2014 (30 iunie - 8 mai)

[omudindulap]

COMPETIȚIE TIFF 2014

https://www.youtube.com/watch?v=F-OYutWa9sc

1. Câinele / Paat, r. Amir Toodehroosta (Iran)
2. Ce-am avut mai de preț / Everything We Loved, r. Max Currie (Noua Zeelandă)
3. Natură moartă / Still Life, r. Uberto Pasolini (Marea Britanie)
4. Orbire / Blind, r. Eskil Vogt (Norvegia)
5. Peștele și pisica / Fish and Cat, r. Shahram Mokri (Iran)
6. Quod erat demonstrandum, r. Andrei Gruzsniczki (România)
7. Stockholm, r. Rodrigo Sorogoyen (Spania)
8. Umbra albă / White Shadow, r. Noaz Deshe (Italia – Germania - Tanzania)
9. Viktoria, r. Maya Vitkova (Bulgaria - România)
10. Vis-a-vis, r. Nevio Marasović (Croația)
11. Vocea celor neauziți / La voz de los silenciados/ The Voice of the Voiceless, r. Maximón Monihan (SUA)
12. Zgârie-nori suspendați / Floating Skyscrapers / Plynace wiezowce, r. Tomasz Wasilewski (Polonia)

SHADOWS SHORTS / UMBRE – SCURTMETRAJ

1. Blow Your Trumpets Gabriel, Grupa 13 (Polonia, 5’)
2. Bulimia Purpura, r. Alexander Palucki (Germania, 8’)
3. Dedalo, r. Jerónimo Rocha (Portugalia, 10’)
4. Don’t Move, r. Anthony Melton (Marea Britanie, 13’)
5. Endtrip, r. Koen de Mol, Olivier Ballast, Rick Franssen (Olanda, 5’)
6. Luna, r. Antonio Perez (SUA, 12’)
7. Memoires Vives, r. Fabrice Mathieu (Franța, 13’)
8. R'ha, r. Kaleb Lechowski (Germania, 6’)
9. Shhh, r. Freddy Chavez, Shervin Shoghian (Canada, 12’)
10. Thanatier's Art, r. David Le Bozec (Franța, 14’)
11. Timothy, r. Marc Martinez Jordan (Spania, 10’)
12. Yardbird, r. Michael Spiccia (Australia, 13’)

[Twinsen]

omudindulap, data e 30 mai- 8 iunie :)

Nu mai imi pare rau ca anul asta stau doar de sambata pana marti. Nu e nici macar un film in competitia oficiala care sa ma atraga in mod deosebit. Zero filme din Asia... Oh well, poate apare vreo surpriza, sau misca ceva la alte sectiuni. :-S

[omudindulap]

:)) Pardon. Trebuia sa ajung si eu anul asta, in premiera, numa ca, asa cum mi se intampla, mi-au fost deraiate planetele de pe axa favorabila. Eu de QED is curios (de ceva vreme), de celelalte nu stiu nimic, si nici nu mai am motiv sa ma documentez, momentan.

[varu]

La sectiunea "Supernova" sunt o gramada de filme noi, suna bine

http://tiff.ro/tiff/stiri/best-la-tiff-sectiunea-supernova

[omudindulap]

SUPERNOVA

1. Artificii în plină zi/ Black Coal, Thin Ice, r. Diao Yinan (China)
2. Avocatul/ The Attorney, r. Yang Woo-seok (Coreea de Sud)
3. Bătrânul de 100 de ani care a șters-o pe fereastră/ The 100-Year Old Man Who Climbed Out the Window and Disappeared, r. Felix Herngren (Suedia)
4. Ciudată mai e dragostea/ Love is Strange, r. Ira Sachs (SUA)
5. Colivia de aur/ La jaula de oro/ The Golden Dream, r. Diego Quemada-Diez (Mexic-Spania)
6. Copiii preotului/ The Priest's Children, r. Vinko Brešan (Croația)
7. Dacă tu nu, eu da/ Arrête ou je continue, r. Sophie Fillières (Franța)
8. De o mie de ori noapte bună/ A Thousand Times Good Night, r. Erik Poppe (Norvegia)
9. Despre oameni și cai/ Of Horses and Men, r. Benedikt Erlingsson (Islanda)
10. Freză nasoală/ Pelo Malo/ Bad Hair, r. Mariana Rondon (Venezuela-Peru-Germania)
11. Hotel/ Hotell, r. Lisa Langseth (Suedia)
12. Ida, r. Pawel Pawlikowski (Polonia) :((
13. In floare/ In Bloom, r. Nana Ekvtimishvili, Simon Gross (Georgia-Germania-Franța)
14. Întâlniri pe neve/ Blind Dates, r. Levan Koguashvili (Georgia)
15. Între două surori/ The Beloved Sisters, r. Dominik Graf (Germania)
16. Manevre nocturne/ Night Moves, r. Kelly Reichardt (SUA)
17. Miracol/ Miracle, r. Simon Staho (Danemarca)
18. Patimile Mariei/ Stations of the Cross, r. Dietrich Brüggemann (Germania)
19. Păpușa/ Papusza, r. Joanna Kos-Krauze, Krzysztof Krauze (Polonia)
20. Pe o stradă din Palermo/ Via Castellana Bandiera/ A Street in Palermo, r. Emma Dante (Italia)
21. Prânz la pachet/ The Lunchbox, r. Ritesh Batra (India)
22. Răpirea lui Michel Houellebecq/ The Kidnapping of Michel Houellebecq, r. Guillaume Nicloux (Franța)
23. Rosie, r. Marcel Gisler (Elveția)
24. Sex, droguri și impozite/ Sex, Drugs and Taxation, r. Christoffer Boe (Danemarca)
25. Siddharth, r. Richie Mehta (Canada-India)
26. Spuma zilelor/ Mood Indigo, r. Michel Gondry (Franța)
27. Sunt a ta/ I Am Yours, r. Iram Haq (Norvegia)
28. Suntem cele mai tari! / We Are the Best!, r. Lukas Moodysson (Suedia)
29. Suntem Mari Pepa!/ Somos Mari Pepa, r. Samuel Kishi Leopo (Mexic)
30. Timp de așteptare/ Las horas muertas / The Empty Hours, r. Aarón Fernández (Mexic)
31. Ținutul meu sălbatic/ My Sweet Pepper Land, r. Hiner Saleem (Franța-Germania-Irak)
32. Ultima noapte/ Concrete Night, r. Pirjo Honkasalo (Finlanda)
33. Venus înveșmântată în blănuri/ Venus in Fur, r. Roman Polanski (Franța)
34. Yves Saint Laurent, r. Jalil Lespert (Franța)

WHAT’S UP, DOC?/ CE SE ÎNTÂMPLĂ, DOCUMENTARULE?

1. 20.000 de zile pe Pământ/ 20.000 Days on Earth, r. Iain Forsyth, Jane Pollard (Marea Britanie)
2. Alfabet/ Alphabet, r. Erwin Wagenhofer (Austria)
3. Despre violență/ Concerning Violence, r. Göran Hugo Olsson (Suedia)
4. Distrușii/ sickfuckpeople, r. Juri Rechinsky (Austria-Ucraina)
5. În mine ți-e bucuria/ Que ta joie demeure, r. Denis Côté (Canada)
6. Julia, r. J. Jackie Baier (Germania-Lituania)
7. Muzeul vienez/ The Great Museum, r. Johannes Holzhausen (Austria)
8. Nevoi speciale/ L’Amore secondo Enea/ The Special Need, r. Carlo Zoratti (Germania-Italia-Franța-Austria)
9. Normalizare/ Normalization, r. Robert Kirchhoff (Cehia-Slovacia)
10. Paradiso, r. Omar A. Razzak (Spania)
11. Șezătoare cu mâncare/ Soul Food Stories, r. Tonislav Hristov (Bulgaria-Finlanda)
12. Procesele lui Muhammad Ali/ The Trials of Muhammad Ali, r. Bill Siegel (SUA)
13. Rezervația Pine Ridge/ Pine Ridge, r. Anna Eborn (Danemarca-SUA)
14. Sfântul GRA/ Sacro GRA, r. Gianfranco Rosi (Italia)
15. Un alt drum/ Fuoristrada/ Off Road, r. Elisa Amoruso (Italia)

Frumos! :)

[varu]

Despre oameni și cai/ Of Horses and Men, r. Benedikt Erlingsson (Islanda)

Flabbergasting images and a delightfully dry sense of humor make “Of Horses and Men” a debut worthy of celebration. Stage and shorts helmer Benedikt Erlingsson reveals an astonishingly inventive eye and a sensitivity to the confluence of spirit between man and animal that’s impossible to capture in words, balancing desire and jealousy with the cycles of life and repping a boldly distinctive vision set in a quirky horse-riding community in the stunning Icelandic countryside. Iceland’s Oscar submission will be proudly trotted out at fests and deserves visionary distribs willing to back an outsider.

Un film la care te duci pentru calofilia imaginilor

http://i61.tinypic.com/2zyef6a.jpg

[Twinsen]

A inceput azi, e cineva pe acolo? De maine la amiaza o sa fiu si eu in Cluj, pana marti. Din pacate nu cred ca o sa am acces la net, dar revin apoi cu impresii.

[Twinsen]

Am revenit acasa dupa cateva zile destul de epuizante, in care am vazut si 5 filme/zi. Din competitie am vazut toate filmele proiectate pana azi, adica jumatate din numarul total si intre despachetat si alte treburi am sa incep sa scriu despre ele inca din seara asta.

Daca mai e cineva la TIFF ii recomand La jaula de oro maine de la 12:30 la Florin Piersic.

[Twinsen]

Pentru inceput as vrea sa remarc numarul mare de spectatori de anul asta - chiar si la proiectii de la amiaza, in zile lucratoare, s-a strans ceva lume. Filmele din competitie au beneficiat de o sala complet plina si regizorii sunt aproape intodeauna prezenti pentru sesiuni de Q&A - se pare ca organizatorii vor aduce 11 din cei 12 regizori. Din pacate lipseste tocmai Eskil Vogt , regizorul filmului Blind, care sunt convins ca a lasat o gramada de spectatori nedumeriti.

Dar s-o iau in ordine cronologica, competitia a fost deschisa de Everything We Loved, din Noua Zeelanda. Tommy, un baiat de vreo cinci ani e rapit de un barbat, Charlie, care ii spune ca parintii sai au murit. Barbatul se poarta atat de frumos cu el incat initial e neclar daca nu cumva e tatal lui biologic. Curand apare insa Angela, sotia acestuia, si ideea centrala a filmului se dezvaluie: cei doi si-au pierdut singurul copil si sotul spera ca Tommy sa readuca unitatea si fericirea familiei sale.

O astfel de tema e o pilula destul de greu de inghitit, pur si simplu pentru ca pare foarte departe de realitate. Pana si la animale de casa, pierderea unuia nu e usor de compensat prin adoptarea altuia, iar sa te gandesti sa-ti inlocuiesti propriul copil deja trece inspre zona patologicului. Din pacate regizorul si scenaristul Max Currie alege o cale mult prea simplista si manipulativa de a aborda lucrurile. Cei doi soti sunt prezentati ca oameni obisnuiti si cumsecade, care ajung sa tina la Tommy la fel cum ar face parintii lui reali. Tommy se ataseaza si el peste noapte de ei si ajunge sa le zica "mama" si "tata" - asta pana inspre finalul filmului cand fara vreun motiv clar, dupa ce a acceptat orice i se zicea, ajunge sa urle la Charlie ca e un mincinos. Genul asta de caracterizari lipsite de nuante si profunzime trag filmul intr-o zona banala si comerciala.

Spectatorii sunt manipulati emotional sa se ataseze atat de copil cat si de cuplu si asa cum s-a vazut inclusiv la sesiunea de Q&A se gasesc destui oameni care sa le tina partea rapitorilor. Si astfel filmul mizeaza pe genul asta de emotii ieftine si nu pe vreo explorare reala a psihologiei umane.

Nota: 4/10

[Twinsen]

White Shadow, al doilea film al competitiei, a fost pentru mine highlight-ul editiei de anul asta, desi nu pare a fi o parere impartasita de cei cu care am discutat. :)) E un film visceral si personal, inspirat de masacrul unor albinosi din Tanzania, pentru ca partile lor anatomice sa fie folosite de vraci in diverse vrajitorii. Atentie insa, nu e un film care sa trateze o "problema sociala", ci din punctul meu de vedere e un stream of consciousness prin care autorul, Noah Deshe isi da frau liber imaginatiei si se transpune in pielea unuia din acesti albinosi.

Pentru mine esentialul la un film e intentia autorului sau autorilor. Asta nu coincide neaparat cu mesajul explicit al filmului ci e ceva mai degraba inefabil si deseori greu de stabilit cu precizie. Dar e ceea ce face diferenta intre o scena pusa pentru ca autorul e posedat de ea si una pusa luand in considerare audienta sau criticii. Iar White Shadow e singurul film pe care l-am vazut la TIFF anul asta, in care am simtit acei fiori pe sira spinarii pe care mi-i da o imersiune totala a autorului in film, dincolo chiar de propriul sau control si ratiune.

Inceputul aduce mult cu o combinatie de gore/exploitation, in care un albinos e macelarit si sfartecat destul de explicit in jungla, in timp ce camera e extrem de alerta, se misca in toate directiile, cred ca exista si imagini inversate in care cerul e jos si jungla sus. Pentru a nu avea o soarta asemanantoare, Alias, fiul de vreo 15 ani a albinosului ucis si albinos la randul sau, e trimis de mama sa la oras, sa traiasca cu unchiul sau, Kosmos. Acolo, impotriva naturii sale de singuratic, Alias e fortat sa vanda maruntisuri in strada. Fiind istet se adapteaza, dar nu e multumit cu o astfel de viata. Se indragosteste de fiica unchiului, adica verisoara sa. Scenele sunt la fel de alerte si fluide ca si miscarea camerei, sar de la un subiect a la altul, sar in timp, intr-un stil care nu e foarte comod de urmarit, dar care are o putere uimitoare de imersiune in clipa. Filmul galgaie cu viata tanarului protagonist si arunca lumini in toate directiile reflectate din inteligenta lui neslefuita.

Spre final apar niste scene de razbunare si ce m-a frapat la ele e lipsa de satisfactie, absenta aproape a oricarui sentiment. Razbunarea e o tema draga asiaticilor si acolo avem de obicei o adevarata defulare, cu sange sarind extatic peste tot, suferinta extrema, dementa. Dar abordarea asta apatica e perfecta privind din perspectiva lui Alias, iar finalul o explica.

Nota: 8/10

P.S. M-a uns pe suflet si cand, la sesiunea de Q&A, una din intrebari a fost ceva de genul "care sunt modelele dumneavoastra in construirea sintaxei limbajului vizual pentru filmul acesta", iar raspunsul lui Deshe a fost ca pe primul loc se afla ideea, inspiratia si nu aderenta la vreun model. Important e ca stilul sa reflecte ideea si nu invers!

[Twinsen]

Paat (Cainele) ar putea lua cu usurinta premiul pentru cel mai plicticos si prostesc film al competitiei. Este un film de "Arta" si prin urmare considera ca nu trebuie sa aiba nimic de spus atata timp cat imaginile sunt frumoase. In esenta timp de doua ore urmarim un caine care se plimba pe strada. Uneori mai sta si in curte. In jurul lui au loc niste discutii intre personaje care par create de un elev de la scoala elementara. E singurul film pe care l-am vazut in ultimii ani in care timp de o ora am privit fara sa inregistrez absolut nimic, ca si cum as vedea un perete alb. Si nici macar nu dormeam, din pacate...

Cainele in sine e simpatic si regia e cea mai buna din ce am vazut in competitie, dar la ce folos? Probabil e la moda sa ai si un film iranian in fesitival, ca sa nu mai vorbim de faptul ca filmul de fata e "subversiv" prin simplul fapt ca arata un caine, animal "impur" in Islam, plimbandu-se pe strada. (:|

Nota: 2/10 (adaugati 6 puncte daca credeti ca filmul e exclusiv imagine, scadeti 2 puncte daca nu va intereseaza imaginea sau patrupedele)


La voz de los silenciados pare un omagiu adus filmului mut de pe vremuri, ceea ce e o scuza buna pentru un scenariu subtire. Protagonista e Olga, o tanara surda care e amagita sa intre intr-o retea de cersetori in metrou. Actiunea e extrem de repetitiva, cu foarte multe scene de cersit si numarat banii. Totusi filmul functioneaza cat de cat pentru ca reuseste sa formeze o legatura emotionala intre Olga si spectatori.

Imersiunea in universul fetei surde e realizata inclusiv printr-un adaptarea sunetului cu un efect aproape permanent de "urechi infundate". Din pacate tocmai acest efect mi-a fost insuportabil. Sonorul era dat foarte tare si cum o buna parte din scene presupuneau un metrou in trecere se auzea un "WROMMM" care iti spargea timpanele. Pe deasupra boxele din sala Victoria nefiind pregatitite pentru un astfel de travaliu, incepeau sa vibreze nevros ceea ce adauga noi frecvente stridente la chinul auditiv. Nedorind sa sfarsesc la fel de surd ca personajul principal, am iesit din sala dupa o treime din film.

NOTA: ?/10 (probabil in jur de 5)

[Twinsen]

Blind seamana oarecum cu un album individual scos de un membru a unei formatii de succes. Poti recunoaste partile bune, dar ansamblul nu se ridica aproape niciodata la acelasi nivel. E creatia lui Eskil Vogt, cunoascut mai ales ca si colaboratorul lui Joachim Trier la scenariile lui Reprise si Oslo, 31 August.

Am sa incep cu partea buna, pentru mine cel putin: se vede ca e un film facut de un scenarist. Povestea e sufletul filmului si nu imaginea. Centrat in jurul unei scriitoare care a orbit recent, Blind provoaca mereu spectatorul prin schimbarile de perspectiva. E un puzzle in care nici un moment nu e clar ce se petrece in realitatea si ce e doar in imaginatia scriitoarei, jocul acesta cu perceptia semanand un pic cu cel din romanele lui Philip K Dick. Daca la Paat am privit in gol o ora, la Blind mi-era frica si sa clipesc ca sa nu pierd vreun indiciu. Anumite fragmente din scenariu sunt foarte bine scrise, amintind de exemplu de cel din Oslo, 31 August unde Andres sta intr-o cafenea si asculta o tanara povestind timp de cateva minute ce scopuri isi doreste sa atinga in viata.

Partea proasta insa e ca it all adds up to nothing. Luate separat multe scene sunt interesante, dar puse la un loc nu se leaga bine. Pentru a condimenta lucrurile Vogt joaca cartea sexualitatii si o face destul de bine, insa asta duce filmul intr-o zona mai degraba facila si comerciala. Blind se incheie in mod potrivit cu o scena de autosatisfacere sexuala - de fapt intreg filmul a fost o masturbare intelectuala, un joc fara vreo consecinta sau sentiment de durata. It's fine for what it is - un mod de a petrece vreo doua ore in mod placut, dar triseaza deschizand mai multe piste, cand de fapt e un labirint fara vreo iesire si fara vreo destinatie.

Nota: 6/10

[Twinsen]

Stockholm e un film pseudo-romantic si pseudo-psihologic, care pare tintit spre acel gen de tanara audienta feminina care isi tapeteaza peretii cu postere din Twilight. Avem doua personaje principale: o ea frumoasa foc dar deprimata si un el frumos foc si foarte bun la vrajeala.

Jumatate din film e dedicat modului in care el vrajeste la ea. Printre numeroasele momente romantice se numara scena in care ea ii cere lui sa se dezbrace in pielea goala si sa iasa in strada, ca dovada ca o iubeste cu adevarat. :x Dovedindu-si iubirea profunda si absoluta prin astfel de incercari, sexul in prima seara de cand s-au cunoscut e de la sine inteles. A doua jumatate e dedicata problemelor psihologice a domnisoarei si in special a socului pe care il are a doua zi dimineata cand descopera ca el de fapt nu o iubeste cu adevarat (desi seara trecuta a iesit in strada la pielea goala pentru ea!!!).

Nota: 1/10

P.S.
Ca tot m-a apucat greata doar gandindu-ma la capodopera de mai sus, mi-am adus aminte ca inainte de fiecare film din competitia de lung metraje s-a proiectat un short din competitia de filme horror/SF. Unul din acestea e un videoclip facut pentru o formatie de black/death metal. Prin urmare e disponibil foarte legal pe Youtube aici: https://www.youtube.com/watch?v=SnTL1L8a6YI Nu e fantastic, dar e unul din cele mai bune shorturi din competitie, cred ca are sanse sa castige. Cei cu stomacul sensibil ar face mai bine sa nu-l vada. :))

[varu]

No, salutari din Cluj! :">

Pe astea de TIFF le trec aici, nu la "365 in 2014"

A nagy füzet (http://tiff.ro/tiff/film/marele-caiet) - 2.5/5
E al doilea meu TIFF si coincidenta face ca sa-l incep la fel ca acum trei ani tot cu un film maghiar de taiat venele. Acum 3 ani a fost Calul din Torino. Ei bine, filmul de anul asta pare o versiune color si mult, muuult mai retardata a unui film de Bela Tarr, facut de un epigon fara talent. Copiii sunt foarte expresivi, cam toti actorii sunt foarte expresivi, asta e un punct bun al filmului. Povestea scartaie, se apasa greu pe pedala la santajul emotional prin acumularea de orori. Orori cat cuprinde, beware, scene de tortura cu minori cum rar mi-a fost dat sa vad intr-un film, oamenii iau flacari, se pulverizeaza in fata ta calcand pe bombe etc. M-a prins si obosit dupa drum, chiar n-aveam chef de tampenii din astea. A fost bine totusi ca m-a tinut treaz.

Die Frau des Polizisten (http://tiff.ro/tiff/film/nevasta-politistului) - 3.5/5
Pfooooai de capul meu cum a putut sa fie filmul asta. Candidat redutabil la filmul WTF al anului. Este genul de film pe care l-ar fi facut Haneke daca Haneke ar fi fost hipster >:) Un film de aproape 3 ore delimitat in capitole, aproape 60 in total, scris cu alb pe negru pe ecran: "Inceput capitol 1/ Sfarsit capitol 1", "Inceput capitol 2/ Sfarsit capitol 2". Un capitol din asta variaza ca durata intre cateva secunde, trece un iepure sau o veverita prin cadru, deci asaaa la misto, pana la 10 minute pline de nebunie. Minimalism dus la extrem, cadre exceptionale din unghiuri imposibile, baiatul asta are talent cu carul. Dupa 70 de minute, daca nu exista o scena de amoc, habar n-aveam sa spun despre ce e filmul asta. Cam o treime din sala s-a evaporat pe parcursul proiectiei, au cedat mai devreme sau mai tarziu. >:) De asemenea, are note proaste pe site-urile de specialisti. Eu il recomand, mie mi-a placut, is multe de admirat la el. E un fel de Funny Games construit ca un puzzle, funny like hell literally, un film foarte, foarte bolnav, disfunctional, filmat foarte cool.
Nu stiu cum o fi Stray dogs al lui Tsai, dar si asta a luat premiu la Venezia. Si asta e cel putin la fel de ciudat ca un film de Tsai, dar alt stil. Foarte ciudat.

[Twinsen]

STOCKHOLM câștigă Trofeul Transilvania la #tiff2014 - o producție Spania în regia lui Rodrigo Sorogoyen
:-& :-& :-&

This is the lowest point ever for TIFF. Cel putin in ultimii 5 ani. :P

[omudindulap]

Nu-i cel mai popular regizor Groning asta, am vazut si eu acu ceva timp L'amour, l'argent, l'amour (https://mubi.com/films/love-money-love), mi-a placut destul de mult, dar vaz ca pe imdb are 3,8 :)) Filmele lui sunt destul de apreciate pe site-ul de elita, Into Great Silence (https://mubi.com/films/into-great-silence) pare deosebit.

In alta ordine de idei, a-nceput gala de inchidere:

Premiul FIPRESCI : Calvary (https://mubi.com/films/calvary)

Premiul publicului: Still Life (https://mubi.com/films/still-life--6)

"It's my third time at TIFF. I'm thinking about getting married here so that I don't have to come back and forth. If you know anyone..." - Uberto Pasolini :D

Premiul pentru întreaga carieră: Krzysztof Zanussi (https://mubi.com/cast_members/31858) :x

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut: Câinele japonez (https://mubi.com/films/japanese-dog)

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj: Sa mori de dragoste ranita (http://www.cinemagia.ro/filme/sa-mori-de-dragoste-ranita-591112/) - am citit c-ar fi un mare fas asta.

Trofeul Transilvania: Stockholm (http://www.imdb.com/title/tt2380207/combined) - eram convins :D

Premii TIFF (http://tiff.ro/arhiva/2014/premii)

[varu]

Am mai luat o doza de soc asta-seara, Via Castellana Bandiera, dar nu pot detalia, is pe telefon. Si presimt ca nici Black coal, thin ice n-o sa fie o plimbare plina de tandreturi sub clar de luna. A innebunit lumea :-O

[Twinsen]

Trofeul Transilvania: Stockholm (http://www.imdb.com/title/tt2380207/combined) - eram convins :D
L-ai vazut?

[omudindulap]

Nu, a fost mai mult un feeling, in urma unor discutii cu oameni care au fost acolo, apoi a contat si mesajul tau :P Atunci mi-am spus 'sa vezi ca asta va lua marele premiu'. Vad c-a luat si premiul pentru interpretare, hmm.

Ui, female beauty I..

http://i62.tinypic.com/ehiqo6.jpg

Viktoria Lipan

[Twinsen]

E ok si daca parerile tale se bazeaza pe ale mele si pe ale altora, nu pe propriile tale vizionari. :) Pana una alta filmul e peste tot pe net, cine vrea sa-si faca o parere proprie poate sa-l vada.

[omudindulap]

Feeling-ul (nu certitudinea, a fost o glumita) era legat de castigatorul competitiei, asta si pe baza unor opinii din interior, nu de calitatea filmului, un pariu, daca vrei, nu duce discutia in zona aia :D
Mersi, nu stiam ca se gaseste.

[Twinsen]

Eu sunt foarte dezamagit de alegere, a castigat o spoiala frumoasa, fara nimic in interior. Urmaream pe Twitter festivitatea si n-am avut mare lucru de obiectat la premiul pentru actorie, oricum nu remarcasem nimic deosebit in competitie la capitolul asta. Dar sa-i dai trofeul Transilvania inseamna o lipsa de discernamant in ceea ce priveste semnificatia unui film. Din jumatatea de competitie pe care am vazut-o, Stockholm si Everything We Loved sunt exemple de filme care nu au absolut nimic de valoare de zis. Cainele la fel, dar ala macar are o regie excelenta.

[varu]

Retrospectiva TIFF Bucuresti (http://tiff.ro/tiff-tiff-bucuresti/stiri/program-tiff-bucuresti)

Boyhood maine seara la Studio.

Si singurul film care ma interesa din toata retrospectiva, Die geliebten Schwestern, maine la pranz tot la Studio. Bravo ma, poetii & oamenii muncii tot cu programe paralele. "Greierele & furnica" loveste din nou. :P

[Twinsen]

Vad ca au adus si White Shadow, miercuri de la 18. Daca aveti timp, da-ti-i o sansa, pentru mine a fost de departe cel mai bun din competitie. You''ll either love it or hate it, dar mai bine asa decat ceva conventional si banal, nu? Uite si review-ul din Variety: http://variety.com/2014/film/reviews/sundance-film-review-white-shadow-1201081482/

[faraimaginatie]

Eu l-am vazut online si mi-a placut. Mai mult de jumatate din ce s-a intamplat acolo am trait si eu la un moment dat, poate de-aia. Mie mi se pare un film sensibil, asa...facut cu inima, daca-mi este permis sa fiu putin sentimentala. A avut momente in care mi-a parut munca de diletant dar putine si am trecut peste ca actorii au fost foarte caismatici. Nu stiu daca merita sau nu ca n-am vazut celelalte filme dar mie chiar nu mi s-a parut deloc un film prost.

[bremen1980]

Imi place cum au tradus astia unele titluri :

Freză nasoală/ Bad Hair’ O)

Distrușii/ Sickfulpeople @-)

Dacă tu nu, eu da/ Arrête ou je continue >:) >:)

Nuntă în ofsaid/ La gran familia Espanola :">

Întâlniri pe neve/ Blind X_X


Ce poti sa mai zici ??? Belea , frate !

[Twinsen]

Distrușii/ Sickfulpeople @-)
Actually it's Sickfuckpeople. :)) Cam greu de tradus...

[Twinsen]

E dezamăgitor să vezi drept cîștigătoare două filme atît de slabe: unul convențional, previzibil și cu un final ridicol – Stockholm (Trofeul Transilvania), unul deranjant tocmai din punct de vedere regizoral – Floating Skycrapers (Premiul de regie).

În relatarea din timpul festivalului, pe Stockholm l-am trecut cu vederea fiindcă mi-era greu să cred că va putea cîștiga vreun premiu. Forțînd puțin proporțiile, acest proiect ia cinematograful și-l întoarce (ca mediu de exprimare artistică) în epoca pre-Nouvelle Vague, cînd film însemna scenariu gata-de-turnare, cînd regizorul era un ilustrator de scenarii (neverosimile, de un realism depravat). (...) Aici totul e doar de suprafață, însă nu ca abordare-cinematografică-a-superficialității/suprafeței, ci ca maximă adîncime atinsă. Cu Stockholm sîntem foarte departe de Before Sunrise sau de Lost in Translation filme care, dramaturgic și cinematografic, sînt construite pe dialog și empatie între personaje, iubire și diferite (alte) forme de viață și de moarte.
http://www.filmsense.eu/tiff-2014-la-final-cu-stockholm-in-prim-plan/

P.S. Nu serveste nimeni TIFF Bucuresti?

[varu]

Viva la liberta (http://www.imdb.com/title/tt2523600/) 3/5
Toni Servillo, la oră de siestă de weekend, delectându-ne cu o partitură dintr-o piesă fără prea multe pretenții. Pentru el m-am dus la filmul ăsta care ar trebui bifat ca desert de toți fanii lui Sorrentino. Și știu că nu-s puțini! Într-un film mediocru, sclipirile vin din auto-parodiere. Am simțit prin mici străfulgerări că se ia singur peste picior cu un deliciu nedisimulat, cu sau fără voia regizorului, habar n-am cum fucționează referențialitatea într-un astfel de caz, punctând în cheie bășcălioasă cam tot ce a făcut memorabil.

Mersul de politician grav din Il divo e transformat într-un gag prin maimuțăreală bruscă, scena de dans din La grande bellezza e teleportată într-un spital de nebuni, helanca pe gât din Le conseguenze dell amore e purtată tot de un fugar de propriul trecut, aici el - impecabilul șarmant din La grande bellezza - e încasator de punch lines din partea unei copile („Tu şi sexul nu vă înțelegeți foarte bine”), există și o scenă cu nuditate feminină la piscină, cu sens deturnat însă. Motivul principal pentru a vedea Viva la liberta îl constituie tocmai aceste mici incostanti sprazzi di bellezza dintr-un film inegal, cu care un mare actor se joacă și își sumbinează delicat din interior câteva dintre creațiile anterioare. „Ne-am întâlnit la Cannes”, grăiește maestro în franceză. Cam așa.


Struktura krysztalu/Structura Cristalului (http://www.imdb.com/title/tt0065043/) 4/5
Tudor Giugiu a urcat pe scena de la Cinema Florin Piersic ca să-l prezinte pe Krzysztof Zanussi, la câteva minute după ce Simona Halep egalase la seturi. „Vă mulțumesc pentru că ați venit într-un număr atât de mare la cinema când o țară întreagă e conectată la tenis”. Și pe bună dreptate, cei care au ales filmul în detrimentul tenisului au avut șansa întâlnirii cu o personalitate fermecătoare a cinema-ului. A urcat pe scenă un domn cu o engleză impecabilă, ce a folosit prezentarea filmului de debut ca leitmotiv pentru mici lecții/sfaturi amicale din bucătăria internă a creației.

Zanussi s-a apucat de film după ce a absolvit două facultăți (fizică și filozofie), semn că uneori e mai bine să înveți înainte de a te apuca de vorbit. Acest film de debut a avut în faza de producție toate premisele unui dezastru, deși azi e considerat unul dintre cele mai bune din cariera lui. Finanțat de studiorile de stat, proiectul era cât pe ce să fie abandonat după ce totul fusese filmat, atât de sumbră era atmosfera. Prima decizie luată a fost să-l scurteze pâna la limita posibil-acceptabilă pentru a fi considerat un film de lungmetraj: o oră și 14 minute. Și așa a venit și prima lecție de cinema: atunci când totul se scufundă, când te îndrepți spre prăpastie, taie tot!, lasă doar esențialul.

Structura Cristalului pune în dezbatere într-un mod subtil două idei, două moduri de a te raporta la lume, a căror sursă sunt și fizica, şi filozofia: antiteza între a te lupta, a fi în mijlocul lumii, rezultat care implică întotdeauna și compromis, deci factorii externi îți scapă de sub control („Ce înseamnă a te lupta?” „A te lupta înseamnă a lua gâtul celuilalt. Corporațiile sunt foarte pricepute să te învețe treaba asta”) și a te retrage, decizie care are o mare importanță doar pentru tine, dar a cărei rezultat va fi slab perceput la scară largă. Este exact condiția creatorului de film: fără factorii externi filmul nu există, iar retragerea (la conac) e o filozofie de viață, dar creația rămâne atunci în altă parte, se îndepărtează de tine. Acest discurs este fix filmul Structura Cristalului.

Al treilea lucru pe care ni l-a spus: a solicitat ca toată muzica filmului să fie compusă înainte de a trage prima dublă. Din nou era să iasă dezastru. Dar când ești tânăr e recomandabil să ai pusee din acestea rebele, să faci lucrurile pe dos, ceva bun o sa iasă de-aici, chiar dacă aparent lucrurile merg prost. Sfaturi de luat în seamă pentru cei la inceput de drum în cinema, discursul asumării rebeliunii juvenile rostit pe scenă de un aristocrat la senectute. Un domn de o eleganță desăvârșită.


Via Castellana Bandiera (http://www.imdb.com/title/tt1966637/) 3/5
Filmul ăsta mi-a administrat o ditamai doză de șoc și nu e prima dată când se întâmplă la TIFF-ul curent. A înnebunit lumea. Începe ca un film românesc: cameră bâțâită, filmat minute în șir ceafa celor din mașină, discuții nervoase ținute încă sub control. Până când două mașini se proptesc față în față pe o străduță îngustă din Palermo. Niciuna din cele două muieri la volan nu are de gând să facă pasul înapoi. Începe o luptă psihologică titanică, mută, între cele două, augmentată de isteria celor din jur. Iar tot amocul e filmat aproape exclusiv din close-up, aviz amatorilor de stilul din La vie d’Adele.
Tot ce înseamnă viața acestor nenorociți ai soartei, captivi ai mahalalei - cioburile în burtă din încăierările stradale, discuțiile la ciorbă despre tupeu și mândrie ca valori supreme de rezistență în viață, hrănitul câinilor și lătratul oamenilor, urina caldă șiroind în praf ca temă a conflictului lăsând la o parte orice metaforă cine se pe cine - totul e filmat de la o distanță de cel mult un metru cu o viteză de schimbare bruscă a camerei ce-și propune parcă să depășească debitul verbal din istericale. Am ieșit cu vertijuri. Iar finalul, oh, finalul!, nu se poate povesti. E de cinci stele pentru un film de 3 stele.
Alba Rohrwacher, sora regizoarei Alicia Rohrwacher & co-scenaristă la Le meraviglie, filmul premiat anul ăsta la Cannes, joacă aici un rol important: o artistă-weirdo-lesbiană, *umpic* cam fragilă pentru lumea din jurul ei.

Black Coal, Thin Ice (http://www.imdb.com/title/tt3469910/) 3/5
Mediocru. Nu mi-a placut, nu m-a impresionat. Il consider mediocru chiar la categoria din care face parte: thriller asiatic cu psihopati, de data asta filmat in cheie realista, viata banala de oameni ai muncii din provincie, punctată la intrevale mari de timp de orori. Așa e povestea. Scenariul e bun, are indeajuns de multe intorsaturi sa-ti mentina treaz interesul, dar sud-coreeni au facut filme mult mai bune ca asta: Memories of a murder, I saw the devil etc. Final lasat in coada de peste, adica nu trebuie neaparat sa aiba semnificatie unica si logica.
Sunt inca in dubiu daca merita o revizionare prea curand.

[varu]

L'enlèvement de Michel Houellebecq (http://www.imdb.com/title/tt3504542/) 3.5/5
Am citit aproape toate cărțile lui Houellebecq traduse în română. E încă unul dintre scriitorii pe care-i respect foarte tare, dar între timp mizantropul meu preferat a devenit Thomas Bernhard. Singura carte a lui Houellebecq dintre cele traduse care mi-a scăpat necitită până acum e Harta și teritoriul, o am în bibliotecă cu autograful luat acum doi-trei ani de la Bookfest, când l-am văzut pe viu.

Mi-l amintesc de atunci ca pe o figură famelică, un aspect neîngrijit, de boschetar, un soi de om-epavă ce a sudat țigară de la țigară tot timpul cât a stat acolo. Fuma cu acel gest inconfundabil de a ține țigara între degetul mijlociu și inelar, a ras 2-3 beri Bergenbier-prietenii-știu-de-ce, a mormăit câte ceva politicos-plictisit la orice întrebare i s-a pus. Ei bine, în Harta și teritoriul există un episod în care scriitorul Houellebecq devine personaj în propria carte și este ucis de niște fundamentaliști islamici. Întrebat atunci ce a simțit când a scris treaba asta, Houellebecq a răspuns sec: „o enormă plăcere”.

http://i62.tinypic.com/2zojep0.jpg
(din arhiva personală)

Imaginea cu care am rămas atunci despre el e recuperată identic în filmul de față, în care ni se mai livrează ”o enormă plăcere” marca Houellebecq: scriitorul e răpit în miezul zilei din propria locuință de trei smardoi-recuperatori-imigranți (polonezi de data asta, am scăpat!) și transportat într-o baracă în mijlocul câmpului. Mie aceste giumbușlucuri mi se par tentative discutabile din partea lui de a fi attention whore, dar trebuie să recunosc că rezultatul a fost tare amuzant. Houellebecq nu face niciun efort să joace ceva ieșit din comun, se joacă pe sine cu aceleași gesturi din realitate.

Dacă ar fi să translatez situațiile din filmul ăsta în cultura română, fără să schimb nimic din dialoguri, atunci trebuie să vi-l imaginați pe Zmărăndescu luându-l la întrebări pe un ton politicos pe Cărtărescu în cătușe: „Și ce e mai important atunci când scrii o carte: stilul sau povestea? Unde ajută mai mult experiența de viață? În construirea stilului sau în dezvoltarea poveștii?” Sau în altă secvență, un țigan recuperator, cu ochii sclipitori, perorând la masă către un Houellebecq mic-mic-mic: „Și zi-mi că n-ai scris în cartea aia de eseuri despre H. P. Lovecraft că i-ai cumpăra perna? Fii atent că ți-am citit-o! Dacă umbli cu șmecherii cu mine, te rup în bucăți!”

Când n-au astfel de nelămuriri, cei trei domni (și încă un cuplu de bătrâni, proprietari ai barăcii) cu înclinații literare fugare și frugale fac tot posibilul ca șederea în captivitate a scriitorului până la venirea recompensei să fie una cât mai agreabilă: e servit după pofta inimii cu țigări și băutură, îl mai învață o schemă-două de full contact, i se organizează crăpelnițe udate cu bourbon și stimulate de conversații, i se mai furnizează din când în când o domnișoară pentru a potoli nevoile. Viața de sechestrat nu pare atât de nasoală când te numești Houellebecq! Iar noi n-o să aflăm niciodată culisele răpirii. Dacă ne mulțumește cuvântul farsă, putem s-o luăm și așa. Dar măcar ne-am distrat 90 de minute vâzând cum o fiară în slove devine mielușel în film.

Eu încă mai sper să se găsească cineva care să-mi fure ideea și să facă un remake autohton al filmului, cu Zmărăndescu și Cărtărescu. Cel mai greu e să mi-l imaginez pe „Cărtă” cu bandă adezivă pe gură! Un scriitor ca al nostru, mă rog, ca el, n-ar fi niciodată în stare de asemenea autopersiflare într-o situație similară, fiind prea pătruns de menirea națională de a aduce primul Nobel pentru țară. Dar dacă s-ar face, aș plăti biletul la cinema.

Sex, Drugs & Taxation (http://www.imdb.com/title/tt2191400/?ref_=nv_sr_1) 3/5
Filmul cel mai recent al unui regizor fost premiant TIFF (Christoffer Boe /cel mai bun regizor/ Reconstruction). O replică nordică, hippie-psihidelică, a Lupului de pe Wall Street. Cum eu sunt unul dintre detractorii ultimei mizerii a lui Scorsese, prefer această variantă de dat în stambă: e mai bine dozată și are decența să dureze exact cât trebuie, să n-o întindă spre 3 ore. Povestea a doi găinari simpatici (ce să fac dacă așa mi s-au părut, simpatici! :P ) ce au existat în realitate și au bulversat viața publică daneză câțiva zeci de ani din vremurile hippie, de emancipare sexuală, până prin anii '90. Unul e un găinar-gagicar, magnat al turismului, un soi de Radu Mazăre mult mai incisiv în destrabălarea în văzul lumii (n-o să spoilăresc prea multe :D ) și evident, mai excentric decât fantele nostru de Constanța. Still, business oriented & cu alaiul de talentate dupa el. Celălalt e un găinar-contabil, tipul de om șters, nerdish, dar cu viziuni radicale în alte sfere (contabile/politice). Pe de o parte subalternul perfect al unui excentric, pe de altă parte un excentric în sine: cine plătește taxe e ultimul fraier!, mesaj politic pe care încearcă sa-l instituționalizeze mai târziu într-un partid mai spre dreapta extremă. Relația dintre cei doi e punctată cu suișuri-coborâșuri, prietenie-dușmănie, cu multă debandadă, cu un umor sec cum numai nordicii știu să facă. Parafrazând o formulă din publicația festivalului - ”prea subversiv ca să fie mainstream, prea zglobiu ca să fie arthouse” - e un film cu destrăbălare delectabilă ce merită în mod cert văzut.

Tracks (http://www.imdb.com/find?q=Tracks&s=all) - 4/5
Băi mie mi-a plăcut cam mult. Sunt conștient că e transpunerea cinematografică a unui best-seller, că e o poveste romanțată, că are o amprentă puternică ”Discovery Channel - too good to be true”. Sunt umpic dus de nas, dar ce să fac dacă mi-a placut! Guilty pleasure. My kind of story, my kind of places, my kind of girl. Mă cam fâstâcii un pic, după filmul ăsta o s-o privesc cu alți ochi pe Mia Wasikowska. :"> În plus filmul nu are de livrat mesaje înălțătoare despre descoperirea de sine, deși îmbrățișez total genul ăsta de descoperire: chestiile la care ajungi printr-o experiență/contact direct, chiar dacă ar fi să te duci la dracu-n praznic, sunt mult mai valoroase decât echivalentul lor aflat din cărți. O vorbă din Coran a Profetului e: ”nu-mi spune cât de educat ești, spune-mi pe unde ai bântuit.” Iar supușii lui au ajuns într-o picătură de înțelepciune la același rafinament ca filozofii Europei:
”You must find the desert in your heart before you can go to the desert” (proverb arab)
”Atunci când te uiți adânc într-o prăpastie, prăpastia se va uita adânc înapoi în sufletul tău” (Nietzsche)
Chiar dacă n-o să vă placă prea tare filmul ăsta, minimul respect pe care-l merită e să fie văzut pe un ecran de cinema, nu la laptop. E genul ăla de film!

Love is strange (http://www.imdb.com/title/tt2639344/) - 3.5/5
Din departamentul LGBT al festivalului.
Un film realizat în tonuri blânde, calme, triste, la fel ca o nocturnă de Chopin pe care unul dintre personaje, profesor de pian, o predă unei copile. Ceea ce începe ca un eveniment fericit în existența unui cuplu gay, oficializarea civilă a relației după zeci de ani de conviețuire împreună, se transformă într-o spirală a necazurilor cotidiene: unul din ei își pierde slujba, nu-si mai pot permite apartamentul de middle-class new-yorkezi, se muta pe la rude etc. Luna de miere a doi bâtrânei gay, traită separat în garsoniere pe la rude/prieteni. Isn't it ironic? Aceste greutăți cu viața nu sunt însă niciodată tratate într-o notă isterică, tonul filmului e întotdeauna civilizat, blând-ironic, de râsu-plânsu, chiar dacă avem de-a face cu o poveste tristă fără cale de întoarcere. Ca-n viață. Nu mă pricep să spun dacă e un film de propagandă (căsatorie/pierderea slujbei, cauză/efect), dar paradoxal, filmul ăsta poate să facă o bună propagandă respectivei comunități tocmai prin oamenii foarte civilizați pe care ni-i arată pe ecran: nu doar cuplul de gay, ci și toți apropiații lor. Iar răspunsul cel mai eficace la homofobie e civilizația. E un film cu scenariu puternic, matur, dialoguri inteligent construite și cu actori care joacă foarte bine, un film ce nu mizează nicio secundă pe exhibiționisme, istericale, șocuri.

Las horas muertas (https://mubi.com/films/the-empty-hours) - 4/5
The hopeless romantic movie of this festival. Un film simplu, banal, chiar cheapo, dar care a furnizat clipele de tandrete ca niciun alt film din TIFFul ăsta. Povestea-intersecție de scurtă durată în jurul unui love hotel a doi oameni atât de diferiți. Ea e o femeie frumoasă & matură cu un job de vânzări în imobiliare ce o plimbă de colo-colo, ce-și domolește nefericirea prin partide scurte de amor cu un tip într-o cameră închiriată cu ora într-un hotel pe malul mării. El e un puștan maturizat înainte de vreme, half her age, ajuns conjunctural și provizoriu administratorul acelor camere de hotel. Și cum tolomacul ei începe să întârzie/chiulească de la rendez-vous-uri, cei doi încep să se apropie... you pretty much get the whole picture. E un film banal, dar tratat în niște tonuri tandre, în multe nuanțe de albastru și mă refer și la exterioare, nu numai la stările sufletești ale personajelor. Cei doi sunt atât de reali. Existența ca o înșiruire de ore moarte, resuscitată sporadic în camere de depresurizare. Poate e nota cam mare, dar meritam si eu un astfel de film la final, dupa ce am fost sac de box în mai multe runde în sala de cinema în timpul TIFFului ăsta (oameni pulverizați, familii disfuncționale, istericale de mahalale, cadavre ciopârțite, răpiri etc.)

Pffffffffffff #:-S Gata și cu astea.

=============================

În altă ordine de idei, anunț încheierea activității mele pe forum. Eu mă opresc aici. Mulțumesc pentru antrenul asigurat de-a lungul anilor. Baftă tuturor!

So long.

[Twinsen]

În altă ordine de idei, anunț încheierea activității mele pe forum. Eu mă opresc aici. Mulțumesc pentru antrenul asigurat de-a lungul anilor. Baftă tuturor!
Imi pare rau sa aud asta si cred ca nu sunt singurul. :( Forumul ramane aici, nu e nevoie sa-l stergi din bookmarkuri. Peste cateva luni, poate cativa ani poate intri aici si daca vezi niste discutii care te intereseaza atunci sper ca o sa participi si tu. Deocamdata, ramas bun!

[bremen1980]

Si mie imi pare rau ca te-ai hotarat sa pleci , dar asta nu ma impiedica sa-ti multumesc pentru activitatea ta de pe forum . Mi-ar fi placut sa am asemenea veri si offline .

The Crossroads by W H Auden

The friends who met here and embraced are gone,
Each to his own mistake; one flashes on
To fame and ruin in a rowdy lie,
A village torpor holds the other one,
Some local wrong where it takes time to die:
The empty junction glitters in the sun....
......................................

Bafta si sper sa ne intalnim peste ani de zile prin vreun parculet , impingand carucioare pentru copii :P