Mi-a placut foarte mult cum au fost tratate in film cele doua ultime saptamani de viata a Anitei si modul in care s-au manifestat cei patru copii maturi ai sai, ce si-au lasat indatoririle, pentru a-i fi alaturi. Filmul nu-i excesiv de melodramatic si pune in prim plan atat suferinta mamei, cat si timpul petrecut impreuna de cei patru frati, cu momente de tristete, sensibilitate, ironii, amuzament, chestiuni administrative, stangacii, etc. Il recomand celor carora le plac filmele de familie.
nu e cine stie ce