentru reflecţii, pentru înflăcăraţii de profesie, pentru poziţia şi năzuinţa fiecăruia (pentru cei ce nu cred, pe bune, întrebaţi-vă şi telefonul dacă nu-i aşa).
Dacă Sh(akespeare) are visul unei nopţi de vară, Sh(aw) are visul unei nopţi în iad, ce conţine concluziile şi grijile lui Don Juan, care nu pare tulburat doar în pantaloni, ci şi la creier.
Au trecut 100 de ani de la fabricarea piesei şi încă e în garanţie.
Ce personaje! Le vezi azi peste tot.
Prea bine făcută, curge frumos, secvenţele se schimbă ca dezbrăcarea de chiloţi, nu observi trecerea de la o temă la alta, pentru că rămâi captivat de tot ce se întâmplă acolo.
În rândul pieselor, tot de G. Bernard Shaw, se mai găseşte şi The Millionairess, BBC TV 1972, cu Maggie Smith. Pe lângă bogăţie trebuie să mai pui ceva, sic! Aşa ar zice.
Printre piesele clasice se găseşte şi Hedda Gabler (1972) (hedonista şi nu numai atât), a lui Ibsen, cu Janet Suzman, o altă divă, producţie mai detaliată, cu clarificări, filmul cu actriţa I. Bergman e mai succint.
În timp ce I.B. era femeia fatală, asta e fata fatală, dar nu fetiţa fatală, o nesimţită, o secătura şi o nenorocită, o nenorocită cum numai în telenovele întâlneşti, dar priviţi şi la celelalte personaje. Iarăşi societatea! Vedeţi, de aia n-are ursul coadă, în schimb are rate la bancă.
Personajul merită, simbolic, numele de Hedda Gambler.
Cu această ocazie se face şi reamintirea sau reabilitarea lui O. Wilde prin cunoaşterea pieselor sale, extraordinare, nu doar a romanului sau.
The Importance of Being Earnest (1974)
Cfm. Spuselor lui O. Wilde, se vede treaba că şi în 1974 încă mai era important să fii onest. Cuvântul de ordine al piesei e "important", pentru că se dezvăluie mai multe lucruri importante, bine de ştiut.
An Ideal Husband (1969)
Nu știu pe care din cele două piese să o recomand mai mult, The Importance of Being Earnest său An Ideal Husband (BBC, 1969), tot de Oscar Wilde. Poate că e cel mai bine pe amândouă.
Pentru mulți, cred că An Ideal Husband este o surpriză cel puțin foarte interesantă. O piesă foarte bună și film atrăgător, în care măscăricii sunt demascați în totalitate - cuibul escrocilor veritabili, care așteaptă cu gura deschisă fraude foarte profitabile.
Autorul enumeră multe elemente ale caracterului lor: oameni falși, necinstiți, caraghioși prin fricile lor penibile (ex, unul avea frică de dezonoare politică, nu e caraghioasă treaba? Dezonoare și politică, o asociere ciudată, având în vedere ce înseamnă fiecare din ele, cel puțin în perspectiva privitorului de astăzi).
Iar dacă mai există un singur om bun, e suficient ca să-i demaște.
Pentru această piesă intenţionam să fac o subtitrare, dar în această perioadă timpul curge foarte repede şi nu am găsit, deocamdată, dopul potrivit pentru a opri curgerea asta rapidă a timpului.
Lady Windermere's Fan (1972) este un alt film al colecției, piesă de Oscar (Wilde).
Bărbaţi şi femei, fiecare cu jucăriile lor, defilează pe ecran în convenţia, comedia numită societate.
The Changeling (1974), pentru cei împătimiţi de tragodie şi de geometrie - faţa umană a ei, rezolvarea triunghiului amoros, deşi, teoretic e un tetraedru amoros. După ce am văzut-o în colecţia Shakespeare, H. Mirren, o actriţă de succes pe scena britanică, apare în mai multe piese din colecţia "Piesa lunii", aici, într-o piesă cu aer shakespearean.
Situaţie complicată, tranşată a la Shakespeare, în sânge, în care H. M. are o poziţie pe muchie de cuţit, după cum se va vedea.
The Country Wife (1977), o comedie clasică, unul luptă să facă păcat, altul să nu fie încornorat, şi tot aşa, una caldă, alta fierbinte, legături secrete amoroase ale societăţii.
O piesă molierească, comedie despre ce nu fac un soţ şi o soţie pentru societate (tot cu Hellen Mirren).
The Country Wife (sau Wi-fi?) - din categoria piese de căpătâi, nu de căpătuială, pentru tineret şi, în general, pentru vitezomani în viaţă.
The Little Minister (1975) - J.M. Barrie
Chiar dacă aţi văzut filmul american cu actori cunoscuţi, eu vă recomand călduros să încercaţi şi această adaptare din 1975 în regia cunoscutului C. Messina, care a mai contribuit şi la seria BBC cu piesele lui Shakespeare, printre altele (şi tot cu Hellen Mirren).
I Have Been Here Before (1982)
Nu, nu e vorba despre mine. Într-un loc pentru relaxare, departe de marele oraş, apar, în vacanţă, mai multe persoane, din diferite categorii sociale, care se dovedesc a fi stresate.
Cu ajutorul dr-ului neamţ se analizează caracterul, problemele şi relaţiile lor în societate. Dar neamţul, prof. de mate, are o teorie fantastică la care lucrează. Misterios, mistic, el e venit aici ca să o verifice.
Deşi situaţia de început a piesei aduce întrucâtva a "Steaua fără nume", nu e, e anti sau invers.
Prin urmărirea ideii prof-ului, o idee fantastică, şi reacţiile personajelor, piesa devine captivantă.
Te gândeşti, ce piese solide erau odată! Şi asta e de un autor cunoscut, J. B. Priestley.
Să nu uităm de piesa The Critic (1982), o comedie clasică antrenantă, de Richard Brinsley Sheridan, despre o altă "invincibila armadă", care intră în scenă, cu zâmbete.
You Never Can Tell (1977) de George Bernard Shaw & James Cellan Jones
Din această serie, ultima piesă despre care amintesc este "You Never Can Tell", o altă piesă consistentă. Da, "Nu poți spune niciodată" nimic, până nu vezi.
Rufele se spală în familie. E cel mai bine. E mult de spălat, aşa că toţi pun mâna şi dau un ajutor. Exact cum trebuie! Dar pentru asta trebuie şi câţiva detergenţi.
Interesantă! Educaţii, morale, principii, fiecare cu ale lui proprii, aflate în contact şi în tensiune. Iese cu scântei sau linişte? Sau linişte cu scântei, concomitent? Adevărul e undeva mai sus.
Dacă cinematografia de azi, momentan, nu vă mai satisface, cum li s-a mai întâmplat şi altora, aşa cum am făcut şi eu de ceva timp, puteţi încerca să urmăriţi teatru englezesc.
Propunerea mea e o colecţie bună de la BBC, dovadă că ea a rezistat aproape două decenii pe micile ecrane.
Ca o paranteză, dacă o să vă uitaţi, o să vedeţi că la BBC au fost mai multe serii de emisiuni cu piese de teatru, ce s-au întins pe decenii, cu diverse titulaturi (piesa de noapte, de joi, piesa săptămânii, etc), pentru diverse tipuri de public, dar pentru publicul român pretenţios şi în special pentru cel de aici, unde cultura se mănâncă pe pâine, cred că cea mai potrivită propunere e această colecţie de nivel înalt, BBC Play of the Month.
Repertoriul seriei este vast, în special piese englezeşti, dar şi străine, apoi, restauraţie, interbelic, clasici, din cele 120-30, se găseşte ceva pentru fiecare.
În ce priveşte această serie cu mari actori britanici ai scenei, cu piese premiate, părerile sunt împărţite, începând de la nici o părere, până la păreri, dar există şi aprecieri juste ale colecţiei.
În afară de autori foarte cunoscuţi şi piese clasice omniprezente, pe care le-am văzut în diverse variante, inclusiv în l. română, şi de aceea nu le-am mai căutat în această colecţie, nici nu mă opresc la ele decât să le reamintesc, fără comentarii, doar pentru a vă face o imagine asupra conţinutului seriei, colecţia conţine şi alte piese foarte bune, mai puţin cunoscute, pe care le-am văzut şi, de aceea... le voi trece aici cu vederea, sau mai bine spus le vom revedea aici împreună, în câteva cuvinte.
Seria cuprinde atât lucrări ale clasicilor (Shakespeare, Wilde, Shaw, Ibsen, Cehov, Moliere, etc) - unde sunt mai multe piese de Shakespeare, Cehov sau ale bătrânului George Bernard Shaw, dintre care "Man and Superman" e chiar actuală, de când cu atâtea inteligențe, se poate privi şi astfel, generalizat, dar pe listă apar The Adventures of Don Quixote - 1973, piesă de Miguel de Cervantes y Saavedra, Moliere - Mizantropul şi multe altele -, cât şi ale autorilor mai noi, colecţie în care am găsit foarte multe piese excelente, în interpretări chiar memorabile.
Vezi un link cu întreaga colecţie:
https://m.imdb.com/search/title/?count=250&series=tt0165593&sort=user_rating,desc
Ataşez tot aici şi o legătură pentru câteva suburi găsite:
https://www.opensubtitles.org/en/search2/moviename-bbc+play+of+the+month+/sublanguageid-all
E drept, sunt şi alte piese interesante, din diferite puncte de vedere, dar de negăsit, pe care eu, unul, aş dori să le văd, vezi, spre exemplu, lista de mai jos, şi care, poate, prin intermediul celor mult mai pricepuţi de aici, vor fi găsite într-o bună zi, iar dacă aceştia vor avea plăcerea, ni le vor oferi:
Corridors of Power (1966)
The Common (1973)
Candida (1971)
The Beaux Stratagem (1978)
The Skin Game (1974).
În toate piesele reunite sub acest titlu întâlnim oameni mari şi mici, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, în sfârşit, societatea, analizată în cele mai mici detalii - tematica generală a selecţiei, care se dovedeşte o bună şcoală, cel puţin pentru tineret (dar şi pentru cei care au rămas copii tomnatici, legaţi de fusta mamei).
Dacă aveţi ochi de rezervă, aruncaţi unul şi pe aici.
Aşadar, cu menţiunea că indiferent ce voi zice despre ele, piesele sunt frumoase, şi vă vor încânta, amintesc câteva din din cele pe care le-am văzut până acum, de o vreme, căci am văzut şi eu vreo câteva, alese pe sprânceană. Fiţi atenţi când alegeţi pe sprânceană! Azi, cu sprâncenele astea false... nu se ştie.
Pentru început, French Without Tears (1976) - franceza fără plâns.
Cu bunătate, se tratează uşurătatea oamenilor, superficialitatea, interbelicul cu teama de Germania, privitor la faptul că vrea să înceapă războiul.
Cu oameni tineri, frumoşi, veseli, anii 70-80, cu idei (reeditarea perioadei din piesă), o piesă plină de prospeţime, French Without Tears este o piesă elevată, pe care o îndrăgeşti foarte uşor.
Să mai alegem una!
Man and Superman - George Bernard Shaw
O piesă ce exprimă... şi astăzi starea actuală a lumii - doar e o piesă de G.B. Shaw, ce Marx! -, o muncită şi atent complex construită piesă, ce nu trebuie luată ca atare, e artă, ideală pentru reflecţii, pentru înflăcăraţii de profesie, pentru poziţia şi năzuinţa fiecăruia (pentru cei ce nu cred, pe bune, întrebaţi-vă şi telefonul dacă nu-i aşa).
Dacă Sh(akespeare) are visul unei nopţi de vară, Sh(aw) are visul unei nopţi în iad, ce conţine concluziile şi grijile lui Don Juan, care nu pare tulburat doar în pantaloni, ci şi la creier.
Au trecut 100 de ani de la fabricarea piesei şi încă e în garanţie.
Ce personaje! Le vezi azi peste tot.
Prea bine făcută, curge frumos, secvenţele se schimbă ca dezbrăcarea de chiloţi, nu observi trecerea de la o temă la alta, pentru că rămâi captivat de tot ce se întâmplă acolo.
În rândul pieselor, tot de G. Bernard Shaw, se mai găseşte şi The Millionairess, BBC TV 1972, cu Maggie Smith. Pe lângă bogăţie trebuie să mai pui ceva, sic! Aşa ar zice.
Printre piesele clasice se găseşte şi Hedda Gabler (1972) (hedonista şi nu numai atât), a lui Ibsen, cu Janet Suzman, o altă divă, producţie mai detaliată, cu clarificări, filmul cu actriţa I. Bergman e mai succint.
În timp ce I.B. era femeia fatală, asta e fata fatală, dar nu fetiţa fatală, o nesimţită, o secătura şi o nenorocită, o nenorocită cum numai în telenovele întâlneşti, dar priviţi şi la celelalte personaje. Iarăşi societatea! Vedeţi, de aia n-are ursul coadă, în schimb are rate la bancă.
Personajul merită, simbolic, numele de Hedda Gambler.
Cu această ocazie se face şi reamintirea sau reabilitarea lui O. Wilde prin cunoaşterea pieselor sale, extraordinare, nu doar a romanului sau.
The Importance of Being Earnest (1974)
Cfm. Spuselor lui O. Wilde, se vede treaba că şi în 1974 încă mai era important să fii onest. Cuvântul de ordine al piesei e "important", pentru că se dezvăluie mai multe lucruri importante, bine de ştiut.
An Ideal Husband (1969)
Nu știu pe care din cele două piese să o recomand mai mult, The Importance of Being Earnest său An Ideal Husband (BBC, 1969), tot de Oscar Wilde. Poate că e cel mai bine pe amândouă.
Pentru mulți, cred că An Ideal Husband este o surpriză cel puțin foarte interesantă. O piesă foarte bună și film atrăgător, în care măscăricii sunt demascați în totalitate - cuibul escrocilor veritabili, care așteaptă cu gura deschisă fraude foarte profitabile.
Autorul enumeră multe elemente ale caracterului lor: oameni falși, necinstiți, caraghioși prin fricile lor penibile (ex, unul avea frică de dezonoare politică, nu e caraghioasă treaba? Dezonoare și politică, o asociere ciudată, având în vedere ce înseamnă fiecare din ele, cel puțin în perspectiva privitorului de astăzi).
Iar dacă mai există un singur om bun, e suficient ca să-i demaște.
Pentru această piesă intenţionam să fac o subtitrare, dar în această perioadă timpul curge foarte repede şi nu am găsit, deocamdată, dopul potrivit pentru a opri curgerea asta rapidă a timpului.
Lady Windermere's Fan (1972) este un alt film al colecției, piesă de Oscar (Wilde).
Bărbaţi şi femei, fiecare cu jucăriile lor, defilează pe ecran în convenţia, comedia numită societate.
The Changeling (1974), pentru cei împătimiţi de tragodie şi de geometrie - faţa umană a ei, rezolvarea triunghiului amoros, deşi, teoretic e un tetraedru amoros. După ce am văzut-o în colecţia Shakespeare, H. Mirren, o actriţă de succes pe scena britanică, apare în mai multe piese din colecţia "Piesa lunii", aici, într-o piesă cu aer shakespearean.
Situaţie complicată, tranşată a la Shakespeare, în sânge, în care H. M. are o poziţie pe muchie de cuţit, după cum se va vedea.
The Country Wife (1977), o comedie clasică, unul luptă să facă păcat, altul să nu fie încornorat, şi tot aşa, una caldă, alta fierbinte, legături secrete amoroase ale societăţii.
O piesă molierească, comedie despre ce nu fac un soţ şi o soţie pentru societate (tot cu Hellen Mirren).
The Country Wife (sau Wi-fi?) - din categoria piese de căpătâi, nu de căpătuială, pentru tineret şi, în general, pentru vitezomani în viaţă.
The Little Minister (1975) - J.M. Barrie
Chiar dacă aţi văzut filmul american cu actori cunoscuţi, eu vă recomand călduros să încercaţi şi această adaptare din 1975 în regia cunoscutului C. Messina, care a mai contribuit şi la seria BBC cu piesele lui Shakespeare, printre altele (şi tot cu Hellen Mirren).
I Have Been Here Before (1982)
Nu, nu e vorba despre mine. Într-un loc pentru relaxare, departe de marele oraş, apar, în vacanţă, mai multe persoane, din diferite categorii sociale, care se dovedesc a fi stresate.
Cu ajutorul dr-ului neamţ se analizează caracterul, problemele şi relaţiile lor în societate. Dar neamţul, prof. de mate, are o teorie fantastică la care lucrează. Misterios, mistic, el e venit aici ca să o verifice.
Deşi situaţia de început a piesei aduce întrucâtva a "Steaua fără nume", nu e, e anti sau invers.
Prin urmărirea ideii prof-ului, o idee fantastică, şi reacţiile personajelor, piesa devine captivantă.
Te gândeşti, ce piese solide erau odată! Şi asta e de un autor cunoscut, J. B. Priestley.
Să nu uităm de piesa The Critic (1982), o comedie clasică antrenantă, de Richard Brinsley Sheridan, despre o altă "invincibila armadă", care intră în scenă, cu zâmbete.
You Never Can Tell (1977) de George Bernard Shaw & James Cellan Jones
Din această serie, ultima piesă despre care amintesc este "You Never Can Tell", o altă piesă consistentă. Da, "Nu poți spune niciodată" nimic, până nu vezi.
Rufele se spală în familie. E cel mai bine. E mult de spălat, aşa că toţi pun mâna şi dau un ajutor. Exact cum trebuie! Dar pentru asta trebuie şi câţiva detergenţi.
Interesantă! Educaţii, morale, principii, fiecare cu ale lui proprii, aflate în contact şi în tensiune. Iese cu scântei sau linişte? Sau linişte cu scântei, concomitent? Adevărul e undeva mai sus.