Turneu Iconoclast IV - The Killing of a Chinese Bookie (1976)

[Mercutio]

Al cincilea film din concursul nostru este The Killing of a Chinese Bookie (1976) (http://www.imdb.com/title/tt0074749/) de John Cassavetes, un film propus de robertsandu.

http://www.furiouscinema.com/wp-content/uploads/2012/12/kcb2.jpg (https://www.youtube.com/watch?v=GRrj60C24Y0)


Saptamanal se va trage la sorti un film ce va fi afisat intr-un thread propriu. Thread-ul ramane deschis pentru votare doua saptamani. Oricine poate participa la discutii si poate vota, cu conditia de a-si justifica votul printr-un comentariu. La sfarsitul turneului va fi ales prin vot si premiat cel mai bun comentator.

Sistemul de votare:
4 stele = 4 puncte - excelent, 3 stele = 3 puncte - bun, 2 stele = 2 puncte - merita incercat, 1 stea = 1 punct - slab, 1 bila neagra = 0 puncte - foarte slab
Se pot da si note intermediare, de exemplu 2.5 stele.

[robertsandu]

Sunt foarte atașat de filmul ăsta pentru că-mi oferă ceea ce eu prețuiesc foarte mult vis-a-vis de mediul cinematografic. Mă refer la acea senzație de intimitate între actori și cameră, care apare în opinia mea, mai ales atunci când regizorul înțelege și respectă personalitatea actorilor cu care lucrează. Sunt mulți regizori care sunt mânați în profesie de propria grandoare. Urăsc, cu foarte puține excepții, genul de film didactic în care regizorul vine și ne arată cât de multe poate el să facă, mi se pare ca un spectacol de circ. Se pierde din autenticitate și din senzația că cinemaul funcționează la nivel de emoție, de inimă, înainte să fie filtrat de gânduri de genul -- băi oare ce-a vrut să zică regizorul cu faza asta.

Din multe puncte de vedere, The Killing of a Chinese Bookie se contopește cu ideea mea despre cinema. E unul din filmele pe care le-aș putea oricând strecura într-un top al filmelor care-mi sunt dragi. Nici nu are rost să vorbesc prea mult despre aspectele tehnice ale filmului. Nu e genul ăla de film care strălucește la partea tehnică. Unele cadre par impovizate, focusul cade aiurea la un moment dat, încadrarea e anapoda în mai multe rânduri, unele cadre trase noaptea sunt neclare, altele sunt agitate ș.a.m.d. Toate astea nu contează însă. The Killing of a Chinese Bookie nu e făcut din obsesie pentru perfecțiune. Ba din contră, imperfecțiunea sa merge mână-n mână cu imperfecțiunea personajului principal. Dacă ți se pare că filmul e nehotărât în ce direcție să meargă, dacă ți se pare că nu are un curs firesc, asta e pentru că însăși lumea pe care o recreează e nehotărâtă și inegală. De neevadat. Copleșitoare. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea sinergie între regie, poveste, roluri și atmosferă. Aș fi putut să văd 5 ore de film cu Ben Gazzara pe punte și cu Cassavetes la timonă fără probleme. Pentru că nu e un film care îți arată. E un film care te cheamă.

4/4.

[rvn]

S Mă refer la acea senzație de intimitate între actori și cameră, care apare în opinia mea, mai ales atunci când regizorul înțelege și respectă personalitatea actorilor cu care lucrează.
4/4.
independenta este deviza lui Cassavetes, nu? reallty show intr-o alta ipostaza, mult mai naturala, decat aceea cu care ne-a obisnuit pe micul ecran. observatia ta este binevenita. este punctul de plecare pentru orice comentariu legat de stilul acestuia de a face filme.

[robertsandu]

S Mă refer la acea senzație de intimitate între actori și cameră, care apare în opinia mea, mai ales atunci când regizorul înțelege și respectă personalitatea actorilor cu care lucrează.
4/4.
independenta este deviza lui Cassavetes, nu? reallty show intr-o alta ipostaza, mult mai naturala, decat aceea cu care ne-a obisnuit pe micul ecran. observatia ta este binevenita. este punctul de plecare pentru orice comentariu legat de stilul acestuia de a face filme.

Da, cred că e o naturalețe aparte, mai ales daca ne gandim ca John Cassavetes a fost actor, iar prin faptul ca ai facut parte din breasla cu care lucrezi acum din pozitia de regizor, deja ai acces la alt nivel de cunoastere. Cand un actor are libertate de miscare si de exprimare intr-un film, deja senzația de simulațiune sau de dialog bazat pe un script dispare. Mi se pare o calitate rara sa faci privitorul sa se disocieze de patiul real in care se află -- adica pe canapea, uitâdu-se la un ecran -- și să-l imersezi în lumea din film. Iar Cassavetes nu reușește chestia asta neapărat bazându-se pe acțiune (nu se poate spune că filmul e tumultos la nivel de acțiune). La el e un element de stil, nu de conținut, pentru că are rara calitate de a face micile scene, cele pe care alti regizori probabil că le-ar taia la montaj, un moment artistic in sine.

[rvn]

La el e un element de stil, nu de conținut, pentru că are rara calitate de a face micile scene, cele pe care alti regizori probabil că le-ar taia la montaj, un moment artistic in sine.
da, exact. ai impresia ca te afli in fata unui material brut, nefinisat la montaj, dar, de fapt, tocmai in asta consta arta ascunsa in filmele sale...
cat despre filmul de fata, cred ca s-a mai discutat in primul turneu si probabil, sunt unii care nu vor sa repete ceea ce au scris atunci. revenind, mie, un film de Cassavetes, mi se pare un pic incomplet fara Gena Rowlands. desigur, nu compar pe Ben Gazzara cu ea, amandoi sunt actori extraordinari, dar, cumva, Gena este un fel de emblema pentru Cassavetes, pentru inconfundabila sa forma de expresie artistica.

[anaemona]

Am crezut ca filmul a participat in alte turnee, dar se pare ca m-am inselat, eu una nu l-am gasit. Imi pare bine ca a fost propus, pentru ca nu o data mi-am intrerupt intentia de a vedea mai mult din filmografia lui Cassavetes.

Tot ce a punctat robertsandu, autenticitatea, modestia regizorului, imperfectiunea povestii si a personajului ei principal, jocul liber al actorilor, lipsiti de constringerile unei miini regizorale de fier sint plusuri categorice ale filmului. Eu as adauga ca fluiditatea filmului, asemeni apei varsate dintr-o cana care s-a spart pe podea, care isi gaseste drumul printre crapaturi si alte obiecte intilnite in cale, este spectaculoasa. Urmarim apa, cana si cioburile sint total neinsemnate. Este un spectacol de lumini si umbre, de personaje de care ai vrea sa te atasezi, dar care se dovedesc a fi neimportante, importanta e doar apa nerestrictionata de nimic altceva decit de timpul pe care-l petreci urmarind-o. Filmul lui Cassavetes e ca o seara intr-un bar, urmarind oamenii, urmarind spectacolul, urmarind luminile, intr-o stare de relaxare, este o experienta pe care o iei cu tine fara sa trebuiasca sa faci nimic cu ea. Recunosc deliciul de a-l avea in fata ochilor mai mult de 2 ore pe Ben Gazarra, atit de nonsalant, de confortabil, chiar in cele mai dificil de crezut situatii, gen felul in care scapa din casa chinezului, zimbetul care nu-i dispare desi are o rana, cit o fi de mica, in abdomen. Stiu ca a analiza filmul din punct de vedere al logicitatii actiunilor este cel mai mare deserviciu pe care mi-l pot face si nu voi merge acolo, dar trebuie sa remarc lipsa de consecventa in ceea ce priveste autenticitatea personajelor versus autenticitatea intimplarilor, care par a fi povesti pentru copii. Categoric, asta face filmul cu totul altfel, fata de oricare din zecile de povesti cu crime, mafia si baruri, il ridica la rangul de poezie. Mi-a placut filmul, m-am simtit confortabil urmarindu-l, cu exceptia unor momente muzicale prea lungi, poate au fost scurtate in varianta scurta, dar nu m-a ametit, nu m-a doborit, nu m-a scos din matca mea. Cred ca e foarte importanta starea in care urmaresti filmele, in special filmele de arta. Mai e importanta si virsta. Ma imaginez vazind filmul asta cum 20 de ani si stiu ca atunci m-ar fi scos din ale mele, mi s-ar fi parut genial.

3 stele

[oneflyride]

Mie The Killing of a Chinese Bookie mi s-a parut un film fascinant. E un film cu gangsteri atipic si ciudat . dar si de neuitat.

Din punct de vedere vizual sunt cateva momente memorabile (discutia gangsterilor din masina, anumite scene in bar ) alteori pare neglijat in momente importante . Ca majoritatea filmelor lui Cassavetes, este un film haotic, ciudat si imprevizibil ca viata , cu dialoguri realiste care parca nu merg nicaieri, antiteza hollywood-ului. Si totusi, Cosmo Vitelli e un caracter mult mai autentic decat probabil 99 % din gangsteri/low life din alte filme , si Ben Gazzara e un actor excelent pentru un astfel de rol. Cu toate ca Cosmo se adanceste cu tipi mai sus ca el un pic prea mult , fiind un om impulsiv si imperfect , el reuseste sa se intoarca in final la locul care il indrageste si unde se simte comfortabil , unde par toti ca o familie (cu toate ca show-urile sunt cam penibile, dar asta e lumea lui ) ''The most important thing in life is to be comfortable'' si cam asta ne arata si filmul, cu toate ca in final a pierdut ceva destul de pretios. Dialogurile care par improvizate si spontane (dar nu sunt, defapt) adauga o doza de realism si intimitate filmului . Poate fi considerat chiar o deconstructie a genului, cassavetes style in vena lui The Long Goodbye . Povestea nu e importanta, dar ''feeling-ul'' care il creaza e memorabil si unic , cam asta e Cassavetes

3.5 stele.

[Chambord]

Si eu am avut senzatia ca filmul a mai participat la un turneu. Mi-am gasit un comment din 27 Jul 2011 la "Ultimul film vizionat":

The Killing of a Chinese Bookie (1976), de John Cassavetes

Fiind unul din filmele din Turneu, nu insist acum asupra lui. Subliniez doar 3 chestii care il fac de neratat: great tits, strong main character. And blood.

10 / 10 (esential)



De fapt Cassavetes a participat atunci cu alte filme, fiind eliminat inainte de a se ajunge la Bookie.

Trebuie spus ca filmul e disponibil in 2 cut-uri. Al 2-lea, cel mai scurt (108 minute) e "unanim" considerat ca fiind cel mai bun (inclusiv de Cassavetes si Gazzara). Pe asta al trebui sa-l vedeti.

Trecand peste commentul penibil din 2011, filmul ramane unul din favoritele mele all time. Cum au remarcat si cei de mai sus, imi amintesc curgerea lui fluenta, e lipsit de afectare si artificii mizanscenice. Ia practic un tip de erou hollywoodian si il introduce in realitate, il face tangibil, identificabil. "I've got a golden life. Got the world by the balls. That's right, I'm great, I'm amazing." Mi-am amintit de multe ori de cuvintele astea, cu un zambet, fie cand viata curgea linistita fie cand parea anything but golden.

4 / 4

[rvn]

un film despre o anume parte a lumii, destul de inchisa, dura, ale carei dimensiuni se masoara in vicii, depravare si mai ales, bani.
banii sunt cei in numele carora se comit crime, se platesc polite si se fac compromisuri. lumea asta, stralucitoare in fata cortinei, este mult mai simpla si neconventionala in spatele ei. acolo, cei care care fac parte din ea, se refugiaza (macar pentru scurt timp), dupa care revin, jucand aceleasi roluri pentru care sunt sortiti.
toti care au scris despre film, au remarcat naturaletea interpretarii lui Ben Gazzara. adevarat, acesta face un rol de zile mari, probabil, fara charisma lui, filmul ar fi ramas in umbra, fiindca, sa intri in pielea unui asemenea personaj,sa-l cureti de toata spoiala de trasaturi de caracter negative, sa-i scoti la lumina o latura neasteptat de umana si emotiva, este deja cu totul altceva. gangsterul, la fel ca si lumea unde se invarte, prin constructia lui, nu poate avea asemenea slabiciuni. violenta, duritarea,sangele rece, sunt cele care-I definesc personalitatea si fara de care, nu poate supravietui in aceasta lume. The killing of a Chinese bookie, este filmul unui asemenea personaj, dar nu este genul de film in care se povesteste, nu da impresia nici un moment ca cineva ne arata, ne conduce spre ceva ce se doreste inadins sa se afle, din contra, este dezorganizat, dar asta numai pentru ca regizorul, prin stilul sau aparte, a dorit ca noi sa urmarim actiune, gesturi, reactii, toate, asa cum se intampla si cum le simt actorii ,care, parca sunt protagonistii unui reality show. remarcabila capacitatea regizorului de a atrage in jocul acesta al urmaririi, al observarii prelungi. incepi sa intelegi ca nu toate personajele sunt dezumanizate din cauza vietii vicioase, este destul loc si pentru sentimente, compasiune si respect. Cosmo Vitelli si fetele sale sunt astfel de personaje, iar toata alternanta de scene de spectacol de club, cu acelea din viata reala, are efectul de a accentua ceea ce spuneam la inceput. dealtfel,filmul castiga foarte mult la capitolul atmosfera. frumusetea sexului este impinsa cu ostentatie in fata spectatorului, dar asta nu deranjeaza, face parte din decor. Cosmo Vitelli se poarta ca un adevarat patron de club de noapte, isi rasfata clientii si in acelasi timp, se poarta ca un adevarat domn cu fetele care-i aduc bani. jocurile de noroc sunt cele care-l imping spre crima, dar nici lucrul acesta nu-l dezumanizeaza, din contra, mi se pare ca drama lui interioara, ii aduce cu mai multa forta in categoria personajelor “vii”. mi-a placut foarte mult finalul, fiindca nu a imprumutat nimic din cel al filmelor clasice cu gangsteri, in care mai mult ca sigur, as fi vazut impuscaturi si ultima imagine cu eroul filmului, intins pe jos, ciuruit de gloantele gangsterilor din banda rivala. Cosmo Vitelli a incheiat intr-un ton optimist, bucuros ca a reusit sa-si mentina “familia” unita si in viata.

3.5 pentru film si 10 pentru Ben Gazzara. aceasta este imaginea mea favorita cu el:
2677

[alali]

sa ma risc si eu sa imi dau cu parera, nu de alta, dar dupa atata unanimitate, nu strica si o parere mai "critica" :))

Din realizarile lui Cassavetes nu am vazut pana acum decat 3, incluzandu-l si pe acesta ce participa in turneu, deci, nu pot sa vorbesc de un stil propriu, la modul general. E adevarat ca in toate 3 am intalnit aproape acelasi stil de regizare. Dar asta nu imi da dreptul sa generalizez intreaga opera.
De departe, sunt fanul lui A Woman Under the Influence, asta daca vorbim despre filmele ce-i poarta semnatura.
Filmul de fata nu mi se pare o realizare atat de mareata cum este descrisa in posturile de mai sus. Este un film, asa cum il cataloga critica vremii, care nu isi propune sa transmita ceva anume, iar daca transmite, se pierde in mesaj, ajungand ca nici el sa nu mai stie scopul pentru care a fost creat.
Actiunea este una atat de slaba, incat, punctul culminant se developeaza mult prea devreme astfel pierzandu-se orice urma de suspans, de atmosfera si deci de interes.
Daca acest stil de a filma de mana, din febra actiunii, este atat de specific filmelor acestui regizor, in filmul de fata apar acele cadre nu prost incadrate. Ci foarte prost incadrate. Si astfel avem placerea sa avem prim.planuri prelungi ale tatelor, a ... zonei inghinale, a picioarelor sau a unei strazi incetosate pana la opacitate. Totusi, cadrul continua si continua si continua si cand te astepti sa se treaca la urmatorul cadru, el continua si iar continua.

Lipsa unei convingeri in realizarea filmului cred ca se poate vedea si comparand cele 2 variante de film pe care le-a lansat Cassavetes. Cea initiala de 135 de minute, care a dus publicul la limita rabdarii, inclusiv actorul principal spunand ca parca e prea mult, si versiunea care circula la aceasta ora pe anumite suporturi pentru vizionarea la domiciliu sau ceea ce ne este prezentat la televizor, versiunea de 108 minute.
Ben Gazzara said he hated the original cut; 'it's too long
Interesant e ca in aceasta versiune sunt nu doar scoase unele scene total, dar sunt extinse altele. cuprinde scene ce nu au fost in versiunea originala. :-O Scenele sunt rearanjate si astfel avem aceasta varianta noua de film. De aici imi permit sa spun ca se vede ca planu s-a adaptat din mers. E ca atunci cand te duci la piata sa cumperi mere si ce sa faci daca inaintea merelor ai gasit niste haine frumoase? Puteai sa nu le iei? Merele pe alta zi.

Int-adevar finalul e ok. Nu e un cliseu al genului in care este incadrata productia, cel al filmelor noir ale anilor 70. O incadrare destul de fortata daca este sa ma intrebati pe mine. Nu vad liniile mari ale genului cuprinse in acest film. Dar... e iarasi o parere personala.

Jocul actoricesc, ca s-a tot pomenit aici, este bun. Nu il patrund, probabil din cauza acelui gen de macho pe care vrea sa il intruchipeze Ben Gazzara. Acel stil degajat de a vorbi, de a se comporta, de a se preocupa de cine si ce canta pe scena obscurului sau club, cand lumea interlopa te cauta ca sa te trimita sa vorbesti cu pestii. Ciudat mod de a interpreta. Tot la lipsa de logica pot include si rationamentul de a executa ordinul mafiei, desi stii ca de fapt si tu esti unul dintre cei vizati. Faci ce ti se ordona ca mai apoi sa incerci sa te ocupi si de ei. Nu era mai putina bataie de cap sa treci direct la a doua parte? Dar nah, astea sunt lucruri ce tin de logica elementara si probabil de felul meu carcotas de a analiza actiunea.

Ps. Stiu discursul de genul atomosferei, naturaletii, dar pe mine nu m-a prins.

Doar 2 stele.

Aaa! Era sa uit. Ce doamne iarta-ma de club e ala? Daca asa e un club de striptease... prefer barurile gay. E mai mult fun :P

[rvn]

Aaa! Era sa uit. Ce doamne iarta-ma de club e ala? Daca asa e un club de striptease... prefer barurile gay. E mai mult fun :P
sper ca nu asteptai ca intr-un film de acum 40 de ani, sa vezi ceea ce este la moda in striptease-ul de-acum. desigur, nu ma refer la "tate goale" si nici la "zone inghinale". da, acela era un bar cu asemenea profil si daca lipsesc dansatoarele la bara, nu inseamna ca nu era "fun". chestie de perceptie....
toata degringolada din filmele lui Cassavetes este o expresie a ceva, o modalitate prin care autorul isi manifesta conceptia de a face film, in primul rand sub semnul independentei. de aceea, senzatia de libertate in exprimare din aprtea actorilor este atat de puternica, de aceea senzatia de filmare la prima mana, de improvizatie. am observat ca se insista intotdeauna pe fete. fata este cea care exprima extraordinar de mult in conceptia lui Cassavetes si mi se pare ca-i iese foarte bine lucrul acesta. dialogul ramane undeva, in umbra, practic, ceea ce se deruleaza pe ecran nu prea prea se prinde sub forma unei povesti bine construite, fiindca nu acesta este intentia lui, de a ne servi o poveste. camera de filmat observa fete si miscari care nu au logica de multe ori, iar chestia asta sta sub semnul neconventionalismului total, pe care, Cassavetes, l-a adus pe ecran sub forma aceasta. de fapt, tot filmul degaja aceasta senzatie.

[robertsandu]

sa ma risc si eu sa imi dau cu parera, nu de alta, dar dupa atata unanimitate, nu strica si o parere mai "critica" :))

Actiunea este una atat de slaba, incat, punctul culminant se developeaza mult prea devreme astfel pierzandu-se orice urma de suspans, de atmosfera si deci de interes.


Interesul este pe personaj. Atât timp cât camera rămâne pe Ben Gazzara, și rămâne mult timp, nu se pierde niciun interes, pentru că filmul își propune să fie un studiu de personaj, nu un crime în vena lui Goodfellas de pildă. E o alegere strict regizorală. Ai zice că lipsa lucrurilor de care spui tu îl separă pe Bookie de celelalte filme despre Mafie. Încerci să critici filmul, dar de fapt îi recunoști individualitatea sau specificitatea în gen. Interesant.

Daca acest stil de a filma de mana, din febra actiunii, este atat de specific filmelor acestui regizor, in filmul de fata apar acele cadre nu prost incadrate. Ci foarte prost incadrate.

Autenticitate. Filmul nu e încadrat perfect pentru că se separă de ceea ce este construit, planificat, tinzând spre improvizație și captare. Ai senzația că se surprind momente, nu se construiesc. Alt plus.

Lipsa unei convingeri in realizarea filmului cred ca se poate vedea si comparand cele 2 variante de film pe care le-a lansat Cassavetes. Cea initiala de 135 de minute, care a dus publicul la limita rabdarii, inclusiv actorul principal spunand ca parca e prea mult, si versiunea care circula la aceasta ora pe anumite suporturi pentru vizionarea la domiciliu sau ceea ce ne este prezentat la televizor, versiunea de 108 minute.

Alt plus. Filmul e atât de mișto încât vine cu două cut-uri. Îl alegi pe care vrei. Eu am văzut versiunea de 135 de două ori într-o zi. Pentru cei care nu vor, pot alege versiunea de 108. Mie îmi place când filmele ies în mai multe versiuni editate, pentru că mă lasă pe mine ca privitor să îmi aleg varianta care îmi convine. Nu văd cum diversitatea e un defect.

Comentul tău - argumentarea ta, foarte bine. Dar exemplifică perfect de ce mult filme foarte bune capătă ratinguri proaste pe cinemagia. Li se reproșează ceea ce nici măcar n-au intenția să transmită.

[alali]

scuze, s-a postat de doua ori. O sa il las pe cel de-al doilea... ;)

[alali]

sandu, filmul de fata nu este stricat de nota mea. Nici macar nu i-am acordat o nota, poti sa verifici. Iar cand o sa o fac o sa ii dau un neutru 7. Uita-te la orice alt site de profil, niciunde nu are o nota prea mare. Este undeva in jurul notei 7. Nu la fel se poate spune de alte creatii ale acestui regizor. Daca tie ti-a placut nespus acest film, nu e obligatoriu sa il percep si eu la fel.

si ca sa ma limitez strict la reprosurile tale, o sa le iau punctual...

1.Daca imi este prezentat doar Ben Gazzara, nu imi este suficient. Nu urmaresc filmul doar pentru asta. Plus ca interpretarea este total rupta de actiune, de emotiile rolului. Felul rece si distant in care se comporta personajul principal nu ma ajuta sa fac acea imersie in problematica filmului.

2. Chestia cu 135 de minute este criticata chiar de Ben Gazzara. El declara ca URASTE ACEA VARIANTA!
Varianta de 108 are un lucru straniu. Scene introduse, ce in varianta de 135 de minute picasera la montaj. Scene extinse fata de varianta de 135 de minute. Rearanjare ale scenelor in alta ordine cronologica... Mie asta imi lasa un gust de lipsa de viziune asupra mesajului.

3. Stilul de filmare a lui Cassavetes este una si imaginile neincadrate ale acestui film, care nicidecum nu se opresc asupra fetei, asa cum spunea cineva mai sus, ci din contra, asupra unei parti a corpului, a lucrurilor, parte deloc relevanta, e alta. Daca poti face comparatie si cu alte filme ale lui, o sa observi ca acest fenomen se intampla doar aici. (ps. pentru a ma convinge de acest lucru am mai urmarit azi si Opening Night. Cu totul altfel...)

4.Lasarea la latitudinea privitorului de a alege doua filme diferite din aceeasi productii da un iz "ieftin" ideii regizorale. Cam ca acele filme de duminica de la tvr1 cand puteai sa suni si sa votei finalul in functie de cum vrei tu sa se termine filmul. Nicidecum nu este vreo descoperire a regizorului, care sa fi revolutionat fenomenul. Este fara precedent si straniu, doar atat.

ps. concluzia ta, cu o usoara mireasma de hasna, nu iti face cinste. Nu cred ca am nedreptatit filme prin notele mele. Iar daca am dat o nota ceva mai mica ca media, am argumentat. Nici rotten Tomatoes, site ce e atat de chinchi pentru noul val, sau mai stiu eu ce alte site-uri subterane se mai folosesc acum, nu da pe spate in privinta acestui film. Este considerat unul mediu. Cu totul altele sunt capodoperele regizorului discutat.

Ps.2 Daca ai propus tu acest film, nu cred ca iti da dreptul sa faci astfel de afirmatii. Nu cred ca ai urmarit tu notele pe care le acord eu. Nu sunt tipul care sa acord 10 la orice film cam cum faci tu, asta daca tii mortis sa vorbim de preferinte. Defapt nu cred ca pot acorda 10 la mai mult de 5 filme ever. Asta e! Sunt mai carcatos. Dar niciodata nu o sa pun Bambi sau sa dau 10 pentru Toy Story iar la capodopere de genul As Good as It Gets sau Saving Private Ryan sa le dau doar 8. Si exemple sunt multe in filmografia ta.

[rvn]

3. Stilul de filmare a lui Cassavetes este una si imaginile neincadrate ale acestui film, care nicidecum nu se opresc asupra fetei, asa cum spunea cineva mai sus, ci din contra, asupra unei parti a corpului, a lucrurilor, parte deloc relevanta, e alta.

ma mira faptul ca nu-ai scris numele. de regula o faci si zici: rvn a zis, rvn a dres...
cand am spus ca insista asupra fetelor, nu m-am referit numai la filmul asta.

[aniela07]

Deşi stilul lui Cassavetes nu mă atrage în mod deosebit, mi se pare ca se potriveşte mult mai bine altor filme de-ale lui decât pentru The Killing of a Chinese Bookie. Cred că este cel mai comercial film de la Cassavetes dintre cele 3 văzute de mine (2 la celălalt turneu –mult mai bune, după părerea mea).
Dacă în Husbands, de exemplu, când tipii bat câmpii în metrou este o scenă cu sens în tot ansamblul filmului, aici discuţia despre artă şi "performance" pare să nu aibă nici un dumnezeu –e un club de striptease, nu Broadway- şi ce legătură au toate ideile alea despre adevărul care se relevă atunci când tu reuşeşti să fii ceea ce ceilalţi văd în tine cu toată povestea crimei pentru a răscumpăra o datorie la poker –asta m-a depăşit. Filmul pare să sară de la o idee la alta, fără nici un mesaj pe care eu să-l fi sesizat, ceea ce nu e oricum punctul lui forte nici în celelalte filme, dar acolo a reuşit să creeze o coerenţă internă a filmului, cumva lucrurile erau închegate, nu plecau în toate direcţiile ca aici.

Cred că Gazzara a făcut o treabă excelentă şi a jucat interesant un personaj care nu are profunzimea şi complexitatea necesare pentru a salva filmul.
3 stele

[alali]

ma mira faptul ca nu-ai scris numele. de regula o faci si zici: rvn a zis, rvn a dres...
cand am spus ca insista asupra fetelor, nu m-am referit numai la filmul asta.
vezi cum te menajez...:"> Am ajuns expert in a peria...=))
Ps. eu referindu-ma doar la filmul de fata, am crezut ca si tu ai facut acelasi lucru...


Deşi stilul lui Cassavetes nu mă atrage în mod deosebit, mi se pare ca se potriveşte mult mai bine altor filme de-ale lui decât pentru The Killing of a Chinese Bookie. Cred că este cel mai comercial film de la Cassavetes dintre cele 3 văzute de mine (2 la celălalt turneu –mult mai bune, după părerea mea).
Dacă în Husbands, de exemplu, când tipii bat câmpii în metrou este o scenă cu sens în tot ansamblul filmului, aici discuţia despre artă şi "performance" pare să nu aibă nici un dumnezeu –e un club de striptease, nu Broadway- şi ce legătură au toate ideile alea despre adevărul care se relevă atunci când tu reuşeşti să fii ceea ce ceilalţi văd în tine cu toată povestea crimei pentru a răscumpăra o datorie la poker –asta m-a depăşit. Filmul pare să sară de la o idee la alta, fără nici un mesaj pe care eu să-l fi sesizat, ceea ce nu e oricum punctul lui forte nici în celelalte filme, dar acolo a reuşit să creeze o coerenţă internă a filmului, cumva lucrurile erau închegate, nu plecau în toate direcţiile ca aici.

Cred că Gazzara a făcut o treabă excelentă şi a jucat interesant un personaj care nu are profunzimea şi complexitatea necesare pentru a salva filmul.
3 stele


Deci mai sunt si altii care discrediteaza filmele.... >:)

Total deacord cu aniela. A gasit aceleasi minusuri si sigur nu mi-a citit postul :))
Lasand gluma, acelasi sentiment m-a incercat si pe mine in momentul vizionarii.

Ps. scuze aniela pentru ce i-am facut postului tau:D , dar al meu a fost improscat cu ... concluzii meschine si de aceea lucrez cu lucruri de imprumut.B-)

[aniela07]

Aoleo, nu vreau sa intru in polemici dintr-astea in care oamenii iau lucrurile personal.:))
Am citit tangential ce a fost scris inainte, dar recunosc ca am intarziat comentariul ca sa vad daca spune si altcineva ca nu prea i-a placut, ca si asa eu nu sunt fan Cassavetes nici pentru filmele lui foarte bune, d-apoi la asta care incepe cu "got the world by the balls" si ajunge la "hai sa le umplem inima de placere". Eu m-am pierdut undeva pe drum...

[rvn]

Ps. eu referindu-ma doar la filmul de fata, am crezut ca si tu ai facut acelasi lucru...

nu ai citit cu atentie cum am inceput fraza. dar in ceea ce priveste filmul de fata, trebuie sa recunosc faptul ca ai dreptate in ceea ce priveste atentia sporita pentru alte parti ale corpului decat fata. dar imi place sa cred ca totul a avut un scop.

[robertsandu]

Deci mai sunt si altii care discrediteaza filmele.... >:)

Total deacord cu aniela. A gasit aceleasi minusuri si sigur nu mi-a citit postul :))
Lasand gluma, acelasi sentiment m-a incercat si pe mine in momentul vizionarii.

Ps. scuze aniela pentru ce i-am facut postului tau:D , dar al meu a fost improscat cu ... concluzii meschine si de aceea lucrez cu lucruri de imprumut.B-)

Interesant principiu arăți aici. Crezi că dacă îmi arăți una - două - trei persoane care au opinii similare cu tine, asta te face în vreun fel mai relevant? Presupun că eu, ce ar trebui să fac, să vin cu părerea lui Rosenbaum care consideră Bookie o capodoperă neonoir? Dacă tot ții morțiș să arunci cu expresii prețioase de genul "sunt poate 5 filme cărora le-aș da 10" măcar vino cu argumente, nu-mi arunca opinia altor persoane în față ca să ți-o susții pe a ta. Nu am absolut nimic de împărțit cu aniela, ba chiar cred că și-a argumentat opinia într-un mod corect spunând că nu e fan Cassavetes. Legat de postarea mea, nu-i cazul să dramatizezi. Nu mi se pare jignitor să spui despre un comment că e prost argumentat, așa cum în opinia mea a fost al tău.

Apropo, dacă vrei cu tot dinadinsul să faci extrapolarea nu îmi place mie - e film slab trebuie să fii in stare să te disociezi de ce preferințele tale și să judeci un film strict pe ceea se vrea a fi el. Nu să critici un film care își propune să desconsidere acțiunea că nu are acțiune, fiindcă asta e ca și cum ai critica un basm că nu e realist. Să știi că aș putea și eu foarte bine să dau o stea unui film care nu îmi place, dar eu nu cred că pentru a fi bun un film trebuie musai să-mi facă mie pe plac.

Și nu te mai victimiza atât. Din nou îți spun, postul respectiv n-a fost un atac la persoană așa cum l-ai interpretat tu.

[alali]

Dap...!
Nu stiu cum sa ma mai exprim pentru a nu fi prost inteles...
Nu inteleg de ce, daca sunt ceva mai critic cu o propunere, propunatorul o ia ca pe un afront personal. Si aici nu e doar cazul meu. Au fost multe alte astfel de situatii. Pur si simplu nu m-a prins acest film.
Mi se pare fara tinta, asa cum reiese din editarea si reeditarea lui.
De victima nu ma dau, pentru ca nu m-am simtit deloc deranjat de postarea ta, atata timp cat era pe langa subiect. (ti-am explicat ca nici macar nu notasem filmul si tu imi reprosai ca stric nota finala)
Daca tot vorbesti de argumente, ma gandeam ca o sa comentezi parerea lui Gazzara cum ca ura versiunea de 135 min.
Sublinierea postului anielei a fost pentru ca ma regasesc, sau, pentru ca postasem eu inainte, imi regasesc parerile in postul ei. Nu am luat nu stiu ce critic asa cum ai pomenit tu, ci doar am facut ceea ce este in spiritul turneului Iconoclast. Adica discutam pro sau contra. Avem dialoguri de sustinere sau polemici. Nu asta se vrea?!
Asa ca, ia mai terminati voi astia care interziceti sau permiteti un mod sau altul de exprimare! Aici da, chiar ma simt deranjat personal. Am intalnit multi limitati care ajungeau la argumentul suprem de "taci si nu vorbi/posta".
Am postat asa cum mi-a fost pe plac. Am gasit posturi cu care am fost deacord si posturi cu care nu. Atat!

Ps. cand spuneam ca filmul nu are tinta si ca actiunea isi atinge punctul culminant mult prea devreme, am subliniat ca aceasta parere am regasit-o si in recenziile vremii. Iar argumentul ca "daca camera e pe Gazzara, e perfect", iarta-ma ca iti spun, dar e cel mai tampit argument pe care l-am primit intr-o discutie de genul asta.

[rvn]

alali, colericule! ha ha haaaa
adevarul este undeva la mijloc. desigur, filmul asta nu este perfectiunea in materie, nici macar nu este cel mai bun film al lui Cassavetes, zic unii (probabil cei mai in masura sa aprecieze). pana la urma, totul se rezuma la preferinta si aproape intotdeauna, avem tendinta de a ne forma un etalon, ma refer la un autor sau un anume gen de film, dupa care, tot ce urmeaza este comparat cu acela care ni s-a parut ca intampina toate asteptarile noastre.
in timp ce ma uitam la "The killing...", ca si tine, da, exact ca si tine, comparam cu "Opening Night" si regaseam stilul lui Cassavetes in ambele filme. conteaza foarte mult prima jumatate de ora, este magica. daca ea reuseste sa prinda spectatorul in mreje, va reusi sa-l tina aproape de film pana la final. din pacate, "The killing..., incepe putin cam fara noima, se prelungeste prea mult scena jocului de noroc, actiunea este prea lenta, lipseste aproape total. in schimb,camera zaboveste prea mult pe trupurile dansatoarelor (apropos, ele chiar sunt actrite?) si pe chipul si gesturile lui Gazzara. aici mi se pare ca s-a intins coarda prea mult. e o chestie de rabdare. rolul Genei in "Opening Night" a fost mult mai intens, mult mai convulsionat. temperametal, cele doua personaje sunt total opuse, deasemenea, scenariul, total diferit. lipsa legaturilor dintre scene, a fluentei in derularea lor, a daunat cel mai mult lui "The Killing..."

[alali]

alali, colericule! ha ha haaaa
adevarul este undeva la mijloc. desigur, filmul asta nu este perfectiunea in materie, nici macar nu este cel mai bun film al lui Cassavetes, zic unii (probabil cei mai in masura sa aprecieze). pana la urma, totul se rezuma la preferinta si aproape intotdeauna, avem tendinta de a ne forma un etalon, ma refer la un autor sau un anume gen de film, dupa care, tot ce urmeaza este comparat cu acela care ni s-a parut ca intampina toate asteptarile noastre.
in timp ce ma uitam la "The killing...", ca si tine, da, exact ca si tine, comparam cu "Opening Night" si regaseam stilul lui Cassavetes in ambele filme. conteaza foarte mult prima jumatate de ora, este magica. daca ea reuseste sa prinda spectatorul in mreje, va reusi sa-l tina aproape de film pana la final. din pacate, "The killing..., incepe putin cam fara noima, se prelungeste prea mult scena jocului de noroc, actiunea este prea lenta, lipseste aproape total. in schimb,camera zaboveste prea mult pe trupurile dansatoarelor (apropos, ele chiar sunt actrite?) si pe chipul si gesturile lui Gazzara. aici mi se pare ca s-a intins coarda prea mult. e o chestie de rabdare. rolul Genei in "Opening Night" a fost mult mai intens, mult mai convulsionat. temperametal, cele doua personaje sunt total opuse, deasemenea, scenariul, total diferit. lipsa legaturilor dintre scene, a fluentei in derularea lor, a daunat cel mai mult lui "The Killing..."

si eu ce am spus?!:-/ Aceleasi argumente ca in postul tau si al anielei. Inca am incercat sa fiu cat de cat neutru. Sa ma informez, sa vad daca a fost o pasa proasta a mea in momentul vizionarii. Atat si nimic altceva. De unde atata ura intr-o replica la o parere exprimata. Cum am mai spus de doua ori pana acum, nici macar nu am dat nota la film ca sa mi se reproseze, pe un ton asa... general e adevarat.

Uita-te pe forum ca tocmai ce am postat un review la A woman under the inluence. E altceva! Iti impartasesc total opinia vis-a-vis de Opening Night. E alta mancare de peste.
Si sa stii ca nu sunt genul care se plictiseste repede la un film. Daca m-am apucat de el, chiar daca imi place sau nu, il vizionez pana la capat. Ca si cartile... Indiferent ca imi plac sau nu, trebuie sa le termin. Altfel ma bantuie... La fel am patit cu Schindler List. Sincer iti spun ca prima bucata de film, o bucata mare de tot, m-a plictisit teribil. Chiar vazusem cateva filme despre subiect si eram oarecum plin de acele drame, de acele nenorociri. Dar finalul >:D< m-a terminat, m-a bulversat pentru o luna intreaga.

[Mercutio]

Nu e preferatul meu dintre filmele lui Cassavetes, dar e un film care intregeste opera autorului. Noir? Da, daca ar fi sa ne luam dupa intriga. Cosmo Vitelli, proprietarul strip-tease bar-ului Crazy horse west este strans cu usa de un grup de mafioti ca sa asasineze un contabil chinez din tabara lor adversa. Desi mafiotii par niste baieti de treaba pe langa mafiotii lui Scorsese sau Coppola.
Dar cu ceea ce ramai dupa vizionarea acestui film cred ca e pasiunea. Pasiunea pe care Cosmo o radiaza. Pentru baraca lui de strip-tease, pentru show si dansatoare, pentru Mr. Sofistication. Mesajul e in song-ul cu care acesta din urma incheie filmul: I can't give you anything but love. La fel si Cassavetes, nu ne poate da altceva decat dragostea lui pentru cinema. Si a reusit asta in toate filmele lui, alaturi de actorii sai preferati, la fel de pasionati ca si el, Ben Gazzara, Peter Falk, Gena Rawlands, in ciuda neajunsurilor cu care se confrunta de obicei productiile independente.

2. 75 stele

[robertsandu]

De unde atata ura intr-o replica la o parere exprimata.

Din nou cu dramatizarea. Cică "ură". Aia numești tu ură? E doar o postare omule. Îți convine ce-am scris, bine, nu, n-o citi sau n-o băga în seamă.

[alali]

cand am spus ura, ma refer la acest fel de a trata propunerile ca pe afronturi personale. Nu are nimeni treaba cu cine ce a propus. Eu cel putin am discutat doar filmul si atat. Chiar nici nu stiu exact cine si ce a propus. Nici nu ma intereseaza prea tare acest aspect.

Dar revenind la film, un lucru interesant pe care l-am citit despre acest film anume, e modul in care Gazzara a fost ghidat sa joace rolul. Aflat in dificultatea de a intra in pielea personajului, Cassavetes zicese, a avut o discutie cu Gazzara in care i-a explicat ce a trait si vazut pe propria piele vis-a-vis de legaturile cu acesti mafioti. Iar marturiile lui Gazzara sunt intrigante daca nu revelatoare in ceea ce priveste filmul. Si spune Gazzara ca povestindu-i despre acesti oameni lipsiti de scrupule, a inceput sa planga (Cassavetes). Atunci Gazzara a avut o revelatie si si-a dat seama ca regizorul vede in acesti oameni niste distrugatori de vieti, de vise, de familii...

Mi se pare foarte interesant acest mod de implicare...
dar, inca o data spun ca, Gazzara nu este, sau nu pare cel putin atat de afectat de acesti mafioti. El este prea calm, prea calculat, prea filosofic. dpmdv.

[rvn]

mie, sincera sa fiu, nu prea mi s-a parut ca Vitelli are toate trasaturile gangsterului clasic. cineva chiar a spus ca este unul atipic. de fapt, in ce consta toata gangstereala lui? in faptul ca avea un club de noapte, unde, in fiecare seara, un barbar si cateva fete dezbracate si machiate exagerat, imaginau un spectacol de varieteu. isi proteja afacerea, protejandu-si fetele. ba chiar mai mult, ii placea sa le rasfete. scena crimei, desi are destul impact "sangeros", nu demonstreaza ca Vitelli ucidea regulat si cu sange rece, din contra. asa am perceput eu si sper sa nu ma fi inselat.

[Mercutio]

alali, amice, incearca sa fii putin mai ponderat, te rog. nu-ti place un film? e ok. dar nu incerca sa justifici acum tot ceea ce nu-ti place tie, vrand sa pari avizat, cand de fapt
faci o multime de confuzii si vorbesti despre notiuni pe care nu le stapanesti.
vorbesti de stilul autorului si de stil de regizare de parca ar fi lucruri diferite, confunzi punctul culminant cu cea mai intensa scena din film, la un moment dat spui ca ceea ce transmite filmul se pierde in mesaj (?!?!?!?), vorbesti de planuri neincadrate si netaiate, de parca toate filmele trebuie sa fie constituite la fel, fara sa fi auzit de termeni cinematografici ca long shots sau off screen, si nici n-am citit tot. nu sunt impotriva unei dezbateri mai aprinse, dar asta devine altceva daca nu ai opinii fondate. merci!

[alali]

si anume ce mercutio?
Nu stiu unde am scris asa ceva cu ideea se pierde in mesaj. Daca am facut o astfel de afirmatie, scuze, dar a fost probabil o eroare de redactare.
Legat de cadre "prost incadrate" dpmdv, desigur voit luate asa de catre regizor, nu sunt singurul care le-a remarcat.
nu folosesc termeni tehnici pentru ca nu sunt de specialitate. Daca eram, mai mult ca sigur ca nu pierdeam timpul cu acarici ca noi. Iar voi, daca sunteti avizati, nu stiu de ce sunteti pe aici. E un forum, nu curs de regie.
nu ma dau cunoscator pentru ca nu sunt. Sunt doar consumator. Chiar la orice postare tin sa precizez sursa de unde am luat anumite detalii. Nu imi asum merite necuvenite.
Chestia cu motivarea si implicarea lui Cassavetes este pe net... felul in care i-a transmis regizorul lui Gazzara ideea lui despre aceasta lume interlopa.
Ca imi place sau nu, e dreptul meu. Iar ca "nu incerca sa justifici acum tot ceea ce nu-ti place tie", e ... judeca singur ce ai scris pentru ca eu ma abtin.

Ps. Ultima precizare nu era un argument pro sau contra acestui film. Era un fapt divers pe care l-am considerat interesant. Dar deh! Voi astia avizati ... stiati lucrurile astea si va deranjeaza sa le reparcurgeti.

[rvn]

Filmul de fata nu mi se pare o realizare atat de mareata cum este descrisa in posturile de mai sus. Este un film, asa cum il cataloga critica vremii, care nu isi propune sa transmita ceva anume, iar daca transmite, se pierde in mesaj, ajungand ca nici el sa nu mai stie scopul pentru care a fost creat.
Actiunea este una atat de slaba, incat, punctul culminant se developeaza mult prea devreme astfel pierzandu-se orice urma de suspans, de atmosfera si deci de interes.

asta este scris de tine, nu? nu este prima data cand desfiintezi filmele, uite-asa, cu o fraza ca asta.
este interesanta toata brambureala de scene care se deruleaza aparent fara logica, te determina sa-ti pui intrebari despre personaje, despre lumea lor, te determina sa analizezi reactiile, fiindca, in lipsa replicilor explicite, nu prea ai altceva de facut, ca sa pricepi despre ce naiba este vorba.
si cred ca scopul este clar unul foarte bun; acela de a deschide spectatorului o fereastra, una prin care sa vada un personaj clasic de film, intr-o cu totul alta lumina, decat aceea a cliseului cu care eram cu totii obisnuiti. Cosmo Vitelli este un personaj altfel definit fata de celelelate din categoria sa. mie, asa cum l-a interpretat Ben Gazzara, mi s-a parut mult umanizat, mult prea calm si interiorizat, chestii pe care le-ai observat si tu, ori astea nu prea se impaca cu ideea de gangsterism notoriu, daca de ne gandim la Al Capone,de exemplu. de altfel, lumea in care se invarte Vitelli nu este atat de larga precum am fi tentati sa credem la inceput. ea se rezuma in mare parte la spatiul barului sau de noapte si daca ar fi sa analizam un pic, vedem in comportamentul lui o latura romantica destul de subtila, pe care o exploateaza cu pricepere in interesul afacerii sale si atat. cred ca Mercutio a intuit cel mai bine caracterul lui Cosmo Vitelli si datorita acestui caracter, el s-a lipit mult de spectator, desigur, gratie lui Ben Gazzara.

[alali]

da rvn. Am spus ca nu mi se pare o capodopera "PAREREA MEA". Nu?
Cum anume am desfiintat filmul? Ca nu i-am acordat 10 ci 7?
Nu am afirmat nicio clipa ca e o porcarie.
Chestia cu "nu transmite nimic, iar daca si-a propus sa o faca, s-a pierdut in mesaj", e acelasi lucru cu a te pierde in ganduri. Pur si simplu filmul, dpmdv, s-a ratacit de la ideea pe care si-a propus sa o urmeze. Iarasi spun dpmdv.
Dar de aici la a alatura cele doua propozitii din cadrul unei fraze e cale lunga si rea vointa. Auzi tu: "ceea ce transmite filmul se pierde in mesaj". Unde anume am facut afirmatia asta? Niciodata! Un astfel de inteles la ceea ce am spus eu o poate da doar un analfabet! (scuze ca folosesc asa exprimare, dar mi se baga in gura cu forta lucruri pe care nu le-am spus).

In fond si la urma urmei, de la ce a pornit tot acest tavalug? De la sandu caruia nu i-a placut catalogarea mea. A mea! Am pomenit ceva despre persoana sandu? Am facut afirmatii categorice? "Nu e atat de bun precum..." nu e o afirmatie categorica. Nu e o desfiintare. Mai ales daca mai si incepi cu "parerea mea".
Apoi, de la postarea parerii mele, ce a urmat? O acuza cum ca denigrez filmele. In fond si la urma urmei nu am spus altceva decat ceea ce ulterior s-a mai reiterat de doua ori. Cu alte cuvinte, dar aceleasi idei.

Dar bine ca macar sunt de partea asta a baricadei si m-a gasit pe mine. Ca pe mine astfel de acuze ma lasa rece.

Ps. haideti sa nu mai fim atat de vitriolati si sa discutam filme. Inca nu s-a dat nicio parere vis-a-vis de afirmatia lui Gazzara facuta la adresa versiunii de 135 minute. Asta nu e o parere personala!

Ps. Sandu, mai ieri faceai apologia liberei exprimari. Libertatea totala la a spune ce gandesti! Asta era doar ieri¿ Libertate totala era doar atunci cand nu te deranja pe tine si pe felul tau de a gandi? Daca ceva contravine trebuie combatut? :-?

[Mercutio]

si anume ce mercutio?
Nu stiu unde am scris asa ceva cu ideea se pierde in mesaj. Daca am facut o astfel de afirmatie, scuze, dar a fost probabil o eroare de redactare.
Legat de cadre "prost incadrate" dpmdv, desigur voit luate asa de catre regizor, nu sunt singurul care le-a remarcat.
nu folosesc termeni tehnici pentru ca nu sunt de specialitate. Daca eram, mai mult ca sigur ca nu pierdeam timpul cu acarici ca noi. Iar voi, daca sunteti avizati, nu stiu de ce sunteti pe aici. E un forum, nu curs de regie.
nu ma dau cunoscator pentru ca nu sunt. Sunt doar consumator. Chiar la orice postare tin sa precizez sursa de unde am luat anumite detalii. Nu imi asum merite necuvenite.
Chestia cu motivarea si implicarea lui Cassavetes este pe net... felul in care i-a transmis regizorul lui Gazzara ideea lui despre aceasta lume interlopa.
Ca imi place sau nu, e dreptul meu. Iar ca "nu incerca sa justifici acum tot ceea ce nu-ti place tie", e ... judeca singur ce ai scris pentru ca eu ma abtin.

Ps. Ultima precizare nu era un argument pro sau contra acestui film. Era un fapt divers pe care l-am considerat interesant. Dar deh! Voi astia avizati ... stiati lucrurile astea si va deranjeaza sa le reparcurgeti.

citeste fraza in intregime te rog. am spus: <<dar nu incerca sa justifici acum tot ceea ce nu-ti place tie, vrand sa pari avizat, cand de fapt faci o multime de confuzii si vorbesti despre notiuni pe care nu le stapanesti. >>
nu e curs de regie, dar daca vorbim de cinema si tu mentionezi termeni ca plan, cadru, stil, regie, punct culminant, suspans, etc. trebuie sa stii si ce inseamna, nu?
vorbesti de planuri lungi de parca ar fi o greseala de filmare. ori asta e o modaitate de expresie ce tine de realism, teoria lui bazin despre care tot trancaneste gorzo prin cronicile lui. la fel despre planuri neincadrate. ori anumiti autori folosesc asa zisul off screen, tot ca o modalitate de trezi curiozitatea si interesul spectatorului fata de ceea ce e dincolo de cadru.
spui la un moment dat, citez << Din realizarile lui Cassavetes nu am vazut pana acum decat 3, incluzandu-l si pe acesta ce participa in turneu, deci, nu pot sa vorbesc de un stil propriu, la modul general. E adevarat ca in toate 3 am intalnit aproape acelasi stil de regizare.>>
care e diferenta intre 'stil propriu' si 'stil de regizare'. vorbesti ca si cum ar fi notiuni diferite.
nu cumva stilul de regizare da stilul propriu?
altfel spus, incearca sa fii mai atent la ce inseamna termenii pe care ii introduci, decat la retorica, pentru ca produci confuzii.

[robertsandu]

Ps. Sandu, mai ieri faceai apologia liberei exprimari. Libertatea totala la a spune ce gandesti! Asta era doar ieri¿ Libertate totala era doar atunci cand nu te deranja pe tine si pe felul tau de a gandi? Daca ceva contravine trebuie combatut? :-?

Păi liberă exprimare a și fost din partea mea. Ți-am criticat postarea, atât. Mai departe tu ai dus discuția. Ți-am criticat comentariul, nu dreptul de a comenta. E o diferență.

In fond si la urma urmei, de la ce a pornit tot acest tavalug? De la sandu caruia nu i-a placut catalogarea mea. A mea! Am pomenit ceva despre persoana sandu? Am facut afirmatii categorice? "Nu e atat de bun precum..." nu e o afirmatie categorica. Nu e o desfiintare. Mai ales daca mai si incepi cu "parerea mea".

Păi și ce vrei să fac dacă argumentele tale mi s-au părut aiurea? Să tac? Suntem pe un forum, dacă nu-ți convine critica n-ai ce să cauți pe aici. Atunci hai să ne postăm toți un comentariu și apoi să trecem la următorul film. Și tot așa.

O acuza cum ca denigrez filmele.

Nu am spus că denigrezi filmele. N-as putea sa spun asta bazandu-ma pe un singur comentariu.

[robertsandu]

Nu e preferatul meu dintre filmele lui Cassavetes, dar e un film care intregeste opera autorului. Noir? Da, daca ar fi sa ne luam dupa intriga. Cosmo Vitelli, proprietarul strip-tease bar-ului Crazy horse west este strans cu usa de un grup de mafioti ca sa asasineze un contabil chinez din tabara lor adversa. Desi mafiotii par niste baieti de treaba pe langa mafiotii lui Scorsese sau Coppola.

Mie mi s-a părut noir și prin atmosferă. Iar legat de mafioți, asta e unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult în film. În general în cinema mafiotul e descris ca un om al acțiunii. În Bookie, mafioții sunt terifianți nu prin ceea ce fac, ci prin simpla lor prezență. Privirile lor, modul de a vorbi, aluziile subtile, chiar și vorbele bune pe care ți le spun, alea sunt mai înfricoșătoare decât armele. Să fim serioși, mafioții n-au nevoie de arme ca să sperie de moarte un om.

Favorita mea e scena filmată în mașină. Are o încadrare atât de strânsă încât parcă simbolizează perfect sentimentul lui Vitelli din acel moment -- asta vis-a-vis de expressionism și de modul cum încadrarea strânsă poate fi folosită ca mod de a ilustra frica personajelor. Un exemplu despre cum forma poate fi folosită pentru a crea conținut. Sunt 4 elemente care creează simultan conținut aici: încadrarea, cromatica scenei, conținutul imaginii (mafioții îl înghesuie -- și la propriu, și la figurat -- pe Cosmo) povestea.

http://s9.postimg.org/qp4b9y2v3/The_Killing_Of_A_Chinese_Bookie_1976_1080p_Blu_Ra. jpg (http://postimage.org/)

[alali]

In concluzie, ca tot am stabilit ca e liber la dat cu parera, filmul este sub alte productii semnate Cassavetes, contine plan-detaliu-ri, pentru ca nu le pot numi prim-planuri, multe, prea multe si sunt mentinute pe ecran timp indelungat, fara noima.
Actiunea treneaza, iar punctul culminant este atins mult prea repede, brusc, fara o pregatire a actiunii in prealabil. (punct culminant - folosit din momentele subiectului invatate in clasa a 5-a, nicidecum cel din manualele de cinematografie)
Gazzara are o interpretare de neinteles. Discursuri interminabile despre orice altceva ce nu tine de actiune, de atmosfera. Distantare toatala fata de tensiunea produsa de evenimente.
Lipsa viziunii regizorale tradata de cele 2 variante de film lansate. Ciudateniile de la varianta mai scurta cu scene in plus si scene extinse.
Nu are mesaj, scopul punerii in scena a unei astfel de povesti este o enigma.

Ps. cuvinte gen regizor, cadru, scena, stil, punct culminant, suspans, etc. nu sunt termeni specifici cinematografiei. Nu sunt tehnici. Poate doar regizor... sa aibe conotatii preponderente lumii scenice, dar restul sunt termeni uzuali, cotidieni.
Ca tot vorbesti de acel offscreen, el e cel mai bine explicat in What is Cinema? de Andre Bazin. Carte ce o sa o regasesti intr-un film... Acolo ni se prezinta acel paralelism intre pictura si ecran. Acel adevarat tratat care demonstraza ca rama unui tablou are rolul de a focaliza privirile spre interior, iar cadrul cinematografic, lipsit de chenar, are rolul de a expanda imaginea prezentata, trimitandu-ne astfel in offscreen.
Dar deh, mai citim si noi asa ca sa nu ne plictisim. Nicidecum sa dam cu cartea in cap colegilor de pe forum.
Ps2. ...ca tot e in turneu. What is Cinema? este "biblia" lui Araki.

Ps3. si tot ma framanta afirmatia ca "Ben Gazzara said he hated the original cut".

[oneflyride]

Nu are mesaj

Nu e genul de film care are nevoie de mesaj (thank god for that) . Si personal, "punctul culminant" al actiunii nu mi s-a parut la fel de interesant ca restul filmului. Mai ales pentru ca accentul nu e pe actiune, ci pe lumea interioara a personajului si "the before and after".

[robertsandu]

http://s22.postimg.org/l5y6mj6ox/The_Killing_Of_A_Chinese_Bookie_1976_1080p_Blu_Ra. jpg (http://postimage.org/)

Cadru superb în opinia mea.

Și nu e singurul.

http://s12.postimg.org/5j6f29eu5/The_Killing_Of_A_Chinese_Bookie_1976_1080p_Blu_Ra. jpg (http://postimage.org/)

http://s9.postimg.org/rcjch3t33/The_Killing_Of_A_Chinese_Bookie_1976_1080p_Blu_Ra. jpg (http://postimage.org/)

http://s29.postimg.org/yszh0woyv/The_Killing_Of_A_Chinese_Bookie_1976_1080p_Blu_Ra. jpg (http://postimage.org/)

[rvn]

Nu e preferatul meu dintre filmele lui Cassavetes, dar e un film care intregeste opera autorului. Noir? Da, daca ar fi sa ne luam dupa intriga. Cosmo Vitelli, proprietarul strip-tease bar-ului Crazy horse west este strans cu usa de un grup de mafioti ca sa asasineze un contabil chinez din tabara lor adversa. Desi mafiotii par niste baieti de treaba pe langa mafiotii lui Scorsese sau Coppola.

Mie mi s-a părut noir și prin atmosferă.
asta ar fi o discutie foarte interesanta si din cate imi amintesc, s-a mai deschis odata despre un alt film controversat, cel al Polanski.filmul nu contine numai imagini nocturne, asa cum sunt plasate actiunile personajelor, regasim in el si imagini diurne.mi-au placut chiar mai mult decat cele nocturne, asa cum au surprins chipul si silueta lui Ben Gazzara. lumina parca face minuni in privinta lor:
2683
2685
2687
2689

[Mercutio]

Favorita mea e scena filmată în mașină. Are o încadrare atât de strânsă încât parcă simbolizează perfect sentimentul lui Vitelli din acel moment -- asta vis-a-vis de expressionism și de modul cum încadrarea strânsă poate fi folosită ca mod de a ilustra frica personajelor. Un exemplu despre cum forma poate fi folosită pentru a crea conținut. Sunt 4 elemente care creează simultan conținut aici: încadrarea, cromatica scenei, conținutul imaginii (mafioții îl înghesuie -- și la propriu, și la figurat -- pe Cosmo) povestea.

http://s9.postimg.org/qp4b9y2v3/The_Killing_Of_A_Chinese_Bookie_1976_1080p_Blu_Ra. jpg (http://postimage.org/)

as mai adauga ceva in ceea ce priveste stop-cadrul acesta. in primul rand focala. filmarea e facuta cu o focala lunga (teleobiectiv) care ingramadeste lucrurile, spre deosebire de o focala scurta (wideangle) care le distanteaza si micsoreaza. focala e un mijloc de expresie foarte des utilizat pentru a sublinia apropierea sau departarea intre personaje, lucruri. in cazul de fata accentueaza constrangerea la care este supus Vitelli de catre mafioti in acel moment. personajele par ingramadite, Vitelli prins in mijloc, constrans. un alt element care adauga dramatism e imaginea low-key, adica o imagine in care e preponderenta umbra, specifica filmelor noir. si da, ai dreptate robert, atmosfera e una de film noir, si as mentiona si acel sentiment de fatalism, specific personajelor de film noir, ce reiese din ultima scena, in care Vitelli, desi vrea sa para colocvial, stie ca e terminat, si ca mai devreme sau mai tarziu mafiotii il vor asasina.

[rvn]

sunt de acord cu voi in ceea ce priveste atmosfera. insa,nu cred ca altceva in afara de ea, a mai imprumutat din caracteristile noirului clasic. poate doar miza. dar lipseste un element esential care ar fi pledat in favoarea genului: femeia fatala.

[robertsandu]

sunt de acord cu voi in ceea ce priveste atmosfera. insa,nu cred ca altceva in afara de ea, a mai imprumutat din caracteristile noirului clasic. poate doar miza. dar lipseste un element esential care ar fi pledat in favoarea genului: femeia fatala.

De asta eu i-am zis neo-noir, e un noir în interpretare mai modernă. Păstrează regulile generale la nivel de formă, insistă uneori pe efectul de chiaroscuro, dar fără să reproducă neapărat toate componentele genului. Oricum, ca o paranteză, în opinia mea puține filme -- if any -- reușesc să reprezinte un gen în totalitatea lui. Chiar și creațiile mai moderne care au preluat și simbolul femeii fatale pe lângă componenta imaginii (de la Femme Fatale-ul lui De Palma, la recentul Sin City: A Dame to Kill For), tot nu sunt o reprezentare exactă pentru că în loc să reproducă acest simbol, îl vulgarizează și îl exploatează din punct de vedere sexual pentru a atrage publicul. Asta poate fi un plus sau un minus, depinde de film și de cât de artistică e vulgarizarea aia. Mi-e greu să îmi imaginez azi un film (neo) noir cu femeia fatală în prim plan fără nuditate excesivă.

[rvn]

De asta eu i-am zis neo-noir, e un noir în interpretare mai modernă. Păstrează regulile generale la nivel de formă, insistă uneori pe efectul de chiaroscuro, dar fără să reproducă neapărat toate componentele genului.
hmmm. interesant. acelasi lucru s-a vehiculat si se vehiculeaza si despre Chinatown. ambele filme au fost realizate in aceeasi perioada. se pare ca, exista o oarecare efervescenta in randurile cineastilor la moda pe-atunci,pentru reinventarea, redescoperirea noirului. si cred ca exemple sunt destule,dar nu-mi vin acum in minte. ce as vrea sa remarc, cu riscul de a fi pe langa topic, este faptul ca filmul lui Polanski este mult mai fidel in mentinerea liniei, gasim trasaturi ale noirului, bine conturate, inclusiv o Faye Dunaway absolut minunata in rol de femeie fatala. filmul lui Cassavetes are o doar o umbra, acea atmosfera pe care ati remarcat-o si pe care am admirat-o si eu. in rest...nu stiu, cred ca independenta lui in conceptia regizorala, cantareste mult mai mult,decat incercarea noastra de a incadra "The Killing...", chiar si in categoria noirului modern.

[robertsandu]

hmmm. interesant. acelasi lucru s-a vehiculat si se vehiculeaza si despre Chinatown. ambele filme au fost realizate in aceeasi perioada. se pare ca, exista o oarecare efervescenta in randurile cineastilor la moda pe-atunci,pentru reinventarea, redescoperirea noirului. si cred ca exemple sunt destule,dar nu-mi vin acum in minte. ce as vrea sa remarc, cu riscul de a fi pe langa topic, este faptul ca filmul lui Polanski este mult mai fidel in mentinerea liniei, gasim trasaturi ale noirului, bine conturate, inclusiv o Faye Dunaway absolut minunata in rol de femeie fatala. filmul lui Cassavetes are o doar o umbra, acea atmosfera pe care ati remarcat-o si pe care am admirat-o si eu. in rest...nu stiu, cred ca independenta lui in conceptia regizorala, cantareste mult mai mult,decat incercarea noastra de a incadra "The Killing...", chiar si in categoria noirului modern.

Nu știu despre ce film al lui Polanski e vorba, probabil că nu l-am văzut, dar eu personal când mă refer la noir mă refer mai mult la imagine, umbre, contraste, încadrare, focus etc. Creare de conținut prin imagine sau imaginea pe post de reflexie a gândurilor personajelor (deci conținut). De fapt, prin noir văd o prelungire a expresionismului german, așa că poate termenul de expresionism ar fi mai potrivit și mai exact.

Uite, dacă vrei, Mann -- unul dintre stiliștii mei preferați alături de Malick și Claire Denis -- are câteva filme neo noir de mare valoare și inovație, filmate aproape în întregime în digital, mai ales Collateral și Miami Vice. E un noir super modern, mai vibrant datorită digitalului, atât de vibrant încât pare că se aseamănă cu privirea umană. De fapt, dacă mă hotărăsc să mai particip la un turneu o să propun ceva de Mann mai mult ca sigur.

[rvn]

am inteles ce vrei sa spui, insa, nu stiu...nu prea as incadra un film in oricare categorie de noir (veche, noua, foarte noua), fara prezenta femeii fatale, indiferent de cat de imbracata sau dezbracata, apare in postura asta. rolul ei ca personaj este indispensabil, practic, fara ea, nu se poate "tese" scenariul, plasa de intrigi, punctul de plecare binecunoscut in noir. poate este o parere prea personala,desigur limitata din cauza lipsei de informatii, si chiar daca gresesc, am asa..o fixatie cu chestia asta.
pe de alta parte, comparatia pe care am facut-o, a fost intre doua filme realizate la interval scurt de timp si daca tinem seama de tendintele din vremea aceea, cred ca aceasta comparatie este potrivita. ma refer si la tehnica de realizare (filmare, montaj..etc.
sunt convinsa ca o sa-ti placa si Chinatown daca ti-ai rezerva timp pentru el, chiar este o realizare mareata a genului pe care tu l-ai adus in discutie : neonoirul anilor 70.

[White1]

Am vazut recent Cold Fish al lui Shion Sono (great movie). Personajul principal din respectivul film se refugia de realitatea unei vieti pe jumatate ratate in pasiunea pentru astronomie, mai precis in vizitele la planetariu, unde o voce linistitoare ii amintea de faptul ca, in definitiv, viata unui om e doar un moment lipsit de insemnatate intre infinitul care a trecut si infinitul care urmeaza. Nu gasea gandul asta inspaimantator ci revigorant si consolator.

Planetariul lui Cosmo e barul pe care acesta il detine. In cazul lui viata “adevarata” si locul in care isi incarca bateriile se suprapun aproape perfect. Ce ramane neacoperita e pasiunea pentru jocurile de noroc si, din pacate, la fel de neacoperita ramane si datoria fata de gangsteri pe care acesta o contracteaza din cauza acestui hobby (cel putin primeste o chitanta).

De aici se dezvolta firul narativ care, desi nu e principala grija a filmului (personajul principal si atmosfera sunt mult mai importante) nu e nici pe departe atat de dezlanat si ilogic cum ar putea sa para la prima vedere. De exemplu scena convorbirii telefonice de dinaintea asasinatului (cea in care Cosmo se intereseaza de mersul lucrurilor la bar) e perfect justificata. Omul doar se asigura ca micul univers din care facea parte (si asupra caruia avea un oarecare control, spre deosebire de situatia in care se afla in momentul respectiv) isi vedea mai departe de existenta lui.

Din punctul asta de vedere (al studiului de caracter) filmul e, fara indoiala, o reusita. Atat prin prisma interpretarii actoricesti cat si a complexitatii personajului.Dar… acesta e primul film al lui Cassavetes pe care il vad (e un gol pe care nu tineam neaparat sa il acopar, nu sunt fanul numarul unu’ al cinemaului independent) si nu pot spune ca reprezinta un imbold foarte puternic care sa ma determine sa ii bifez si alte titluri. E interesant fara sa fie entuziasmant.

2,75 stele

[robertsandu]

Mie nu mi se pare că filmul îl descrie pe Cosmo Vitelli ca fiind un gambler înrăit. El merge la acel local însoțit de fetele lui, dovadă că e mai mult interesat să se dea mare în fața lor decât strict de jocul de poker. Or gamblerii înrăiți sunt măcinați de viciul în sine, nu văd dincolo de asta și în mod cert nu ar accepta ca concetrarea lor să fie distrasă de nimic.

Cosmo nu are comportamentul sau apucăturile unui parior de meserie. El vrea doar să pară cool și să fie adorat datorită acestui lucru -- că e cool, că e calm, că e mereu în control. Asta până realizează că s-a băgat în ceva mai mare decât poate el să ducă. Spunea cineva că nu este un mesaj în filmul ăsta. Ba este, doar că nu e servit cu lingurița. Bookie ne vorbește despre cât de dăunătoare poate fi bravura, atașamentul excesiv față de ceea ce e afișat, superficial, într-o societate care pune mare preț pe aparențe, așa cum e cea americană. Nu numai că e mesaj, dar avem mesaj și o subtilă critică socială în același timp.

E foarte important să ai un dezvoltat simț al sinelui, să știi cine ești de fapt, ce poți să faci, ce nu poți să faci, să alegi bine în momentele importante. Se te detașezi de cum vrei să pari și să nu pierzi contactul cu realitatea. Să asculți mai puțin de impulsul (perfect uman și de înțeles) de a te da mare și de a poza în șmecher. Pentru că te poți trezi în situații când masca aia dispare și rămâi doar tu, pus în fața unei alegeri imposibile.

[White1]

Filmul nu e foarte clar in privinta asta (nici exprimarea mea nu a fost). Dar la inceputul lui Cosmo plateste o alta datorie si am presupus ca s-a ales cu ea tot din cauza pokerului. E evident ca latura asta nu e foarte importanta si am adus aminte de ea doar pentru ca acolo se innoada intriga filmului, putea foarte bine sa fie alt eveniment care sa il puna pe Cosmo in situatia in care a ajuns.
Vitelli pare la inceput doar un "show off" a carui tendinta de epatare e alimentata de dorinta de a fi iubit si admirat, cum zici tu dar pana la sfarsitul filmului demonstreaza ca e mai mult decat atat (si ca isi asumase repectivul rol in deplina cunostinta de cauza).
Dupa disparitia mastii nu a ramas un om speriat si incapabil sa isi sustina imaginea pe care o afisase pana atunci, ci o persoana dispusa sa ucida pentru a-si proteja afacerea(care nu inseamna bani ci familie, stil de viata si practic toata identitatea lui). La un moment dat a avut posibilitatea sa isi reduca la jumatate datoria daca isi folosea fetele pentru a-l atrage pe "bookie" in clubul sau (unde s-ar fi ocupat gangsterii de el, probabil) dar a refuzat sa faca asta tocmai pentru ca si-ar fi compromis afacerea.

[robertsandu]

La un moment dat a avut posibilitatea sa isi reduca la jumatate datoria daca isi folosea fetele pentru a-l atrage pe "bookie" in clubul sau (unde s-ar fi ocupat gangsterii de el, probabil) dar a refuzat sa faca asta tocmai pentru ca si-ar fi compromis afacerea.

Normal că a refuzat. Afacerea îi oferă statut, îi oferă ocazia de a se simți important, elegant, în control, the american dream dacă vrei. E o scenă mică, dar importantă în film când, înainte să intre în camera în care se aflau mafioții, Cosmo se oprește câteva secunde ca să își aranjeze papionul la cămașă. Și atunci, în momentelea alea, se gândea tot la cum arată. Sau altă scenă când le mulțumește mafioților pentru amabilitate. Nici măcar atunci nu se dezbracă de aparențe, cum să mulțumești unor oameni care ți-au distrus viața?

Singurul moment când se prăbușește în fața realității, când acceptă condiția sa de om mic este când omoară acel agent de pariuri chinez. Dacă ții minte, scena e fimată deseori de sus, tocmai pentru a ilustra că în fața crimei ești mic, laș și că tot ceea ce ai vrut să pari -- elegant, important, un gentleman care gustă numai șampania fină gen Dom Perignon -- s-a dus. Criminalul e criminal, crima e crima, iar ceea ce s-a stricat nu mai poate fi reparat.

[White1]

Crima e crima dar diferiti oameni o privesc in moduri diferite. Si eu ma gandeam ca filmul se va dezvolta mai mult in directia asta ("moralitatea" crimei si modul in care Cosmo se raporteaza la ea) dar adevarul e ca nu prea o face (decat daca mai sunt si alte nuante subtile care mi-au scapat). Si aici lucrurile sunt neclare. Pana la urma Cosmo mai ucisese, in razboi, e adevarat dar si aici victima e angajata intr-un fel de razboi cu gangsterii. Cosmo are o aversiune evidenta fata de crima dar nici nu pare doborat de remuscari dupa ce o face.
Iar demnitatea unui om se reflecta tot prin raportarea la alte instante (propriul sistem de valori, divinitate, consensul altor grupuri sociale etc.). Crezi ca crima (scz) i-a diminuat in vreun fel "statura" in ochii gangsterilor sau dimpotriva, de exemplu?

[robertsandu]

Iar demnitatea unui om se reflecta tot prin raportarea la alte instante (propriul sistem de valori, divinitate, consensul altor grupuri sociale etc.). Crezi ca crima (scz) i-a diminuat in vreun fel "statura" in ochii gangsterilor sau dimpotriva, de exemplu?

Dacă crede că așa ceva este de dorit, un om poate jongla cu anumite personalități false. Sunt de exemplu cei care își trag fericirea din modul cum sunt percepuți de ceilalți. Un tip la o petrecere poate glumi sau spune bancuri nu pentru că-i plac bancurile, ci pentru că îi place să-i vadă pe ceilalți râzând la glumele lui. Asta îi oferă senzația că e important și că lumea îl place. Că are un anumit statut. Petrecerea n-ar fi la fel fără el. Același tip de personaj este și Cosmo.

E o discutie cheie în film la final. Mr Sophistication spune că atunci când spectacolul nu merge, el e cel pe care lumea îl ține responsabil, iar atunci când show-ul funcționează, fetele sunt cele care primesc laudele. Iar Cosmo spune că totul necesită muncă. Trebuie să muncești mult ca să fii confortabil. Adică trebuie să prelucrezi ceea ce transmiți, să ai controlul asupra a cum te consideră oamenii.

I'm only happy when I can be what people want me to be rather than be myself

Asta e fraza care conține de fapt mesajul. Filmul ne arată unde poate duce credința că nu ești suficient de bun pentru a fi plăcut de ceilalți drept așa cum ești. Din motivul ăsta apar măștile lui Cosmo. El are o dorință interioară de a demonstra mereu că e cool, că are clasă, că merită apreciere. Pentru că asta crede el că așteaptă ceilalți de la el. Cosmo Vitelli e un personaj care se conduce după deviza că aparenețele sunt totul.

[loud.rocks]

avand in vedere faptul ca a cam expirat termenul pentru votare, ii las si eu pe fuga o nota si o sa revin cu comentariu.

3,2*

[Mercutio]

nu stiu daca ati observat, dar am lasat perioada de votare pentru un film la trei saptamani.
voi incheia votarea la acest film la sf. acestei saptamani.

[Mercutio]

Final de vot:

robertsandu 4
Mercutio 2.75
rvn 3.5
oneflyride 3.5
aniela07 3
alali 2
anaemona 3
White1 2.75
Chambord 4


total = 28.5
medie = 3.17

[robertsandu]

Actiunea treneaza, iar punctul culminant este atins mult prea repede, brusc, fara o pregatire a actiunii in prealabil. (punct culminant - folosit din momentele subiectului invatate in clasa a 5-a, nicidecum cel din manualele de cinematografie)
Gazzara are o interpretare de neinteles. Discursuri interminabile despre orice altceva ce nu tine de actiune, de atmosfera. Distantare toatala fata de tensiunea produsa de evenimente.
Lipsa viziunii regizorale tradata de cele 2 variante de film lansate. Ciudateniile de la varianta mai scurta cu scene in plus si scene extinse.
Nu are mesaj, scopul punerii in scena a unei astfel de povesti este o enigma.

Știu că subiectul s-a răcit și nu e nevoie să-mi răspunzi la postul ăsta. Și să nu crezi că vreau să am eu ultimul cuvânt sau ceva de genul ăsta.

Dă-mi voie să-ți spun ceva, pentru că am observat un fenomen interesant în commenturile tale. Mi se pară că ai un spirit de observație foarte bun, dar modul de interpretare a ceea ce vezi mi se pare pe lângă. Zici că punctul culminant e atins mult prea repede și faci din asta un argument pe care se sprijină critica ta, deși nu demonstrezi de ce e important să se păstreze acele reguli pe care crezi că filmul le încalcă. O critică validă în orice artă (muzică, film, teatru, pictură etc.) nu presupune să demonstrezi ce nu vrea acea operă de artă să fie. Ci să demonstrezi sau să argumentezi ceea ce vrea să fie și nu este. Critica ta la filmul ăsta nu încearcă să înțeleagă punctul de vedere al lui Cassavetes. E ca și cum ai fi un spectator la operă dar ție nu-ți place opera. E foarte greu să recunoști calitatea în ceva ce nu ți-a plăcut. E mult mai ușor să spui că ceva nu ți-a plăcut pentru că acel ceva e de proastă calitate.


Gazzara are o interpretare de neinteles. Discursuri interminabile despre orice altceva ce nu tine de actiune, de atmosfera. Distantare toatala fata de tensiunea produsa de evenimente.

Vreau să mă refer la porțiunea asta din commentul tău. Ai interpretat corect (în opinia mea) atitudinea lui Cosmo ca răspuns la stimulii exteriori. Însă ai presupus din oficiu că distanțarea față de evenimente e ceva negativ. Nu e. Distanțarea față de evenimente poate fi un mod subtil și îndrăzneț de a arăta refuzul unor personaje (sau oameni) de a trăi viața într-un mod autentic, așa cum le dictează propria conștiință, nu cum le dictează ceilalți. Cosmo se detașează în mod voit de evenimente, pentru că nu are suficientă tărie de caracter pentru a le înfrunta. De acea recurge la bravură. Pentru că e singurul mod în care poate să trăiască. Bravura e tot ce are. În rest, nu are nimic. Dacă privim dincolo de bravura lui, vedem un personaj fără împliniri reale, ci doar fabricate. Fericirea nu înseamnă confort, așa cum crede Cosmo.

Și să nu crezi că am eu ceva personal cu tine. M-am luat de postul tău pentru că este singurul care aderă la o critică oarecum obiectivă. Este o mare diferență între a spune că ceva nu-ți place și a spune că ceva nu e bun. Prima afirmație o poate face oricine, indiferent de nivel. A doua e mult mai greu de făcut, pentru că necesită efortul considerabil de a nu face judecăți de valoare și de a nu presupune automat că ce e diferit, neașteptat sau mai greu de înțeles e și prost.

Probabil că vom mai avea asemenea contraziceri și pe viitor. Atât timp cât nu ajungem la jigniri din punctul meu de vedere nu e nicio problemă. Sunt curios să văd cum decurge discuția la filmul lui Araki.

[alali]

sandu, ca sa nu ai ultimul cuvant, toate aceste argumente pe care le-ai reiterat sunt puncte negative dpmdv!!!!

E ok asa? Desi am specificat de zeci de ori ca e comentariul meu! Nu mi-am propus sa fac cronici ci comentarii dupa vizionare, din punctul meu de vedere!
Iar a scrie doar de bine sau argumentele pro nu cred ca e normal, dar ... in fine!
Bine ca esti deacrod cu ambele observatii macar. Argumentarile sunt personale. Tin de fire, caracter, de om.

Nu discut despre lentile sau manuale de teorie a filmului. Imi exprim doar pareri despre cum am perceput filmul. Cand filmul e prea elitist, cazul Mishima, mi-am recunoscut incapacitatea si m-am dat deoparte. M-am documentat, am citit si am postat doar ceea ce am reusit eu sa percep din tot acel amalgam de motive artistice, de stiluri de simboluri. O mica parte din toate astea ... cat m-au tinut bojocii :|