Un film cu mult potențial: o prințesă Disney de culoare (care nu e un „race-swap” forțat), cu un antagonist impunător și misterios, un nou stil de animație și muzică ca în vremurile bune.
Dar rezultatul final este un haos, plin de idei care nu reușesc să fie duse până la capăt.
Asha nu are nimic unic la ea, fiind mai mult sau mai puțin o copie a altor personaje din catalogul Disney, cum ar fi Anna din Frozen sau Vaiana (Moana în SUA).
Antagonistul este slab conturat; încearcă să fie pur și simplu malefic, ca Scar sau Jafar, dar în același timp are și intenții bune. Aceste două idei se bat cap în cap, rezultând într-un personaj haotic, fără direcție clară. Toate scenele în care filmul încearcă să ne facă să-l înțelegem sunt o pierdere de timp, lăsând impresia că renunță la idei pe parcurs.
O sută de titluri (unele memorabile) create de Walt și urmașii săi omogiate de această porcărie plină de clișee, feministă, dialoguri banale și emoție forțată. Nu-i de mirare că a eșuat la încasări...
I decide!