Actiunea se desfasoara agatat, fara credibilitate, prea smucit si uneori fara directie. Liniile se pierd prea devreme sau fara sa ne fi spus ceva cu adevarat.
Cred ca partea cea mai buna a acestui film este aceea dupa ce se incheie, partea in care apar imaginile reale.
Vlad Ivanov face, fără doar și poate, unul dintre cele mai bune roluri ale sale, cu toate că nici prestația din „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2004) nu este de ignorat, iar Ștefan Ivanov, de care nu auzisem până acum, s-a dovedit a fi o surpriză plăcută venită din partea cinematografiei românești. Așa cum a spus și Daniel Sandu, la casting s-au căutat actori cât mai necunoscuți și mai tineri. Iar asta s-a reușit, pe marile ecrane jucând nume precum Ilie Dumitrescu Junior, Ștefan Mihai, Ali Amir și Cristian Bota.
Am sa adaug in continuarea titlului de mai sus - care sufera doar pentru ca nu este un film american. Spun asta pentru ca are tote ingredientele unei super productii.
L-am vazut astazi (23 septembrie 2017) si recunosc am avut ceva emotii. Mai ales ca am reusit s-o conving si pe sotia si pe fiica mea sa ma insoteasca. La final m-am linistit. Ie-a placut. Asta inseamna ca e un super film. Va rog sa ma credeti. Nu suporta filmele romanesti si se uita la mine ca la un ciudat cand aud ca vreau sa vad un film romanesc. Nu ne-am plictisit, nu ne-am uitat la ceas, nu ne-a furat somnul. Cred ca e cel mai bun film romanesc din ultimul timp. Foarte bine primit de catre public. Cu reactii foarte bune in sala. Cu minute intregi in care ne-am amuzat copios. Cu comentarii din public. Cu empatie pentru personaje. Ce mai, o atmosfera deosebita.
Actorii sunt foarte buni si foarte bine alesi… citeşte
Chiar daca la Sieranevada n-am putut sa fiu de-acord cu comentariul tau, aici sunt in asentiment :) un film care nu doar ca e foarte bun, dar anunta o noua linie de actori tineri la orizont, cu un potential imens.
Ma bucura sa vad ca mai exista familii care merg la cinema impreuna, mai ales la un film romanesc. Numai de bine!
Sa stii ca mi-e foarte greu sa le conving sa ma insoteasca la filmele pe care vreau eu sa le vad. Si mai ales la filmele romanesti. De obicei mergem impreuna la filmele alese de ele. Atunci e randul lor sa se mire ca mi-au placut. (de exemplu Everything, Everything - care chiar mi-a placut) Si ca veni vorba de asta, am convins-o acum cativa ani pe sotia mea sa mearga la cinemateca. Am vazut Winter Sleep, al lui Nuri Bilge Ceylan. Un film extraordinar. Asa cum am spus in com. de pe pagina filmului-superb ca un roman. In fine, filmul dureaza 3 ore si 15 min. N-a vorbit cu mine 3 zile, dar cand am intrebat-o daca i-a placut a recunoscut ca da.
Cat despre Sieranevada... Ce sa zic? Probabil e o chestiune de gust. Mie imi place filmul, dar mai mult imi place teatrul, asa ca apreciez actorii care joaca si regizorii care ofera actorilor partituri pe care sa le poata juca. Toate bune si tie!
Înainte să apreciezi un film, trebuie să ţii cont de coordonatele în care te afli. Este un film de debut pentru regizor, iar asta are importanţă. În plus, vorbim de întâmplări reale, iar asta dă filmului un spor de credibilitate şi interes.
Acțiunea se putea petrece foarte bine într-o scoală militară, într-un internat, undeva, oriunde într-un mediu semi-cazon, cum este acela de la un seminar teologic. Filmul nu e despre religie, despre credință, despre biserică. Da, Vlad Ivanov nu dă foarte bine în haine preoțești, dar face un rol mare, foarte credibil, dacă ne referim la ceea ce relevă spectatorului, la ceea ce transmite. Toată echipa, în frunte cu regizorul, cred că au făcut o treabă grozavă, se simte freamătul, energia, creativitatea din spatele fiecărui detaliu de pe peliculă.
Tentațiile vârstei nu ţin cont de rigorile mediului… citeşte
E doar o emanație, clocită în săptămâni de furie şi fierbere de către un preot ce s-a simțit cu musca pe căciulă. Este o înșiruire de termeni care mai de care mai pretențioși, însă irelevanți, un concurs de expresii şi sintagme pompoase ce n-au ce căuta într-o recenzie la film, care se adresează marelui public, cu care autorul acestei farse vrea să creeze imaginea de veridic. Această refulare urâtă nu face decât să confirme adevărul strigat, urlat de film.
Un film inedit prin temă, care cucerește publicul, sălile sunt pline, empatia maximă. Unii se pot amuza, alții întrista, deoarece subtextul e complex. Un film iconoclast, mai ales prin personajul lui Vlad Ivanov : un părinte onctuos, ipocrit, șantajist, alunecos. care adună mereu informații adesea măsluite. El ar trebui să fie...modelul pentru elevi. Toți interpreții sunt dezinvolți, naturali. Nicio notă falsă.
"...si adevarul va va face liberi." (Ioan 8:32) Oare???
Imaginati-va o cruce!...
Nu, mai bine o busola! Si acum inlocuiti punctele cardinale, in orice ordine doriti, cu urmatoarele: Ipocrizie, Pervertire, Santaj si Coruptie. Iar acum puneti-va in centrul busolei, cu dilema sau mai bine exprimat, cu intentia de a gasi o rezolvare ecuatiei Adevar - Minciuna si incercati sa alegeti directia in care doriti sa va indreptati.
Cam greu. nu-i asa? Mai ales atunci cand ai doar 15 ani si intri intr-un micro-univers concentrationar, unde se presupune ca trebuie sa te formezi pentru a-i ajuta pe altii... Sa-l gaseasca pe Dumnezeu...
Ati reusit sa rezolvati ecuatia? Ei, ia ganditi-va ca, pe undeva pe acolo, printre punctele cardinale exista si Puterea. Ati fi tentati sa credeti ca cel mai putin letal binom ar fi Adevar - Putere, doar ca va inselati amarnic! Puterea corupe in mod iremediabil... Inutil sa intreb directia daca solutia… citeşte
Amice, nu mai pune linkul ăla peste tot, că filmul NU E despre credință! Ai văzut filmul înainte să iei de bună revărsarea de ură şi neputință din link?
„Un pas în urma serafimilor” – sau „Aproape îngeri” -regia Daniel Sandu
„Un pas în urma serafimilor” – sau „Aproape îngeri”
-regia Daniel Sandu
https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=102675
După câte știu eu, scenariul lui Daniel Sandu a fost respins de vreo 5 ori la CNC. Văzând filmul, nu mă mai mir decât că, în sfârșit, acesta a apărut, judecând după subiect! Dacă-mi aduc aminte spusele unui vașnic membru în comisiile de selecție, cum că nu valoarea unui scenariu contează, ci conjunctura în care este evaluat, nu mă mai miră chiar nimic!
E suficient să spun că „acțiunea” se petrece într-un seminar teologic creștin ortodox, ceea ce, trebuie să recunoaștem, așa ceva n-am mai văzut. Acesta cred că este și motivul pentru care sala de cinema era aproape plină. Și totuși, trebuie să mai spun că în sinopsisul oficial se exagerează mult, voluntar sau involuntar. Nici pe… citeşte
”Un pas în urma serafimilor” sau ”Vorbești de bani, bani, și tu, și eu vreau”...sistemul de formare al viitorilor mai mari ai bisericilor din România nu e putred de ieri sau de azi, nu excelează în arta complotului și a manipulării de prea mult sau prea puțin timp. Dar cert e că știe cum să controleze în detaliu, de la cel mai mic la cel mai mare, tot ce are de-a face cu puterea de decizie a fiecăruia. Pentru că nu răspunsurile sunt problema, ci întrebările care te-au adus până acolo :)
Plusuri și minusuri:
+ dialoguri smart, poate la același nivel pe care l-a ridicat Jude în ultimii ani
+ no more puli aruncate când nu e locul, super echilibru la nivel de argou
+ no more secvențe de la o masă tipică
+ accent pe inepția de a-ți pune copilul să-și aleagă o carieră pentru tot restul vieții de la o… citeşte
Un pas in urma serafimilor/2017/ reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Daniel Sandu și îi are în rolurile principale pe Ștefan Iancu și Vlad Ivanov. Filmul este inspirat din experiențele trăite de regizor ca elev la un seminar teologic ortodox.
m-a amuzat teribil filmul... mi-a adus aminte de tinerete.... fix asa se comportau baietii de la seminar. Noi le ziceam "dracusorii"... si trageau niste betii mostru.... cum e vorba aia "stapanul face sluga hoatza"..... si da, rezultatul educatiei de atunci se vede la preotii maturi de azi, ramasi in sistem, ce-s invatati "sa nu spuna", ghioceiii....
Si cunosc cativa si din categ celor exmatriculati... mai oameni decat multi, pentru ca Domnezeu e in inima fiecaruia, acolo nu-i decat o cabina telefonica.....
Chiar mi-a placut. Nu m-am plictisit nicio clipa. Actorii au jucat minunat; si-au intrat toti foarte bine in rol - Vlad Ivanov e senzational, iar lui Toto Dumitrescu si Stefan Iancu le prevad un viitor actoricesc stralucit. Coloana sonora remarcabila, un pic de actiune, replici bune, scene comice, nu lipseste nici erotismul. Una peste alta, un lung metraj romanesc care chiar merita vazut si nu e de mirare ca a avut atat de bune incasari.
O sa-i dau o nota foarte mare: 9 cu felicitari. Deci, se poate!
Cand apare si el intr-un cinematograf normal, care sa fie capabil sa-l ruleze zilnic timp de o saptamana, la diferite ore din zi si care eventual sa ofere si parcare...cer prea mult? Cum ar fi poate un rahat de Mall...
Film anost, fara o acțiune propriu-zisă, nu excelează în nimic. Unele personaje dispar fara o legatura, actiunea se muta aiurea in alta parte.
Actorii in regula, scenariul praf.
Mai mult reclama de film.
De văzut doar din lipsă de ocupație.
Nota 4 cu indulgență.
Cam monoton si putea fi salvat cu alt final.Trebuie sa existe o rasucire de situatie ca nu asta e ideea.Hai sa facem un film despre seminaristi.Din viata de toate zilele stiu de ce ajunge un baiat preot.Ca nu e bun nici la matematica si nici la engleza.
Sunt greseli multe in film, actori prosti distribuiti, Anca Sigartau de exemplu.Prea frumusei si distinsi seminaristii, parca erau elevii din Beverly Hills.Sau avem doar barbati frumosi in tara si nu stiu eu.
Vlad Ivanov e ca de obicei foarte bun.
Un film românesc foarte interesant! Se spune că filmul nu este tot același lucru cu realitatea. Poate că așa este, însă dacă realitatea nu ar avea puncte cel puțin discutabile, filmul nu ar avea motive să fie conceput!
Nota mea reflectă faptul că filmul este foarte bun pentru că prezintă un fapt real eminamente rău, deși mi-ași fi dorit ca acest raport să fie opus!
O drama cam amara as zice, cu toate nedreptatile care trebuie sa le indure seminaristii teologi si cu toate astea unii mai au timp si de escapade la fete. Bravo lor.
1.Preotul Ivan prin atitudinea sa pare a fi personaj negativ dar nu este de fapt.
2.Printre putinele filme in care personajul pozitiv(preotul Ivan) pierde in final si isi porta singur in spate crucea parasind seminarul in urma destituirii.
3.Felul cum preotul "dur" rezista presiunilor din partea conducerii seminarului in a deveni corupt, LUPTA SINGUR in numele ordinii,dreptatii si eticii, m-a impresionat.
4.Tot in numele eticii tine piept adolescentilor din seminar care nici macar rebeli nu sunt ci mai de graba "bagabonti".
5.Filme asemanatoare in care "eroul" nu se lasa influientat, lupta cu sistemul, nesustinut de nimeni si rezista greu ar fi: Serpico(1973), Mere rosii(1976).
Mai rar in ultima vreme un film romanesc care sa starneasca atatea reactii pozitive asa ca imi voi asuma riscul de a inota contra curentului... Nu, domnul Daniel Sandu nu a descoperit apa calda si mersul pe jos, s-au mai facut filme care critica virulent biserica, e adevarat, nu pe cea ortodoxa, ultimul exemplu imi vine in minte este fabulosul serial "The young pope", capodopera marelui regizor italian Paolo Sorrentino. Din pacate, in ciuda avalansei de premii Gopo, "Un pas in urma serafimilor" e departe de a fi o capodopera, ba mai mult, mi s-a parut a fi un film foarte putin credibil. Cea mai trasa de par dintre toate mi s-a parut scena spovedaniei, la ce biserica din Romania o fi vazut domnul Sandu ca se aude in microfon ce spune preotul atunci cand cineva se spovedeste? Nu neg ca sunt probleme foarte mari in ceea ce priveste Biserica Ortodoxa Romana care e supusa unor atacuri tot mai… citeşte
O pierdere de vreme! Anuntat cu surle si trambite, fimul dezamageste profund! Desi se vrea desprinsa din realitate, intriga nu convinge, e fortata si pusa deasupra adevarului!
Va sa zica "sfintii parinti" incep scolarizarea de tineri, in regim de internat, cu sarcini precise, cu program, cu indoctrinare, cu prosteala. Multi dintre ei sunt niste golani crescuti si educati pe maidan, violenti, prosti, incuiati la minte, care folosesc un limbaj vulgar si care nu se sfiesc sa jigneasca sau sa loveasca cu pumnul, care cred ca la seminar este ceva asemanator cu liceul de mecanica fina, la seral, dar care au impresia ca preotia inseamna o viata simpla, plina de huzur, cu bani multi, post bun, casa de serviciu, pensie sigura.
Iar cei care si termina studiile se si cred zei, intangibili, se cred supraoameni, ne privesc de sus, aroganti, ingamfati, si se comporta ca atare. Ei, care au devenit niste prefacuti, niste ipocriti, niste instrumente de manipulare si minciuna, niste roboti.
Evident, exista si multe exceptii. Si culmea, am intalnit preoti fara… citeşte
oare cand vor face si ai nostri ceva bun, ceva la care sa mergem cu nerabdare la cinema pentru a viziona?