In Berlinul anilor '20, Paul Krantz si Günther Scheller au format un club al sinuciderii. Clubul, al carui nume era Fehou, avea doar doua reguli : dragostea e singurul lucru pentru care cei doi ar fi dispusi : 1) sa-si ia viata, si 2) sa ucida. In final, doar unul din ei respecta pactul, celalalt ramanand cu povara vinovatiei morale de a nu-si fi impiedicat prietenul sa-si duca gestul pana la capat. Exista putine replici in film, iar dintre cele existente, majoritatea vorbesc despre dragoste, despre neputinta de a te face iubit, disperarea acuta razbatand din privirile fiecaruia, pentru ca fiecare iubeste si este iubit, la randul sau, insa nu de persoana la care tanjesc ei. Unii aleg sa se consoleze pentru putin timp si sa se hraneasca cu iubirea pe care o primesc de la cei care le-o daruiesc, altii, idealisti, raman sa sufere in tacere pana cand suferinta devine insuportabila. Relatia… citeşte