Se vrea un The NeverEnding Story, dar pe taramul animatiei. Maiestria sta in imbinarea animatiei cu actorii, in special la Bob Hoskins care este inconjurat de animatie. Apare si unul din actorii preferati de regizor, Christopher Lloyd, intr-un rol antagonic. Personajul imbina perfect, trecerea de la actori, la animatie. Am aflat si de unde "s-a inspirat" Paul Verhoeven, cand "i-a scos ochii din cap" lui Schwarzenegger in Total recall. In afara faptului ca este deconectant, filmul lui Zemeckis a dat imbold si altora de a amesteca cele doua lumi. Se mai facuse ceva de gen, dar mult mai rudimentar, in Anchors Aweigh (1945) si s-a incercat si in Mary Poppins (1964). Cel care va continua ideea din Who Framed Roger Rabbit, va fi Joe Pytka, opt ani mai tarziu, in Space Jam.
Pacat ca nu este mai popular,cu siguranta ca oricine l-ar vedea indiferent de varsta ar fi multumit de el.Are o poveste buna si mi-a placut mai mult decat ''Space Jam''(''Meciul secolului'' cu Michael Jordan).