El_KaPpa pe 27 Mai 2020 21:42
5,5/10
95 de minute in care vedem in plina actiune un Phoenix chinuit de tulburarea de stres post-traumatic. Nu am inteles ce a fost atat de complicat de inteles pentru multi, cum nu prea ma impac nici cu stilul impus de Lynne Ramsay. Aici, mai mult decat in alte filme ale sale, am avut mereu senzatia aia de nimic imbracat sub forma de arta. O fi, nu o fi, este de dezbatut, dar sigur nu mi-a placut.
0 0
ioana1007 pe 22 Februarie 2020 21:04
Bun, interesant, deosebit ! Phoenix magistral ca de obicei, captiveaza atentia.
0 0
sabinalin pe 06 Mai 2019 17:31
O istorie dura, violenta dintr-o lume in care menajamentele nu exista, ucide pentru a nu fi ucis, unii chiar isi merita soarta, "nimic nu ne opreste de a intampina raul cu rau", violenta si gesturile radicale pot veni de acolo de unde te astepti mai putin, cei mai de temut sunt aceia care nu mai au nimic de pierdut, o comparatie inevitabila intre acest film si "Taxi driver", filmului de fata ii lipseste insa poezia si cursivitatea capodoperei susamintite chiar daca are la randul sau cateva momente cinematografice speciale in frunte cu scena din apa, distanta dintre Ramsay si Scorsese e cam aceeasi dintre Phoenix si de Niro, nu-i vorba, Joaquin nu joaca rau dar parca nu se ridica la inaltimea altor prestatii cinematografice, a se vedea "Gladiator", mi se pare prea mult premiul pentru interpretare la festivalul de la Cannes pentru acest rol.
0 0
alali pe 16 Februarie 2019 15:02
A Blue Movie from a Blue State of Mind.
Exista un calapod pe care se dezvolta un personaj in interiorul unui film. In marea lor majoritate, aceste intruchipari ale fanteziei unor minti bolnave de imaginatie pastreaza structurile clasice iar daca decid sa paraseasca conventionalul, o fac doar pentru a oferi o noua dimensiune caracterului deja conturat. Joe, (Joaquin Phoenix) e o naluca. Scenariul nu dispune de suficient calt cu care sa umple pielea pe care protagonistul o va imbraca si astfel misteriosul ex-ofiter ramane o enigma permanenta. Nu are un trecut de care sa ne agatam in afara catorva indicii incetosate, nu detine un prezent stabil intrucat el insusi nu se regaseste in propria-i viata, iar viitorul e.... cel mult incert. Senzatia predomaninata e ca Joe nu a fost niciodata in acest film sau in aceasta viata.
Si totusi suntem alaturi de acest straniu necunoscut, un erau atipic si total diferit fata de clasicul:… citeşte
4 0
jokeru28 pe 20 Octombrie 2018 22:35
Am notat cu 3 stele acest film.Pentru ca stilul abordat tinde sa adoarma,sa oboseasca cumva mintea privitorului.Rolurile sunt bine interpretate,insa violenta nu o vad niciodata sinonima cu linistea si calmul pe care acest film o abordeaza.
2 1
eedy pe 07 Septembrie 2018 18:51
O ora si jumatate din viata pierdute cu o imbecilitate de film
3 1
rafaelito88 pe 06 Septembrie 2018 21:02
zero
nu stiu pe ce criterii dau astia premiile dar filmu e nasol frate :(
2 2
alin7130 pe 25 August 2018 14:42
De la Geen Room,n-am mai vazut un film horror ata de bun.Daca stiti,astept recomandari.
P.S. Pun pariu pe o bere ca va fi nominalizat la oscar.
:) :)
0 1
Constantin_Grozavu pe 31 Mai 2018 19:14
Taken reloaded
Nimic deosebit... Actiune cat incape, trairi emotionale aproape deloc.
1 0
lavara_laiarna pe 26 Aprilie 2018 21:52
Senzația de păr în gură este direct proporțională cu nefericirea..hamsterului.
3 2
razvanniculescu56_gmail_com pe 10 Aprilie 2018 21:46
Merita vazut mai ales pentru interpretarea intr-adevar halucinanta a lui Joaquin Phoenix. In rest, destul de confuz, neclar, lipsit de logica pe alocuri, violenta inutila (de ex.uciderea mamei - total gratuita). 7 ar fi nota potrivita.
2 3
xerses pe 10 Aprilie 2018 13:16
Filmul ar fi fost mai pe gustul meu daca ar fi actorii mi-ar fi transmis si ceva emotii....
2 3
AdriAdrianna98 pe 17 Martie 2018 18:58
Interesant filmul. E o poveste destul de captivanta si ciudata care te mentine atent de la inceput pana la sfarsit.
1 6
filmenthusiast pe 10 Martie 2018 00:00
Taken, însă în varianta art house?
Intensitate, dezorientare, memorie, precizie, violență și emoție. Sunt doar câteva cuvinte prin care aș putea să descriu acest tour de force din partea regizoarei Lynne Ramsay.
O juxtapunere de scene care induc confuzie, teamă și incertitutine, cu unele de o frumusețe și un calm uluitoare, totul pe fundalul unei coloane sonore nemaipomenită realizată de chitaristul trupei Rahiohead, Johnny Greenwood. Deși are doar 85-90 de minute și slow paced, fără scene explozive de acțiune, este un film intens care îți oferă rând pe rând piesele de puzzle, lăsându-te la sfârșit dorind mai mult.
3 3
alexandra_dumitrache95 pe 05 Martie 2018 18:07
Superba muzica, horror pe alocuri. DIn pacate, as fi vrut sa aflu mai multe despre povestea de baza, dar am asistat doar la o multitudine de episoade psihice ale personajului principal. Speram la mai mult. Nici macar povestea lui nu am aflat-o in totalitate.
1 4
laur_bogdan pe 04 Martie 2018 22:46
Personal, nu mi au placut niciodata filmele lui. Si nici el.
3 10
user-5a9c3b51bf362 pe 04 Martie 2018 20:35
Ideea filmului buna, interpretare buna, dar am plecat cu o durere cumplita de cap dupa vizionare. Rolul principal este defapt un sociopat care pe tot parcursul filmului astepti sa inceapa acctiunea si defapt este o trecere in revista a problemelor pshihice/traume ale lui. NU RECOMAND!!!
4 9
wildinthecountry pe 15 Octombrie 2017 10:25
Taxi Driver modern?
Regizoarea Lynne Ramsay revine la Cannes, dupa We Need To Talk About Kevin, cu al sau You Were Never Really Here, un film halucinant, premiat cu cel mai bun scenariu si cel mai bun actor, care a fost ovationat la festival dupa premiera timp de 7 minute.
Filmul este un thriller intens, intunecat, exploziv si violent (violenta nu este insa gratuita), o drama psihologica, care nu iti permite sa respiri nici macar o secunda pe durata vizionarii si te lasa la sfarsit cu dorinta ciudata de " wanting more", de revizionare, poate si datorita faptului ca durata sa a fost doar de 85 minute.
Pelicula este in unele secvente un fel de Taxi Driver modern, al secolului 21 (film cu care de altfel a fost si comparata) si pot gasi influente din alte filme precum Taken (2008), insa Lynne Ramsay isi pune amprenta personala asupra productiei si inca din primele cadre stim ca vom vedea un… citeşte
15 6