Il caracterizez ca un film mediocru,un subiect care parca l-am mai vazut,foarte lung,nu isi avea rostul,dar este un film pe care nu il recomand oricui,si nu l-as revedea a doua oara !Michele Pfeiferr este senzationala ,dar cam atat !
”White Oleander” relatează trista poveste a separării unei mame de fiica ei, după ce prima dintre ele fusese condamnată la ani grei de închisoare pentru că și-a ucis cu premeditare un amant cu o otravă extrasă din leandrul alb. Fata trece pe rând prin mai multe familii adoptive, încercând să-și găsească singură drumul în viață și eșuând aproape de fiecare dată din cauza influenței nocive a gândirii materne pe care o poartă permanent cu ea.
Inspirat dintr-un roman american al Janetei Fitch, filmul descrie formarea personalității unei adolescente sub influența unor medii sociale diferite și necesitatea de a depăși moștenirea părintească, absorbită instinctiv de copii de la proprii părinți. Acțiunea curge linear și fără surprize deosebite, dar fiecare capitol al filmului oferă învățăminte atât pentru părinți, cât și… citeşte
Povestea urmareste "dragostea otravitoare" pe care Ingrid i-o poarta lui Astrid, fiica sa. Din pricina unor greseli ale tineretii si ale unor ideologii personale, aceasta ajunge chiar sa isi raneasca profund, si constient, propria fiica.
Nu vreau sa spun mai mult de atat, cert este ca merita urmarit si savurat minut cu minut!
Un film care vine sa confirme o parere : parinti care parca " se silesc " o viata sa-si creasca copiii cat mai rau ! Ei bine , vedem o mama traind numai pentru ea , dominata de propriile pasiuni pana la crima , dezvaluind treptat o natura diabolica si care continua sa se erijeze in exemplu si sa dea sfaturi propriului copil , obligandu-l sa-i calce pe urme ! A anihilat minima sansa a unei maturitati precoce de a se salva ! Egoism , pasiune , inteligenta , sensibilitate , malefienta , toate fac un film cu o psihologie complexa , o densitate afectiva puternica extraordinar de subtil redata de jocul deosebit al celor doua : o mama malefica detinuta in inchisoare si fiica minora cu efecte nefaste asupra familiilor in care inabil a fost plasata . Filmul este " cumplit " de frumos , crud , captivant constant pana la capat , fara scapari , epuizand cu totul acest subiect care mi se pare extrm… citeşte
Mai puternic asupra caracterului decât pe poveste, versiunea de film a lui Janet Fitch este modelată și propulsata de performanta uimitoare de Alison Lohman.
Unul din filmele mele favorite..mai ales daca se intampla sa aveti o experienta personala, cu un parinte narcisist. Filmul iti arata, ca prin cate schimbari a trecut personajul feminin, chiar daca mama ei nu era fizic acolo cu ea, tot era prezenta in viata ei, o manipula si o influenta. In felul acesta, nu o lasa sa afle cu adevarat cine este, si ce o face fericita, pt ca fata era o sursa a asteptarilor ei. Nicidecum un simplu copil.
Cu tot cu relatia dintre ea si actorul Patrick Fugit care il interpreteaza pe baiatul care este alaturi de ea pe parcurs, face un film foarte frumos, sensibil si profund. Este realizat dupa o carte din cate am inteles.
Un film foarte profund si mai ales o lectie de viata care nu are cum sa nu te puna pe ganduri.
Iar celor care au acuzat-o pe Michelle Pfeiffer cum ca ar juca mereu acelasi gen de rol in aceleasi gen de comedioare simplute nu pot sa le zic decat sa vada acest film.
Frumos film. Toate cele 4 actrite sunt perfecte. Mai putin sprancenele lui Astrid. E un film care merita vazut.
1
2
cristina isal
pe 24 Februarie 2003 14:46
UN FILM SUPERB! SPUN CA E PORTRETUL COMPLET AL UNEI FEMEI,CONSTRUIT DIN MAI MULTE CROCHIURI REALIZATE DUPA FEMEI CU CARACTERE SI CONDITII DIFERITE.NICI POMENEALA DE URA FATA DE BARBATI.E SI POTRETUL INTREG AL UNUI BARBAT,DACA NE GINDIM CA ESTE EXCLUSA IDEEA DE MATERNITATE AICI,NU EXISTA INSTINCTE MATERNE ORI PATERNE,E DOAR EXPERIENTA SI DRAGOSTEA CARE CRESTE,SE TRANSFORMA FATA DE COPILUL CARE APARE PE NEPREGATITE(SI TE TRANSFORMA IN PRIZONIER).Multe de spus,sentimente contradictorii m-au bulversat.Frumos! Cristina
0
2
Morar Corina
pe 19 Februarie 2003 10:56
Chiar nu mi-a placut,a fost in genul filmelor de familie...nu a avut un punct culminant...
0
12
Bogdan Honciuc
pe 17 Februarie 2003 18:16
Foarte bun film. Penn si Zellweger sint minunate. Nu mi se pare ca razbate ura pentru sexul masculin (asta e doar in aparenta!) ci dragostea - chiar posesiva. Tot filmul se invirte in jurul acestei obsesii (inclusiv a fetei, pentru tatal einecunoscut). Cit despre Michelle Pfeiffer, e asa de frumoasa, ca-ti sta mintea-n loc!
1
2
Mihai Ionescu
pe 05 Februarie 2003 00:00
O drama superba, care va aduce lacrimi pe obraji. Realism, compasiune, ura pentru cei sex masculin, toate elemente care sunt foarte adevarate si care se regasesc si in viata de zi cu zi, printre fiecare dintre noi. Poate cea mai stralucita prestatie din film o are Michelle Pfeiffer ("cu suflet de diamant", citat inchis), insa si celelalte protagoniste isi joaca foarte bine dramele sufletesti.
Nota 6/10