Ca multe altele in care Alain Delon a jucat rolul unui politist, rece, fara sentimente , grabit sa judece si sa ucida.Vazut la ani distanta, ceva din farmecul filmului se pastreaza.
Film poliţist fără strălucire, chiar dacă în distribuţie apar prima oară împreună "frumoşii" ecranului francez, Alain Delon şi Catherine Deneuve...în rest, e un film bun...să te ia somnul...
Ca şi celelalte filme ale lui Jean Pierre Melville, şi acest ultim film are o latură filozofică. Plecând de la o frază atribuită lui François-Eugene Vidocq (un fost condamnat ce a devenit şef al poliţiei) şi plasată ca epigraf la începutul filmului: "Singurele sentimente pe care omul le inspiră poliţistului sunt indiferenţa şi dispreţul.", Melville îşi ţese povestea prezentând în paralel două planuri care se împletesc din când în când: viaţa poliţistului dur şi indiferent (Édouard Coleman, reprezentat aici de Alain Delon) şi viaţa infractorului simpatic (Simon, interpretat de Richard Crenna). Cei doi sunt legaţi între ei de destin (ca în "Cercul roşu") , iar filmul prilejuieşte spectatorului posibilitatea unei paralele între existenţa acestora.
Mediul din film este unul tipic melvillian: o atmosferă calmă şi rece, culori discrete… citeşte
Face parte din seria de poliţiste franţuzeşti din anii 1970, de o calitate superioară multora din cele prezente. Interpretările deosebite ale actorilor sporeşte mult calitatea filmului. L-am remarcat în mod deosebit pe Richard Crenna, aici în rol negativ.
are un anumit farmec acest film