Nu intelegeam cine pe cine vindeca dar la sfarsit am realizat ca amandoi s-au vindecat dar nu unul pe altul ci fiecare pe el insusi. A fost nevoie doar de cineva caruia sa se destainuie fiecare pentru a-si da seama cum este viata lor. Din moment ce au realizat ca se pot pierde pe ei a intervenit frica si atunci a aparut si curajul de a infrunta viata. Dupa parerea mea problema lor era la ei deoarece credeau ca nu au forta si curajul necesar pentru a depasii problemele grave dar din moment ce si-au dat seama au depasit frica si au reusit sa isi controleze viata
Filmul, dupa un roman al lui Irvin D. Yalom, este o fictiune..." o istorie care ar fi putut sa se intample" (lucru pe care l-a spus un baiat destept - Andre Gide - nu eu, nici vorba) despre inceputurile psihanalizei si a psihoterapiei, in care sunt implicate personaje istorice reale, care s-ar fi putut intalni...
Si, da, cartea este mult mai profunda si mai buna, dar, daca nu aveti chef s-o cititi (cu toate ca ar fi pacat), merge si filmul.
7 stelute pentru film si 10 pentru carte!
Si pentru ca sunt la maaaaaare moda cartile si filmele despre psihoterapie, va recomand o alta carte a lui Yalom, "Minciuni pe canapea" - nu stiu daca este si film.
Scenariul filmului este realizat dupa un roman fictiune al lui Yalom.
Avand in vedere ca autorul e psihiatru inteleg fascinaţia acestuia pentru unele portrete impunătoare din istoria psihologiei (psihanalizei, în particular).
In mare, autorul cartii imagineaza o scena interesanta: ca aceea Nietzsche, Freud şi Breuer să fi fost la un moment dat în acelaşi context şi ca filosoful să îl “vindece” pe Breuer de obsesia pentru Anna O., în timp ce el însuşi e vindecat de migrenă şi depresie.
Nu am citit cartea dar, filmul este destul de interesant.
Eu una am fost extrem de dezamagita in urma vizionarii filmului. In timp ce citeam cartea eram atat de nerabdatoare sa vad si filmul. Imi imaginam deja scene aprinse intre dr. Breur si Nietzche....pe cand filmul....mai mare rusinea.
Filmul practic mi s- a parut o incercare disperata din partea regizorului de a cuprinde cat mi multe scene din carte insa in disperarea lui, totul a iesit superficial, replicile dintre personaje curgeau ca pe banda rulanta, neexprimand absolut nimic....
Actorul care l-a interpretat pe Freud zici ca erau un fel muchacho latino.....
Iar mustata lui Armand Assante.... atat de stufoasa (asta la modul scarbos)nu cred ca o sa-mi iasa prea curand din cap....
Uneori, e pur si simplu mai bine sa te abtii.
Caci romanul lui Yalom mi s-a parut unul chiar teribil de inspirat.
Pandici Petronela
pe 27 Ianuarie 2008 11:16
Mi-a placut foarte mult. Pastreaza multe elemente (fapte, intamplari, oameni) reale. Readuce in zilele noastre mari personaje de multi uitate.
Impresionant