margott pe 01 August 2010 15:03
Filmul se incadreaza mai degraba in categoria dramei psihologice, un excelent puzzle in care un comisar de politie reconstituie ultimele 24 de ore din viata unui mare scriitor. Finalul e bulversant.
3 4
bitter_moon pe 02 Octombrie 2013 22:16
Dacă nu ne este prea clară semnificaţia primului cadru, decorul suprarealist în care suntem introduşi mai apoi ne ridică şi mai mari semne de întrebare. La o secţie de poliţie este adus un personaj misterios, prins în timp ce bântuia în tenebrele nopţii transformate de ploaia torenţială într-un ţinut coşmaresc. Deşi metodele prin care anchetatorul îl determină pe suspect să îşi amintească ultimele evenimente în care a fost implicat sunt neconvenţionale, în final aflăm că acesta a făcut ceea ce trebuia. Însuşi scriitorul Onoff, cel care este supus interogatoriului dur îl felicită pe anchetator pentru îndeplinirea cu succes a sarcinii dificile, dar bune.
Când lumina se aşterne peste orăşel, suntem şi noi pe deplin edificaţi, iar Onoff dispare în lumea în care îl ajută să treacă anchetatorii lui. Acolo unde nu este durere, nici… citeşte
6 2
eduard_stratan pe 4 noiembrie 2015 15:02
Mi-ai zgariat timpanul cu "tinutul cosmaresc" !
eduard_stratan pe 4 noiembrie 2015 15:08
Ps: de cosmar au fost "suncile" lui Depardieu, aratate in toata splendoarea!
cotzofica pe 05 Martie 2014 11:23
Deşi la început filmul poate părea banal, în care un presupus scriitor este anchetat pentru comiterea unei crime, finalul face toţi banii. Recomand.
1 3
lili22 pe 04 Mai 2017 10:55
Cred ca...
Nu l-am inteles, oricum nu mi se pare un film extraordinar, mai degraba modest.
0 8
into_the_labyrinth pe 14 Iunie 2017 03:10
Încadrez această peliculă în categoria celor mai bune filme pe care le-am văzut vreodată - şi, în privinţa calităţii, sunt o persoană exigentă. Pretextul scenariului (un scriitor amnezic acuzat de crimă, prizonier într-o secţie de poliţie) poate părea relativ comun, dar ce reuşeşte Giuseppe Tornatore plecând de la aceste ingrediente este artă pură, pe alocuri chiar magie! Găsim şi (destul de mult) umor negru, sau cel puţin sarcastic, replici inteligente, dramatism indus şi nu inoculat ”cu forţa”, cum se mai întâmplă prin unele pelicule. Ba chiar şi răsturnări de situaţie, fiindcă finalul este total surprinzător. Dincolo de toate acestea, însă, ”Una pura formalita” este o parabolă, o introspecţie originală, o privire aruncată asupra creatorului de artă, cu toate neîmplinirile, angoasele şi sfâşierile sale, cu tot patosul de care dă… citeşte
1 2
borisvultur pe 24 Iunie 2017 10:40
Ploaia
Suntem în teritoriu kafkian. Locul acela poate fi un purgatoriu personal. Ceea ce va rămâne în memoria mea cinefilă : ploaia nesfârșită, vasele pline cu apă, șoarecele prins în cursă...
0 2