Cred că ăștia de au făcut filmul au zis așa: "Hai bă să ne ocupăm de o idee bună iar în ultimile 20 minute să ne băgăm picioarele!"
Problema e că la toate personajele până se apropie cele 20 minute de final se respectă timingul. Au oculată aceeași secvență temporală de aproximativ 10 minute. După care vine imbecilismul: două mașini (plus o ambulanță) se urmăresc prin oraș la viteză maximă cam 10 minute. Ei bine, atât perdonajul lui Forest Whitaker cât și polițistul spaniol ajung în mai puțin de un minut acolo unde se ciocnesc mașinile! Pe jos. Ba chiar și o fetiță speriată ajunge să depășească viteza celor două automobile! Altă năzbâtie ilogică: teroriștii folosesc bine mersi semnale telegonice într-un spațiu despre care s-ar crede că-i bruiat.
Un film plin de propaganda americana... Ei sunt mereu cei atacati pe nedrept, ei au mereu cele mai bune intentii si iau cele mai bune decizii. Un film tras de par, prea alert - in stilul filmelor cu Arnold din anii 90, dar nici macar pana acolo nu a putut ajunge. Scenariu total slab si neverosimil, cu o tenta repetitiva si plictisitoare la un moment dat. Lucru care nu s-a intamplat deloc, de exemplu,in cazul lui Source Code. Ideea a fost buna, dar se putea specula ceva mai mult si mai intelligent pentru a atrage atentia. Actori buni si ei dar cam degeaba...pacat.
Preezentând un eveniment (tentativa de asasinare a preşedintelui SUA sosit la un summit dedicat luptei împotriva terorismului) din perspectiva a şase martori, "Vantage Point" are o idee oarecum asemănătoare cu cea a filmului "Rashomon" al lui Akira Kurosawa. Fiecare punct de vedere aduce un element nou în înţelegerea evenimentului relatat. Acţiunea este interesantă şi aduce surprize la fiecare pas, întregind un puzzle pe care îl putem contempla abia la final. Fiecare punct de vedere ne apropie cu un pas de sfârşit, acele perspective fiind doar preludiul pentru o urmărire pe străzile aglomerate din mașini.
Scenariul e destul de simplu şi se concentrează pe agentul Secret Service interpretat de Dennis Quaid, care încearcă să-şi îndeplinească cu tenacitate misiunea încredinţată. Prezenţa unor momente sângeroase introduc acele binecunoscute… citeşte
Filmul a inceput promitator, desi a avut cateva momente in care a stagnat si ma luase plictiseala. De pe la jumatatea filmului insa se intampla vreo 6-7 faze fascinante, ingenioase si de-a dreptul inedite. Chiar ma obisnuisem cu un anumit tipar in filme dictat de cliseele hollywoodiene, dar asta chiar m-a surprins. I-as fi dat nota mai mare daca nu ar fi fost o scena de urmarire lungita prea mult si prost filmata.
Interesanta ideea, aceea de a vedea ce se intampla din perspectiva mai multor personaje. Un thriller reusit, cu destula actiune si cu o oarecare tenta dramatica. 7.
Ieri am privit ""Vantage Point", un thriller politic ce a adunat împreună nume mari ale cinematografiei mondiale: Dennis Quaid, vedeta din "Lost" - Matthew Fox, Forest Whitaker, superstarul trilogiei "Alien" - Sigourney Weaver. Filmul este intens, cu destule elemente de originalitate, cu un subiect sensibil de actual etc. Ce bucură ochiul, dar îngreunează procesul asimilării imaginilor este utilizarea a două tehnici speciale: narațiunea nonlineară (întreruptă), procedeu popularizat de Tarantino în "Pulp Fiction" și de Inarritu în așa-numita "Trilogie a Morții" ("Amores perros, "21 grams" și "Babel"), și "efectul Rashomon" (după pelicula cu același nume semnată de Akira Kurosawa, 1985) - fenomen psihologic prin care același eveniment este descris de diverse persoane, fiecare având propria percepțiune și opinie ("partea lor de adevăr") asupra evenimentului… citeşte
Inițial, regizorul a vrut ca întregul film sa fie turnat la Salamanca, in Spania, insa, autoritatile locale au refuzat să închidă Plaza Mayor timp de aproape 3 luni. Producția a fost mutata la Cuernavaca și Puebla in Mexic. Doar scenele filmate din aer au fost realizate în Spania.
Când filmare a fost mutate în Mexic, echipa de design a construit o replică a Plazei Mayor din Salamanca, care era puțin mai mică decât originalul.
În scenariul original, turistul a fost un rus pe nume Lewicki. Când Forest Whitaker a realizat audiția pentru rol intr-un mod diferit, Pete Travis a fost atât de impresionat de acesta incat el a rescris scenariul ca pentru un turist american.
Un film construit ca un puzzle si a carui actiune se deruleaza foarte alert, cam asta-i tot farmecul lui. La minusuri as trece povestea simpluta, fara pretentii (scenaristul incearca sa compenseze printr-o atmosfera de mister, intretinuta pana aproape de finalul filmului, asupra identitatii si scopurilor atacatorilor, dar nu mi s-a parut de mare efect revelatia in ceea ce-l priveste pe adevaratul rapitor). Tot la minusuri as trece si obsedantul cliseu american (des intalnit in filmele americane ce au ca subiect presedintii americani sau agentii secreti) cu agentul de la Secret Service bantuit de amintirea esecului in a-si proteja presedintele.
O distributie deosebita pentru un film destul de bun. Actiunea m-a prins si rasturnarile de situatie m-au surprins. Ce sa imi doresc mai mult? Ii dau un 7 doar pentru ca ii lipseste o sclipire de geniu
Puținul imprevizibil ce s-a insinuat încă de la început a dispărut curând. Cam după o oră m-am uitat la manoșele ceasului meu să văd cât mai durează, că de trecut mi s-a părut că a trecut muuuult. Regizorul Pete Travis și-a înmuiat astfel condeiul de prima dată și destul de neconvingător în cinematografie. Să vedem ce va mai urma…. Aici, din punctul meu de vedere, doar două stele din patru.
Problema e că la toate personajele până se apropie cele 20 minute de final se respectă timingul. Au oculată aceeași secvență temporală de aproximativ 10 minute. După care vine imbecilismul: două mașini (plus o ambulanță) se urmăresc prin oraș la viteză maximă cam 10 minute. Ei bine, atât perdonajul lui Forest Whitaker cât și polițistul spaniol ajung în mai puțin de un minut acolo unde se ciocnesc mașinile! Pe jos. Ba chiar și o fetiță speriată ajunge să depășească viteza celor două automobile! Altă năzbâtie ilogică: teroriștii folosesc bine mersi semnale telegonice într-un spațiu despre care s-ar crede că-i bruiat.