Superbă prestație tinerei de pe atunci, Oana Pellea, într-o ecranizare aproape perfectă a unor contexte si circumstanțe ale acelor vremuri. Filmul regizandu-se foarte aprope cronologic față de evenimentele de la 1989, cadrele, dialogurile și vestimentația actorilor, atinge realitatea din Decembrie 1989 aproape 100% ...pentru noi acum, este doar un simplu film, pentru cei de atunci, o realitate crudă...într-o țară căreia întrebarea de la final o putem pune si azi cu aceeași tristețe...
Un film foarte bun. Unul din putinele de calitate, aparute in primii ani de dupa 1989. Oana Pellea si Dan Condurache joaca excelent. Ideea cu blana de vulpe, a taia mereu o bucatica in absenta gazdei, pentru intimidare; e una diabolica si eficienta. Securitatea isi facea treaba bine in a teroriza persoanele "incomode" .
Am vazut aseara filmul.Bine regizat si jucat, inca proaspat, referintele la Securitate actuale (nu mai e ce-a fost, dar serviciile sunt inca prezente in viata cetatii) plus imagini-amintiri din "epoca de aur" Mie mi-a placut.Nota 9
Suntem in 2019. Au trecut 30 ani de la timpul din film. Prezinta filmul unor adolescenti si ceea ce vor intelege este ca un maior de securitate se ocupa de o profesoara care-i indemna pe copii sa manance rosii din cultura poporului.Posibil chiar sa o fileze dintr-un apartament nelocuit.Deci ce avem? O mare dizidenta care mai aranjeaza versurile subversive si care are protectie nedorita prin amica ei - de ce trebuie sa inceapa filmul cu ele dezbracate-probabil sa-i tina pe spectatorii din 93 in sala,sa vada si urmatoarele faze de acelasi gen.
Greu o fost si greu îi încă...(pentru unii dintre noi)
Trebuie văzut dacă ești român, chiar dacă erai prea mic în 89 (sau nu erai), sau dacă erai în deplinele facultăți mintale, caz în care poți să-ți dai cu părerea de cum se prezintă evenimentele în film .....poate și dacă nu ești român merită încercat....
Mi se pare foarte clară starea de fapt care se vrea transmisă, și care guverna acele vremuri, și filmul reușește s-o pună în față zic eu foarte clar.
N-am înțeles ce s-a întâmplat cu militarul...sau n-am fost eu atent....
Și în altă ordine de idei, mi-au plăcut scenele de apropriere feminină dintre cele două prietene, foarte erotice, și cea cu care începe filmul cu plaja de pe acoperiș, și cea de consolare în care stăteau în pat, iar Clara era doar cu un tricou și atât, lăsând la vedere picioarele… citeşte
Am vazut on-line, acum ceva timp filmul...Bun, dar, la vremea aia, l-am vazut doar ca posibil premergator la ce-ar fi trebuit sa urmeze.
L-am revazut recent; mai incisiv, mai aproape de ce-a fost cu-adevarat.
O sa-l revad; c-am trait vremurile alea, asa erau, mi le amintesc.
Strabunicii au avut bucuria constienta a terminarii primului razboi mondial; bunicii au avut-o pe cea a celui de-al doilea; n-au avut bucuria unui "Canal", sau a lu' "Bumbesti-Livezeni", le-au avut, doar, nedorindu-le... Parintii au avut doar niste ani... Generatia mea a avut momentul "89"...
Acum, copii nostrii au "Colectiv"... le lipseste, se vede, fundalul de radio cu "realizarili"... si finalul cu "Europa Libera"...
Probabilistic, personajul lui Dan Condurache ar trebui sa mai traiasca (c-a existat, viata bate filmu'). S-asteptam, pentru ala real, niste zeci de ani, ca sa-i ia urma… citeşte
S-a cam exagerat cu oriunde, in orice camera, magazin, cafenea perpetuum fundal sonor cu acel radio propangardistic discursuri ale lui NeaNicu. Am trait 15 in acea epoca si la radio 70% erau emisiuni de cu totul alta natura; emisiuni info-culturale si artistice, piese de teaatru. nu ce ascultam acum topuri peste topuri; vesnice aceleasi melodii si nimic informational.
Gafe de montaj: se observa la minutul 56:30 o masina "(o obositura) cu numere straine
in trei bucatarii ( la securist, la ea si la varu-doctoru) sunt chiuvete post lovilutie din inox ( turcisme cu care se umpluse piata). Pe timpul lui ceasca nu existau.
In rest filmul mai mult m-a relaxat decat sa ma intristeze
Am revazut la B1 TV unul dintre primele filme dedicate revolutiei din 1989. De atunci incoace scenarista Herta Muller a primit premiul Nobel pentru literatura, regizorul Stere Gulea a revenit asupra subiectului cu "Stare de fapt" iar Oana Pellea sau Dan Condurache nu prea mai prezinta interes pentru regizorii noului val. Filmul este strabatut cap-coada de o tristete iremediabila. Intrebarea din final:"Doamne,ce ai cu noi?" e mai actuala ca oricand...
Clar ca au murit degeaba , daca ar fi putut sa vada in ce hal am ajuns astazi, sigur nu ar mai fi facut nimic numai ca o trasatura a acestui popor este sa nu ii placa cu binele